{"id":8459,"date":"2023-09-17T12:36:16","date_gmt":"2023-09-17T09:36:16","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8459"},"modified":"2023-09-18T19:46:04","modified_gmt":"2023-09-18T16:46:04","slug":"neliniste-in-lanul-de-termoscanere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8459","title":{"rendered":"Nelini\u0219te \u00een \u201elanul de termoscanere\u201d"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Ligia P\u00e2rvulescu, Intracranian<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u021ba, 2022<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u00centr-at\u00e2t de subtil\u0103 e apari\u021bia celui mai nou volum al Ligiei P\u00e2rvulescu, \u00eenc\u00e2t a fost trecut\u0103 cu vederea cu succes cam de toat\u0103 lumea (Adrian Mure\u0219an \u00eei consacr\u0103, totu\u0219i, c\u00e2teva r\u00e2nduri \u00eentr-un bilan\u021b dedicat anului poetic 2022 \u00een Observator cultural<\/em>); la 9 ani de la Fluvii de asfalt<\/em> (Casa de Editur\u0103 Max Blecher, 2014), un debut care lucra, \u00een linii mari, cu c\u00e2teva mici viziuni ale unui cotidian visceral, claustrofobic \u2013 \u00eentre cele dou\u0103 proiecte poetice, \u00eei apare \u0219i-un roman distopic \u00een 2021 la Litera, translucid<\/em> \u2013, Intracranian<\/em> continu\u0103 linia vulnerabilit\u0103\u021bii captat\u0103 aproape patologic din care Ligia P\u00e2rvulescu \u0219i-a f\u0103cut deja o semn\u0103tur\u0103 personal\u0103. At\u00e2ta c\u0103 o face aici cu alte mijloace, ceva mai atente la mi\u0219c\u0103rile din jur; poemele ei au \u201epriz\u0103\u201d la ultimele tendin\u021be sociale, pe care le prelucreaz\u0103 aici cu un soi de anxietate capitonat\u0103, una care se consum\u0103 f\u0103r\u0103 efuziuni (nu c\u0103 ar fi abuzat de ele dincolo, \u00een primul volum) \u0219i cu o delicate\u021be organic\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Despre \u201espaima zilelor\u201d, posibilit\u0103\u021bi ratate, viziuni postpandemice \u0219i, mai ales, premonitoriu-postumane, despre dezintegrarea general\u0103 & o anume anxietate futurist\u0103 care se las\u0103 cu nuan\u021be b\u0103nuit nostalgice e, grosso modo<\/em>, poezia Ligiei P\u00e2rvulescu. Practic\u0103, adic\u0103, peste tot, o form\u0103 de art\u0103 \u2013 cea a dispari\u021biei, pe care o fructific\u0103 \u00een texte care trateaz\u0103 rafinat moartea (v\u0103zut\u0103 nu doar fizic, ci \u0219i metaforic, ca o moarte a spiritului), extinc\u021bia, \u00een general (vezi \u0219i titlurile multor poeme, care sugereaz\u0103 foarte plastic un astfel de avanpost al descompunerii). E aici, deci, un material extrem de delicat, pe care poeta \u00eel gestioneaz\u0103 sub forma unor caricaturi \u00een tu\u0219e diafane, mici seisme care func\u021bioneaz\u0103 dup\u0103 principiul imploziei, \u00een centrul c\u0103rora graviteaz\u0103 mereu frica \u2013 \u201eun material nobil\/ din care se fabric\u0103 trupuri\u201d (evadare)<\/em>. Modula\u021biile astea cu finalitate distructiv\u0103  au, la Ligia P\u00e2rvulescu, ceva de artefact prin modul \u00een care surprind arhitectura lumii; felul \u00een care lumina se scurge din lucruri \u0219i fizionomia obiectelor sunt dou\u0103 dintre strategiile poetice principale ale volumului, \u00een func\u021bie de care prind via\u021b\u0103 \u201efilmele\u201d apocaliptico-germinative pe care le desf\u0103\u0219oar\u0103 cu at\u00e2ta precizie \u0219i cu o emo\u021bie mascat\u0103 \u00een spatele non-umanului, nu de pu\u021bine ori: \u201eobiectele se \u00eenv\u00e2rt dup\u0103 voin\u021b\u0103\/ aceea\u0219i de ani lumin\u0103\/ \u0219i \u00eentuneric\/ lumin\u0103 \u00eentuneric \u2013\/ punctul \u0219i virgula ce \u00eentrerup\/ secven\u021bele de codoni supravie\u021buirea speciei\u201d (specie)<\/em>. De altfel, cam peste tot, Ligia P\u00e2rvulescu prefer\u0103 un astfel de discurs cu accente intangibile unuia ceva mai ancorat \u00een realitate, carnal, camufl\u00e2nd nota\u021bia personal\u0103 \u00een spatele unui profetism al materiei cu destina\u021bie ceva mai larg\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Nu e de mirare c\u0103 \u00eentregul vibe<\/em> al textelor poate fi rezumat foarte precis printr-o nelini\u0219te \u00een a\u0219teptare, care acapareaz\u0103 sub cupola ei generoas\u0103 \u00eentreaga partitur\u0103 poetic\u0103. Ele pluseaz\u0103, \u00een orice caz, peste tot, prin vizual \u00een toat\u0103 politica lor confesiv-minimalist\u0103 (pentru c\u0103-i un confesiv \u201eepurat\u201d de note emfatice, care merge mai degrab\u0103 spre aseptic): \u201etotul lumineaz\u0103\/ c\u00e2nd ajungi aproape de cap\u0103t\/ viteza cre\u0219te pere\u021bii tunelului se desfac\/ ceva nou a\u0219teapt\u0103 dincolo de faruri\/ lumea dispare\/ realitatea f\u00e2\u0219ii\/ drapelurile \u00een bern\u0103\/ aerul iernii \u0219i plimb\u0103rile\/ pe lacurile \u00eenghe\u021bate ale sinelui\/ c\u0103ut\u00e2nd un nedefinit o claritate vag\u0103\/ pe care s-o \u021bii at\u00e2t de aproape \u00eenc\u00e2t\/ s\u0103 nu mai \u0219tii\/ s\u0103 nu mai filtrezi s\u0103 la\u0219i totul\/ s\u0103 te filtreze s\u0103\/ fii tu lumina de la cap\u0103tul celorlal\u021bi\/ \u00eenceputul unei astfel de\/\/ s\u0103 accep\u021bi c\u0103 e\u0219ti\/ ceea ce ai fost dar nu ai \u0219tiut s\u0103 exprimi\/ p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t\/\/ v\u00e2ntul \u0219uier\u0103 mai bl\u00e2nd la apus\/ s\u0103ge\u021bi pe cer urme de poluare\/ \u0219i privirile noastre, Lana del Rey,\/ urm\u0103rindu-se una pe alta\/ la mii de kilometri distan\u021b\u0103 de cas\u0103 \u2013 decapotabile pierdute\/ \u00een tremurul \u00eenser\u0103rii\u201d (versuri pentru Lana del Rey)<\/em>. Poemele Ligiei P\u00e2rvulescu sunt str\u0103b\u0103tute mereu de astfel de locuri eerie<\/em>, \u00een care consisten\u021ba tulbure a versurilor vine din coregrafia incert\u0103 a decorului. \u00cen bun\u0103 parte, \u0219tiin\u021ba asta a distribu\u021biei tensiunii prin selec\u021bia cadrelor e tocmai cea care amplific\u0103 fondul \u00eencordat al poemelor.<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103, pe de alt\u0103 parte, \u00eens\u0103, ca un c\u00e2\u0219tig fa\u021b\u0103 de debut, \u0219i-o doz\u0103 bun\u0103 de reflec\u021bie teoretic\u0103 ce circumscrie volumul, mai ales printr-o serie de observa\u021bii cu caracter social, ce vizeaz\u0103 lumea de ani \u0219i felul \u00een care se mi\u0219c\u0103 ea, care face din Intracranian<\/em> un document sensibil despre anxietatea contemporan\u0103, un \u201ereportaj\u201d foarte abil care vorbe\u0219te despre o \u201eumanitate ratat\u0103\u201d, cum o nume\u0219te la un moment dat \u0219i ce are ea mai fragil \u00een toat\u0103 descompunerea asta. Din nou, cu mult\u0103 subtilitate, dar \u0219i cu o intui\u021bie precis\u0103 a detaliului postuman, care \u00een c\u00e2teva texte \u00eenflore\u0219te \u0219i vibreaz\u0103 pe ritmuri ce desc\u00e2nt\u0103 triste\u021bea generalizat\u0103 din lume: \u201eam fi putut s\u0103 r\u0103m\u00e2nem\/ s\u0103 fim\/ dar nu \u2013\/\/ va veni genera\u021bia nou\u0103\/ ne va sufla de pe str\u0103zi\/ valul ei va acoperi ora\u0219ele cu o mare\/ p\u0103tur\u0103 de singur\u0103tate\/\/ genera\u021bia nou\u0103 va avea pielea noastr\u0103\/ va iubi sintetic \u0219i programat\/ \u00ee\u0219i va aminti de noi \u0219i va spune\/ a\u0219a erau precursorii no\u0219tri\/ robo\u021bii\u201d (contaminare)<\/em> vs. \u201e[…] tu\/ frica mea animal credincios\/ care-\u0219i \u00eentinde pielea peste obiecte\/ le r\u00e2c\u00e2ie cu \u00eenver\u0219unare\/ toarn\u0103 sulf peste inten\u021biile celorlal\u021bi\/ tu moartea mea cea de toate zilele\/ care se alint\u0103 toarce \u0219i m\u0103 prive\u0219te cu ochii tuturor\/ sunt \u00een bucla ta mestecat\u0103 de tine\/ din s\u00e2ngele t\u0103u \u00eemi tocesc sensibilitatea\/ din oasele tale \u00eemi macerez frumuse\u021bea\/ din carnea ta \u00eemi \u00eenal\u021b creierul ascu\u021bit de r\u0103utatea\/ sistemului\/ din limfa ta pl\u00e2ng \u0219i iubesc printre ruine\/ din bra\u021bele tale m\u0103 desprind s\u0103 o iau de la cap\u0103t\/ mai veche cu o via\u021b\u0103 mai redus\u0103 cu o uitare\/ din sunetul t\u0103u cresc \u00een tine eu \u0219i ai mei\/ p\u00e2n\u0103 la urm\u0103toarea extinc\u021bie nu\/ ne l\u0103sa s\u0103 te pierdem\/ las\u0103-ne-n fericirea noastr\u0103 fierbinte. Suferinzi \u0219i pro\u0219ti\/ fere\u0219te-ne de extazul rece al realiz\u0103rii\/ repet\u0103-ne la nesf\u00e2r\u0219it, tot mai tri\u0219ti \u0219i mai tehnologiza\u021bi\/ tot mai z\u00e2mbitori \u0219i incompeten\u021bi \u00een umanitatea ratat\u0103\/ acoper\u0103-ne cu nop\u021bi calde de var\u0103, cu ierni str\u0103punse\/ de focuri\/ uit\u0103-ne undeva sub pielea ta roas\u0103\/ din care demult ai ie\u0219it\u201d (extinc\u021bie)<\/em>. E o direc\u021bie pe care placheta o urmeaz\u0103 peste tot, mai ales c\u0103 arhitectura ei e g\u00e2ndit\u0103 la un dublu palier; odat\u0103, cel principal, al viziunilor discret-terifiante, \u0219i mai apoi unul secundar, parantetic, care \u00eel alterneaz\u0103 \u2013 de regul\u0103, sub forma unor \u201emisive\u201d de pe o insul\u0103, la r\u00e2ndul lor o surs\u0103 de nelini\u0219te, prin stranietatea scenariilor pe care le dezvolt\u0103 aici.<\/p>\n\n\n\n

E ceea ce face din intracranian<\/em> un volum atmosferic, u\u0219or identitar \u2013 exact ca-n muzica Lanei del Rey, pe care o evoc\u0103 m\u0103car \u00een dou\u0103 locuri, de un nedefinit reu\u0219it, prin care [lucrurile cap\u0103t\u0103 o str\u0103lucire aparte \u00eencetinit\u0103]<\/em>, ca s\u0103 citez titlul unui poem. Le citi\u021bi cum vre\u021bi; ca pe ni\u0219te exerci\u021bii de tatonare a zonelor noastre amorfe, de comoditate sau neputin\u021b\u0103, ca pe o critic\u0103 a unui biologism primar, analizat aseptic, sau din prisma unei ironii fine ce plute\u0219te peste tot manifestul \u0103sta, una care prive\u0219te, \u00een primul r\u00e2nd, lumea din jur, dar nu \u00ee\u0219i \u201eiart\u0103\u201d nici propria art\u0103, la un moment dat, prin ridiculizarea modelor poetice \u2013 \u201eprea mult\/ s\u00e2nge \u00een poezie, se spune\/ totul\/ cosmetic aseptic \u00een\u0103bu\u0219it o friptur\u0103 asezonat\u0103 minimalist\/ \u00een pagina de gastronomie a unei reviste la mod\u0103\/ ce profe\u021be\u0219te invazia caloriilor\/ asupra anatomiei de la pagina 5.\/\/ distan\u021bare social\u0103 & snuff.\/\/ blasfemie frumuse\u021bea\/ niciodat\u0103 la mijloc.\/ carnea tremur\u0103 cu\u021bitul luce\u0219te\u201d (\u00eenserare) <\/em>etc. Oricum o face\u021bi, poemele Ligiei P\u00e2rvulescu n-au cum s\u0103 nu ating\u0103 m\u0103car c\u00e2teva corzi sensibile, pentru c\u0103 se citesc cel mai bine ca un \u201etratat\u201d de awakening<\/em> colectiv, o invita\u021bie la chestionarea f\u0103r\u0103 rezerve a umanit\u0103\u021bii (ce a mai r\u0103mas din ea).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00centr-at\u00e2t de subtil\u0103 e apari\u021bia celui mai nou volum al Ligiei P\u00e2rvulescu, \u00eenc\u00e2t a fost trecut\u0103 cu vederea cu succes cam de toat\u0103 lumea (Adrian Mure\u0219an \u00eei consacr\u0103, totu\u0219i, c\u00e2teva r\u00e2nduri \u00eentr-un bilan\u021b dedicat anului poetic 2022 \u00een Observator cultural); la 9 ani de la Fluvii de asfalt (Casa de Editur\u0103 Max Blecher, 2014), un debut care lucra, \u00een linii mari, cu c\u00e2teva mici viziuni ale unui cotidian visceral, claustrofobic \u2013 \u00eentre cele dou\u0103 proiecte poetice, \u00eei apare \u0219i-un roman distopic \u00een 2021 la Litera, translucid \u2013, Intracranian continu\u0103 linia vulnerabilit\u0103\u021bii captat\u0103 aproape patologic din care Ligia P\u00e2rvulescu \u0219i-a f\u0103cut<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":8460,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,140,943,1812],"coauthors":[1139],"class_list":["post-8459","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-critica-literara","tag-ligia-parvulescu","tag-nr-5-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/intracranian.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8459","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8459"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8459\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8481,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8459\/revisions\/8481"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8460"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8459"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8459"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8459"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8459"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}