![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/08\/Evaristo-Manifest.jpeg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\nManifest <\/em>este relatarea intim\u0103 \u0219i curajoas\u0103 a felului \u00een care Bernardine Evaristo a reu\u0219it s\u0103 scrie istorie. De la copil\u0103ria marcat\u0103 de rasism, p\u00e2n\u0103 la descoperirea artelor teatrale, de la \u00eenfiin\u021barea \u00een anii 1980, \u00een Regatul Unit, a primei companii teatrale pentru femeile de culoare, p\u00e2n\u0103 la procesul de maturizare prin care a ajuns s\u0103 fie scriitoarea deschiz\u0103toare de drumuri, profesoara, mentorul \u0219i activista pe care o vedem acum \u2013 Bernardine \u00ee\u0219i exprim\u0103 revolta \u00eempotriva curentelor tradi\u021bionale \u0219i dedica\u021bia de o via\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de comunitate \u0219i fa\u021b\u0103 de propriul spirit creativ.<\/p>\n\n\n\n Prin intermediul experien\u021belor sale extraordinare, autoarea ne ofer\u0103 o perspectiv\u0103 complex\u0103 asupra rasei, a claselor sociale, feminismului, sexualit\u0103\u021bii \u0219i asupra \u00eenaint\u0103rii \u00een v\u00e2rst\u0103 \u00een Anglia modern\u0103.<\/p>\n\n\n\n Povestea vie\u021bii lui Bernardine Evaristo este un manifest despre curaj, integritate, optimism, inventivitate \u0219i tenacitate. Este un manifest pentru oricine a tr\u0103it vreodat\u0103 la marginea societ\u0103\u021bii \u0219i pentru oricine vrea s\u0103-\u0219i lase amprenta asupra istoriei. Este un manifest al for\u021bei de neoprit din fiecare dintre noi.<\/p>\n<\/div><\/div>\n\n\n\n \u00cen timp ce scot la lumin\u0103 fiecare etap\u0103 a vie\u021bii mele, \u00eemi este clar c\u0103 drumul pe care l\u2011am parcurs pentru a deveni scriitoare a \u00eenceput cu mult timp \u00eenainte s\u0103 \u00eencep s\u0103 scriu. Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la originile creativit\u0103\u021bii mele, atunci m\u0103 \u00eentorc<\/p>\n\n\n\n \u00een timp la sursa inevitabil\u0103, copil\u0103ria mea, c\u00e2nd citeam pentru c\u0103 m\u0103 plictiseam \u0219i m\u0103 plictiseam pentru c\u0103 existau prea pu\u021bine lucruri care s\u0103 m\u0103 distreze. Eram la mijloc \u00eentre doi fra\u021bi care, imediat cum cel mai mic a crescut suficient, au preferat s\u0103\u2011\u0219i petreac\u0103 timpul \u00eempreun\u0103 mai degrab\u0103 dec\u00e2t cu mine. Uneori oamenii \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 s\u0103 cre\u0219ti \u00eentr\u2011o familie mare \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ai \u00een permanen\u021b\u0103 tovar\u0103\u0219i de joac\u0103. Poate c\u0103 asta a fost situa\u021bia \u00een cazul meu p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rsta de \u0219apte ani, dar, dup\u0103 aceea, noi, fra\u021bii, ne\u2011am desp\u0103r\u021bit \u00een perechi \u00een func\u021bie de v\u00e2rst\u0103 \u0219i sex. Gestionarea a opt copii care locuiesc \u00eentr\u2011o cas\u0103 este posibil\u0103 doar prin formarea unor grupuri separate. Cele dou\u0103 fete mai mari \u0219i\u2011au petrecut timpul \u00eempreun\u0103 o vreme, iar cei patru b\u0103ie\u021bi au format unit\u0103\u021bi de c\u00e2te doi cu tovar\u0103\u0219ii cei mai apropia\u021bi ca v\u00e2rst\u0103. Din p\u0103cate, sora cea mai apropiat\u0103 ca v\u00e2rst\u0103 de mine era prea mic\u0103 pentru a fi compatibile.<\/p>\n\n\n\n Diversitatea de distrac\u021bii mereu disponibile pentru tinerii de azi pare incredibil\u0103 \u00een compara\u021bie cu \u00eenceputurile vie\u021bii mele. Demult de tot, \u00een preistoria copil\u0103riei mele, erau doar trei posturi TV cu perioade limitate de emisie, nu exista internet \u0219i aveau s\u0103 mai treac\u0103 al\u021bi treizeci \u0219i cinci de ani \u00eenainte ca varianta sa rudimentar\u0103 s\u0103 devin\u0103 disponibil\u0103 pentru uzul domestic. (\u00cemi aduc aminte c\u0103 un inginer de telecomunica\u021bii mi\u2011a spus \u00een 1989 cum c\u0103r\u021bile pot fi transmise printr\u2011o linie telefonic\u0103. Am \u00eencercat s\u0103 vizualizez o carte fizic\u0103 \u00eendesat\u0103 \u00eentr\u2011un telefon \u0219i am fost sigur\u0103 c\u0103 e nebun.) Principalele filme difuzate la televizor erau cele vechi alb\u2011negru, existau c\u00e2teva posturi de radio \u0219i ma\u0219in\u0103rii portabile de redare a muzicii, deoarece vechile casetofoane nu fuseser\u0103 \u00eenc\u0103 inventate sau cel pu\u021bin nu erau folosite pe scar\u0103 larg\u0103. Telefoanele erau 100% imobile \u0219i robo\u021bii telefonici urmau s\u0103 fie inventa\u021bi peste dou\u0103zeci de ani.<\/p>\n\n\n\n \u201eUn Bildungsroman nonfic\u021bional care reprezint\u0103 un monument impresionant dedicat vie\u021bii creative a femeilor de culoare.\u201d\u00a0– Hope Wabuke,\u00a0NPR<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n A\u0219a c\u0103 m\u0103 plictiseam adesea \u0219i principala modalitate de a\u2011mi alina plictisul era s\u0103 citesc, ceea ce mama m\u0103 \u00eencuraja s\u0103 fac. \u00cen fiecare s\u00e2mb\u0103t\u0103, de la o v\u00e2rst\u0103 fraged\u0103, m\u0103 duceam la Biblioteca Public\u0103 Woolwich \u0219i \u00eemprumutam dou\u0103 sau trei c\u0103r\u021bi pe gratis. Ca urmare a faptului c\u0103 \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 citesc, imagina\u021bia mea s\u2011a dezvoltat c\u0103l\u0103torind \u00een vie\u021bi \u0219i medii dincolo de ale mele. Nu sesizam pielea alb\u0103 a personajelor din c\u0103r\u021bile pe care le citeam atunci pentru c\u0103 eram prea t\u00e2n\u0103r\u0103 ca s\u0103 \u00een\u021beleg ce nu vedeam. \u00cen ziua de azi, sunt o sus\u021bin\u0103toare a c\u0103r\u021bilor multiculturale pentru copii deoarece ace\u0219tia au nevoie s\u0103 se vad\u0103 reprezenta\u021bi \u00een c\u0103r\u021bi, ca o form\u0103 de validare de sine, s\u0103 simt\u0103 c\u0103 apar\u021bin pove\u0219tilor \u0219i miturilor din \u021b\u0103rile lor. Ca adult, absen\u021ba acestor pove\u0219ti a fost cea care m\u2011a stimulat s\u0103 le scriu pe ale mele.<\/p>\n\n\n\n Uneori \u00eemi lipse\u0219te via\u021ba lini\u0219tit\u0103 de dinaintea internetului \u2013 o vreme \u00een care nu primeam o cascad\u0103 de e-mailuri, iar discu\u021biile telefonice zilnice nu erau programate din vreme.<\/p>\n\n\n\n Nu cu mult timp \u00een urm\u0103, \u00eentr\u2011o tab\u0103r\u0103 de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni cu acces limitat la internet, am fost uimit\u0103 de c\u00e2t de lini\u0219tit\u0103 m\u2011am sim\u021bit, mult mai introspectiv\u0103, mai racordat\u0103 la mine \u00eens\u0103mi \u0219i capabil\u0103 s\u0103 g\u00e2ndesc mai clar, mai profund. Mi\u2011am adus aminte c\u0103 odinioar\u0103 asta era normalitatea. Era mediul perfect pentru scris.<\/p>\n\n\n\n Cititul c\u0103r\u021bilor \u2013 spre deosebire de parcurgerea rapid\u0103 a e\u2011mailurilor, navigarea prin re\u021belele sociale sau scanarea con\u021binutului de \u0219tiri online \u2013 era \u0219i este o experien\u021b\u0103 foarte odihnitoare. C\u00e2nd eram copil, cititul era ceva intim \u2013 o experien\u021b\u0103 solitar\u0103. Nu\u2011mi aduc aminte s\u0103 fi vorbit despre ceea ce citeam, cu excep\u021bia cazurilor \u00een care era legat de orele de englez\u0103 de la \u0219coal\u0103. Era o preg\u0103tire bun\u0103 pentru cariera mea viitoare de scriitoare. Poate c\u0103 motivul pentru care am continuat s\u0103 scriu zeci de ani este c\u0103 am capacitatea \u0219i, \u00eentr\u2011adev\u0103r, nevoia de interioritate \u0219i introspec\u021bie necesare pentru scris, acestea fiind cultivate din momentul \u00een care am putut s\u0103 citesc singur\u0103 \u00een copil\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n Mai recent, am ajuns s\u0103 \u00een\u021beleg modul \u00een care educa\u021bia mea catolic\u0103 a jucat un rol \u00een instinctul meu de a produce poezie imediat cum am \u00eenceput s\u0103 scriu. O perioad\u0103 lung\u0103 de timp, am perceput poezia ca pe un soi de cadou ap\u0103rut de nic\u0103ieri.<\/p>\n\n\n\n \u201eO reimaginare a memoriilor ca manual de creativitate, activism \u0219i reinventare de sine.\u201d\u00a0– Seattle Times<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Mi\u2011a luat mult timp s\u0103\u2011mi dau seama c\u0103 fusesem cufundat\u0103 \u00een poezie c\u00e2nd eram copil. Pe c\u00e2t de mult m\u0103 plictisea slujba catolic\u0103 la care eram obligat\u0103 s\u0103 particip c\u00e2nd eram copil \u0219i pe c\u00e2t de mult \u00eei dispre\u021buiam pe preo\u021bii ipocri\u021bi, probabil c\u0103 au exercitat o influen\u021b\u0103 subliminal\u0103 prin intermediul spectacolului dramatic \u0219i poetic al serviciilor religioase. Singurul lucru care\u2011mi pl\u0103cea la participarea obligatorie la slujb\u0103 era spectacolul pe care\u2011l presupunea.<\/p>\n\n\n\n \u00cen primii patru ani ai \u0219colii mele primare, am mers la o \u0219coal\u0103 catolic\u0103 unde se oficiau liturghii \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 \u00een capel\u0103 \u0219i, pe l\u00e2ng\u0103 asta, m\u0103 duceam duminica la slujb\u0103. Biserica Sf. Petru din Woolwich ar fi putut la fel de bine s\u0103 fie Biserica Sf. Petru de la Roma, mi se p\u0103rea a\u0219a de imens\u0103 \u0219i \u00eei inspira sinelui meu m\u0103runt at\u00e2ta venera\u021bie. Dup\u0103 ce am devenit \u00eens\u0103 suficient de mari, eu \u0219i fra\u021bii mei intram trop\u0103ind \u00een\u0103untru pentru a ne ocupa locul \u00een strane, de obicei \u00eent\u00e2rziind, deoarece mama avea mul\u021bi copii de preg\u0103tit. Dac\u0103 \u00eendr\u0103zneam s\u0103 \u0219u\u0219otim \u00eentre noi, unul dintre enoria\u0219i se \u00eentorcea \u0219i ne certa. \u00cemi aduc aminte cum, odat\u0103, preotul nemilos a oprit slujba \u00een timp ce intram \u00een biseric\u0103 pentru ca toat\u0103 lumea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 s\u0103 priveasc\u0103 mar\u0219ul ru\u0219inos al copiilor maronii care trop\u0103iau pe culoar.<\/p>\n\n\n\n \u00cen anii 1960, slujba \u2013 denumit\u0103 liturghia tridentin\u0103 \u2013 se rostea \u00een latin\u0103, o limb\u0103 moart\u0103, a\u0219a c\u0103 era pu\u021bin probabil s\u0103\u2011l cucereasc\u0103 pe un copil. \u00cencep\u00e2nd cu secolul al XVI\u2011lea, \u00een toat\u0103 lumea, liturghia catolic\u0103 p\u0103strase aceast\u0103 tradi\u021bie antediluvian\u0103 care bulversa cea mai mare parte a congrega\u021biei. Cu toate acestea, am o vag\u0103 amintire a faptului c\u0103 \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 aud sonorit\u0103\u021bile str\u0103ine, intona\u021bia serioas\u0103 a limbii latine cu ritmurile ei poetice alin\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 ce liturghia a trecut la englez\u0103, cum era de bun\u2011sim\u021b, \u00eei absorbeam structura narativ\u0103 de baz\u0103, de\u0219i plin\u0103 de caracteriz\u0103rile predefinite ale lui Dumnezeu \u2013 cel bun \u0219i ale diavolului \u2013 cel r\u0103u. Observam probabil forma narativ\u0103 a serviciului religios cu preotul ca protagonist, r\u0103ul st\u00e2nd la p\u00e2nd\u0103 din noi to\u021bi ca antagoni\u0219ti, amenin\u021barea damn\u0103rii eterne ca o consecin\u021b\u0103 a p\u0103catelor noastre \u2013 raiul sau iadul ca deznod\u0103m\u00e2nt pentru vie\u021bile noastre. (Structura narativ\u0103 exist\u0103 peste tot, nu doar \u00een pove\u0219ti.)<\/p>\n\n\n\n \u00cei invidiam pe b\u0103ie\u021bii de altar care aveau sarcina de a trage p\u00e2nza alb\u0103 apretat\u0103 peste balustrada din fa\u021ba altarului, a\u0219tept\u00e2nd congrega\u021bia s\u0103 \u00eengenuncheze \u0219i s\u0103 primeasc\u0103 cuminecarea. Func\u021biona ca o fa\u021b\u0103 de mas\u0103 vertical\u0103 \u0219i ani de zile am visat c\u0103 sunt chiar eu acolo, serioas\u0103, \u00eentinz\u00e2nd cu \u00eendem\u00e2nare cutele ca s\u0103 arate perfect. Le admiram at\u00e2t de mult statutul \u00een ceremonie. C\u00e2nd venea vremea pentru sf\u00e2nta euharistie, m\u0103 a\u0219ezam la coada care se mi\u0219ca pe coridor c\u0103tre balustrad\u0103, unde \u00eengenuncheam pe b\u0103ncu\u021b\u0103 \u0219i\u2011mi a\u0219teptam r\u00e2ndul pentru ca preotul, mereu acompaniat de b\u0103iatul de altar, s\u0103 vin\u0103 \u0219i s\u0103\u2011mi a\u0219eze pe limb\u0103 prescura alb\u0103 delicat\u0103 \u0219i delicioas\u0103 care se topea \u00een gur\u0103, urmat\u0103 de o \u00eenghi\u021bitur\u0103 de vin, simboliz\u00e2nd corpul \u0219i s\u00e2ngele lui Hristos.<\/p>\n\n\n\n Din p\u0103cate, nu aveam cum s\u0103 devin b\u0103iat de altar pentru c\u0103 eram fat\u0103 \u0219i noi, fetele, ne cuno\u0219team locul \u00een ierarhia Bisericii Catolice. C\u00e2nd aveam s\u0103 cre\u0219team, rolurile noastre urmau s\u0103 fie cele de a face curat \u00een biseric\u0103, de a deveni buc\u0103t\u0103rese \u0219i menajere pentru preo\u021bi, de a aproviziona stocul de lum\u00e2n\u0103ri \u0219i de a face ceaiul \u0219i pr\u0103jiturile pentru ocaziile sociale.<\/p>\n\n\n\n \u201ePe de o parte, carte de memorii, iar pe de alta, medita\u021bie asupra perseveren\u021bei, creativit\u0103\u021bii \u0219i activismului. O od\u0103 minunat\u0103 adus\u0103 tenacit\u0103\u021bii \u0219i curajului, precum \u0219i un portret intim al uneia dintre cele mai talentate scriitoare.\u201d\u00a0– Kirkus Reviews<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n C\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la liturghie, \u00eemi aduc aminte de ea ca de un spectacol de teatru: poezia rapsodic\u0103 a psalmilor pe care \u00eei c\u00e2ntam to\u021bi la unison, imnurile pe care le interpretam, muzica tulbur\u0103toare a orgii, t\u0103m\u00e2ia parfumat\u0103 pe care o inhalam \u00een timp ce era r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 dintr\u2011o c\u0103delni\u021b\u0103 de preot pe m\u0103sur\u0103 ce \u00eenainta pe culoarul central \u00eenve\u0219m\u00e2ntat \u00een hainele lui uimitoare. C\u00e2t de pre\u021bios era totul, c\u00e2t de teatral printre podoabele rococo poleite \u0219i aurite, din piatr\u0103 \u0219i lemn, scenele biblice cioplite \u00een relief \u0219i statuile, coloanele \u0219i arcele n\u0103ucitoare, lumina p\u0103trunz\u00e2nd prin ferestrele \u00eempodobite cu vitralii. Toat\u0103 acea iconografie religioas\u0103, tot acel simbolism \u0219i ritual aveau s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 gravate \u00een memoria mea celular\u0103, zi de zi la \u0219coala primar\u0103 \u0219i s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een cei zece ani de mers la biseric\u0103 \u00een fiecare duminic\u0103, f\u0103r\u0103 pauz\u0103.<\/p>\n\n\n\n Oare a fost a\u0219adar at\u00e2t de surprinz\u0103tor c\u0103, atunci c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 scriu pentru teatru, la c\u00e2\u021biva ani dup\u0103 ce am p\u0103r\u0103sit biserica, aceasta urma s\u0103 ias\u0103 la iveal\u0103 prin limbajul \u00een\u0103l\u021b\u0103tor al poeziei?<\/p>\n\n\n\n Influen\u021bele literare sunt importante, dar ducem cu noi mult mai multe lucruri care ne formeaz\u0103, printr\u2011un proces alchimic, creativitatea.<\/p>\n\n\n\n Dar cum r\u0103m\u00e2ne cu influen\u021ba literaturii antice grece\u0219ti asupra imagina\u021biei mele literare, cu ale ei poeme epice \u0219i drame poetice, pe care le\u2011am studiat \u00een traducere la \u0219coal\u0103? Antigona lui Sofocle, personaj revoltat \u0219i eponim, \u00eemi vorbea at\u00e2t de conving\u0103tor c\u00e2nd eram adolescent\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen mod asem\u0103n\u0103tor, faptul c\u0103 am \u00eenv\u0103\u021bat limbi str\u0103ine la \u0219coal\u0103 \u2013 franceza \u0219i latina, c\u00e2te cinci ani fiecare, spaniola, doi ani \u2013 sigur mi\u2011a oferit siguran\u021ba de a jongla cu limbile \u00een fic\u021biune.<\/p>\n\n\n\n Ca scriitoare, trebuie s\u0103\u2011mi aud personajele vorbind pentru ca ele s\u0103 prind\u0103 via\u021b\u0103 \u00een mintea mea, iar tendin\u021ba mea de a folosi nara\u021biuni la persoana \u00eent\u00e2i face din asta o<\/p>\n\n\n\n cerin\u021b\u0103 esen\u021bial\u0103 pentru a crea fic\u021biune credibil\u0103. Cuv\u00e2ntul rostit devine cuv\u00e2ntul scris sau mai degrab\u0103 cuv\u00e2ntul auzit devine vocea personajului. \u00cen majoritatea c\u0103r\u021bilor mele, am pres\u0103rat limbi str\u0103ine prin text \u0219i mi\u2011am dorit s\u0103 imit felul \u00een care vorbesc oamenii, oric\u00e2nd \u0219i oricum am putut.<\/p>\n\n\n\n M\u0103 \u00eentreb de asemenea dac\u0103 nu cumva engleza stricat\u0103 a tat\u0103lui meu mi\u2011a influen\u021bat scrisul. Cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 vocile pe care le auzim c\u00e2nd cre\u0219tem ne influen\u021beaz\u0103 cumva scrisul.<\/p>\n\n\n\n Am o tendin\u021b\u0103 natural\u0103 de a prefera limbajul colocvial, care poate fi mai dificil de recreat dec\u00e2t vorbirea standard. Surprinderea esen\u021bei modului \u00een care vorbim \u00een orice altceva dec\u00e2t engleza standard, g\u0103sind de obicei o variant\u0103 aproximativ\u0103 \u00een loc de a o reproduce \u0219i f\u0103r\u0103 a face apel la caricaturizare sau f\u0103r\u0103 a deveni de ne\u00een\u021beles pentru cititorul obi\u0219nuit, necesit\u0103 o sensibilitate sonor\u0103 care nu poate fi cultivat\u0103. Merit\u0103 tot efortul, deoarece limbajul colocvial este cel cu impulsuri democratice, pentru c\u0103 astfel toate comunit\u0103\u021bile, toate clasele sociale, toate regiunile, toate culturile, toate felurile de a vorbi ajung s\u0103 fie auzite, valorizate \u0219i demne de a fi luate \u00een calcul.<\/p>\n\n\n\n Am observat c\u0103 mul\u021bi scriitori britanici afirm\u0103 c\u0103 Virginia Woolf, Jane Austen, Emily Dickinson \u0219i Henry James sunt cei care le\u2011au influen\u021bat literatura, dar, c\u00e2nd eram foarte t\u00e2n\u0103r\u0103, senza\u021bia mea a fost c\u0103 scriam \u00eempotriva lor. Pentru mine, cititul era o experien\u021b\u0103 pl\u0103cut\u0103, de imersiune, dar nu c\u00e2nd a trebuit s\u0103 citesc Spre far <\/em>de Virginia Woolf pentru \u0219coal\u0103. Acum sunt fan, dar mi\u2011a luat mult timp s\u0103 m\u0103 obi\u0219nuiesc din nou cu scrisul ei, cum ar fi cu Orlando <\/em>sau Doamna Dalloway <\/em>pentru c\u0103 am avut o reac\u021bie at\u00e2t de visceral\u0103 \u00eempotriva ei \u00een adolescen\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Aveam nevoie s\u0103 citesc scriitoare de culoare c\u00e2nd eram foarte t\u00e2n\u0103r\u0103 \u0219i nu am descoperit niciuna \u00een Regatul Unit care s\u0103 se fi n\u0103scut \u0219i crescut aici \u0219i s\u0103 ne relateze pove\u0219tile din aceast\u0103 perspectiv\u0103. M\u2011am inspirat de la afro\u2011americane: Audre Lorde, Toni Morrison, Gloria Naylor \u0219i Alice Walker erau printre cele mai importante \u0219i, bine\u00een\u021beles, Ntozake Shange, \u0219i scriitoarea jamaicano\u2011american\u0103 Michelle Cliff \u0219i romanciera nigerian\u0103 Buchi Emecheta care ajunsese \u00een Regatul Unit \u00een 1962, la v\u00e2rst\u0103 adult\u0103 \u0219i scria \u00een principal despre Nigeria.<\/p>\n\n\n\n Acestea erau scriitoarele care aduceau \u00een prim\u2011plan vie\u021bile femeilor de culoare \u0219i, f\u0103c\u00e2nd asta, mi\u2011au oferit permisiunea de a scrie. \u00centr\u2011adev\u0103r, m\u2011au \u00eenv\u0103\u021bat cum s\u0103 scriu urm\u00e2ndu\u2011le exemplul, dup\u0103 ce am reu\u0219it s\u0103 trec peste povara m\u0103re\u021biei lor, care o vreme mi\u2011a afectat \u00eencrederea \u00een mine. Mi\u2011a luat ceva timp s\u0103 trec peste vocea persistent\u0103 din capul meu care\u2011mi spunea c\u0103 nu a\u0219 fi niciodat\u0103 la fel de bun\u0103 ca ele. A trebuit s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b c\u0103 nu a\u0219 scrie niciodat\u0103 ca persoanele care f\u0103ceau parte dintr\u2011o alt\u0103 genera\u021bie, cultur\u0103 \u0219i educa\u021bie. Trebuia s\u0103 scriu doar ca mine \u00eens\u0103mi, de\u0219i asta e mult mai u\u0219or de zis dec\u00e2t de f\u0103cut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Editura Corint prezint\u0103 un fragment din volumul \u201eManifest. Despre cum s\u0103 nu renun\u021bi niciodat\u0103\u201d de Bernardine Evaristo, tradus de Andreea C\u0103lin \u0219i aflat \u00een curs de apari\u021bie \u00een cadrul colec\u021biei Corint Fiction, coordonat\u0103 de Ana Antonescu.<\/p>\n","protected":false},"author":32,"featured_media":1429,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[164],"tags":[1810,170,200,202,201,1809,199],"coauthors":[1159],"class_list":["post-8292","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-avanpremiere","tag-andreea-calin","tag-avanpremiera","tag-bernardine-evaristo","tag-corint-fiction","tag-editura-corint","tag-manifest","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Bernardine-Evaristo-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8292","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/32"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8292"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8292\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8304,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8292\/revisions\/8304"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1429"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8292"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8292"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8292"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8292"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\n\n\nFragment<\/h4>\n\n\n\n
\n
\n
\n