Situa\u021bia lui financiar\u0103 nu mai era at\u00e2t de bun\u0103 ca alt\u0103dat\u0103. Veniturile se bazau acum aproape numai pe v\u00e2nz\u0103rile de tablouri. Unii cunoscu\u021bi din Bucure\u0219ti \u00eenc\u0103 \u00eei mai datorau bani. Se a\u0219ez\u0103 la mas\u0103 \u0219i \u00eei scrise lui Pascal \u0219i altor prieteni, rug\u00e2ndu-i s\u0103 \u00eencerce s\u0103 ob\u021bin\u0103 banii \u00eenapoi \u00een numele lui. Apoi \u00eei propuse lui Sainte Suzanne s\u0103 \u00eencerce o nou\u0103 escapad\u0103, la sud de Fran\u021ba.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 O c\u0103l\u0103torie dincolo de grani\u021b\u0103, \u00eei spuse Pallady, ca s\u0103 vedem Spania.<\/p>\n\n\n\n
Sainte Suzanne era de acord.<\/p>\n\n\n\n
Pallady \u00ee\u0219i num\u0103r\u0103 banii, constat\u0103 c\u0103 \u00eei ajungeau pentru o c\u0103l\u0103torie de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u0219i se preg\u0103ti de plecare. \u00cempreun\u0103 cu Yvonne, \u00eempachet\u0103 haine, c\u0103r\u021bi \u0219i materiale de pictur\u0103 \u00een cufere \u0219i valize. Sainte Suzanne veni la ora stabilit\u0103 ca s\u0103 \u00eei ia cu ma\u0219ina. Lumina palid\u0103 a dimine\u021bii deveni intens\u0103 odat\u0103 ce ie\u0219ir\u0103 din Paris. Soarele str\u0103lucea puternic \u0219i devenea mai luminos pe m\u0103sur\u0103 ce se \u00eendreptau c\u0103tre sud. Ma\u0219ina ridica un nor de praf \u00een urma lor. Vizitar\u0103 ora\u0219ele obi\u0219nuite de pe coast\u0103 \u2013 Toulon, Cassis, Marseille, Aix-en-Provence \u2013, f\u0103r\u0103 s\u0103 z\u0103boveasc\u0103 prea mult \u00een vreunul dintre ele. Un teritoriu nou, mai exotic, \u00eei a\u0219tepta.<\/p>\n\n\n\n
\u00cei venir\u0103 \u00een minte c\u00e2teva fraze din cartea lui Th\u00e9ophile Gautier despre c\u0103l\u0103toria sa: \u201eSe mai \u00eentorc ro\u021bile de c\u00e2teva ori \u0219i s-ar putea s\u0103-mi pierd una dintre iluzii \u0219i s\u0103 v\u0103d Spania visurilor mele plec\u00e2nd \u00een zbor, Spania romanceroului, a baladelor lui Victor Hugo, nuvelelor de M\u00e9rim\u00e9e \u0219i pove\u0219tilor lui Alfred de Musset. Trec\u00e2nd linia de demarca\u021bie, \u00eemi amintesc ce mi-a spus bunul \u0219i plin de duh Henri Heine la concertul Liszt, cu accentul s\u0103u german plin de umor \u0219i r\u0103utate: Cum vei vorbi despre Spania c\u00e2nd ai fost acolo?<\/em>\u201d<\/p>\n\n\n\n \u2014 Chiar a\u0219a, cum o s\u0103 mai vorbesc despre Spania dup\u0103 ce am fost acolo?<\/p>\n\n\n\n Ajunser\u0103 \u00een regiunile locuite de basci \u0219i, dup\u0103 ce trecur\u0103 grani\u021ba, \u00ee\u0219i exprim\u0103 uimirea fa\u021b\u0103 de c\u00e2t de frumoase erau \u021binuturile prin care treceau. Soarele str\u0103lucea mai puternic ca oric\u00e2nd, pe cer aproape c\u0103 nu erau nori, iar p\u0103m\u00e2ntul spaniol era arid, adesea de o culoare ro\u0219iatic\u0103, ce se lipsea de orice adaos. M\u0103slinii, cu verdele lor, \u00eembog\u0103\u021beau peisajul, ad\u0103ug\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntului o nuan\u021b\u0103 de ocru.<\/p>\n\n\n\n Drumul trecea prin \u021binuturi pustii c\u00e2t vedeau cu ochii: dincolo de cotituri, ap\u0103reau sate dominate de biserici catolice, \u00eenalte \u0219i impun\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Satele sunt tot de culoare ro\u0219ie, observ\u0103 Pallady. Au aceea\u0219i culoare a p\u0103m\u00e2ntului. Parc\u0103 s-au ivit din el.<\/p>\n\n\n\n Peste tot vedea c\u00e2te un m\u0103gar minuscul, bl\u00e2nd \u0219i resemnat, duc\u00e2nd de multe ori oameni ale c\u0103ror picioare aproape c\u0103 atingeau p\u0103m\u00e2ntul. \u201eApar\u021bine peisajului. \u00cel anim\u0103, e vehiculul lui principal\u201d, \u00ee\u0219i zise artistul dup\u0103 o vreme. \u201eNimic nu se face f\u0103r\u0103 el. \u00cel vezi cum umbl\u0103 f\u0103r\u0103 zgomot pe str\u0103zile \u00eenguste ale ora\u0219elor, cople\u0219it adesea de \u00eenc\u0103rc\u0103tura mai mare dec\u00e2t el, trec\u00e2nd \u00eenaintea omului c\u0103ruia \u00eei este c\u0103l\u0103uz\u0103 \u0219i mijloc de trai…\u201d<\/p>\n\n\n\n Uneori se oprea ca s\u0103 picteze peisajul. Sim\u021bea \u00een timp ce lucra c\u0103 voia s\u0103 fac\u0103 altceva; \u00ee\u0219i d\u0103dea seama c\u0103 stilul i se schimbase din nou. Avea acum o viziune bidimensional\u0103, o preferin\u021b\u0103 tot mai clar\u0103 pentru planuri simple \u0219i netede.<\/p>\n\n\n\n Se aflau \u00een partea cea mai de nord a Spaniei \u0219i se \u00eendreptau c\u0103tre sud. Primul ora\u0219 mai mare \u00een care ajunser\u0103 era San Sebasti\u00e1n \u2013 sau Donostia, cum \u00eei auzeau pe basci c\u0103 \u00eei spun.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Cum \u021bi se pare? \u00eentreb\u0103 Sainte Suzanne.<\/p>\n\n\n\n \u2014 E unic! exclam\u0103 Pallady. Arhitectura cl\u0103dirilor e impresionant\u0103.<\/p>\n\n\n\n Apoi ajunser\u0103 noaptea la Burgos. \u00cei \u00eent\u00e2mpin\u0103 Catedrala, surprinz\u0103toare ca \u00eentindere \u0219i impresionant\u0103 la prima vedere prin masa ei, care \u00eel duse cu g\u00e2ndul la templul din Angkor. <\/p>\n\n\n\n \u00cen ziua urm\u0103toare vizitar\u0103 Catedrala.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce interior bogat, \u0219opti el. <\/p>\n\n\n\n Parcar\u0103 ma\u0219ina aproape de centrul ora\u0219ului, iar apoi se duser\u0103 la Casa Miranda, veche locuin\u021b\u0103 spaniol\u0103 \u00een stil renascentist, cu o frumoas\u0103 curte interioar\u0103 construit\u0103 \u00een secolul 16. Vizitar\u0103 apoi \u0219i c\u00e2teva monumente, c\u0103rora artistul nu le d\u0103du prea mare importan\u021b\u0103. Dup\u0103 aceea r\u0103t\u0103cir\u0103 o vreme pe str\u0103zi. Auzea r\u00e2ul Arlanz\u00f3n cum fo\u0219nea undeva pe fundal. \u00centr-o cl\u0103dire veche era un anticar, singurul din partea locului. Artistul intr\u0103, se uit\u0103 \u00eemprejur pe tarabe, iar privirea i se opri imediat asupra unor basmale \u021big\u0103ne\u0219ti de culori \u0219i modele diverse: roz v\u0103rgate cu verde, albastre cu benzi de culoare sulfului \u0219i una care \u00eei pl\u0103cu \u00een mod deosebit \u2013 o basma galben\u0103-aurie cu dungi negre, \u00eembog\u0103\u021bite cu arabescuri ar\u0103mii.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce noroc pe mine, exclam\u0103 el. Face c\u00e2t catedrala \u0219i \u00eencape \u00een buzunar.<\/p>\n\n\n\n Se interes\u0103 de pre\u021b, scoase c\u00e2teva pesetas din buzunar, pl\u0103ti \u0219i se \u00eentoarse cu basmalele la Yvonne \u0219i Sainte Suzanne.<\/p>\n\n\n\n Urm\u0103toarea priveli\u0219te care \u00eel impresion\u0103 era cea a c\u00e2mpiei castiliene: \u00eentinderi verzi, portocalii sau galbene c\u00e2t vedeai cu ochii. Apoi Valladolid \u0219i, dup\u0103 aceea, capitala Spaniei, \u00een care se plimbar\u0103 timp de c\u00e2teva ore.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Eh bien<\/em>, Toto, ce p\u0103rere ai despre Madrid? \u00eel \u00eentreb\u0103 Yvonne.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu \u00eemi place.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mais pourquoi?<\/em><\/p>\n\n\n\n \u2014 E un ora\u0219 modern, dar cu o popula\u021bie dezagreabil\u0103, zgomotoas\u0103 \u0219i antipatic\u0103.<\/p>\n\n\n\n Doar la Muzeul de Prado g\u0103si c\u00e2te ceva care s\u0103 \u00eel \u00eenc\u00e2nte: se duse ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 vad\u0103 Velasquez \u0219i Goya, \u00eens\u0103 fu uluit abia c\u00e2nd ajunse la portretul lui Carol Cvintul de Ti\u021bian, tabloul \u201eCele trei gra\u021bii\u201d al lui Rubens, \u0219i p\u00e2nzele lui El Greco. Altminteri, Madridul \u00eei displ\u0103cea \u00een continuare, a\u0219a c\u0103 abia a\u0219tepta s\u0103 scape de acolo.<\/p>\n\n\n\n La doar 60 de km mai la sud intrar\u0103 \u00een Toledo \u2013 un ora\u0219 de care artistul se \u00eendr\u0103gosti imediat. Acolo v\u0103zu din nou picturi de El Greco, pe care \u00eel aprecia acum din ce \u00een ce mai mult.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mi-au dep\u0103\u0219it toate a\u0219tept\u0103rile! le tot spunea el lui Yvonne \u0219i Saint Suzanne.<\/p>\n\n\n\n Insist\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 acolo mai mult timp \u0219i se plimb\u0103 neobosit timp de patru zile pe str\u0103zile ora\u0219ului arab r\u0103mas intact, misterios, evoc\u00e2nd un trecut \u00eentreg de lupte \u00eenver\u0219unate. <\/p>\n\n\n\n \u2014 Doar pentru ora\u0219ul Toledo, c\u00e2mpia castilian\u0103 \u0219i operele lui Theotok\u00f3poulos, \u0219i tot merit\u0103 c\u0103l\u0103toria \u00een Spania, z\u00e2mbea el \u00eenc\u00e2ntat.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 15 zile, se \u00eentoarse obosit, \u00eens\u0103 pe deplin satisf\u0103cut, la locuin\u021ba din Place Dauphine.<\/p>\n\n\n\n *<\/p>\n\n\n\n St\u0103tea cu Gheorghe R\u0103ut la masa obi\u0219nuit\u0103. D\u0103duser\u0103 comanda \u0219i a\u0219teptau s\u0103 vin\u0103 m\u00e2ncarea. Pallady se uita \u00een gol.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Te v\u0103d tot mai trist, spuse bancherul.<\/p>\n\n\n\n Artistul se trezi din visare \u0219i \u00eel privi g\u00e2nditor.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Da, r\u0103spunse el. Nu \u0219tiu. Am aproape \u0219aizeci de ani \u0219i simt c\u0103 a trecut o ve\u0219nicie de c\u00e2nd n-am mai fost \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u00cens\u0103 mergi cam \u00een fiecare an.<\/p>\n\n\n\n \u2014 A\u0219a-i. Dar mi-e dor de \u021bar\u0103 mai mult ca oric\u00e2nd. Omul trebuie s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een \u021bara lui, acolo unde lucrurile de care e legat \u0219i amintirile dau sens activit\u0103\u021bii lui. Acolo g\u0103sim, \u00een ciuda a toate, un ecou sentimentelor noastre intime. Restul e snobism\u2026<\/p>\n\n\n\n \u2014 Dar Parisul nu \u00ee\u021bi mai place?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu mai e acela\u0219i ora\u0219 ca pe vremuri. Nu e Parisul pe care \u00eel \u0219tiu din studen\u021bie. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd m\u0103 \u00eentorc dintr-o escapad\u0103, de la ocean, de pe coasta de sud sau din Spania, am impresia c\u0103 revin \u00eentr-o duhoare uman\u0103 tot mai puternic\u0103. Parisul se schimb\u0103. Iar eu m\u0103 simt tot mai dezorientat \u0219i dezam\u0103git. Ce alc\u0103tuie\u0219te cu prec\u0103dere fizionomia unui ora\u0219 e atmosfera sa. Iar atmosfera de acum eu n-o mai recunosc.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Cum era Parisul c\u00e2nd mergeai la studii?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Era un ora\u0219 distins, intim \u0219i primitor. Patruzeci de ani! Acum, dup\u0103 ce am tr\u0103it vreo patruzeci de ani aici, simt c\u0103 \u00ee\u0219i pierde spiritualitatea. La fel ca Madridul, e un ora\u0219 tot mai g\u0103l\u0103gios, cu o popula\u021bie din ce \u00een ce mai antipatic\u0103 \u0219i mai dezagreabil\u0103. \u0218i nici lumea artistic\u0103 nu mai e aceea\u0219i. I-am scris \u0219i lui Pascal Vidra\u0219cu despre toate astea. \u0218i totu\u0219i, m\u0103 simt at\u00e2t de diferit c\u00e2nd le spun cu voce tare. Totul pare mult mai real.<\/p>\n\n\n\n F\u0103cu o pauz\u0103, se uit\u0103 \u00eentr-o parte \u0219i suspin\u0103 \u00eendelung.<\/p>\n\n\n\n \u2014 C\u00e2t\u0103 energie, c\u00e2t\u0103 via\u021b\u0103 am cheltuit pentru pu\u021binul pe care l-am putut smulge<\/em> de la reflectorul <\/em>\u0103sta care e Parisul…<\/p>\n\n\n\n R\u0103ut \u00eencerc\u0103 s\u0103 schimbe subiectul.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Am fost zilele trecute la tine \u00een atelier. Am b\u0103tut, \u00eens\u0103 nu mi-ai r\u0103spuns. A\u0219a c\u0103, iart\u0103-m\u0103, \u00eens\u0103 am \u00eendr\u0103znit s\u0103 intru. Te uitai pe fereastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u0218i visam la trecut, da. Ore \u00een \u0219ir fac asta. Visez la trecutul prin care am impresia c\u0103 am trecut galop. Am c\u0103lcat \u00een picioare mii de lucruri cu nep\u0103sarea aia tipic\u0103 a tinere\u021bii, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 timpul nu se opre\u0219te \u00een loc, iar clepsidra se gole\u0219te. At\u00e2tea femei pe care le-am iubit, at\u00e2tea rela\u021bii sacrificate de dragul Artei.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u00ce\u021bi pare r\u0103u c\u0103 nu \u0219tiai atunci toate astea?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Regret, da. Dar, dac\u0103 a\u0219 fi \u0219tiut, a\u0219 fi f\u0103cut oare altfel? Sau mai bine? \u0218i dac\u0103 a\u0219 fi f\u0103cut mai bine s-ar fi schimbat ceva?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Kierkegaard spunea c\u0103 avem dou\u0103 situa\u021bii posibile \u2013 s\u0103 faci, sau s\u0103 nu faci ceva. \u0218i dac\u0103 facem, \u0219i dac\u0103 nu facem, tot ajungem s\u0103 regret\u0103m.<\/p>\n\n\n\n Artistul z\u00e2mbi cu am\u0103r\u0103ciune.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u0218i dac\u0103 f\u0103ceam mai bine, poate c\u0103 nu se schimba nimic. Dar mai \u00eent\u00e2i putem sc\u0103pa de propria fatalitate?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu \u0219tiu.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Eu cred c\u0103 nu. Ac\u021bion\u0103m \u00een func\u021bie de acea combina\u021bie pe care o constituie fiin\u021ba noastr\u0103 \u2013 produs accidental al \u00eenso\u021birii unor fiin\u021be \u00eentr-un moment anume<\/em>. C\u0103ci \u00een orice alt moment am fi fost altul<\/em>, sau nu<\/em>. Asta-i diferen\u021ba care poate exista \u00eentre fra\u021bi \u0219i surori.<\/p>\n\n\n\n R\u0103ut se uit\u0103 g\u00e2nditor \u00een direc\u021bia chelnerilor. Nu venea nimeni cu felurile lor de m\u00e2ncare. Soarele intrase \u00een nori, v\u00e2ntul \u00eencepuse s\u0103 bat\u0103 \u0219i p\u0103rea c\u0103 va ploua \u00een cur\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu sunt toate astea \u00eengrijor\u0103toare? Acest accident, acest hazard al c\u0103rui rezultat \u0219i victim\u0103 suntem! \u0218i biata inteligen\u021b\u0103 de care suntem c\u00e2teodat\u0103 at\u00e2t de m\u00e2ndri. Am ajuns s\u0103 t\u00e2njesc acum doar dup\u0103 lini\u0219te. M\u0103 tot vezi c\u0103 lucrez, \u00een ultima vreme am lucrat mult, dar cu disperarea lucrului e\u0219uat…<\/p>\n\n\n\n \u00cen urm\u0103toarele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, continu\u0103 s\u0103 planifice noi desene \u0219i tablouri. Cump\u0103r\u0103 flori \u0219i fructe pentru naturile moarte. \u00cens\u0103, o vreme, rareori mai avu curajul s\u0103 le aduc\u0103 la via\u021b\u0103. L\u0103sa pensulele neatinse. Nu se mai atingea nici de flori, iar ele se chirceau \u0219i se ofileau treptat \u00een vaze. Merele \u0219i gutuile putrezeau \u00eencet \u00een co\u0219uri. Creionul r\u0103m\u00e2nea pe mas\u0103 l\u00e2ng\u0103 foile albe, de parc\u0103 ar fi a\u0219teptat s\u0103 fie folosit din nou.<\/p>\n\n\n\n […]<\/p>\n\n\n\n Se \u00eendrepta spre Ci\u0219migiu. Evitase Strada Sion unde-\u0219i avusese sediul, p\u00e2n\u0103 la bombardamentele din 1944, Muzeul Kalinderu. F\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama, ajunsese undeva \u00een spatele Palatului Regal. N-o spusese niciodat\u0103, \u00eens\u0103 distrugerea lucr\u0103rilor pe care le ad\u0103postise acolo \u00eel marcase puternic. Unii aveau s\u0103 spun\u0103 c\u0103 de-atunci o luase razna. Acum, curtea avea un gard \u00eenalt din sc\u00e2nduri dincolo de care nu mai putea vedea nimic. Dintr-odat\u0103 sim\u021bi nevoia s\u0103 vad\u0103 ce se mai afla \u00een\u0103untru. C\u00e2nd descoperi o cr\u0103p\u0103tur\u0103 \u00een gard, undeva \u00een partea de jos, nu mai st\u0103tu pe g\u00e2nduri. Aproape c\u0103 se lipi de caldar\u00e2m. Profit\u0103 c\u0103 strada era goal\u0103, \u00eengenunche \u0219i se uit\u0103 prin cr\u0103p\u0103tur\u0103, \u00eens\u0103, dintr-odat\u0103, se sim\u021bi foarte b\u0103tr\u00e2n. Privi pe furi\u0219 \u00een curtea goal\u0103 ca \u0219i c\u00e2nd s-ar fi a\u0219teptat s\u0103 revad\u0103 zecile de p\u00e2nze \u00een sa\u0219iurile c\u0103rora ascunsese cu naivitate \u0219i bani. Glumise mai demult c\u0103 \u0219i-ar fi dorit un vernisaj ca un fel de autodaf\u00e9. Iat\u0103 c\u0103 vernisajul avusese loc f\u0103r\u0103 artist. \u00ce\u0219i aminti c\u0103, atunci c\u00e2nd urca scara \u00een stil parizian din muzeu pentru a-l vizita pe Steriadi, deasupra u\u0219ii de la etaj vedea gravat\u0103 \u00een metal, ca o premoni\u021bie, inscrip\u021bia de pe poarta Infernului dantesc:<\/p>\n\n\n\n LASCIATE OGNI SPERANZA, VOI CH\u2019ENTRATE<\/em><\/p>\n\n\n\n \u00ce\u0219i imagin\u0103 cum ar fi fost s\u0103 vad\u0103 acum at\u00e2rn\u00e2nd p\u00e2nzele sale pe zidurile \u00eennegrite \u00een urma incendiului. Pierduse \u0219i Steriadi atunci numeroase lucr\u0103ri, \u00eens\u0103 asta nu-i consola nici pe unul, nici pe cel\u0103lalt. Interiorul cur\u021bii goale ar\u0103ta ca o groap\u0103 de cimitir. Acum era doar el, un b\u0103tr\u00e2n singur care privea \u00eentr-o curte goal\u0103. Apoi avu puterea s\u0103 reconstituie momentul dezastrului. Zgomotul cumplit al exploziei. \u00cen atmosfera funebr\u0103, descoperi \u00eens\u0103 lujerul unei flori s\u0103lbatice care \u00eencerca parc\u0103 s\u0103 evadeze de acolo prin fisura minuscul\u0103 pe care o ochise \u0219i el. La Paris folosea culorile cele mai fine, \u00eens\u0103 acum nu se mai g\u0103seau culori de niciun fel. Strecur\u0103 prin cr\u0103p\u0103tur\u0103 dou\u0103 degete \u0219i reu\u0219i s\u0103 smulg\u0103 floarea, cu g\u00e2ndul s\u0103-i foloseasc\u0103 sucul pentru a-\u0219i colora desenele pe care voia s\u0103 le fac\u0103 \u00een Ci\u0219migiu. Floarea i se p\u0103ru neobi\u0219nuit\u0103: parc\u0103 supsese din p\u0103m\u00e2nt toate nuan\u021bele p\u00e2nzelor sale. Tres\u0103ri la h\u0103rm\u0103laia unor copii. Apoi auzi o voce:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Uite un c\u0103lug\u0103r care se roag\u0103.<\/p>\n\n\n\n Apoi \u00eencepur\u0103 s\u0103 r\u00e2d\u0103.<\/p>\n\n\n\n Pallady se ridic\u0103, dar nu \u00eencerc\u0103 s\u0103 se r\u0103zboiasc\u0103 cu grupul, cum ar fi f\u0103cut mai demult, ci se \u00eendrept\u0103 spre intrarea parcului.<\/p>\n\n\n\n Banca lui era liber\u0103. Vedea mul\u021bi oameni \u00een Ci\u0219migiu, \u0219i totu\u0219i nu era at\u00e2t de aglomerat ca pe Calea Victoriei. Un t\u00e2n\u0103r pe care \u00eel v\u0103zuse de mai multe ori era a\u0219ezat ceva mai departe \u0219i desena. Pallady avu la \u00eenceput impresia c\u0103-l spioneaz\u0103, dar, mai t\u00e2rziu, \u00een\u021belesese c\u0103 e, poate, doar un student la Arte. De la o vreme, t\u00e2n\u0103rul \u00eencepuse s\u0103-l salute cu timiditate, iar Pallady putea s\u0103-l recunoasc\u0103 chiar dup\u0103 glas. L\u00e2ng\u0103 el, un b\u0103rbat \u00een toat\u0103 firea deschisese ziarul Sc\u00eenteia<\/em> \u0219i mi\u0219ca lini\u0219tit din buze. Pallady privi c\u0103tre copacii lui \u0219i \u00eencerc\u0103, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, s\u0103 le p\u0103trund\u0103 sufletele. Apoi fu absorbit de munc\u0103 \u0219i \u00eencet\u0103 s\u0103 mai acorde aten\u021bie la ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jur. H\u00e2rtiile caietului se \u00eentunecar\u0103 c\u00e2nd voia s\u0103 adauge c\u00e2teva pete de galben \u0219i verde cu sucurile lujerului pe care-l avea \u00een m\u00e2n\u0103. Observ\u0103 cum \u00een st\u00e2nga ap\u0103ruser\u0103 pantaloni alba\u0219tri \u0219i bocanci militari plini de praf. Apoi, simetric, acela\u0219i lucru \u0219i \u00een partea cealalt\u0103. C\u00e2nd ridic\u0103 privirea, observ\u0103 c\u0103 \u00eel flancau doi mili\u021bieni \u0219i se uitau la el. Unul \u00eei ceru permisul pentru a putea desena \u00een parc. N-avea ce s\u0103 le arate. Prietenii \u00eel avertizaser\u0103 c\u0103 trebuia s\u0103 trimit\u0103 cerere pentru o astfel de h\u00e2rtie. Pallady refuzase. Nu voia s\u0103 se umileasc\u0103. Oricum, spusese de mai multe ori c\u0103 \u0103\u0219tia<\/em> vor s\u0103-i ia p\u00e2n\u0103 \u0219i demnitatea. Cel\u0103lalt mili\u021bian adaug\u0103 c\u0103 nu avea voie s\u0103 rup\u0103 florile din parc \u0219i-i arat\u0103 o tabl\u0103 pe care scria c\u0103 e interzis. Nu \u00eencerc\u0103 nici m\u0103car s\u0103 se scuze. Nu era genul de om care s\u0103 se sperie. Alt\u0103dat\u0103 ar fi ripostat. Acum, cu \u0103\u0219tia, <\/em>nu mai era de glumit. Trec\u0103torii vedeau scena \u0219i se adunau curio\u0219i \u00een jurul lor. Unul dintre mili\u021bieni \u00eei citi dintr-un regulament noile reglement\u0103ri privind dreptul de a desena \u00een parc. Citea ca \u0219i cum ar fi silabisit dintr-un abecedar. Pallady auzise \u0219i alte lucruri absurde \u00een ultimii ani, \u00eens\u0103 asta era prea mult.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Acum parcul este al poporului, adaug\u0103 el.<\/p>\n\n\n\n Se temeau s\u0103 nu le fure parcul? Artistului \u00eei venea s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103. Se g\u00e2ndi la pove\u0219tile c\u0103l\u0103torilor despre primitivii care refuzau s\u0103 fie fotografia\u021bi de team\u0103 c\u0103 o s\u0103 li se fure sufletul. \u00cen chestia cu sufletul aveau \u0219i mili\u021bienii dreptate.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Acolo este Ministerul de R\u0103zboi, spuse unul dintre ei.<\/p>\n\n\n\n \u00cei cerur\u0103 pe un ton sever s\u0103-i urmeze. Cum nu se mi\u0219ca, \u00eel gr\u0103bir\u0103. \u00cen spatele lui auzi mai multe voci care \u00eencepuser\u0103 s\u0103 comenteze.<\/p>\n\n\n\n \u2014 L\u0103sa\u021bi-l, maic\u0103. M\u00e2zg\u0103lea \u0219i el ceva acolo. Am v\u0103zut eu c\u0103 tr\u0103gea doar ni\u0219te linii str\u00e2mbe. A\u0219a se deseneaz\u0103? Vai de el! numai petice.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Trebuie s\u0103 elimin\u0103m r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele burghezilor \u0219i ai mo\u0219ierimii, du\u0219manii de clas\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 E un mo\u0219neag cu hainele pline de petice, vai mama lui.<\/p>\n\n\n\n \u2014 E un mare artist! mai auzi el, \u0219i recunoscu imediat vocea b\u0103iatului care-l saluta de fiecare dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n Acum \u0219i-ar fi dorit s\u0103-l mai \u00eent\u00e2lneasc\u0103.<\/a><\/a><\/p>\n\n\n\n Se deplasa \u00eencet, ca la \u00eenmorm\u00e2ntare. Nici mili\u021bienii nu se gr\u0103beau. \u00cencerca s\u0103 c\u00e2\u0219tige timp, \u00een speran\u021ba c\u0103 va g\u0103si o ocazie de a ie\u0219i cu bine din povestea asta. Avea impresia c\u0103 era pierdut, fiindc\u0103 nu \u00eent\u00e2lnea niciun cunoscut care ar fi putut s\u0103-l ajute. Speran\u021ba \u00eei reveni c\u00e2nd ajunse aproape de casa lui Victor Eftimiu \u0219i sim\u021bi mireasma trandafirilor. Poetul scrisese c\u0103 Pallady \u0219i-a muiat penelul \u201e\u00een lumina de g\u00e2nd\u201d. Pallady ar fi vrut s\u0103-l strige, dar se r\u0103zg\u00e2ndi. Eftimiu privea neclintit din fa\u021ba casei sale spre Ci\u0219migiu. Pallady z\u00e2mbi c\u00e2nd \u00ee\u0219i aminti c\u0103 so\u021bia poetului, actri\u021ba Agepsina Macri, \u0219i-ar fi trimis \u00een fiecare diminea\u021b\u0103 servitoarea \u00een curte, \u201es\u0103 \u00eel \u0219tearg\u0103 de praf pe cona\u0219u\u2019\u201d. De asemenea, se spunea c\u0103 Eftimiu admira diminea\u021ba, din balcon, bustul de bronz pe care i-l f\u0103cuse Paciurea prin anii \u201920. Acum, poetul se d\u0103duse cu noua putere. De-a lungul timpului, Pallady \u00eei desenase c\u00e2teva portrete \u00een creion, iar Eftimiu \u00eei cump\u0103rase p\u00e2nze \u0219i scrisese cuvinte pline de admira\u021bie despre el, rememor\u00e2nd \u00eent\u00e2lnirile de dinainte de r\u0103zboi, c\u00e2nd frecventau La Butte Montmartre<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Ajunser\u0103 la circumscrip\u021bia de mili\u021bie \u0219i intrar\u0103 \u00eentr-o sal\u0103 \u00eengust\u0103 de a\u0219teptare. Cei doi \u00eei ordonar\u0103 s\u0103 se a\u0219eze l\u00e2ng\u0103 c\u00e2\u021biva indivizi neb\u0103rbieri\u021bi, cu haine uzate. Un bec din tavan r\u0103sp\u00e2ndea o lumin\u0103 palid\u0103. Toate u\u0219ile din jurul lor erau \u00eenchise. Se f\u0103cuse lini\u0219te. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, cineva r\u0103cnea din spatele u\u0219ilor. Artistul \u00ee\u0219i aminti de curtea funebr\u0103 de la Kalinderu pe care o v\u0103zuse diminea\u021ba. Dup\u0103 o a\u0219teptare \u00eendelungat\u0103, unul dintre mili\u021bieni disp\u0103ru. Se \u00eentoarse dup\u0103 c\u00e2teva minute. Mili\u021bienii \u00eel luar\u0103 \u0219i-l duser\u0103 \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere mic\u0103 \u0219i \u00eentunecat\u0103 pentru perchezi\u021bie. \u00cel obligar\u0103 s\u0103 scoat\u0103 actele \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i goleasc\u0103 buzunarele. El se conform\u0103. Ultimul obiect pe care \u00eel scoase \u0219i \u00eel puse \u00eengrijorat pe mas\u0103 era unul circular, metalic, frumos ornamentat, care tic\u0103ia zgomotos. Curios, unul dintre mili\u021bieni \u00eel lu\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103. Obiectul metalic \u00eencepu chiar atunci s\u0103 sune. Speria\u021bi, mili\u021bienii \u021b\u00e2\u0219nir\u0103 afar\u0103 pe u\u0219\u0103. Dup\u0103 c\u00e2teva momente, intr\u0103 \u00een \u00eenc\u0103pere un ofi\u021ber de mili\u021bie care r\u00e2nji, lu\u0103 obiectul de pe mas\u0103, \u00eel privi cu admira\u021bie \u0219i le strig\u0103 celor doi:<\/p>\n\n\n\n \u2014 E doar un ceas de\u0219tept\u0103tor, b\u0103, prostovanilor!<\/p>\n\n\n\n Apoi ie\u0219i din \u00eenc\u0103pere. <\/p>\n\n\n\n \u2014 De ce a\u021bi fugit? \u00eei \u00eentreb\u0103 artistul pe mili\u021bieni, care reveneau \u00een \u00eenc\u0103pere.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Credeam c\u0103-i o bomb\u0103 cu ceas.<\/p>\n\n\n\n Pallady izbucni \u00een r\u00e2s. Mili\u021bienii se uitar\u0103 unul la altul, \u00een timp ce artistul continua s\u0103 r\u00e2d\u0103. \u00cei luaser\u0103 deja \u0219i bastonul, \u00eens\u0103 de ceas se desp\u0103r\u021bea cel mai greu. Poate c\u0103 nici nu mai avea vreo importan\u021b\u0103. Avea \u0219apte ceasuri vechi pe care le \u00eentorcea \u00een fiecare sear\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 De ce nu v\u0103 face\u021bi datoria? \u00eei \u00eentreb\u0103 artistul.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Uite, tovar\u0103\u0219e, du-te \u00een plata lui Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n Furio\u0219i, \u00eei d\u0103dur\u0103 lucrurile \u00eenapoi \u0219i \u00eel redirec\u021bionar\u0103 c\u0103tre biroul pentru cereri de permis de desen. Pallady ie\u0219i din \u00eenc\u0103pere.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Bine c\u0103 am sc\u0103pat de nebun, auzi el \u00een urma lui.<\/p>\n\n\n\n Ajunse \u00een biroul respectiv, unde \u00eel g\u0103si pe ofi\u021berul de mai devreme. Ofi\u021berul repet\u0103 plictisit textul de lege pe care-l silabisiser\u0103 mili\u021bienii, \u00eei atrase aten\u021bia c\u0103 nu mai poate desena \u00een Ci\u0219migiu f\u0103r\u0103 permis \u0219i-i zise ce trebuia s\u0103 fac\u0103 mai departe.<\/p>\n\n\n\n Pallady ie\u0219i \u00een sf\u00e2r\u0219it din cl\u0103dire. Lumina \u00eel orbi. Scoase ceasul, \u00eel privi cu afec\u021biune\u00a0\u0219i z\u00e2mbi. \u00ce\u0219i d\u0103du seama c\u0103 trecuser\u0103 c\u00e2teva ore de c\u00e2nd \u00eel luase mili\u021bia \u00een arest. Era din nou pe Calea Victoriei. Se \u00eengrijor\u0103, totu\u0219i, la g\u00e2ndul ca nu cumva s\u0103-i fie suprimat\u0103 pensia, dup\u0103 ce numele s\u0103u intrase \u00een registrele circumscrip\u021biei. Li se \u00eent\u00e2mplase multora. Zilele urm\u0103toare, c\u00e2t parcurse toate procedurile birocratice, sim\u021bi c\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2ne\u0219te cu c\u00e2\u021biva ani. \u00cens\u0103 apoi avu voie s\u0103 deseneze iar \u00een Ci\u0219migiu: \u00een baza autoriza\u021biei de la Mili\u021bie, Uniunea Arti\u0219tilor Plastici din R.P.R. \u00eei permitea tovar\u0103\u0219ului Pallady Theodor s\u0103 mearg\u0103 \u00een localitatea Bucure\u0219ti \u0219i \u00eemprejurimi pentru a face schi\u021be \u00een vederea unor lucr\u0103ri de art\u0103.<\/em><\/p>\n\n\n\n