{"id":8403,"date":"2023-09-11T18:24:27","date_gmt":"2023-09-11T15:24:27","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8403"},"modified":"2023-09-11T18:24:33","modified_gmt":"2023-09-11T15:24:33","slug":"ravagiile-unei-copilarii-putrede","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8403","title":{"rendered":"Ravagiile unei copil\u0103rii putrede"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"alignright size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/IMG_20230517_231419-771x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-8404\" width=\"386\" height=\"512\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/IMG_20230517_231419-771x1024.jpg 771w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/IMG_20230517_231419-226x300.jpg 226w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/IMG_20230517_231419-768x1020.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/IMG_20230517_231419-1157x1536.jpg 1157w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/IMG_20230517_231419-1542x2048.jpg 1542w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/IMG_20230517_231419-480x638.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/IMG_20230517_231419-scaled.jpg 1928w\" sizes=\"auto, (max-width: 386px) 100vw, 386px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Nu to\u021bi oamenii au avut copil\u0103rii fericite, edenice. Unii au tr\u0103it drame cumplite la v\u00e2rste fragede, iar mai apoi n-au putut dep\u0103\u0219i traumele, \u00eentre\u021bin\u00e2nd acel marasm putred, ca o obsesie invincibil\u0103, lupt\u00e2nd mereu s\u0103 se reinventeze. Astfel se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een romanul de debut <em>Sa pr\u00e9f\u00e9r\u00e9e\/Preferata sa<\/em> de Sarah Jollien-Fardel, care a ob\u021binut <em>Prix du roman FNAC 2022.<\/em> N\u0103scut\u0103 \u00een 1971, scriitoarea a tr\u0103it \u00een Valais, apoi la Lausanne, iar \u00een prezent s-a \u00eentors la origini, \u00een Valais, asemenea eroinei din romanul scris la persoana \u00eent\u00e2i. Jeanne, naratoarea, a cunoscut \u00een copil\u0103rie brutalitatea pervers\u0103 a tat\u0103lui. Tr\u0103ia \u00eentr-un sat de munte, al\u0103turi de mama \u0219i sora Emma. Un tat\u0103 alcoolic, palme, pahare sparte, spaim\u0103 \u0219i ur\u0103 tot mai puternic\u0103. Jeanne crede c\u0103 orgoliul a f\u0103cut-o s\u0103 reziste, s\u0103 fie curajoas\u0103. Emma era&#8230; preferata tat\u0103lui, care a \u0219i violat-o, gr\u0103bind un deznod\u0103m\u00e2nt tragic. Jeanne a \u00eenceput s\u0103-\u0219i reprime orice sentiment, cu dorin\u021ba clar\u0103 s\u0103 fug\u0103 de tat\u0103l s\u0103u. Chiar dup\u0103 plecarea de acas\u0103, ea nu \u00eenceta s\u0103-\u0219i descoase trecutul, p\u00e2n\u0103 i se f\u0103cea grea\u021b\u0103. Sora Emma a ales s\u0103&#8230; plece, s\u0103 renun\u021be la via\u021b\u0103, dup\u0103 care Jeanne a decis ori s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, ori s\u0103 \u201ecrape\u201d. La 20 de ani, ea devine indiferent\u0103 la sex, la pl\u0103cerile vie\u021bii, cu o spaim\u0103 glacial\u0103, anticip\u00e2nd mereu gesturile tat\u0103lui. Ce \u00eei este la \u00eendem\u00e2n\u0103? O rela\u021bie de lesbianism cu Martine, de fapt e mai mult o prietenie, o oaz\u0103 de supravie\u021buire. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 fie iubit\u0103, \u00een timp ce ea se afla mereu pe teritorii neclare, reci, con\u0219tient\u0103 c\u0103 \u201epe toate planurile era \u00eenchis\u0103 cu lac\u0103t, f\u0103r\u0103 acces la pl\u0103ceri\u201d. C\u00e2nd merge uneori acas\u0103, s\u0103-\u0219i vad\u0103 mama, tat\u0103l o \u021bintuie\u0219te de perete, cu acelea\u0219i urlete animalice, cu invective de nepronun\u021bat. Ea r\u0103m\u00e2ne \u00eempietrit\u0103, incapabil\u0103 de ap\u0103rare. La ce au folosit \u0219edin\u021bele de terapie din anii trecu\u021bi? R\u0103nile se deschid urgent \u00een acele momente, iar lupta ei devine sisific\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cencetul cu \u00eencetul se deseneaz\u0103 dragostea. E atras\u0103 de Paul, \u00een timp ce-\u0219i creeaz\u0103 o identitate \u201eplin\u0103 de ur\u0103 \u0219i de putregai\u201d. C\u00e2nd tat\u0103l e bolnav \u00een spital, Jeanne izbucne\u0219te: \u201e\u00ee\u021bi aminte\u0219ti cum ai tr\u00e2ntit-o pe mama jos \u00een buc\u0103t\u0103rie? Cum mi-ai ap\u0103sat fa\u021ba \u00een pireul cald? Cum mi-ai ad\u00e2ncit capul \u00een van\u0103?\u201d. Nu vrea s\u0103-l comp\u0103timeasc\u0103, nu empatizeaz\u0103, ura e dezl\u0103n\u021buit\u0103 : \u201esunt fiica acelui monstru, sunt femeia cu m\u0103runtaie putrede, fiica ce nu \u0219i-a salvat nici mama, nici sora, sunt fata care-\u0219i prive\u0219te tat\u0103l murind\u201d (traducerea \u00eemi apar\u021bine). Lacul din Lausanne e relaxarea suprem\u0103. Oricum, ea va reu\u0219i s\u0103 se sustrag\u0103, chiar cu aripile rupte \u0219i obsesia co\u0219marului cotidian. O doare mereu faptul c\u0103 nimeni din comunitate n-a intervenit, c\u0103 lumea fuge de responsabilit\u0103\u021bi. Po\u021bi ierta? Cine te ajut\u0103 cu adev\u0103rat? Se nasc \u00eentreb\u0103ri arz\u0103toare la fiecare pagin\u0103. Despre final&#8230; las intact\u0103 surpriza.<\/p>\n\n\n\n<p>Un stil direct, o scriitur\u0103 percutant\u0103, vie, tragic\u0103. Un text incisiv, de mare for\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 edulcor\u0103ri sau patetism gratuit. Romanul e un strig\u0103t, al c\u0103rui ecou devine peren.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cartea str\u0103in\u0103 de Alexandru Jurcan<\/p>\n","protected":false},"author":208,"featured_media":8404,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[550],"tags":[1417,551,1812],"coauthors":[1416],"class_list":["post-8403","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cartea-straina","tag-alexandru-jurcan","tag-cartea-straina","tag-nr-5-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/IMG_20230517_231419-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8403","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/208"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8403"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8403\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8406,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8403\/revisions\/8406"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8404"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8403"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8403"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8403"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8403"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}