De c\u00e2nd se \u0219tiau, Emil Werther \u0219i Adriel Cohen erau cei mai buni prieteni. Vecini de bloc, colegi de clas\u0103, fra\u021bi s\u0103 fi fost \u0219i tot n-ar fi putut fi mai apropia\u021bi de at\u00e2t. Mergeau \u00eempreun\u0103 la \u0219coal\u0103, st\u0103teau \u00een aceea\u0219i banc\u0103, aveau chiar \u0219i cam acelea\u0219i note, adic\u0103 nici prea grozave, dar nici coda\u0219ii clasei nu erau. Se mai certau ei din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, uneori se mai \u0219i p\u0103ruiau, dar de \u00eemp\u0103cat se \u00eemp\u0103cau c\u00e2t de repede. Din punct de vedere fizic \u00eens\u0103 nici c\u0103 puteau fi mai diferi\u021bi. Emil era blond, cu ochii alba\u0219tri, \u00eenalt \u0219i bine f\u0103cut pentru cei treisprezece ani pe care abia \u00eei \u00eemplinise, \u00een timp ce Adriel era micu\u021b \u0219i sl\u0103bu\u021b, cu ochii c\u0103prui \u0219i chipul smead, \u0219i timid din cale afar\u0103, mai ales cu fetele. Era mai mare cu dou\u0103 luni dec\u00e2t Emil, dar c\u00e2nd \u00eei vedeai merg\u00e2nd pe strad\u0103, ai fi jurat c\u0103 Emil era cel pu\u021bin cu un an mai \u00een v\u00e2rst\u0103. Dac\u0103 ar fi fost s\u0103 te iei doar dup\u0103 aspectul celor doi, nici \u00een ruptul capului n-ai fi zis c\u0103 au ce \u00eemp\u0103r\u021bi, \u00eens\u0103 colegii \u0219i ceilal\u021bi prieteni din cartier puteau depune m\u0103rturie c\u0103 cei doi nu doar c\u0103 g\u00e2ndeau la fel, ci pur \u0219i simplu p\u0103reau unul singur, at\u00e2t de bine se completau. Nu exista situa\u021bie \u00een care vreunul dintre ei s\u0103 nu-l sus\u021bin\u0103 pe cel\u0103lalt, at\u00e2t \u00een fa\u021ba profesorilor ori a colegilor sau prietenilor, c\u00e2t mai ales \u00een fa\u021ba p\u0103rin\u021bilor care, la r\u00e2ndul lor, se \u00een\u021belegeau de minune \u0219i erau tare m\u00e2ndri de prietenia odraslelor lor, cu toate c\u0103 uneori \u00eei cam scoteau din min\u021bi, c\u0103ci erau \u0219i ei ni\u0219te b\u0103ie\u021bi ca to\u021bi ceilal\u021bi, nu ni\u0219te \u00eengera\u0219i. Emil sem\u0103na bine cu taic\u0103-su, un b\u0103rbat impun\u0103tor, cu privire de ghea\u021b\u0103 \u0219i voce grav\u0103. Ernest Werther avea mai tot timpul obrazul proasp\u0103t b\u0103rbierit, era tuns periu\u021b\u0103, purta c\u0103ma\u0219\u0103 \u0219i cravat\u0103, pantalonii \u00eei erau c\u0103lca\u021bi la dung\u0103 \u0219i sacoul nici m\u0103car o cut\u0103 nu avea. Mama lui Emil era \u00een schimb o femeie sub\u021bire, cu glas pl\u0103cut \u0219i privirea bl\u00e2nd\u0103, care uneori p\u0103rea speriat\u0103 din cine \u0219tie ce motive. Se purta frumos cu Emil, chiar dac\u0103 nu cuteza s\u0103-i ia ap\u0103rarea c\u00e2nd taic\u0103-su \u00eel mai bruftuluia, problem\u0103 pe care Adriel nu o avea, c\u0103ci dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 fie \u00een preajm\u0103 c\u00e2nd domnul Werther \u00eel acuza pe nedrept (socotea Adriel) pe fiul s\u0103u, de \u00eendat\u0103 s\u0103rea ca un leu (sau un pui de leu, mai degrab\u0103) \u0219i \u00eencerca s\u0103-i arate domnului Werther c\u0103 Emil avusese motivele sale c\u00e2nd, de exemplu, \u00eei tr\u0103sese o chelf\u0103neal\u0103 lui Peter, un b\u0103iat care locuia \u00een blocul vecin cu al lor. \u2014 Mi-a luat ap\u0103rarea, Peter se luase din senin de mine, asta e tot ce-a f\u0103cut Emil, v\u0103 rog s\u0103 nu-l pedepsi\u021bi, din sufletul meu v\u0103 rog! Pedepsi\u021bi-m\u0103 pe mine! declama cu at\u00e2ta \u00eenfl\u0103c\u0103rare micu\u021bul avocat \u00eenc\u00e2t pe domnul Werther \u00eel pufnea r\u00e2sul \u0219i de obicei \u00ee\u0219i ierta fiul, de\u0219i uneori nici cele mai aprigi rug\u0103min\u021bi nu-l \u00eenduplecau \u0219i cei doi camarazi trebuiau s\u0103 se recunoasc\u0103 \u00eenfr\u00e2n\u021bi. Domnul Werther obi\u0219nuia s\u0103 se vad\u0103 cu Joachim Cohen, tat\u0103l lui Adriel, la c\u00e2rciuma din cartier \u0219i s\u0103 discute politic\u0103 la un pahar. Se mai \u00eent\u00e2mpla ca cei doi b\u0103rba\u021bi s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 afuma\u021bi bini\u0219or, caz \u00een care doamna Werther preg\u0103tea iute ceva care s\u0103-l dreag\u0103 pe distinsul s\u0103u so\u021b, tratament de care tat\u0103l lui Adriel nu avea parte, c\u0103ci, spre nenorocul s\u0103u, doamna Cohen nu suferea be\u021bivii, nici m\u0103car pe cei amatori, deoarece avusese un tat\u0103 alcoolic \u0219i r\u0103m\u0103sese cu ceva amintiri, s\u0103 le spunem, mai nepl\u0103cute. Urmau de bun\u0103 seam\u0103 ni\u0219te \u021bipete ascu\u021bite (doamna Cohen), ce se \u00eempleteau cu ni\u0219te morm\u0103ieli f\u0103r\u0103 noim\u0103 (domnul Cohen), iar dansul continua o vreme p\u00e2n\u0103 ce doamna Cohen se retr\u0103gea bufnind \u0219i trosnind \u00een dormitor, iar domnul Cohen \u00ee\u0219i ocupa locul cuvenit pe canapea, unde \u0219i dormea, de altfel, nu prea confortabil, c\u0103ci era o canapea veche, vai mama ei, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 asta era \u0219i ideea, altfel o canapea prea primitoare ar fi putut trece drept premiu, nu pedeaps\u0103. C\u00e2teodat\u0103 Adriel se scula \u00een toiul nop\u021bii \u0219i se furi\u0219a s\u0103-\u0219i \u00eenveleasc\u0103 tat\u0103l. St\u0103tea o vreme \u0219i-l privea cum dormea ghemuit ca un copil \u0219i uneori \u00eei venea s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, pentru c\u0103 \u00eel iubea mult \u0219i socotea nedrept ca tat\u0103l s\u0103u s\u0103 fie pedepsit pentru at\u00e2ta lucru. <\/p>\n\n\n\n
M\u0103car o dat\u0103 pe lun\u0103 luau cu to\u021bii masa, de obicei \u00eentr-o zi de duminic\u0103, fie la Emil, fie la Adriel acas\u0103. Se str\u00e2ngeau \u00een jurul mesei \u0219i petreceau ca o mare familie, ceea ce, \u00eentr-un fel, \u0219i erau.<\/p>\n\n\n\n
Apoi a izbucnit r\u0103zboiul civil.<\/p>\n\n\n\n
Nimeni n-ar fi putut spune cu exactitate de la ce pornise, cert este c\u0103 \u00eentr-o singur\u0103 dup\u0103-amiaz\u0103 vie\u021bile tuturor s-au schimbat. Mai \u00eent\u00e2i, o parte din for\u021bele armate au ocupat palatul preziden\u021bial. Pre\u0219edintele, \u00eempreun\u0103 cu for\u021bele de securitate, a reu\u0219it s\u0103 fug\u0103 \u0219i \u00een scurt timp a declan\u0219at contraatacul, sprijinit de trupele speciale, o mic\u0103 parte din armat\u0103, precum \u0219i de brig\u0103zi de civili. Vreme de trei zile armele au urlat \u0219i bombele au pustiit ora\u0219ul. Apoi a cobor\u00e2t lini\u0219tea. O lini\u0219te nefireasc\u0103, pe care oamenii nu \u0219tiau cum s-o interpreteze \u2013 se terminase conflictul ori era abia \u00eenceputul? Peste dou\u0103 zile, tat\u0103l lui Emil a primit un telefon. Domnul Werther, ofi\u021ber \u00een rezerv\u0103, era chemat \u00eenapoi \u00een armat\u0103. A doua zi, de diminea\u021b\u0103, o ma\u0219in\u0103 neagr\u0103 a oprit \u00een fa\u021ba blocului. Domnul Werther, echipat \u00een uniform\u0103, \u0219i-a s\u0103rutat so\u021bia, a str\u00e2ns m\u00e2na lui Emil \u0219i a cobor\u00e2t. Au urm\u0103rit pe geam ma\u0219ina rul\u00e2nd pe strada cenu\u0219ie. Dup\u0103 ce ma\u0219ina a disp\u0103rut, Emil \u0219i-a privit mama.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 C\u00e2nd se \u00eentoarce? a \u00eentrebat-o.<\/p>\n\n\n\n
Ea a dat din umeri. P\u0103rea mai pl\u0103p\u00e2nd\u0103 ca oric\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cur\u00e2nd, a \u0219optit.<\/p>\n\n\n\n
Doamna Werther s-a retras apoi \u00een dormitor, iar Emil s-a dus la Adriel. Au stat de vorb\u0103 c\u00e2teva ore, dup\u0103 care s-a \u00eentors \u00een apartament. Mama sa dormea. \u0218colile erau \u00eenchise \u0219i copiii se ascundeau \u00een case. Mai to\u021bi civilii se ad\u0103posteau \u00een apartamentele lor nesigure. Dar unde altundeva s\u0103 se duc\u0103? Grani\u021bele erau blocate, circula\u021bia, restric\u021bionat\u0103. Umbla vorba c\u0103 solda\u021bii opreau oamenii pe strad\u0103 \u0219i le puneau \u00eentreb\u0103ri. Dac\u0103 nu le pl\u0103ceau r\u0103spunsurile, \u00eei urcau \u00een dub\u0103. Unii se \u00eentorceau, al\u021bii, nu. Marc, un b\u0103iat din blocul lor, auzise c\u0103 un b\u0103rbat fusese \u00eempu\u0219cat direct \u00een strad\u0103. F\u0103cea parte din trupele civile. Emil \u0219i Adriel l-au ascultat f\u0103r\u0103 s\u0103-l \u00eentrerup\u0103, cu ochii m\u0103ri\u021bi de groaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n
C\u0103pitanul Werther s-a \u00eentors acas\u0103 peste cinci zile, pe sear\u0103. A luat cina cu familia. A doua zi, ma\u0219ina neagr\u0103 s-a \u00eentors \u0219i l-a luat. \u00cen aceea\u0219i zi, Emil s-a \u00eent\u00e2lnit cu Adriel \u0219i Marc. <\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai min\u021bit! i-a zis lui Marc. Tata mi-a spus asear\u0103 c\u0103 armata nu omoar\u0103 civili. Ceilal\u021bi, oamenii pre\u0219edintelui, ai fostului pre\u0219edinte, o fac. Tata a spus c\u0103 sunt ni\u0219te uciga\u0219i!<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu te-am min\u021bit, a\u0219a mi-a spus unchiu-meu, jur! s-a ap\u0103rat Marc.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Unchiul t\u0103u e un mincinos, a spus lini\u0219tit Emil. Adriel l-a privit mirat. \u00cen vocea prietenului s\u0103u detectase ceva ce nu cuno\u0219tea \u2013 o r\u0103ceal\u0103 stranie, de parca n-ar fi fost el \u00eensu\u0219i.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A\u0219a mi-a spus, a repetat \u00eencet Marc. Unchiu-meu nu e un minci…<\/p>\n\n\n\n
N-a apucat s\u0103-\u0219i termine vorba, c\u0103 Emil l-a p\u0103lmuit. \u0218i-a frecat obrazul \u00een t\u0103cere. Emil a cobor\u00e2t bra\u021bul. <\/p>\n\n\n\n
\u2014 E un mincinos, a spus cu o voce joas\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Adriel era prea uluit pentru a mai spune ceva. Nu-\u0219i v\u0103zuse niciodat\u0103 prietenul at\u00e2t de violent, de r\u0103u.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? l-a \u00eentrebat pe sear\u0103, c\u00e2nd s-au rev\u0103zut.<\/p>\n\n\n\n
Emil nu i-a r\u0103spuns imediat. Privea absent pe geam.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tata a spus c\u0103 r\u0103zboiul abia a \u00eenceput, a rostit dup\u0103 o vreme. C\u0103 va dura mult, poate la nesf\u00e2r\u0219it, sau m\u0103car el nu va tr\u0103i s\u0103-l vad\u0103 sf\u00e2r\u0219it, nici eu, poate. A spus c\u0103 vor muri foarte mul\u021bi oameni, fra\u021bi \u0219i surori, \u0219i c\u0103 nu putem face nimic, c\u0103 nic\u0103ieri \u00een \u021bara asta nu suntem \u00een siguran\u021b\u0103 \u0219i c\u0103 nu putem pleca. C\u0103 singura \u0219ans\u0103 e ca pre\u0219edintele \u0219i trupele sale s\u0103 se predea, dar c\u0103 asta nu se va \u00eent\u00e2mpla, deja s-a ajuns prea departe.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Dar acum e lini\u0219te, a \u0219optit Adriel.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu va mai fi, a zis Emil.<\/p>\n\n\n\n
Peste c\u00e2teva zile, tat\u0103l lui Adriel a intrat noaptea \u00een camera lui, a \u00eengenuncheat l\u00e2ng\u0103 pat \u0219i l-a privit \u00een t\u0103cere. Adriel nu dormea, \u00eens\u0103, din motive pe care nu \u0219i le putea explica, \u0219i-a p\u0103strat ochii \u00eenchi\u0219i \u0219i s-a pref\u0103cut c\u0103 doarme. Dup\u0103 o vreme, tat\u0103l s\u0103u s-a aplecat \u0219i l-a s\u0103rutat pe frunte.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Te iubesc, a murmurat, apoi s-a ridicat \u0219i a ie\u0219it. <\/p>\n\n\n\n
De diminea\u021b\u0103, c\u00e2nd s-a dus la buc\u0103t\u0103rie, mama sa era deja acolo. Avea ochii ro\u0219ii de nesomn, poate \u0219i de pl\u00e2ns. A sim\u021bit c\u0103 i se str\u00e2nge inima.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Unde e tata? a \u00eentrebat-o.<\/p>\n\n\n\n
Ea a \u00eentins bra\u021bele \u0219i l-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at. \u00cei sim\u021bea respira\u021bia fr\u00e2nt\u0103 \u00een ureche. Inima i se zb\u0103tea \u00een piept.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 C\u00e2nd se \u00eentoarce? a \u00eentrebat-o.<\/p>\n\n\n\n
Ea nu a r\u0103spuns. Au r\u0103mas \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi o vreme, apoi femeia a preg\u0103tit masa \u00een t\u0103cere \u0219i tot \u00een t\u0103cere au m\u00e2ncat. Pe sear\u0103 s-a v\u0103zut cu Emil, dar nu i-a pomenit de plecarea tat\u0103lui. Mama sa \u00eei ceruse s\u0103 nu spun\u0103 nim\u0103nui de asta.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Tat\u0103l t\u0103u e un tr\u0103d\u0103tor! i-a spus Emil c\u00e2teva zile mai t\u00e2rziu. Erau \u00een camera lui Adriel. A sim\u021bit c\u0103-i frig t\u00e2mplele, dar nu i-a r\u0103spuns. Emil a continuat:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Mi-a spus tata asear\u0103 \u2013 taic\u0103-tu s-a \u00eenrolat \u00een brigada civil\u0103…<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu-i adev\u0103rat, a \u0219optit Adriel.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu-i adev\u0103rat…, l-a \u00eeng\u00e2nat Emil. E\u0219ti un prost, \u0219i taic\u0103-tu la fel \u2013 un prost \u0219i-un tr\u0103d\u0103tor. Tata a spus c\u0103, atunci c\u00e2nd \u00eel vor prinde, \u00eel vor executa. Tata a spus c\u0103, dac\u0103 va avea \u0219ansa, \u00eel va omor\u00ee cu m\u00e2na lui!<\/p>\n\n\n\n
Adriel a sim\u021bit furia sufoc\u00e2ndu-l. S-a aruncat asupra lui Emil \u0219i l-a lovit \u0219i l-a zg\u00e2riat. Emil i-a cuprins \u00eencheieturile \u0219i l-a aruncat pe covor. S-a suit peste el \u0219i i-a imobilizat bra\u021bele cu genunchii. Adriel a \u00eencercat s\u0103 se elibereze, \u00eens\u0103 adversarul s\u0103u era prea puternic \u0219i prea greu. Emil l-a privit c\u00e2teva clipe. Era ro\u0219u la fa\u021b\u0103. Apoi l-a p\u0103lmuit. O dat\u0103, de dou\u0103 ori, de trei ori, de patru ori. S-a ridicat f\u0103r\u0103 grab\u0103 \u0219i a ie\u0219it din camer\u0103. Adriel a r\u0103mas mult timp \u00eentins pe covor. Obrajii \u00eei ardeau, bra\u021bele \u00eel s\u0103getau, cel mai tare \u00eens\u0103 \u00eel dureau cuvintele prietenului s\u0103u.<\/p>\n\n\n\n
Peste o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 s-au reluat cursurile \u0219i s-au \u00eenapoiat la \u0219coal\u0103. Solda\u021bii continuau s\u0103 patruleze str\u0103zile, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd mai r\u0103sunau \u00eempu\u0219c\u0103turi r\u0103zle\u021be, \u00een rest o lini\u0219te firav\u0103 r\u0103t\u0103cea printre oameni. <\/p>\n\n\n\n
Prima or\u0103 au f\u0103cut matematic\u0103, apoi a urmat istoria, apoi \u00eenc\u0103 o or\u0103 de matematic\u0103. Obi\u0219nuita v\u00e2nzoleal\u0103 de pe coridoare \u0219i din clase p\u0103rea c\u0103 disp\u0103ruse. C\u00e2te o glum\u0103 timid\u0103 ori un r\u00e2set stingher se f\u0103ceau rareori auzite \u0219i nu f\u0103ceau altceva dec\u00e2t s\u0103 accentueze atmosfera grav\u0103. Emil se mutase \u00een alt\u0103 banc\u0103. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, Adriel \u00eel privea pe furi\u0219. Emil \u00eens\u0103 nu \u00eei d\u0103dea aten\u021bie, de parc\u0103 pentru el Adriel nici n-ar fi existat.<\/p>\n\n\n\n
Ultima or\u0103 aveau sportul. Profesorul le-a spus b\u0103ie\u021bilor s\u0103 se \u00eempart\u0103 \u00een dou\u0103 echipe \u0219i s\u0103 joace fotbal. A ales doi c\u0103pitani \u0219i le-a cerut s\u0103-\u0219i aleag\u0103 coechipierii. Unul dintre c\u0103pitani era Emil. Au ales pe r\u00e2nd p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au mai r\u0103mas Adriel \u0219i \u00eenc\u0103 un b\u0103iat. F\u0103r\u0103 s\u0103-l priveasc\u0103, Emil l-a ales pe cel\u0103lalt. <\/p>\n\n\n\n
C\u0103pitanul i-a cerut lui Adriel s\u0103 joace \u00een ap\u0103rare. Emil era v\u00e2rf de atac. De cum a \u00eenceput meciul, a primit o pas\u0103, a trecut pe l\u00e2ng\u0103 Adriel de parc\u0103 nici n-ar fi fost \u0219i a \u00eenscris. C\u0103pitanul l-a certat, Adriel a \u00eenghi\u021bit \u00een sec, f\u0103r\u0103 s\u0103 protesteze. Meciul a continuat \u00een aceea\u0219i not\u0103 \u0219i Emil a mai \u00eenscris dou\u0103 goluri dup\u0103 ce l-a dep\u0103\u0219it f\u0103r\u0103 efort. Scos din s\u0103rite, c\u0103pitanul i-a cerut s\u0103 treac\u0103 mijloca\u0219. Ceilal\u021bi nu-i pasau dec\u00e2t din \u00eent\u00e2mplare \u0219i Adriel atinsese mingea doar de patru-cinci ori, iar \u00een acele ocazii sc\u0103pase repede de ea sau fusese deposedat. <\/p>\n\n\n\n
C\u00e2nd ora se apropia de sf\u00e2r\u0219it, Emil a primit mingea \u0219i a \u0219utat, \u00eens\u0103 portarul a prins-o. S-a retras f\u0103r\u0103 grab\u0103 din careu, iar portarul a aruncat mingea c\u0103tre Adriel. Acesta a reu\u0219it cu greu s\u0103 o st\u0103p\u00e2neasc\u0103 \u0219i, pe c\u00e2nd se preg\u0103tea s\u0103 paseze, Emil a venit din spate \u0219i l-a faultat prin alunecare. Adriel a \u021bipat \u0219i s-a pr\u0103bu\u0219it la p\u0103m\u00e2nt. Profesorul s-a n\u0103pustit spre ei. Emil s-a ridicat \u0219i l-a privit cum se zv\u00e2rcolea, \u021bin\u00e2ndu-se de piciorul lovit. Profesorul l-a certat pe Emil, dar acesta continua s\u0103-l priveasc\u0103 fix pe Adriel, cu chipul golit de orice fel de expresie.<\/p>\n\n\n\n
Piciorul era rupt \u0219i doctorul a spus c\u0103 va trebui s\u0103 poarte ghipsul \u0219ase s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. \u00cen prima s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, a stat \u00een camera lui, pe un scaun, privind pe geam. \u00cel vedea pe Emil c\u00e2nd se ducea \u0219i se \u00eentorcea de la \u0219coal\u0103. Pleca singur \u0219i se \u00eentorcea singur. Uneori, Adriel pl\u00e2ngea. \u00cei era dor de tat\u0103l s\u0103u. \u00cei era dor \u0219i de prietenul s\u0103u, chiar dac\u0103 acesta se purtase a\u0219a cu el. \u00ce\u0219i amintea momentele frumoase, at\u00e2t de multe, petrecute \u00eempreun\u0103 \u0219i pentru el acelea erau cele care aveau importan\u021b\u0103. Dac\u0103 Emil ar fi venit s\u0103-l vad\u0103, l-ar fi acceptat f\u0103r\u0103 nici cea mai mic\u0103 urm\u0103 de ezitare. Doar c\u0103 el nu venea, iar pe doamna Cohen nu o putea ruga s\u0103 mearg\u0103 la familia Werther s\u0103 vorbeasc\u0103 despre asta, c\u0103ci cele dou\u0103 mame se certaser\u0103 groaznic dup\u0103 ce Emil \u00eei rupsese piciorul \u0219i nici ele nu-\u0219i mai vorbiser\u0103 de atunci.<\/p>\n\n\n\n
\u00centr-o noapte, la \u00eenceputul celei de-a doua s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, tat\u0103l s\u0103u a venit s\u0103-l vad\u0103. A deschis \u00eencet u\u0219a \u0219i a v\u00e2r\u00e2t capul \u00een camer\u0103. Lui Adriel nu i-a venit s\u0103 cread\u0103 \u0219i la \u00eenceput a r\u0103mas mut, apoi a sim\u021bit o mare bucurie \u0219i o mare dragoste invad\u00e2ndu-l \u0219i i-a strigat numele. Tat\u0103l s\u0103u a dus un deget la buze \u0219i a intrat. S-a aplecat \u0219i s-au str\u00e2ns \u00een bra\u021be. Hainele lui aveau un miros str\u0103in, ciudat. Apoi b\u0103rbatul s-a l\u0103sat \u00een fund l\u00e2ng\u0103 pat \u0219i au stat de vorb\u0103. Chipul \u00eei era obosit \u0219i o barb\u0103 \u021bepoas\u0103, ne\u00eengrijit\u0103, \u00eei n\u0103p\u0103dise obrajii, \u00eens\u0103 ochii \u00eei r\u0103m\u0103seser\u0103 vii \u0219i juc\u0103u\u0219i, cel pu\u021bin a\u0219a erau c\u00e2nd \u00ee\u0219i privea fiul.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Te-ai \u00eentors? O s\u0103 r\u0103m\u00e2i, tati? l-a \u00eentrebat Adriel.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u00cenc\u0103 nu, a r\u0103spuns b\u0103rbatul. Dar am s\u0103 m\u0103 \u00eentorc s\u0103 te v\u0103d, \u00ee\u021bi promit.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 C\u00e2nd?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu \u0219tiu, c\u00e2t de repede voi putea, am s\u0103 vin din nou la tine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Te iubesc, tati.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i eu te iubesc, a spus b\u0103rbatul.<\/p>\n\n\n\n
Au mai stat de vorb\u0103 \u00een \u0219oapt\u0103 o vreme, apoi el a spus c\u0103 trebuie s\u0103 plece. I-a cerut s\u0103 nu spun\u0103 nim\u0103nui c\u0103-l v\u0103zuse \u0219i i-a promis din nou c\u0103 se va \u00eentoarce c\u00e2t de cur\u00e2nd, dup\u0103 care s-au \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at \u0219i b\u0103rbatul a plecat.<\/p>\n\n\n\n
Ofi\u021berul Werther a \u00eenceput s\u0103 vin\u0103 o dat\u0103 la dou\u0103 zile acas\u0103, de obicei \u00een cursul dup\u0103-amiezii. So\u021bia sa \u00eei umplea cada cu ap\u0103 fierbinte \u0219i apoi preg\u0103tea masa pentru to\u021bi trei. Werther se \u00eemb\u0103ia \u0219i se schimba \u00een haine curate, de cas\u0103, \u0219i se a\u0219ezau s\u0103 m\u0103n\u00e2nce. Le mai povestea una-alta despre ce f\u0103cea la sediul for\u021belor armate, niciodat\u0103 ceva important. Spunea c\u0103 \u00een cur\u00e2nd armata urma s\u0103-i prind\u0103 pe liderii rezisten\u021bei, \u0219i atunci conflictul se va \u00eencheia.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Vrei s\u0103 spui c\u0103 r\u0103zboiul<\/em> se va \u00eencheia, a \u00eendr\u0103znit Emil s\u0103 spun\u0103 \u00eentr-o sear\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 R\u0103zboi? a r\u00e2s c\u0103pitanul. \u0102sta nu e r\u0103zboi, este o revolu\u021bie! a continuat \u00eenfl\u0103c\u0103rat. Am \u00eenl\u0103turat un dictator, \u0103sta nu e pu\u021bin lucru!<\/p>\n\n\n\n \u2014 Dar ce-a f\u0103cut dictatorul? a \u00eentrebat Emil. B\u0103rbatul l-a privit \u00een ochi. P\u0103rea obosit. Emil a plecat capul. Au m\u00e2ncat restul mesei \u00een t\u0103cere. Dup\u0103 ce-au terminat, b\u0103rbatul s-a retras \u00een birou. Emil a r\u0103mas cu mama sa \u00een buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n \u2014 S-a sup\u0103rat pe mine? a \u00eentrebat-o.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu cred, a r\u0103spuns ea, doar c\u0103 tat\u0103l t\u0103u are multe pe cap, are multe responsabilit\u0103\u021bi \u0219i face cum crede c\u0103 e mai bine. Pentru el, pentru tine, pentru noi.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Crezi c\u0103 r\u0103zboiul e r\u0103u?<\/p>\n\n\n\n Femeia n-a r\u0103spuns. St\u0103tea aplecat\u0103 deasupra chiuvetei \u0219i freca o farfurie. B\u0103iatul s-a ridicat \u0219i a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at-o pe la spate. Femeia avea lacrimi \u00een ochi.<\/p>\n\n\n\n S-a trezit \u00een toiul nop\u021bii. \u00cei era sete. S-a dus la buc\u0103t\u0103rie \u0219i a b\u0103ut un pahar cu ap\u0103, apoi \u00eenc\u0103 unul. S-a \u00eentors pe hol. Pe sub u\u0219a biroului r\u0103zb\u0103tea lumina. A b\u0103tut u\u0219or, dar n-a primit r\u0103spuns. Atunci a deschis \u00eencet u\u0219a. Tat\u0103l s\u0103u adormise pe scaun. \u00cen fa\u021ba sa, pe birou, era un pistol. S-a apropiat \u0219i a trecut u\u0219or degetele de-a lungul \u021bevii. Atingerea metalului l-a \u00eenfiorat. Nu mai atinsese niciodat\u0103 o arm\u0103. Oare tat\u0103l s\u0103u o folosise vreodat\u0103?<\/p>\n\n\n\n Peste c\u00e2teva zile cursurile au fost din nou suspendate.<\/p>\n\n\n\n \u00centr-o diminea\u021b\u0103 ploioas\u0103, pe c\u00e2nd Emil se uita absent pe geam, a auzit strig\u0103te, apoi a v\u0103zut un b\u0103rbat care traversa \u00een fug\u0103 strada. B\u0103rbatul s-a oprit brusc \u0219i a ridicat m\u00e2inile. Doi solda\u021bi, cu mitraliere \u00een m\u00e2ini, s-au apropiat \u00eencet. Unul a spus ceva, dar Emil nu a \u00een\u021beles ce. B\u0103rbatul s-a l\u0103sat \u00een genunchi. O ma\u0219in\u0103 neagr\u0103, asem\u0103n\u0103toare cu cea care-l lua \u0219i-l aducea pe tat\u0103l s\u0103u, a oprit \u00een spatele lor \u0219i unul dintre solda\u021bi s-a dus \u0219i a deschis portiera. Cel\u0103lalt soldat a \u00eentors capul spre ma\u0219in\u0103. \u00cen acel moment, b\u0103rbatul s-a ridicat \u0219i a fugit. Soldatul a ridicat arma \u0219i i-a strigat s\u0103 se opreasc\u0103. Emil a \u00eenchis ochii. A auzit \u00eempu\u0219c\u0103tura \u0219i a sim\u021bit c\u0103-l las\u0103 genunchii. S-a ghemuit la podea. A auzit glasul mamei strig\u00e2ndu-l, dar nu era \u00een stare s\u0103-i r\u0103spund\u0103. Femeia a intrat \u0219i s-a aplecat c\u0103tre el. Apoi s-a ghemuit l\u00e2ng\u0103 Emil \u0219i l-a str\u00e2ns \u00een bra\u021be. Au r\u0103mas \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi mult\u0103 vreme.<\/p>\n\n\n\n Adriel z\u0103cea \u00een pat c\u00e2nd a r\u0103sunat \u00eempu\u0219c\u0103tura. Respira\u021bia i s-a t\u0103iat \u0219i inima a dat s\u0103-i ias\u0103 din piept. Dup\u0103 c\u00e2teva clipe, mama sa a intrat \u00een camer\u0103. <\/p>\n\n\n\n \u2014 E\u0219ti bine? l-a \u00eentrebat. El a dat din cap c\u0103 da.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? a \u00eeng\u0103imat.<\/p>\n\n\n\n Femeia s-a apropiat cu grij\u0103 de fereastr\u0103 \u0219i a privit pe geam. A cl\u0103tinat din cap.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce s-a \u00eent\u00e2mplat? a repetat el. Ea nu a r\u0103spuns.<\/p>\n\n\n\n Tat\u0103l s\u0103u a revenit \u00een seara urm\u0103toare. Adriel i-a povestit de \u00eempu\u0219c\u0103tur\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mama nu vrea s\u0103-mi spun\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat! s-a pl\u00e2ns el. Domnul Cohen l-a m\u00e2ng\u00e2iat pe p\u0103r.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu e ceva ce ar trebui s\u0103 \u0219tie un copil, e\u0219ti prea mic \u00eenc\u0103, a spus.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu sunt mic, am aproape paisprezece ani!<\/p>\n\n\n\n Domnul Cohen a z\u00e2mbit.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, tati? De ce nu po\u021bi s\u0103 vii acas\u0103 la noi? Mi-e dor de tine!<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u0218i mie mi-e dor de tine, de maic\u0103-ta, a \u0219optit b\u0103rbatul.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ur\u0103sc r\u0103zboiul!<\/p>\n\n\n\n \u2014 To\u021bi \u00eel ur\u0103sc, a spus domnul Cohen.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu e adev\u0103rat, nu to\u021bi! Dac\u0103 toat\u0103 lumea l-ar ur\u00ee, atunci nu s-ar mai lupta oamenii \u00eentre ei \u0219i n-ar mai trebui s\u0103 pleci de acas\u0103, n-ar mai trebui s\u0103 moar\u0103 nimeni! <\/p>\n\n\n\n \u2014 A\u0219a e, ai dreptate, dar \u00eentr-o zi se va sf\u00e2r\u0219i \u0219i m\u0103 voi \u00eentoarce la voi.<\/p>\n\n\n\n \u2014 C\u00e2nd, tati, c\u00e2nd?!<\/p>\n\n\n\n B\u0103rbatul l-a m\u00e2ng\u00e2iat pe p\u0103r, apoi pe obraz. <\/p>\n\n\n\n \u2014 Te-ai f\u0103cut b\u0103iat mare… Sunt tare m\u00e2ndru de tine, s\u0103 \u0219tii, \u0219i te iubesc mult.<\/p>\n\n\n\n \u2014 \u0218i eu te iubesc, a \u0219optit Adriel.<\/p>\n\n\n\n Noaptea, Emil viseaz\u0103 un uria\u0219 de metal, o bestie f\u0103r\u0103 chip, care \u00eentunec\u0103 cerul, \u0219i bestia se \u00eendreapt\u0103 spre el, iar Emil \u0219tie c\u0103 nu poate fugi, c\u0103 nu exist\u0103 col\u021bi\u0219or pe P\u0103m\u00e2ntul acesta unde s\u0103 se poat\u0103 ascunde, c\u0103 Bestia e peste tot, a\u0219tept\u00e2nd un moment prielnic pentru a se ridica. R\u0103m\u00e2ne a\u0219adar nemi\u0219cat, privind Bestia, care \u00ee\u0219i rote\u0219te \u00eencet capul \u0219i scuip\u0103 gloan\u021be \u0219i foc, iar \u00een urma ei r\u0103m\u00e2ne doar cenu\u0219\u0103. \u0218i iat\u0103-i fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103, uria\u0219ul \u0219i copilul, privindu-se. Teama de bestie \u00eel paralizeaz\u0103. Pe urm\u0103 simte atingerea familiar\u0103, degetele \u00eempletindu-se, o m\u00e2n\u0103 cald\u0103 \u00eentr-a lui. Simte apoi cum \u0219i cealalt\u0103 m\u00e2n\u0103 \u00eei e cuprins\u0103, simte alte \u0219i alte m\u00e2ini prinz\u00e2ndu-se, mii \u0219i mii de siluete \u021bin\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103, \u00eenconjur\u00e2nd bestia, mii \u0219i mii de oameni ca unul, aude vocile n\u0103sc\u00e2ndu-se ca una din mii \u0219i mii de piepturi \u0219i simte o mare dragoste invad\u00e2ndu-l. Apoi se treze\u0219te.<\/p>\n\n\n\n C\u0103pitanul s-a \u00eentors acas\u0103 peste dou\u0103 zile. Era vesel. \u0218i-a s\u0103rutat so\u021bia \u0219i l-a ciufulit pe Emil. La mas\u0103 a f\u0103cut bancuri \u0219i Emil era s\u0103 se \u00eenece cu m\u00e2ncarea de la at\u00e2ta r\u00e2s. Mama sa l-a certat, \u00eens\u0103 mai mult de form\u0103, c\u0103ci se vedea cu ochiul liber c\u0103 buna dispozi\u021bie a so\u021bului o molipsise \u0219i pe ea. Seara, \u00eenainte de culcare, au citit \u00eempreun\u0103, a\u0219a cum f\u0103ceau c\u00e2nd Emil era mic, apoi, dup\u0103 ce a adormit, b\u0103rbatul l-a \u00eenvelit, l-a s\u0103rutat pe frunte \u0219i a ie\u0219it din camer\u0103. S-a dus \u00een dormitor. La r\u00e2ndul s\u0103u, so\u021bia adormise. A privit-o c\u00e2teva clipe, apoi a mers \u00een birou. S-a a\u0219ezat \u0219i a scos pistolul. L-a cercetat \u00eendelung, de parc\u0103 ar fi \u00eencercat s\u0103-i deslu\u0219easc\u0103 secretele, dup\u0103 care l-a l\u0103sat pe mas\u0103 \u0219i a stins veioza. S-a ridicat \u0219i a r\u0103mas \u00een picioare, \u00een fa\u021ba ferestrei, privind pe geam. Dup\u0103 o vreme, o siluet\u0103 s-a desprins din \u00eentuneric \u0219i a traversat strada. \u00cenainte s\u0103 ajung\u0103 pe trotuar, silueta \u0219i-a \u00een\u0103l\u021bat privirea \u0219i Luna i-a luminat chipul pentru o clip\u0103. Era Joachim Cohen.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Te-ai \u00eentors, a murmurat b\u0103iatul.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Iart\u0103-m\u0103 c\u0103 am venit a\u0219a t\u00e2rziu, s-a scuzat b\u0103rbatul.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu-i nimic, nu dormeam, a min\u021bit el.<\/p>\n\n\n\n B\u0103rbatul a sur\u00e2s. Brusc, de pe hol au r\u0103sunat voci. Adriel a sim\u021bit c\u0103-i \u00eenghea\u021b\u0103 s\u00e2ngele \u00een vene. \u00cen clipa urm\u0103toare, u\u0219a s-a deschis. \u00cen prag st\u0103tea c\u0103pitanul Werther, cu pistolul a\u021bintit c\u0103tre Joachim. \u00cen spatele lui, erau mama sa \u0219i doamna Werther. F\u0103r\u0103 s\u0103-l sl\u0103beasc\u0103 din ochi, c\u0103pitanul a p\u0103\u0219it \u00een camer\u0103 \u0219i i-a cerut, cu o voce calm\u0103, s\u0103 se a\u0219eze pe pat. Joachim a luat loc l\u00e2ng\u0103 Adriel. Femeile au intrat \u0219i ele. Mama sa pl\u00e2ngea, doamna Werther era galben\u0103 ca ceara. Apoi l-a v\u0103zut \u0219i pe Emil, care st\u0103tuse \u00een spatele mamei sale. <\/p>\n\n\n\n \u2014 Te-am prins, \u00een sf\u00e2r\u0219it, a spus Werther.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu \u00een fa\u021ba lor, a spus Joachim \u00eencet.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ai s\u0103 vii cu mine, a zis Werther. Ia-\u021bi adio \u0219i s\u0103 mergem.<\/p>\n\n\n\n Joachim s-a r\u0103sucit \u0219i l-a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at. Adriel a sim\u021bit lacrimile scurg\u00e2ndu-i-se pe obraji. Se sim\u021bea golit. Brusc, Emil s-a desprins de mama sa \u0219i s-a apropiat de ei. S-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 el pe pat \u0219i l-a prins de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce faci? a spus surprins Werther. D\u0103-te de acolo!<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu! a \u0219optit Emil.<\/p>\n\n\n\n \u2014 D\u0103-te de l\u00e2ng\u0103 el! a l\u0103trat c\u0103pitanul.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu! a spus \u00een acel moment mama lui Emil. A trecut pe l\u00e2ng\u0103 so\u021bul s\u0103u \u0219i a r\u0103mas \u00een picioare l\u00e2ng\u0103 Joachim. A \u00eentins bra\u021bul \u0219i l-a cuprins str\u00e2ns de m\u00e2n\u0103. Mama lui Adriel li s-a al\u0103turat \u0219i s-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 Emil. M\u00e2inile li s-au \u00eempreunat \u0219i to\u021bi, ca unul, l-au privit pe c\u0103pitanul Werther. Apoi doamna Werther a \u00eentins m\u00e2na liber\u0103 c\u0103tre el. Ernest Werther a privit degetele care-l chemau, pe urm\u0103 a privit arma, apoi iar m\u00e2na so\u021biei sale \u00eentins\u0103 spre el, dup\u0103 care, c\u00e2nd a cobor\u00e2t privirea c\u0103tre arm\u0103, aceasta disp\u0103ruse. A f\u0103cut un pas \u0219i \u0219i-a \u00eempletit degetele cu ale ei, iar pe cealalt\u0103 a \u00eentins-o c\u0103tre doamna Cohen.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Proz\u0103 de Radu G\u0103van<\/p>\n","protected":false},"author":36,"featured_media":1553,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1788,47,231],"coauthors":[1274],"class_list":["post-8237","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-nr-4-2023","tag-proza","tag-radu-gavan"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/03\/Isus-din-intuneric_CPRT.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8237","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/36"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8237"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8237\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8241,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8237\/revisions\/8241"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1553"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8237"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8237"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8237"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8237"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}