{"id":8454,"date":"2023-09-18T09:49:48","date_gmt":"2023-09-18T06:49:48","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8454"},"modified":"2023-09-19T23:08:58","modified_gmt":"2023-09-19T20:08:58","slug":"drumul-fara-intoarcere","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8454","title":{"rendered":"Drumul f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Mihai-Mateiu.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-8457\" style=\"width:500px\" width=\"500\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Mihai-Mateiu.jpg 600w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Mihai-Mateiu-194x300.jpg 194w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/Mihai-Mateiu-480x742.jpg 480w\" sizes=\"(max-width: 600px) 100vw, 600px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Mihai Mateiu, <em>\u00cen cre\u0219tere<\/em>, Editura Trei, Bucure\u0219ti, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>\u201eNu-mi aduc aminte s\u0103 fi fost mai entuziasmat vreodat\u0103 de un volum de debut a\u0219a cum am fost citind cartea lui Mihai Mateiu, <em>Oameni<\/em>. O culegere de proz\u0103 scurt\u0103, reunind 13 povestiri incitante, chiar dac\u0103 aparent banale, \u00eentr-un stil literar percutant, bine \u021bintit \u0219i fermec\u0103tor. Niciun cuv\u00e2nt nelalocul lui, o frazare impecabil\u0103, o siguran\u021b\u0103 aproape maniacal\u0103 \u00een selectarea elementului inedit, a unghiului propice dind\u0103r\u0103tul c\u0103ruia puteam recrea povestea \u2013 acestea sunt, pe scurt, motivele pentru care consider <em>Oameni <\/em>al lui Mihai Mateiu drept cel mai puternic \u0219i conving\u0103tor debut literar din ultima vreme.\u201d Sunt r\u00e2ndurile pe care, impresionat, le-am scris \u00eentr-o cronic\u0103 \u00een <em>Familia<\/em> nr. 4\/2012, intitulat\u0103 <em>Photoshop failure. <\/em>Se \u00eent\u00e2mpla a\u0219adar acum 11 ani (<em>Oameni<\/em> ap\u0103ruse cu un an \u00eenainte, \u00een 2011), f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiesc atunci c\u0103 va fi nevoie de mai mult de un deceniu pentru ca Mihai Mateiu s\u0103 revin\u0103 cu un nou volum de proz\u0103. Iat\u0103 c\u0103 a\u0219teptarea a luat sf\u00e2r\u0219it.<\/p>\n\n\n\n<p><em>\u00cen cre\u0219tere<\/em> e un volum format pe osatura unui roman abandonat. Povestirile de sine st\u0103t\u0103toare sunt capitole ale unei pove\u0219ti mai consistente, legate \u00eentre ele prin faptul c\u0103 se refer\u0103 la acelea\u0219i personaje, dar \u00een etape distincte ale evolu\u021biei lor. De aici \u0219i titlul volumului, care face o trimitere direct\u0103 la tema central\u0103 a c\u0103r\u021bii: maturitatea. Fiecare dintre cele patru proze e o etap\u0103 a acestei transform\u0103ri dinspre adolescen\u021b\u0103 spre \u00eemplinire. Volumul e construit ca un \u0219otron temporal, cu rolul de a trasa conturul fiec\u0103rei v\u00e2rste, cu obsesiile \u0219i emo\u021biile ei. \u00cen <em>debut &amp; post<\/em>, de exemplu, flirtul ini\u021bial devine o dubl\u0103 (de\u0219i minor\u0103) dram\u0103 atunci c\u00e2nd personajul constat\u0103 nu doar c\u0103 e pe cale s\u0103 i-o sufle pe Manuela lui Zinu, amicul lui dintotdeauna (ceea ce-i provoac\u0103 u\u0219oare mustr\u0103ri de con\u0219tiin\u021b\u0103, repede inhibate sub greutatea orgoliului de a fi cel preferat de adolescent\u0103), ci \u0219i c\u0103 \u2013 \u00een final \u2013 ceea ce p\u0103rea o chestiune sigur\u0103 se dovede\u0219te o ratare glorioas\u0103. Personajul principal nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 desfac\u0103 cercul vicios al teribilismului v\u00e2rstei \u0219i, din cauza unei be\u021bii pe care t\u00e2n\u0103ra o consider\u0103 dizgra\u021bioas\u0103, leg\u0103tura se rupe definitiv. Reunirea simbolic\u0103 cu Zinu din finalul pove\u0219tii are un sens terapeutic pentru cei doi prieteni dezam\u0103gi\u021bi \u00een amorul lor pentru aceea\u0219i fat\u0103. Camaraderia \u00eenseamn\u0103 \u0219i un fel de parteneriat-\u00een-e\u0219ec, un mod ridicol \u0219i tragic de a compensa \u00eenfr\u00e2ngerea prin puterea imagina\u021biei, care poate metamorfoza orice <em>loser<\/em> \u00een erou: \u201eam mers apoi c\u00e2\u021biva kilometri prin&nbsp; \u00eentuneric, ghida\u021bi mai mult de culoarul de stele de deasupra noastr\u0103, decupat de brazii de la marginea drumului, ascult\u00e2nd zgomotele p\u0103durii \u0219i sc\u00e2r\u021b\u00e2itul propriilor pa\u0219i. M\u0103 sim\u021beam desprins de mine \u0219i-mi doream din suflet s\u0103 apar\u0103 un urs sau s\u0103 ne-nconjoare lupii, iar c\u00e2nd i-am spus asta lui Zinu, mi-a m\u0103rturisit c\u0103 se g\u00e2ndea exact la acela\u0219i lucru. Sim\u021beam nevoia s\u0103 lovim, s\u0103 \u00eenfigem, s\u0103 t\u0103iem \u00een carne vie p\u00e2n\u0103 ne picau bra\u021bele. S\u0103 ne \u00eentoarcem la caban\u0103 cu o blan\u0103 de urs aburind\u0103, cu capul at\u00e2rn\u00e2ndu-i \u00eentreg, sau s\u0103 nu ne mai \u00eentoarcem deloc, iar ceilal\u021bi s\u0103 ne g\u0103seasc\u0103 a doua zi sf\u00e2rteca\u021bi, \u00eenconjura\u021bi de le\u0219uri de lupi, pe z\u0103pada plin\u0103 de s\u00e2nge. N-au ap\u0103rut \u00eens\u0103 nici lupi, nici ur\u0219i, a\u0219a c\u0103 \u00eentr-un t\u00e2rziu ne-am \u00eentors la caban\u0103, \u00eenghe\u021ba\u021bi \u0219i tri\u0219ti.\u201d (p. 52) Acest imaginar care sus\u021bine metafizic orice sentiment mai puternic este hiper-prezent, autorul recurg\u00e2nd uneori la descrieri care amintesc, pe alocuri, de <em>Solenoidul<\/em> lui C\u0103rt\u0103rescu: \u201eAm \u00eenchis ochii, iar camera, cu pocnetele focului din sob\u0103 auzindu-se peste un alt c\u00e2ntec al lui Bj\u00f6rk, a r\u0103mas \u00een urm\u0103, tot mai mic\u0103, de parc\u0103 noi ne-am fi \u00een\u0103l\u021bat, cu pat cu tot, pe o coloan\u0103 rotitoare.\u201d (p. 25)<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen <em>avioane, <\/em>rememorarea unui moment fericit din copil\u0103rie na\u0219te \u0219i dubiul naratorului pentru veridicitatea \u00eent\u00e2mpl\u0103rii. F\u0103r\u0103 s\u0103 dau alte detalii care ar putea strica surpriza viitorului cititor, spun c\u0103 povestirea e un prilej de medita\u021bie asupra felului \u00een care memoria noastr\u0103 selectiv\u0103 construie\u0219te <em>post-factum<\/em> o glorie iluzorie. Aducerea-aminte nu e mereu fidel\u0103 realit\u0103\u021bii, fiind de cele mai multe ori obi\u0219nuit\u0103 s\u0103 \u00eembrace trecutul \u00eentr-o aur\u0103 pe care n-a avut-o niciodat\u0103. Odat\u0103 cu trecerea timpului, istoria noastr\u0103 proprie se reconstruie\u0219te dup\u0103 alte criterii dec\u00e2t cel al obiectivit\u0103\u021bii \u201ereci\u201d: afl\u0103m, la o scrutare mai atent\u0103 a detaliilor amintirii, c\u0103 lucrurile nu s-au petrecut exact a\u0219a cum \u2013 \u00een mod convenabil \u2013 le-am re\u021binut \u0219i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it altora de-a lungul vremii. R\u0103m\u00e2ne dup\u0103 toate gustul amar al celui care a fost \u00een\u0219elat, miz\u00e2ndu-se pe imaturitatea sa \u0219i pe bucuria pe care o izb\u00e2nd\u0103 a unui concurs din copil\u0103rie i-a produs-o.<\/p>\n\n\n\n<p><em>O noapte <\/em>vorbe\u0219te despre \u00eencercarea de peste ani a g\u0103\u0219tii de prieteni de a recrea paradisul pierdut. Ceea ce urma s\u0103 fie o re\u00eent\u00e2lnire fericit\u0103 devine un \u0219ir lung de obstacole c\u0103rora amicii nu \u0219tiu cum s\u0103 le fac\u0103 fa\u021b\u0103. Felul \u00een care se reac\u021bioneaz\u0103 la invectivele proprietarului isteric c\u0103ruia i se pare c\u0103 i-au furat porumbul, retragerea din fa\u021ba haitei de c\u00e2ini agresivi \u0219i trecerea cu nep\u0103sare (dar cu o curiozitate fl\u0103m\u00e2nd\u0103) pe l\u00e2ng\u0103 fetele care danseaz\u0103 singure pe drum, \u00een fa\u021ba casei, sunt toate moduri de a \u00een\u021belege c\u0103 timpul schimb\u0103 nu doar metodele de abordare a situa\u021biilor, ci \u0219i sentimentele cu care le \u00eent\u00e2mpin\u0103m. Maturizarea e un drum f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere, pe parcursul c\u0103ruia putem doar s\u0103 tragem cu ochiul, peste um\u0103r, la ceea ce p\u00e2n\u0103 mai ieri era leag\u0103nul sigur al fericirilor noastre. Ideea de \u201eacas\u0103\u201d pare c\u0103 sun\u0103 azi artificial, c\u00e2t\u0103 vreme singurul sinonim al ei e copil\u0103ria: \u201eMergem \u00een lini\u0219te spre centrul satului, s\u0103 lu\u0103m autobuzul. \u00cen dou\u0103 ore o s\u0103 ajung acas\u0103. Termenul \u0103sta nu mai are niciun sens pentru mine. Locuiesc mai degrab\u0103 \u00een fric\u0103 \u0219i boal\u0103, de care nu simt c\u0103 m\u0103 mai poate proteja ceva. Iar ie\u0219irea, \u00eencep s\u0103 \u00een\u021beleg, e una singur\u0103. G\u00e2ndul \u0103sta m\u0103 paralizeaz\u0103.\u201d (p. 116)<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen fine, ultima dintre povestiri, <em>trup \u0219i suflet<\/em>, e o radiografie a etapelor descoperirii propriului t\u0103u corp, a con\u0219tientiz\u0103rii raportului dintre fizic \u0219i spiritual, a primelor impulsuri erotice. E o linie u\u0219or parodic\u0103 aici, \u00eent\u0103rit\u0103 de ironii subtile la adresa incapacit\u0103\u021bii noastre de a ne l\u0103sa deturna\u021bi de la ceea ce ne face pl\u0103cere. Tinere\u021bea e un spa\u021biu al hedonismului, \u00een care aplecarea c\u0103tre spiritualitate \u0219i metafizic\u0103 se face doar din dorin\u021ba de nou sau, ca s-o spunem pe \u0219leau, din plictiseal\u0103. Cursurile de yoga sunt prilejul de a accesa o lume care adolescen\u021bilor le p\u0103rea exotic\u0103 la \u00eenceput, dar care devine obi\u0219nuin\u021b\u0103 cu timpul \u0219i, deci, \u00ee\u0219i pierde din str\u0103lucire. Pe de alt\u0103 parte, povestirea e \u0219i despre timiditatea cu care \u00eennozi rela\u021bii noi, despre aten\u021bia cu care te prezin\u021bi \u00een fa\u021ba celor pe care vrei s\u0103-i impresionezi sau \u00een grupul c\u0103rora vrei s\u0103 te integrezi. Misterul unei t\u0103ceri distante e oric\u00e2nd preferabil pentru a face o impresie bun\u0103: \u201eCeva \u00eens\u0103 i-a f\u0103cut s\u0103 nu m\u0103 trateze la fel. Poate-a fost faptul c\u0103 nu vorbeam deloc, prefer\u00e2nd s\u0103 ascult, iar \u00een spatele t\u0103cerii se poate ascunde orice.\u201d (p. 120)<\/p>\n\n\n\n<p>Cu <em>\u00cen cre\u0219tere<\/em>, Mihai Mateiu confirm\u0103 debutul excep\u021bional de acum 12 ani. Un prozator \u00eenzestrat, cu un scris seduc\u0103tor \u0219i f\u0103r\u0103 asperit\u0103\u021bi, cu un discurs coerent \u0219i puternic. Sper s\u0103 nu treac\u0103 \u00eenc\u0103 12 ani p\u00e2n\u0103 la urm\u0103toarea lui isprav\u0103 editorial\u0103, pentru c\u0103 ar fi p\u0103cat.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronic\u0103 literar\u0103 de Dan-Liviu Boeriu<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":8455,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[140,99,1704,1812],"coauthors":[1187],"class_list":["post-8454","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-critica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-mihai-mateiu","tag-nr-5-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/mihai_mateiu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8454","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8454"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8454\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8534,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8454\/revisions\/8534"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8455"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8454"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8454"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8454"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8454"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}