{"id":8127,"date":"2023-08-02T18:30:21","date_gmt":"2023-08-02T15:30:21","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8127"},"modified":"2023-08-02T21:33:35","modified_gmt":"2023-08-02T18:33:35","slug":"o-prietenie-bazata-pe-o-neintelegere-cioran-si-alain-bosquet","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8127","title":{"rendered":"O prietenie bazat\u0103 pe o ne\u00een\u021belegere: Cioran \u0219i Alain Bosquet"},"content":{"rendered":"\n

\u00cen toamna anului 1968, Alain Bosquet \u00eel roag\u0103 pe Cioran s\u0103 scrie despre el un articol pentru o revist\u0103 belgian\u0103, care urma s\u0103-i consacre un num\u0103r special. De\u0219i nu agreeaz\u0103 manifest\u0103rile de acest gen, Cioran nu-l poate refuza pe vechiul s\u0103u prieten, articolul pe care i-l dedic\u0103, intitulat \u201eAnatomie\u2026\u201d,  ap\u0103r\u00e2nd \u00een num\u0103rul din aprilie 1969 al revistei Marginales<\/em>. La doar c\u00e2teva luni distan\u021b\u0103, e r\u00e2ndul lui Cioran s\u0103 fie pus sub lumina reflectoarelor, \u00een ciuda protestelor sale: Le Monde<\/em> \u00eei consacr\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lui iunie dou\u0103 pagini, la ini\u021biativa lui Alain Bosquet. \u00cen acest moment, lucrurile iau o turnur\u0103 nea\u0219teptat\u0103: Cioran pune brusc cap\u0103t prieteniei de dou\u0103 decenii cu Bosquet.<\/p>\n\n\n\n

Cei doi deveniser\u0103 prieteni pe la \u00eenceputul anilor \u201950, gra\u021bie unei conjuncturi, dar poate c\u0103 \u0219i faptului c\u0103 am\u00e2ndoi erau \u201emeteci\u201d (Bosquet s-a n\u0103scut la Odesa, \u00een 1919, numele s\u0103u real fiind Anatoliy Bisk). Povestea lor \u00eencepuse \u00een 1951, c\u00e2nd Alain Bosquet, aflat al\u0103turi de Edouard Roditi la c\u00e2rma revistei berlineze Das Lot<\/em>, publica un fragment din Tratatul de descompunere<\/em> \u00een german\u0103. Era prima traducere dintr-o carte a lui Cioran, lucru care nu putea dec\u00e2t s\u0103-l m\u0103guleasc\u0103. \u00cen acela\u0219i an, Bosquet p\u0103r\u0103se\u0219te Berlinul \u0219i se stabile\u0219te la Paris, unde public\u0103 \u00een 1952 primul s\u0103u roman, La Grande Eclipse<\/em>. Prilej pentru Cioran s\u0103 se metamorfozeze subit \u00een critic literar, scriind \u00een Combat<\/em> un articol cu titlul \u201eDu d\u00e9go\u00fbt a l\u2019humour\u201d (30 octombrie 1952). Pe jum\u0103tate eseu, pe jum\u0103tate cronic\u0103 a romanului, \u00eel nume\u0219te pe autor \u201emon ami\u201d \u2013 semn c\u0103 rela\u021biile dintre ei erau deja apropiate. \u00cen aceea\u0219i lun\u0103, \u00een revista Exils<\/em>, scoas\u0103 de Alain Bosquet \u00eempreun\u0103 cu Edouard Roditi, colaboreaz\u0103 \u0219i Cioran, cu un eseu intitulat \u201ePoint de vue sur la po\u00e9sie\u201d. Bosquet era implicat \u0219i \u00een efortul de promovare a culturii americane, sus\u021binut intens de CIA, \u00een acest scop fiind \u00eenfiin\u021bate mai multe reviste, printre care \u0219i Profils<\/em>, al c\u0103rei redactor era. Aici a publicat Cioran, \u00een primul num\u0103r, ap\u0103rut \u00een octombrie 1952, articolul intitulat \u201eScott Fitzgerald: Physiologie de l\u2019effondrement\u201d (inclus ulterior \u00een volumul Exerci\u021bii de admira\u021bie<\/em>, cu titlul: \u201eFitzgerald. Experien\u021ba pascalian\u0103 a unui romancier american\u201d). Ocazional, Bosquet scrie despre c\u0103r\u021bile lui Cioran \u2013 cum sunt articolele \u201eE.M. Cioran ou les d\u00e9lices de l\u2019ab\u00eeme\u201d (Combat<\/em>, 14 iun. 1956, despre Ispita de a exista<\/em>), sau \u201eLangage du philosophe\u201d, la apari\u021bia antologiei realizate de Cioran din textele lui Joseph de Maistre (Combat<\/em>, 25 aprilie 1957). Carierele lor literare se \u00eentretaie \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een 1957, c\u00e2nd Cioran prime\u0219te premiul Sainte-Beuve pentru eseu (Ispita de a exista<\/em>), iar Bosquet cel pentru poezie (Premier Testament<\/em>). Apoi, \u00een 1961, Bosquet face parte din juriul care \u00eei acord\u0103 lui Cioran premiul Combat<\/em> pentru Istorie \u0219i utopie<\/em>. Tot el este cel care, \u00een ziua urm\u0103toare decern\u0103rii premiului, evoc\u0103 opera \u0219i personalitatea prietenului s\u0103u \u00een prima pagin\u0103 a cotidianului Combat<\/em>, \u00een articolul \u201eUn moraliste impitoyable\u201d (Un moralist necru\u021b\u0103tor).<\/p>\n\n\n\n

\u00cen anii care urmeaz\u0103, rela\u021biile dintre ei continu\u0103 s\u0103 fie str\u00e2nse. Cioran este prezent, \u00eencep\u00e2nd cu anul 1958, la cinele organizate de Alain Bosquet, la care particip\u0103, de regul\u0103, Saint-John Perse \u0219i Henri Michaux. Ele sunt pomenite \u00een mai multe r\u00e2nduri \u00een La M\u00e9moire ou l\u2019oubli<\/em>, amintirile lui Bosquet despre prietenii s\u0103i scriitori; \u00een 1965, acesta men\u021bioneaz\u0103 chiar c\u0103, \u021binute anual, cinele deveniser\u0103 o adev\u0103rat\u0103 tradi\u021bie. Cioran aminte\u0219te \u0219i el \u00een Caiete<\/em> una dintre aceste \u00eentruniri, cea din iunie 1966, la care participase \u0219i Beckett (\u201ecare aproape n-a deschis gura \u0219i a plecat la sf\u00e2r\u0219itul mesei\u201d[1]<\/a>). Spre deosebire \u00eens\u0103 de ceilal\u021bi amici ai s\u0103i litera\u021bi, ca Beckett, Ionesco sau Michaux, numele lui Bosquet apare destul de rar \u00een \u00eensemn\u0103rile lui Cioran din Caiete<\/em> \u2013 cel pu\u021bin p\u00e2n\u0103 \u00een anul fatidic 1969, c\u00e2nd se produce o schimbare dramatic\u0103 \u00een rela\u021biile dintre ei.<\/p>\n\n\n\n

\n

(\u2026) \u00een stilul s\u0103u sprin\u021bar jurnalistic, Bosquet reia o parte din afirma\u021biile [sale] cu privire la contradic\u021biile unui Cioran care, foarte grijuliu cu semenii, \u00ee\u021bi aduce o portocal\u0103 la cel mai mic str\u0103nut, dar care e \u00een stare s\u0103 te provoace la duel dac\u0103 din neaten\u021bie i-ai schimbat o virgul\u0103 \u00eentr-unul din textele sale.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen luna iunie a acestui an, mai precis \u00een data de 28, la ini\u021biativa lui Alain Bosquet, \u00een Le Monde<\/em> apare, sub titlul \u201eCioran ou le nihilisme contemplatif\u201d, o pagin\u0103 dubl\u0103, \u00een care al\u0103turi de Bosquet mai semneaz\u0103 articole Gabriel Marcel \u0219i Jeannine Worms. Prilej pentru Cioran de numeroase lament\u0103ri, ante- \u0219i post-factum. Cu o lun\u0103 \u00eenainte de apari\u021bia articolului, g\u0103sim \u00een Caiete<\/em> o prim\u0103 \u00eensemnare, ce nu preveste\u0219te nimic bun: \u201eDe la Gabriel Marcel, c\u0103ruia Bosquet i-a cerut un articol, aflu c\u0103 Le Monde<\/em> preg\u0103te\u0219te o pagin\u0103 dubl\u0103 despre mine. I-am scris lui Bosquet o scrisoare solemn\u0103 rug\u00e2ndu-l s\u0103 nu fac\u0103 nimic \u0219i s\u0103 anuleze proiectul. Ideea de a cer\u0219i articole, de a-i mobiliza pe amici m\u0103 \u00eemboln\u0103ve\u0219te. At\u00e2t de mult am suferit eu \u00eensumi din cauza acestei indiscre\u021bii practicate la Paris, care const\u0103 \u00een a fi solicitat s\u0103 scrii despre X sau Y, \u00eenc\u00e2t ideea de a-i supune pe al\u021bii aceluia\u0219i chin, din cauza mea, m\u0103 tortureaz\u0103.\u201d[2]<\/a> \u0218i tot aici, o fraz\u0103 semnificativ\u0103, dar care lipse\u0219te din edi\u021bia rom\u00e2neasc\u0103: \u201eJ\u2019essaie de faire tout ce qui est en mon pouvoir pour tuer en germe un projet qui m\u2019est si contraire.\u201d[3]<\/a> (\u00cencerc s\u0103 fac tot ce \u00eemi st\u0103 \u00een putin\u021b\u0103 pentru a omor\u00ee \u00een fa\u0219\u0103 un proiect care \u00eemi este at\u00e2t de potrivnic.) Apari\u021bia paginii duble din Le Monde<\/em> pare s\u0103-l afecteze destul de serios, c\u0103ci \u00ee\u0219i reia lament\u0103rile \u0219i \u00een scrisorile c\u0103tre fratele s\u0103u Aurel, c\u0103ruia \u00eei scrie \u00een aceea\u0219i zi, v\u0103dit sup\u0103rat: \u201e\u021ai-am trimis o pagin\u0103 dubl\u0103 din Monde<\/em> despre\u2026 mine. Am \u00eencercat s\u0103 opresc chestia asta, dar n-am reu\u0219it. Articolul lui Bosquet este preten\u021bios, idiot. Ar fi trebuit s-o rup mai demult cu el. E un jurnalist oarecare, care se crede scriitor \u0219i care este dispre\u021buit de toat\u0103 lumea de aici.\u201d[4]<\/a> La nici zece zile distan\u021b\u0103, \u00eei scrie din nou, semn c\u0103 sup\u0103rarea sa persist\u0103: \u201e\u021ai-am trimis pagina dubl\u0103 din Monde<\/em>. M-am opus c\u00e2t am putut, dar a fost imposibil s-o opresc. Interesant nu e (sic!) dec\u00e2t articolul lui Gabriel Marcel \u0219i poate cel al lui J. Worms. Al lui Bosquet este stupid \u0219i preten\u021bios.\u201d[5]<\/a><\/p>\n\n\n\n

Sunt surprinz\u0103toare aceste r\u00e2nduri ale lui Cioran, \u00een care Bosquet, pe care p\u0103rea c\u0103 \u00eel apreciaz\u0103, este numit din senin \u201eun jurnalist oarecare, care se crede scriitor\u201d, iar articolul s\u0103u din Le Monde<\/em> e categorisit f\u0103r\u0103 mil\u0103 \u201estupid \u0219i preten\u021bios\u201d. S\u0103 fi fost Cioran influen\u021bat at\u00e2t de mult de opiniile altora, \u00eenc\u00e2t s\u0103 ajung\u0103 s\u0103-i declare fratelui s\u0103u c\u0103 Bosquet \u201eeste dispre\u021buit de toat\u0103 lumea de aici\u201d? Cu toate acestea, cu doar pu\u021bin timp \u00eenainte, p\u0103rea s\u0103 fie de alt\u0103 p\u0103rere. C\u0103ci iat\u0103 ce putem citi \u00eentr-o \u00eensemnare f\u0103cut\u0103 \u00een Caiete<\/em> \u00een iunie, \u00eenainte de apari\u021bia paginii duble din Le Monde<\/em>: \u201ePaseyro, Hennein, Messadier \u2013 tovar\u0103\u0219ii mei de ieri-sear\u0103 mi-au repro\u0219at articolul despre A.B. (cel publicat \u00een Marginales<\/em>, \u00een aprilie \u2013 n.n.<\/em>), pe care \u00eel dispre\u021buiesc cu to\u021bii cu o patim\u0103 pentru mine de ne\u00een\u021beles \u0219i \u00een tot cazul exagerat\u0103. Am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 \u00abjustific\u00bb, f\u0103r\u0103 s\u0103 izbutesc, fire\u0219te.\u201d[6]<\/a> Desigur, nimic neobi\u0219nuit \u00een faptul c\u0103 Cioran \u00ee\u0219i schimb\u0103 opiniile de la o zi la alta, afirm\u00e2nd exact opusul, contradic\u021bia f\u0103c\u00e2nd parte din arsenalul s\u0103u retoric obi\u0219nuit. Sup\u0103rarea lui Cioran era \u00eens\u0103 prea mare ca s\u0103 fie vorba de o simpl\u0103 schimbare de opinie, sub influen\u021ba celor din jur. Oare ce \u00eel putea determina s\u0103 afirme despre articolul lui Bosquet c\u0103 e preten\u021bios \u0219i idiot? Cu ce s\u0103-l fi sup\u0103rat amicul s\u0103u, dincolo de gestul de a publica cele dou\u0103 pagini din Le Monde<\/em>? Ceva l-a deranjat din cale-afar\u0103 \u00een articolul acestuia, \u201eL\u2019homme et ses contradictions\u201d. Familiaritatea cu care Bosquet \u00eel trateaz\u0103, sco\u021b\u00e2nd \u00een eviden\u021b\u0103 contradic\u021biile dintre omul \u0219i scriitorul Cioran, s\u0103 fi fost cea care a declan\u0219at o reac\u021bie \u00een lan\u021b, culmin\u00e2nd \u00een una din acele explozii de furie at\u00e2t de frecvente, amintite chiar \u00een Caietele<\/em> sale? Foarte probabil. La urma urmelor, nu e chiar o nimica toat\u0103 s\u0103 se spun\u0103 despre tine, asiduu propov\u0103duitor al sinuciderii, c\u0103 \u00een realitate e\u0219ti un tip jovial, prevenitor, generos, spontan, f\u0103r\u0103 urm\u0103 de am\u0103r\u0103ciune \u2013 \u0219i toate acestea pe un ton mu\u0219c\u0103tor, care frizeaz\u0103 pe-alocuri b\u0103\u0219c\u0103lia. Cioran a ajuns dintr-odat\u0103 la concluzia c\u0103 Bosquet nu era scriitor, ci doar un am\u0103r\u00e2t de jurnalist.<\/p>\n\n\n\n

Adev\u0103rul e c\u0103 p\u0103rerea lui Cioran despre Bosquet nu s-a schimbat chiar de la o or\u0103 la alta. La pu\u021bin timp dup\u0103 ce \u00ee\u0219i exprimase nedumerirea c\u0103 prietenul s\u0103u e privit de ceilal\u021bi cu at\u00e2ta dispre\u021b, o nou\u0103 not\u0103 din Caiete<\/em> indic\u0103 o prim\u0103 schimbare de atitudine: \u201eToat\u0103 lumea, f\u0103r\u0103 excep\u021bie<\/em>, \u00eemi repro\u0219eaz\u0103 prietenia cu A.B. \u0218i trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 uneori aceste repro\u0219uri sunt de luat \u00een seam\u0103.\u201d[7]<\/a> Sunt semne ale unei r\u0103zg\u00e2ndiri, chiar dac\u0103 pentru moment par doar \u00eencerc\u0103ri de justificare \u00een fa\u021ba propriei con\u0219tiin\u021be. Ca apoi, spre sf\u00e2r\u0219itul anului, s\u0103 g\u0103sim urm\u0103toarea \u00eensemnare: \u201eM-am g\u00e2ndit la A.B., cu acea imens\u0103 u\u0219urare pe care-o sim\u021bi c\u00e2nd lichidezi o prietenie bazat\u0103 pe o ne\u00een\u021belegere.\u201d[8]<\/a> Dup\u0103 apari\u021bia paginilor din Le Monde<\/em>, lucrurile fuseser\u0103 tran\u0219ate, drumurile lor se desp\u0103r\u021biser\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La cinci ani dup\u0103 aceast\u0103 \u00eent\u00e2mplare, Cioran i se pl\u00e2nge fratelui s\u0103u, \u00eentr-o scrisoare din ianuarie 1974, de felul \u00een care fusese tratat de Bosquet \u00eentr-un nou articol: \u201eUn articol violent \u00eempotriva mea a fost scris de Bosquet, un \u00abprieten\u00bb vechi, o sec\u0103tur\u0103, pe care-l dispre\u021buiesc profund \u0219i cu care ar fi trebuit s-o rup de mult. I s-a transmis ce-am spus despre el \u0219i, ca s\u0103 se r\u0103zbune, m-a acoperit de insulte. \u00cen sine, asta n-are nicio importan\u021b\u0103, regret numai c\u0103 n-am rupt mai demult rela\u021biile cu acest personaj.\u201d[9]<\/a> Articolul de care vorbe\u0219te Cioran este, cu siguran\u021b\u0103, cel ap\u0103rut pe 2 ianuarie 1974, \u00een Combat<\/em>, intitulat \u201eE.M. Cioran, un jouisseur du d\u00e9nigrement\u201d, \u00een care Bosquet scrie despre cea mai recent\u0103 carte a fostului s\u0103u amic, Despre neajunsul de a te fi n\u0103scut<\/em>. N-o face cu prea multe menajamente, acuz\u00e2nd cu destul\u0103 severitate stagnarea stilistic\u0103 a lui Cioran, care refuz\u0103 s\u0103 fie \u00een pas cu vremea, scriind ca pe timpul lui Voltaire, ad\u0103ug\u00e2nd \u0219i c\u00e2teva \u00een\u021bep\u0103turi de ordin personal \u2013 aluzii la caracterul dificil al amicului s\u0103u, care e nemul\u021bumit \u0219i dac\u0103 e l\u0103udat \u00een pres\u0103, \u0219i dac\u0103 nu se scrie nimic despre el. Nimic foarte grav \u00eens\u0103, care s\u0103 justifice cuvintele aspre ale lui Cioran la adresa lui; probabil c\u0103 Bosquet reu\u0219ise s\u0103 zg\u00e2nd\u0103re o ran\u0103 ce refuza s\u0103 se vindece, provoc\u00e2nd astfel o reac\u021bie exagerat\u0103 din partea celui care \u00eei fusese pe vremuri apropiat.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 s\u0103rim peste \u00eenc\u0103 un deceniu, c\u00e2nd Bosquet scrie un nou articol despre Cioran, \u00een 11 februarie 1986, \u00een Le Quotidien de Paris<\/em>. Intitulat convivial Eh bien mon cher et vieux Cioran<\/em>, el e prilejuit de apari\u021bia Exerci\u021biilor de admira\u021bie<\/em>. Aici, \u00een stilul s\u0103u sprin\u021bar jurnalistic, Bosquet reia o parte din afirma\u021biile f\u0103cute \u00een articolul s\u0103u din Le Monde<\/em> cu privire la contradic\u021biile unui Cioran care, foarte grijuliu cu semenii, \u00ee\u021bi aduce o portocal\u0103 la cel mai mic str\u0103nut, dar care e \u00een stare s\u0103 te provoace la duel dac\u0103 din neaten\u021bie i-ai schimbat o virgul\u0103 \u00eentr-unul din textele sale. Face referire apoi, \u00eentr-un mod aluziv, dar suficient de str\u0103veziu, la desp\u0103r\u021birea lor petrecut\u0103 \u00een urm\u0103 cu peste 15 ani, c\u00e2nd f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103 ce va urma, dezv\u0103luise \u00een articolul s\u0103u din Le Monde<\/em> c\u0103 retractilul Cioran fusese \u00eentr-o vreme un obi\u0219nuit al saloanelor, unde f\u0103cea deliciul doamnelor cu conversa\u021bia lui sclipitoare \u2013 dezv\u0103luire care, sus\u021bine el, l-a determinat pe Cioran s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t prieteniei lor, f\u0103r\u0103 m\u0103car a-i adresa un cuv\u00e2nt. Ne\u00eendoielnic c\u0103 indiscre\u021biile lui Bosquet, ar\u0103t\u00e2nd lumii o alt\u0103 fa\u021b\u0103 a lui Cioran, \u00een total\u0103 contradic\u021bie cu impresia pe care cititorii s\u0103i \u0219i-o f\u0103cuser\u0103 despre el, l-au deranjat foarte tare. Dar cu siguran\u021b\u0103 nici ironiile lui Bosquet nu i-au picat prea bine. Cum s\u0103 fi trecut cu senin\u0103tate peste fraze ca aceasta: \u201eL\u2019univers de Cioran est un \u00e9pouvantable enfer, ou chaque damn\u00e9, par peur de gener son voisin, ne cesserait de demander pardon, avec beaucoup de salamalecs, et de subjonctifs de pr\u00e9f\u00e9rence.\u201d (Universul lui Cioran este un infern \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor, \u00een care fiecare damnat, de team\u0103 s\u0103 nu-\u0219i deranjeze vecinul, nu contene\u0219te s\u0103-\u0219i cear\u0103 scuze, cu multe temenele \u2013 \u0219i cu subjonctive, de preferin\u021b\u0103.) Aproape c\u0103 nu mai \u00eencape nicio \u00eendoial\u0103: articolul lui Bosquet, care se voia simpatic, l-a afectat foarte mult pe sensibilul Cioran, care l-a g\u0103sit nu doar de prost-gust, ci \u0219i de neiertat, ajung\u00e2nd la concluzia c\u0103 era cazul s\u0103 rup\u0103 aceast\u0103 prietenie, bazat\u0103, dup\u0103 cum se exprim\u0103 chiar el, pe o ne\u00een\u021belegere. At\u00e2ta doar c\u0103 ea \u2013 dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r ne\u00een\u021belegere a fost \u2013 i se putea imputa, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, \u0219i lui\u2026<\/p>\n\n\n\n

\n\n\n\n

[1]<\/a> Cioran, Caiete<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 1999, II, p. 56.<\/p>\n\n\n\n

[2]<\/a> Ibidem<\/em>, III, p. 88.<\/p>\n\n\n\n

[3]<\/a> Cioran, Cahiers 1957-1972<\/em>, Paris, \u00c9ditions Galimard, 1997, p. 730.<\/p>\n\n\n\n

[4]<\/a> Scrisoare din 28 iun. 1969, \u00een Cioran, Scrisori c\u0103tre cei de-acas\u0103<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 1995, p. 74.<\/p>\n\n\n\n

[5]<\/a> Scrisoare din 7 iulie 1969, \u00een ibidem<\/em>, p. 74.<\/p>\n\n\n\n

[6]<\/a> Cioran, Caiete<\/em>, III, p. 101.<\/p>\n\n\n\n

[7]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 103.<\/p>\n\n\n\n

[8]<\/a> Ibidem<\/em>, p. 143.<\/p>\n\n\n\n

[9]<\/a> Cioran, Scrisori c\u0103tre cei de-acas\u0103<\/em>, p. 118.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Reconstituiri de Alexandru Seres<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":8128,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1006,52],"tags":[1793,137,229,1788,1008],"coauthors":[1126],"class_list":["post-8127","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-reconstituiri","category-rubrici","tag-alain-bosquet","tag-alexandru-seres","tag-cioran","tag-nr-4-2023","tag-reconstituiri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/08\/La-memoire-ou-l-oubli.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8127","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8127"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8127\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8134,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8127\/revisions\/8134"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8128"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8127"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8127"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8127"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8127"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}