<\/p>\n\n\n\n
\u00cen cazul oric\u0103rui meloman, acest adagiu, adic\u0103, primul vers din \u201eArta poetic\u0103\u201d a lui Paul Verlaine (1882), acest crez al s\u0103u, devenit celebru \u00een timp \u2013 \u201eVreau muzicii \u00eent\u00e2ietate!\u201d (a\u0219a cum apare \u00een traducerea lui \u015et.O. Iosif \u015fi C.D. Zeletin) \u2013, \u00eenseamn\u0103 recunoa\u0219terea unei pasiuni, care, pentru mult\u0103 lume, poate servi, luat cum grano salis<\/em>, ca principiu de supra\/vie\u021buire diurn\u0103, contribuind considerabil la o stare de bine, de echilibru \u0219i optimism, mai ales c\u0103 muzica este deseori v\u0103zut\u0103 ca fiind \u201e\u00eentruc\u00e2tva utilitar\u0103 \u0219i func\u021bional\u0103\u201d (Chailley, 1967: 73), deci, potrivit\u0103 s\u0103 completeze (chiar s\u0103 compenseze) anumite ni\u0219e existen\u021biale sau s\u0103 optimizeze condi\u021bii de incertitudine sau fragilitate fizic\u0103, psihic\u0103 sau spiritual\u0103. Pentru mine, muzica este parte intim\u0103 a vie\u021bii, esen\u021bial\u0103 \u00een identificarea emo\u021biilor mele, \u00een motivarea deciziilor luate, \u00een coordonarea energiilor mele \u00eentr-o direc\u021bie optim\u0103, dar \u0219i \u00een relaxarea, eliberarea \u0219i provocarea mea intelectual\u0103, mai cu seam\u0103 c\u00e2nd reu\u0219esc s\u0103 g\u0103sesc armonii \u00een ceea ce fac, ascult, citesc. Ca orice \u00eemp\u0103timit de lectur\u0103, caut (\u0219i g\u0103sesc!) conexiuni \u00eentre cele dou\u0103 arte care \u00eemi domin\u0103 interesele culturale, literatur\u0103 \u0219i muzic\u0103 (o dovad\u0103 ar putea fi faptul c\u0103 cercetarea mea pentru lucrarea de licen\u021b\u0103 a constat din identificarea de forme \u0219i motive muzicale \u00een atunci mai pu\u021bin obi\u0219nuitul demers narativ al lui Aldous Huxley, Punct contrapunct<\/em>), av\u00e2nd convingerea c\u0103 fuziunea celor dou\u0103 registre \u0219i instrumente de lucru poate dezv\u0103lui fa\u021bete complementare ale personajelor (dar \u0219i ale autorilor lor); \u00een plus, cred, asemenea lui Huxley, c\u0103 \u201edup\u0103 t\u0103cere, singura art\u0103 care se poate apropia de exprimarea inexprimabilului este muzica (…). T\u0103cerea face parte integrant\u0103 din orice muzic\u0103 bun\u0103\u201d, c\u0103ci \u201emuzica este echivalentul unora dintre cele mai importante \u0219i inexprimabile experien\u021be umane\u201d (Huxley, 1977: 49).<\/p>\n\n\n\n Multe personaje, desemnate de autorii lor s\u0103 experimenteze impactul unei compozi\u021bii muzicale, vocale sau instrumentale asupra evolu\u021biei lor narative, se opresc din acest exerci\u021biu pentru a analiza \u0219i \u00een\u021belege complexitatea structural\u0103 a acestei arte, asemenea lui Filip Mircea care, curios fiind de a afla detalii despre autoarea Clara Bloom, descoper\u0103 \u00eentr-un ziar \u00eeng\u0103lbenit de vreme, c\u0103 \u201eMuzica este singura form\u0103 de limbaj indirect capabil s\u0103 transmit\u0103 vibra\u021bii \u00een ad\u00e2ncimile abisului uman. Prin magia difuz\u0103 a crea\u021biei neclare, cuvintele \u00eenal\u021b\u0103 ziduri \u00een jurul ultimelor \u00een\u021belesuri: disperarea se transform\u0103 \u00een speran\u021b\u0103 \u0219i suferin\u021ba \u00een destin. Matematic, muzica este suma combina\u021biilor unui num\u0103r finit de note performate de un num\u0103r finit de instrumente \u0219i voci. Pentru c\u0103 materia este form\u0103 impur\u0103 a spiritului, \u00een defini\u021bia cuvintelor, adev\u0103rurile mari sunt simple, dar inaccesibile. Muzica tr\u0103ie\u0219te din armonia posibilit\u0103\u021bilor care se preling precum lava unui vulcan s\u00e2nger\u00e2nd dincolo de materie\u201d (Cangeopol, 2007: 319).<\/p>\n\n\n\n Chiar dac\u0103 este ascultat\u0103 la domiciliu, \u201ef\u0103r\u0103 efort sau participare personal\u0103\u201d, p\u00e2n\u0103 \u0219i un personaj cu o existen\u021b\u0103 discret\u0103 \u0219i modest\u0103 ca Dl Smeeth, poate realiza cu u\u0219urin\u021b\u0103 \u0219i mul\u021bumire c\u0103 \u201eascultarea muzicii era un privilegiu ce nu era acordat dec\u00e2t pe alese\u201d (Chailley, 1967: 110), atunci c\u00e2nd radioul transmite uvertura Hebridele<\/em> de F. Mendelssohn-Bartholdy, o pies\u0103 care \u00eel emo\u021bioneaz\u0103 pentru c\u0103 este genul de muzic\u0103 \u201epe care-l \u00een\u021belegea \u0219i care-i pl\u0103cea cel mai mult\u201d; ca atare, tr\u0103ie\u0219te cu maxim\u0103 pl\u0103cere aceast\u0103 experien\u021b\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-se moale \u00een fotoliu, sim\u021bind c\u0103 \u201etr\u0103s\u0103turile dure ale fe\u021bei sale se \u00eembl\u00eenzir\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce muzica ie\u0219ea \u00eenvolburat\u0103 din micul con al difuzorului (…). Un ocean fantomatic se rostogolea \u00een jurul fotoliului, camera era plin\u0103 de spum\u0103 \u0219i de aer s\u0103rat, de sclipirea verde a valurilor, de str\u0103fulgerarea alb\u0103 \u0219i de strig\u0103tul p\u0103s\u0103rilor mari ale m\u0103rii. \u0218i domnul Smeeth (…) o scurt\u0103 bucat\u0103 de vreme fu fericit\u201d (Priestley, 1965: 84).<\/p>\n\n\n\n De\u0219i audierea oric\u0103rei partituri muzicale este una dintre cel mai comune modalit\u0103\u021bi recreative, iar \u00een\u021belegerea substratului motiva\u021bional al acestei alegeri este at\u00e2t de complicat, de complex \u0219i de personalizat, ne g\u0103sim totu\u0219i \u00een fa\u021ba unei certitudini unanim acceptate, reg\u0103sit\u0103 \u0219i \u00een profilul personajelor melomane, anume, c\u0103 fascina\u021bia pentru muzic\u0103 se explic\u0103 prin faptul c\u0103 ea, \u00een spusele lui Levi-Strauss, \u201enu se imit\u0103 dec\u00e2t pe ea \u00eens\u0103\u0219i\u201d (Garaz, 216: 248) \u0219i c\u0103, prin genurile sale specifice, ea devine o parte integrant\u0103 a identit\u0103\u021bii \u0219i existen\u021bei individuale \u0219i colective.<\/p>\n\n\n\n \u00cen mod obi\u0219nuit, personajelor melomane li se ofer\u0103 spa\u021biu de explorare a propriei individualit\u0103\u021bi prin expunerea lor la reflectare asupra modului \u00een care muzica audiat\u0103 le poate evoca experien\u021be anterioare, \u0219tiut fiind c\u0103 ea are aceast\u0103 capacitate de a readuce astfel de tr\u0103iri ale publicului \u201eca pe un tot des\u0103v\u00e2r\u0219it, totale, perfecte\u201d (Huxley 1977: 50); de multe ori, reac\u021biile ascult\u0103torilor pot fi cuantificate \u0219i evaluate \u00een raport cu capacitatea fiec\u0103ruia de a resim\u021bi emo\u021biile de alt\u0103dat\u0103, a\u0219a cum i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 lui Benjamin Trotter la festivitatea de deschidere a Jocurilor Olimpice din 2012, \u00een momentul \u00een care el se \u00eentoarce cu g\u00e2ndul la jum\u0103tatea anilor 1970, anul \u201ec\u00e2nd el \u0219i prietenii lui \u00eel ascultau [pe Mike Olfield] \u00een sala de la Liceul King William \u0219i purtau discu\u021bii interminabile \u0219i plicticoase pe marginea lui (…). \u00ce\u0219i aminti o pauz\u0103 de pr\u00e2nz (\u2026), el \u0219i Harding ascultau Tubular Bells <\/em>(…) \u0219i \u00eencepur\u0103 o ceart\u0103 prosteasc\u0103 din cauza m\u0103surii (…); p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se duseser\u0103 cu discul la profesorul de muzic\u0103, domnul Sill, iar el \u00eel ascultase \u0219i d\u0103duse un r\u0103spuns cu totul diferit, ceva \u0219i mai complicat, dup\u0103 care mai scosese c\u00e2teva discuri \u0219i-i pusese s\u0103 identifice m\u0103surile, \u00eencep\u00e2nd cu \u2018Mars, the Bringer of War\u2019 de Holst (5\/4) \u0219i trec\u00e2nd apoi la Ritualul prim\u0103verii<\/em>\u201d (Coe, 2021: 156).<\/p>\n\n\n\n Indiferent de genul muzical pentru care opteaz\u0103 autorii \u2013 opera, simfonia, concertul instrumental sau poemul simfonic \u2013, cititorul poate observa cum sunt adunate personajele \u00eentr-un spa\u021biu anume destinat acestor manifest\u0103ri artistice \u0219i cum sf\u00e2r\u0219esc prin a se organiza \u00een \u201ecomunit\u0103\u021bi de auditori\u201d (Garaz, 2016: 13), pentru c\u0103, asemenea sonatei, liedului sau uverturii, toate categoriile acestea reprezint\u0103 pentru melomanii din romane, \u201epropuneri pentru un tip specific de (auto)\u00eencadrare \u0219i participare la un anumit tip de experien\u021b\u0103\u201d (16). Dl Smeeth tr\u0103ie\u0219te o asemenea experien\u021b\u0103 la primul s\u0103u concert la Queen\u2019s Hall, urm\u0103rind atent fiecare secven\u021b\u0103 de desf\u0103\u0219urare a spectacolului, \u00eencep\u00eend cu orchestran\u021bii ale c\u0103ror instrumente \u00eencerca s\u0103 le ghiceasc\u0103, \u201eviori, violencele, contrabasuri, flaute, clarinete, trompete, cornuri, tromboane (…), dar de c\u00eeteva nu era sigur \u2013 dr\u0103ciile alea de alam\u0103 galbene \u0219i rotunde erau cornuri?\u201d, apoi momentul de \u00eenceput al concertului, c\u00e2nd \u201etoate viorile emiser\u0103 un zgomot tremur\u0103tor pe care-l puteai sim\u021bi trec\u00eendu-\u021bi \u00een sus \u0219i \u00een jos prin \u0219ira spin\u0103rii. C\u00eeteva clarinete \u0219i basoane scoaser\u0103 un \u0219ir de \u021bipete nearticulate, \u0219i al\u0103murile f\u0103cur\u0103 unele observa\u021bii dezagreabile\u201d, \u0219i, pe urm\u0103, intrarea pe r\u00e2nd, a tuturor instrumentelor: \u201etoate viorile care urcar\u0103 din ce \u00een ce mai sus, iar c\u00eend ajunser\u0103 sus de tot, omul cel voinic din fund izbi \u00eentr-un gong, cei doi de l\u00eeng\u0103 ele atacar\u0103 tobele, \u0219i \u00een clipa urm\u0103toare, to\u021bi, suita \u00eentreag\u0103, d\u0103deau din ei tot ce puteau, iar dirijorul se agita \u00een a\u0219a hal, \u00eenc\u00eet aveai impresia c\u0103 man\u0219etele or s\u0103-i zboare \u00een org\u0103\u201d, ca \u00een final, \u201ezgomotul \u00eencet\u0103: unul dintre clarinete, singur-singurel, \u0219optea \u0219i gungurea, viorile \u00ee\u0219i \u00eencepur\u0103 din nou fream\u0103tul lor tremurat \u0219i tremurar\u0103 a\u0219a p\u00een\u0103 t\u0103cur\u0103. Dirijorul l\u0103s\u0103 bra\u021bele s\u0103-i cad\u0103 de-a lungul trupului. Aproape toat\u0103 lumea \u00eencepu s\u0103 bat\u0103 din palme\u201d (Priestley, 1965: 236).<\/p>\n\n\n\n Muzicologii subliniaz\u0103 modul \u00een care o orchestr\u0103 simfonic\u0103 reu\u0219e\u0219te s\u0103 impun\u0103 muzica instrumental\u0103 pur\u0103, absolut\u0103, care \u201ese na\u0219te dintr-un imaginar al vocalit\u0103\u021bii \u0219i al coreograficului (…); e o continuare, prin mijloace instrumentale, a c\u00e2nt\u0103rii, a dansului\u201d, instrumentele fiind constant selectate \u201e\u00een virtutea simpatiei sau asem\u0103n\u0103rii lor cu timbrul unei anumite voci umane\u201d, iar asamblarea lor de grup urmeaz\u0103 logic \u201emodelul vocal, al corului mixt\u201d (Garaz, 2016: 270). Op\u021biunea personajelor pentru un anumit gen de muzic\u0103, fie el preludiu, cantat\u0103, menuet, suit\u0103, scherzo sau oratoriu, poate fi tradus\u0103 printr-o invita\u021bie adresat\u0103 cititorilor de a participa \u00eempreun\u0103 la un anumit eveniment care \u00eei poate aduce \u00eentr-o armonie (sonor\u0103, cel pu\u021bin), pentru c\u0103 muzica ne pune \u00een fa\u021ba unei \u201erela\u021bii indivizibile de frumos-\u0219i-adev\u0103r\u201d (Huxley, 1977: 57), a\u0219a cum am putea tr\u0103i dac\u0103 o \u00eenso\u021bim pe Lady Enid Wimpole \u00een \u00eendep\u0103rtata sal\u0103 de muzic\u0103 a casei Ivywood unde va concerta dup\u0103 ce descoperise piesa preferat\u0103: \u201em\u00e2ng\u00e2ie clapele, picur\u00e2nd primele acorduri ale preludiului (…); era un c\u00e2ntec pentru harp\u0103, pentru l\u0103ut\u0103, pentru psalterion, pentru \u021biter\u0103, sau pentru toate acele instrumente la care va trebui s\u0103 c\u00e2nt\u0103m [\u00eempreun\u0103 cu Joan Brett] atunci c\u00e2nd ne vom prosterna \u0219i vom adora imaginea aurit\u0103 pe care regele Nabucodonosor a d\u0103ruit-o omenirii\u201d (Chesterton, 1985: 275).<\/p>\n\n\n\n Un articol de Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":8379,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[58],"tags":[85,1812,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-8378","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-5-2023","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/09\/vioara.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8378","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8378"}],"version-history":[{"count":5,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8378\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8385,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8378\/revisions\/8385"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8379"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8378"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8378"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8378"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8378"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}Labirintul muzicii<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
Armonii sonore<\/strong><\/h4>\n\n\n\n
Referin\u021be<\/strong><\/h5>\n\n\n\n
\n