{"id":8500,"date":"2023-09-19T20:02:47","date_gmt":"2023-09-19T17:02:47","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8500"},"modified":"2023-09-20T08:13:42","modified_gmt":"2023-09-20T05:13:42","slug":"in-cautarea-alteritatii-pierdute","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8500","title":{"rendered":"\u00cen c\u0103utarea alterit\u0103\u021bii pierdute"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Daniel Coman, Polaroide<\/em>, OMG Publishing, Alba Iulia, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Prima impresie pe care am avut-o citind Polaroide<\/em> a fost c\u0103 asist la t\u0103cerea greoaie a unui introvertit. Daniel Coman propune cititorului, prin debutul s\u0103u, o poetic\u0103 nu minimal\u0103, nici minimalist\u0103, ci tihnit\u0103. Este vorba despre o poezie \u00een care revela\u021bia (i)realit\u0103\u021bii se produce prin cadre largi, care alunec\u0103 prin dimensiunea interioar\u0103 a autorului. Dar poate fi v\u0103zut\u0103 \u0219i ca o poezie ce caut\u0103 ambiguizarea grani\u021bei dintre realitate \u0219i vis, ba chiar \u00ee\u0219i dore\u0219te suprapunerea lor, g\u0103sind un spa\u021biu perceptiv intermediar, dezumaniza(n)t. \u00cen orice caz, Daniel Coman alege s\u0103 creioneze realit\u0103\u021bi la m\u00e2na a doua, ele fiind absorbite (de cele mai multe ori pur senzorial), trecute printr-un ciur intrinsec, iar apoi reproiectate. Ca o confirmare vin urm\u0103toarele versuri: \u201eTot ce privesc, privesc printr-un filtru.\/ Nu deta\u0219at, pentru c\u0103 nici m\u0103car nu sunt acolo,\/ e un vis, iar eu sunt observatorul. Lucrurile\/ se \u00eent\u00e2mpl\u0103\/ f\u0103r\u0103 voin\u021ba mea, cu participarea mea, f\u0103r\u0103 con\u0219tiin\u021ba\/ mea.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Polaroide<\/em> pare s\u0103 fie genul de carte pe care masca poetic\u0103 a autorului a creat-o pentru a documenta un drum, \u0219i anume traseul reg\u0103sirii. Instantaneele lirice de care el se folose\u0219te sunt generate de o voce secat\u0103 de via\u021b\u0103, care \u00eencearc\u0103 s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103, \u00eentr-un sens, o latur\u0103 a alterit\u0103\u021bii care d\u0103 impresia c\u0103 ar fi fost vitregit\u0103. \u00cen consecin\u021b\u0103, realit\u0103\u021bile poetice ale volumului sunt diluate sau cel pu\u021bin intensitatea tr\u0103irii lor este. De multe ori, senza\u021bia devine o conven\u021bie artificial\u0103 sau, \u00een orice caz, incompatibil\u0103 cu vocea din Polaroide<\/em>, aceasta aleg\u00e2nd s\u0103 se refugieze \u00een mundan. Ba chiar mai mult, s\u0103 aib\u0103 o fals\u0103 revela\u021bie (autoimpus\u0103 sau nu). S\u0103 lu\u0103m, de pild\u0103, urm\u0103toarele versuri: \u201ePrintre cele mai mari realiz\u0103ri din ultima\/ perioad\u0103 se num\u0103r\u0103:\/ bifarea c\u0103su\u021bei pentru ad\u0103ugarea unei piese\/ \u00een playlist\/ s\u0103 nu adorm foarte devreme\/ s\u0103 storc portocalele f\u0103r\u0103 ca \u00eentreg blatul s\u0103 devin\u0103\/ lipicios\/ s\u0103-mi \u00eenchei \u0219ireturile c\u00e2nd ies din cas\u0103\/\/ S\u0103 las lucrurile s\u0103 vin\u0103 la mine firesc\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\n

Poetul se plimb\u0103 prin memorie \u0219i imagina\u021bie doar pentru a explora tr\u0103iri specific umane, dar care pentru el nu mai au sens.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cens\u0103 o parte din ceea ce este firesc vocea lui Daniel Coman refuz\u0103. Mai bine spus, ignor\u0103. Nu este vorba despre o form\u0103 de disonan\u021b\u0103 cognitiv\u0103, ci despre un eu care \u0219i-a pierdut o parte din felul de a se conecta. Senzorialul este privit ca un ceva artificial, uneori fiind \u00eenlocuit cu realit\u0103\u021bi interiorizabile. Fapt care poate fi observat \u0219i \u00een urm\u0103toarele versuri: \u201e\u00cemi spun s\u0103 continui, e de la cafea\/ desele \u00eentreruperi de respira\u021bie. Ei m\u0103 ceart\u0103 c\u0103\/ n-aud,\/ s\u0103 scot dracului c\u0103\u0219tile din urechi. Orice om\/ inteligent\/ are respect pentru munte. Eu, nu \u2013 important e\/ s\u0103 am un playlist bine f\u0103cut, s\u0103 nu trebuiasc\u0103 s\u0103 scot\/ telefonul pentru un forward\u201d. Iat\u0103, deci, o atitudine postuman\u0103 \u00een esen\u021b\u0103, direc\u021bie devoalat\u0103 prin refuzul incertitudinii organicului, naturalului \u0219i \u00eenlocuirea lui cu siguran\u021ba artificialului. Se poate spune c\u0103 poetul se plimb\u0103 prin memorie \u0219i imagina\u021bie doar pentru a explora tr\u0103iri specific umane, dar care pentru el nu mai au sens.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i totu\u0219i, aceast\u0103 voce provine dintr-un punct \u00een care experien\u021ba vie\u021bii era tr\u0103it\u0103 la modul uman. Deci cu toate laturile \u0219i intensit\u0103\u021bile alterit\u0103\u021bii. Faptul ne este relevat \u0219i \u00een urm\u0103toarele versuri: \u201enostalgie \u2013 \u0219i c\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la amintirea asta\/ nostalgie \u2013 \u0219i c\u00e2nd lucrurile astea pe bune\/\/ \u0219i nu-mi pot explica cum diferen\u021biez realitatea\/ de filtrul pe care-l aplic constant\u201d. Vocea din Polaroide<\/em> nu este, dup\u0103 cum putem vedea, una non-uman\u0103, ci dezumanizat\u0103, care (se) caut\u0103. Care \u021binte\u0219te reg\u0103sirea unui sine pierdut. Sau a unei p\u0103r\u021bi din sine. O c\u0103utare necesar\u0103, starea postuman\u0103 fiind una nepl\u0103cut\u0103, nedorit\u0103, improprie (\u201eAerul de aici nu mi-e necunoscut, dar nici nu\/ m-am obi\u0219nuit cu el\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Daniel Coman construie\u0219te o voce poetic\u0103 interesant\u0103, a c\u0103rei perspectiv\u0103 o urm\u0103rim pe tot parcursul volumului. O voce care vrea s\u0103 redevin\u0103 uman\u0103, care se adreseaz\u0103 sec, dar cu o r\u0103ceal\u0103 neutr\u0103, nu r\u0103uvoitoare. Sunt momente \u00een care, prin memorie, avem cr\u00e2mpeie de trecut, de dinainte de dezumanizare, \u00eens\u0103 ele vin mai mult pentru a contrasta monotonia \u00een care volumul ar fi putut s\u0103 cad\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cu siguran\u021b\u0103 exist\u0103 p\u0103r\u021bi pozitive \u00een poezia pe care Daniel Coman o propune \u00een Polaroide<\/em>. Fondul conceptual este bine \u00een\u021beles \u0219i asumat, scriitorul construie\u0219te corect peste aceast\u0103 funda\u021bie. Din p\u0103cate, \u00een pofida unei coeren\u021be teoretice, poetul are foarte pu\u021bine momente de str\u0103lucire. Este un volum decent, o carte a c\u0103ut\u0103rii alterit\u0103\u021bii pierdute \u0219i a unei pribegii postumane interiorizate. Decent, dar cu un imaginar \u0219i un instrumentar stilistic limitate, debutul lui Daniel Coman este unul cinstit, \u00eens\u0103 \u00een niciun fel memorabil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronic\u0103 literar\u0103 de Radu Bejan<\/p>\n","protected":false},"author":17,"featured_media":8501,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,1835,1812,119],"coauthors":[1273],"class_list":["post-8500","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-daniel-coman","tag-nr-5-2023","tag-radu-bejan"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/polaroide-produs_imagine_max_width.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8500","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/17"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8500"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8500\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8538,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8500\/revisions\/8538"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8501"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8500"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8500"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8500"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8500"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}