{"id":8434,"date":"2023-09-14T20:31:25","date_gmt":"2023-09-14T17:31:25","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8434"},"modified":"2023-09-15T09:59:11","modified_gmt":"2023-09-15T06:59:11","slug":"povesti-scurte-la-cafele-lungi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8434","title":{"rendered":"Pove\u0219ti scurte la cafele lungi"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/bogdan-munteanu-ai-uitat-sa-razi_2023_c1_1.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-8435\" style=\"width:488px;height:739px\" width=\"488\" height=\"739\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/bogdan-munteanu-ai-uitat-sa-razi_2023_c1_1.jpg 650w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/bogdan-munteanu-ai-uitat-sa-razi_2023_c1_1-198x300.jpg 198w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/bogdan-munteanu-ai-uitat-sa-razi_2023_c1_1-480x727.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 488px) 100vw, 488px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Bogdan Munteanu \u2013 <em>Ai uitat s\u0103 r\u00e2zi<\/em>, edi\u021bia a 2-a, revizuit\u0103 \u0219i ad\u0103ugit\u0103, Editura Nemira, colec\u021bia N\u2019Autor, Bucure\u0219ti, 2023<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Primul lucru pe care l-am observat la noua edi\u021bie (revizuit\u0103 \u0219i ad\u0103ugit\u0103 cu cinci proze + o faz\u0103) a volumului Ai uitat s\u0103 r\u00e2zi de Bogdan Munteanu a fost c\u0103 ac\u021biunea unor povestiri se petrece pe vremea c\u00e2nd \u00eenc\u0103 se fuma \u00een localuri, iar asta m-a umplut de nostalgie. Chiar dac\u0103 exist\u0103 multe pove\u0219ti de maturizare av\u00e2nd drept protagoni\u0219ti copii \u0219i pu\u0219ti de liceu, pot s\u0103 zic c\u0103 de data asta m-au impresionat prozele \u00een care personajele masculine 40+ se duc singure \u00eentr-un bar, \u00ee\u0219i iau o cafea \u0219i, \u00een timp ce a\u0219teapt\u0103 s\u0103 treac\u0103 timpul, ajung s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la alegerile pe care le-au f\u0103cut \u00een via\u021b\u0103. Oare chiar vreau s\u0103 fiu cu persoana cu care sunt de peste cincisprezece ani? \u00cemi place cu adev\u0103rat jobul pe care-l am? De c\u00e2t timp n-am mai vorbit cu cel mai bun prieten din copil\u0103rie? Cine sunt c\u00e2nd nu dau mailuri la munc\u0103?<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Personajele din unele povestiri (Dolce far niente, Cl\u0103tite cu zah\u0103r, What do you really want?) ale lui Bogdan Munteanu vin \u00een cafenele s\u0103-\u0219i trag\u0103 sufletul din cauza existen\u021bei \u0103steia nasoale. Cas\u0103. Job. Familie. \u00ce\u0219i comand\u0103 o ciocolat\u0103 cald\u0103 sau o cafea \u0219i mediteaz\u0103 la deciziile pe care le-au luat \u00een grab\u0103. Cum ar fi: a avea un copil, c\u0103s\u0103torie, ruperea unei rela\u021bii vechi de prietenie etc. Iar c\u00e2t stau \u00een localuri personajele (b\u0103rba\u021bi 40+) sunt prinse \u00een situa\u021bii ridicole a la Larry David \u00een Curb your Enthusiasm. Exemplu: personalul localului nu vrea s\u0103 ia comanda pentru c\u0103 e nou\u0103-cincizeci \u0219i opt, iar programul \u00eencepe la ora zece fix.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">De cele mai multe ori ai putea spune c\u0103 protagoni\u0219tii au dreptate, dar chelnerii se \u021bin tare pe pozi\u021bii. Tocmai de asta c\u00e2teva dintre personajele principale nu ajung prea bine. \u00cens\u0103 numai un fel de sim\u021b al supra-responsabilit\u0103\u021bii te poate face s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 ai o not\u0103 de plat\u0103 de achitat \u00een timp ce te ridici cu greu pentru c\u0103 tat\u0103l unui pu\u0219ti te-a pus la p\u0103m\u00e2nt \u0219i te-a b\u0103tut m\u0103r doar pentru c\u0103 te-ai b\u0103gat \u00een seam\u0103 cu fi-su. Asta dup\u0103 ce zg\u00e2tia aia mic\u0103 te-a \u0219i scuipat.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Mai cred c\u0103 \u00een noua edi\u021bie se pot observa mai bine leg\u0103turile \u00eentre personaje. Un volum de proz\u0103 scurt\u0103 poate s\u0103 fie cu at\u00e2t mai bun cu c\u00e2t e mai unitar. \u00cen universul din Ai uitat s\u0103 r\u00e2zi, copiii \u0219i adolescen\u021bii din povestirile de la \u00eenceputul volumului pot fi adul\u021bii din cealalt\u0103 jum\u0103tate a volumului. Sunt victime ale divor\u021bului, crescu\u021bi doar de mame, iar sim\u021bul responsabilit\u0103\u021bii exacerbat \u2013 despre care am vorbit mai sus \u2013 \u00eei poate face s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 o via\u021b\u0103 \u00eendep\u0103rtat\u0103 de sinele lor autentic.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Cu toate c\u0103 subiectele despre care scrie Bogdan Munteanu sunt grave, sentimentalismul e redus la minimum, iar asta se datoreaz\u0103 scriiturii tonice, alerte, plin\u0103 de verb. Unul dintre cele mai bune pasaje de \u00eenceput e \u00een povestirea O zi cu tata:<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">\u201eNu \u0219tiam prea multe despre tata. Nu-l vedeam cu zilele, era mai mereu plecat. Mama spunea despre el c\u0103 e vagabond. \u0218i mai spunea c\u0103 a\u0219a a vrut Dumnezeu \u0219i n-avem ce face. Vagabond nu-n\u021belegeam eu prea bine ce-nseamn\u0103, repetam cuv\u00e2ntul cu voce tare, va-ga-bond, va-ga-bond, \u00eemi pl\u0103cea cum sun\u0103 \u0219i sim\u021beam un fel de m\u00e2ndrie c\u0103 tata e \u00een felul \u0103la. Cum nu prea d\u0103dea pe-acas\u0103, mai uitam de el, dar c\u00e2nd venea pe nea\u0219teptate la poart\u0103 \u0219i-mi zicea ce faci, pu\u021b\u0103, mi se f\u0103cea pielea de g\u0103in\u0103. Cred c\u0103 atunci \u00eel iubeam mai mult.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Alt lucru pe care l-am observat a fost c\u0103 Bogdan Munteanu a intrat cu buldozerul \u00een multe din textele din carte. Edi\u021bia revizuit\u0103 \u0219i ad\u0103ugit\u0103 e mai bogat\u0103 cu cinci proze \u0219i o faz\u0103, iar pe l\u00e2ng\u0103 asta, unele povestiri au fost reg\u00e2ndite \u0219i spuse cu alt timp verbal.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Prima edi\u021bie a c\u0103r\u021bii a ap\u0103rut \u00een 2016 \u0219i a fost \u2013 pe bun\u0103 dreptate \u2013 un adev\u0103rat succes editorial. Pot s\u0103 zic c\u0103 e unul dintre volumele care m-a influen\u021bat cel mai mult din punct de vedere al tehnicii narative atunci c\u00e2nd am scris A r\u00e2s \u0219i tata. Modul de-a fraza pe care \u00eel folose\u0219te Bogdan Munteanu prinde cititorul \u00eentr-un ritm alert de care nu te po\u021bi elibera dec\u00e2t dup\u0103 ce ai ajuns la finalul povestirii. Folose\u0219te de multe ori fraze scurte, percutante, iar asta face ca din banalul \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor povestite s\u0103 extrag\u0103 momente de epifanie. C\u00e2nd scrii proz\u0103 realist\u0103 e foarte u\u0219or s\u0103 cazi \u00een \u201ea\u0219a \u0219i?-uri\u201d. Prin scris \u0219i rescris ajungi \u2013 dac\u0103 ai noroc \u0219i un strop de talent \u2013 s\u0103 converte\u0219ti cele mai simple situa\u021bii \u00een momente lungi \u0219i benefice de uitat \u00een gol. Iar asta e mare lucru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Semn de carte de Remus Boldea<\/p>\n","protected":false},"author":198,"featured_media":8435,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1709],"tags":[360,140,1812,1376,1710],"coauthors":[1375],"class_list":["post-8434","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-semn-de-carte","tag-bogdan-munteanu","tag-critica-literara","tag-nr-5-2023","tag-remus-boldea","tag-semn-de-carte"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/bogdan-munteanu-ai-uitat-sa-razi_2023_c1_1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8434","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/198"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8434"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8434\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8443,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8434\/revisions\/8443"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8435"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8434"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8434"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8434"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8434"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}