{"id":8115,"date":"2023-08-01T21:01:22","date_gmt":"2023-08-01T18:01:22","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8115"},"modified":"2023-08-08T10:37:28","modified_gmt":"2023-08-08T07:37:28","slug":"cerneala-in-cafea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8115","title":{"rendered":"Cerneal\u0103 \u00een cafea"},"content":{"rendered":"\n
\"\"<\/figure>\n\n\n\n

Sunt un consumator \u00eenr\u0103it de cafea, un cititor insa\u021biabil \u0219i un \u00eemp\u0103timit al c\u0103l\u0103toriilor. Dou\u0103 cafele pe zi, dou\u0103 c\u0103r\u021bi pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, ar fi bine dou\u0103 c\u0103l\u0103torii pe lun\u0103, dar caut s\u0103 m\u0103 mul\u021bumesc \u0219i cu dou\u0103 pe an. Propunerea unui astfel de text, un periplu intercontinental cu popasuri dese prin cafenele, \u00eentre amintire \u0219i reverie, era cum nu se poate mai fireasc\u0103. De altfel, o face un om care a lucrat \u00eentr-o cafenea, \u0219i-a cerut \u00een c\u0103s\u0103torie so\u021bia \u00eentr-o cafenea \u0219i a scris volume \u00eentregi prin cafenele. \u0218i care nici acum nu \u0219tie ce mireasm\u0103-i mai \u00eemb\u0103t\u0103toare, cea a cafelei sau cea a cernelii.<\/p>\n\n\n\n

Cafeaua \u0219i cultura au fost dintotdeauna legate, de la misticii sufi\u0219ti yemeni\u021bi la filosofii \u0219i g\u00e2nditorii politici otomani la boema parizian\u0103, p\u00e2n\u0103 la a\u0219a-numita caf\u00e9 society<\/em>. Cafeneaua a devenit repede un loc \u00een care, pe l\u00e2ng\u0103 licoarea aromitoare, se consumau idei. Acolo s-au mutat valorile agorei. Acolo se citeau ziare, reviste \u0219i romane. Acolo se aflau \u0219tiri, se spuneau pove\u0219ti, se polemiza. Acolo se recitau poezii, se disecau manuscrise \u00een lucru \u0219i se corectau \u0219palturi. Acolo, \u00eentr-un spa\u021biu egalitar al \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219irii g\u00e2ndurilor, al criticii, al experiment\u0103rii \u0219i astfel al progresului ideatic. Asemenea cafelei, concep\u021biile trezeau mintea, dar uneori d\u0103deau \u00een clocot \u0219i se rev\u0103rsau. Mai multe revolu\u021bii \u0219i-au avut ob\u00e2r\u0219ia \u00een cafenele dec\u00e2t \u00een s\u0103lile de consiliu.<\/p>\n\n\n\n

Ar avea sens s\u0103 pornim din Etiopia sau din Peninsula Arabic\u0103 ori de la vreun kiva han<\/em> din Istanbul, cu origini \u00een vremea lui Mahomed Cuceritorul, poate de la El Fishawy din Cairo, frecventat\u0103 de Mahfuz. La fel de bine, am putea-o lua alandala, de pe orice continent, de la La Cueva din Barranquilla, pe unde-\u0219i f\u0103cea veacul M\u00e1rquez, sau din vreo coffee house din Sydney, la care se oprea Patrick White, ori din Tokyo, de la The Manuscript Writing Caf\u00e9, de unde nu e\u0219ti l\u0103sat s\u0103 pleci dec\u00e2t dac\u0103 \u021bi-ai terminat norma de scris pentru ziua respectiv\u0103. Nu exist\u0103 \u00eenc\u0103 o cafenea literar\u0103 \u00een Antarctica, altfel am fi putut porni de acolo. \u00cen fine, am putea vizita o planta\u021bie din Minas Gerais sau de pe Sf\u00e2nta Elena sau de pe Mauna Loa, bea o Irish coffee \u00een Foynes Port, un capu\u021biner la Caf\u00e9 Central ori un marghiloman la Cap\u0219a ori, dac\u0103 v\u0103 \u021bine stomacul, o kopi luwak<\/em> \u00een Sumatra.<\/p>\n\n\n\n

Voi \u00eencepe \u00eens\u0103 din Maroc. \u00cen apropierea Str\u00e2mtorii Gibraltar, pe o culme cu vedere la Golful Tanger, este deschis\u0103, \u00eenc\u0103 din 1921, Caf\u00e9 Hafa. Calcar alb, \u021bigle verzi, ibrice ar\u0103mii. Muzic\u0103 chaabi<\/em>, zgomot de zaruri, miorl\u0103it de pisici. Miros de cafea, de ment\u0103 \u0219i de ha\u0219i\u0219. Tennessee Williams, Truman Capote, Paul Bowles, Juan Goytisolo, Claudio Bravo, The Beatles \u0219i The Rolling Stones au trecut pe aici. Nicidecum un local de lux, deschis ini\u021bial pentru oamenii simpli din mahalaua Marshan, Caf\u00e9 Hafa a devenit pe nea\u0219teptate un magnet pentru intelectuali \u0219i boemi de pretutindeni. Mai c\u0103 n-a existat beatnic de seam\u0103 care s\u0103 nu ajung\u0103 aici, Burroughs, Kerouac, Ginsberg. A inspirat crea\u021bii literare, muzicale \u0219i plastice. Of all the coffee joints in all the towns in all the world<\/em>…<\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

De aici trecem str\u00e2mtoarea \u00een Europa \u0219i ne \u00eendrept\u0103m spre Les Deux Magots. O pr\u0103v\u0103lie de m\u0103t\u0103suri devenit\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu 1884, caf\u00e9 et liquoriste <\/em>\u2014 c\u0103ci arti\u0219tii, s\u0103 fim sinceri, nu beau doar cafea. \u201eDar cum r\u0103m\u00e2ne cu Caf\u00e9 Iru\u00f1a din Pamplona lui Hemingway?\u201d ve\u021bi \u00eentreba. Sau cu Cervecer\u00eda Alemana din Madrid? Dar cu Caff\u00e8 Florian din Vene\u021bia, cu Antico Caff\u00e8 Greco din Roma ori cu Pedrocchi Caf\u00e9 din Padova? Cu Zonars din Atena, cu Caf\u00e9 A Brasileira din Lisabona, cu Els Quatre Gats din Barcelona, cu The George Inn din Londra, cu The Eagle and Child din Oxford, cu Romanisches Caf\u00e9 din Berlin, cu Caf\u00e9 a Porta din Copenhaga, cu Grand Caf\u00e9 din Oslo, cu Caf\u00e9 Montmartre din Praga ori cu Literaturnoye Kafe din Sankt Petersburg? Scriitorii care le frecventau pot fi, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, intui\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Nu mai bine ne duceam \u00een Viena? Doar cultura cafenelelor vieneze e inclus\u0103 de UNESCO \u00een Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanit\u0103\u021bii, e un lucru \u0219tiut. Dar Bucure\u0219tiul nu ne mai place? N-au mai r\u0103mas multe localuri de alt\u0103dat\u0103, dar putem s\u0103 mai mergem la Cap\u0219a, unde se bea \u0219var\u021b \u0219i se m\u00e2ncau pr\u0103jituri \u0219i scriitori, ne-o spune Nicolae Crevedia, s\u0103 aspir\u0103m spre statutul de cap\u0219ist prin p\u0103trunderea \u00een aceea\u0219i \u00eenc\u0103pere unde odinioar\u0103 se adunau Rebreanu, Camil Petrescu, Arghezi, Ion Barbu, Minulescu, Vianu. Sau la Caru\u2019 cu bere, pe unde treceau alde Caragiale, Co\u0219buc, Goga sau Mihail Sebastian.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

\n

Ne-am a\u0219ezat la o m\u0103su\u021b\u0103 minuscul\u0103, ca toate din Paris, \u0219i, sub privirile celor doi celebri mandarini, am cerut escargot<\/em>, cafea \u0219i pastis<\/em>. Debutasem cu c\u00e2\u021biva ani \u00een urm\u0103 \u0219i eram cu totul cople\u0219it de faptul c\u0103 st\u0103team \u00een acela\u0219i loc, poate chiar la aceea\u0219i mas\u0103, unde st\u0103tuser\u0103 Hemingway, Camus, Sartre, Simone de Beauvoir, Verlaine, Rimbaud, Gide sau Joyce.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Sau fie, \u00een\u021belegem importan\u021ba \u00een cultur\u0103 a Ora\u0219ului Luminilor de-a lungul veacurilor, dar dac\u0103 tot mergem direct la Paris, de ce nu la Le Procope, deschis\u0103 \u00een 1686, frecventat\u0103 de Rousseau, Balzac \u0219i Hugo, la La Rotonde, Le Dome, Caf\u00e9 de Flore, La Coupole ori La Closerie des Lilas sau la oricare dintre numeroasele caf\u00e9s-philo<\/em> ap\u0103rute \u00een ultimele decenii? E simplu, sunt subiectiv, ca orice om. Les Deux Magots este primul local cu un a\u0219a renume \u00een care am c\u0103lcat. Eram tineri, mai tineri dec\u00e2t acum, \u0219i, ame\u021bi\u021bi de Cartierul Latin, am hoin\u0103rit p\u00e2n\u0103 \u00een Saint-Germain-des-Pr\u00e9s. Ne-am a\u0219ezat la o m\u0103su\u021b\u0103 minuscul\u0103, ca toate din Paris, \u0219i, sub privirile celor doi celebri mandarini, am cerut escargot<\/em>, cafea \u0219i pastis<\/em>. Debutasem cu c\u00e2\u021biva ani \u00een urm\u0103 \u0219i eram cu totul cople\u0219it de faptul c\u0103 st\u0103team \u00een acela\u0219i loc, poate chiar la aceea\u0219i mas\u0103, unde st\u0103tuser\u0103 Hemingway, Camus, Sartre, Simone de Beauvoir, Verlaine, Rimbaud, Gide sau Joyce. Nici nu b\u0103gam de seam\u0103 fojg\u0103iala, g\u0103l\u0103gia, atmosfera de cantin\u0103, unde clien\u021bii erau servi\u021bi pe band\u0103 rulant\u0103, vite<\/em>, vite<\/em>, \u0219i apoi da\u021bi afar\u0103 ca s\u0103 se fac\u0103 loc altora. \u00cemi amintesc bine senza\u021bia, eram aproape paralizat, bouche b\u00e9e<\/em>, \u0219i c\u00e2nd a venit chelnerul, de\u0219i voiam s\u0103 comand \u00een francez\u0103, am b\u00e2iguit ceva \u00een englez\u0103, cred, dac\u0103 nu chiar \u00een rom\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n

\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u0218i Cioran locuia aproape, iar anul trecut, document\u00e2ndu-m\u0103 pentru Hasdeu. Duhuri<\/em>, biografia roman\u021bat\u0103 a lui BPH, am aflat c\u0103 Iulia Hasdeu a locuit o vreme pe Boulevard Saint-Germain \u0219i c\u0103 tat\u0103l ei a vizitat-o de mai multe ori. Ni-l putem \u00eenchipui astfel pe Hasdeu la Les Deux Magots, sorbind dintr-o cea\u0219c\u0103 de cafea \u0219i, polemic cum era, lu\u00eendu-se la har\u021b\u0103 cu le gar\u00e7on de caf\u00e9<\/em> sau chiar cu patronul.<\/p>\n\n\n\n

Pornind de aici spre Lumea Nou\u0103 \u2014 via Roissy sau, ca odinioar\u0103, Le Havre \u2014, ne confrunt\u0103m cu o dilem\u0103 similar\u0103. O lu\u0103m spre sud sau spre nord? Poate spre centru? Am amintit deja La Cueva, dar e \u0219i Caf\u00e9 Tortoni din Buenos Aires o posibilitate, s\u0103-i vedem pe Borges \u0219i Alfonsina Storni la obi\u0219nuita lor mas\u0103, \u00een eternitatea lor de cear\u0103. Sau am putea uita de cafea pentru o clip\u0103 \u0219i bea un Papa Doble \u00een Havana, la El Floridita, unde deja amintitul Ernest o ducea pe Martha Gellhorn. Sau s\u0103 mergem la Caf\u00e9 la Habana (Caf\u00e9 Quito \u00een opera lui Bola\u00f1o), pe unde \u00eenaintea noastr\u0103 au trecut M\u00e1rquez \u0219i Paz. Tot aici \u2014 \u00eent\u0103rim astfel o remarc\u0103 anterioar\u0103 \u2014 Fidel Castro \u0219i Che Guevara se \u00eent\u00e2lneau cu g\u00e2nduri revolu\u021bionare.<\/p>\n\n\n\n

Lu\u00e2nd-o \u00een susul h\u0103r\u021bii, The Frolic Room din Los Angeles, unde Bukowski mergea s\u0103 se \u00eembete, poate \u0219i s\u0103 se dreag\u0103 (dar nu cu cafea, c\u0103ci ast\u0103zi se \u0219tie c\u0103 legendara cafea cu sare face mai degrab\u0103 r\u0103u la mahmureal\u0103). Apoi, Vesuvio Caf\u00e9 din San Francisco, unde d\u0103m iar\u0103\u0219i peste fantomele beatnicilor Kerouac \u0219i Ginsberg. Pe aici mai venea \u0219i Henry Miller. \u0218i Dylan Thomas, dar fantoma lui nu-i aici, doar e cunoscut faptul c\u0103 aceasta b\u00e2ntuie Hotel Chelsea din New York. Ajungem \u0219i acolo. Dar pe drum ne-am putea opri \u00een New Orleans, la Carousel Bar. Faulkner, Capote, Tennessee Williams, Anne Rice. At\u00e2t de mult \u00eei pl\u0103cea lui Capote \u00eenc\u00e2t a ajuns s\u0103 sus\u021bin\u0103 c\u0103 se n\u0103scuse acolo. Vorbea, poate, metaforic.<\/p>\n\n\n\n

Abia acum poposim \u00een New York City, The Big Apple, Centrum Mundi<\/em> (cel pu\u021bin, al lumii capitaliste). Caff\u00e8 Reggio \u00een Greenwich Village, avangardista Cedar Tavern, \u00een acela\u0219i cartier, barul de la Algonquin Hotel, \u00een Midtown Manhattan, \u0219i, probabil cea mai faimoas\u0103 ad\u0103p\u0103toare din NYC, The White Horse Tavern, la intersec\u021bia dintre Hudson Street \u0219i 11th Street (a nu se confunda cu Calul B\u0103lan din Sankt Wolfgang). Dylan Thomas \u2014 care-n ultima lui noapte de be\u021bie a dat pe g\u00e2t aici dou\u0103zeci \u0219i unu de pahare de whisky \u2014, Kerouac, plus Hunter S. Thompson, Delmore Schwartz, John Ashbery, Ana\u00efs Nin \u0219i Norman Mailer, dar \u0219i Jim Morrison \u0219i Bob Dylan. A \u00eenceput, \u00een 1880, ca o cr\u00e2\u0219m\u0103 a docherilor, p\u00e2n\u0103 s\u0103 calce pe aici poe\u021bii care, a\u0219a cum \u0219tim, schimb\u0103 \u00eentotdeauna \u0219i pentru totdeauna fa\u021ba locurilor.<\/p>\n\n\n\n

De unde am plecat \u0219i unde am ajuns. \u00cen orice caz, cafeneaua r\u0103m\u00e2ne, dup\u0103 secole, un spa\u021biu vital pentru societate, un biotop f\u0103r\u0103 de care lumea contemporan\u0103 ar fi avut o cu totul alt\u0103 fa\u021b\u0103. C\u00e2t despre arti\u0219ti, pu\u021bini ar fi reu\u0219it s\u0103 dea aceea\u0219i oper\u0103 dac\u0103 n-ar fi fost imersa\u021bi \u00een sevele creatoare proprii unui asemenea creuzet. Vie\u021bi \u0219i cariere s-au construit \u00een jurul unei mese. Poate de aceea una e fascina\u021bia pentru cafea, mistic\u0103, alchimic\u0103, alta e fascina\u021bia pentru cafenea, pur\u0103 antropologie filosofic\u0103, social\u0103 \u0219i cultural\u0103.<\/p>\n\n\n\n

A\u0219 putea s\u0103 \u00eenchei spun\u00e2nd c\u0103 trebuie s\u0103 fug, c\u0103ci \u00eemi d\u0103 cafeaua-n foc, dar \u00een loc s\u0103 fac asta v\u0103 propun ca data viitoare c\u00e2nd trece\u021bi pe l\u00e2ng\u0103 o cafenea s\u0103 intra\u021bi, s\u0103 v\u0103 a\u0219eza\u021bi la o mas\u0103, s\u0103 inspira\u021bi ad\u00e2nc \u0219i s\u0103 fi\u021bi acolo. Cu totul.<\/p>\n\n\n\n

Bucure\u0219ti, aprilie 2023<\/em><\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Sunt un consumator \u00eenr\u0103it de cafea, un cititor insa\u021biabil \u0219i un \u00eemp\u0103timit al c\u0103l\u0103toriilor. Dou\u0103 cafele pe zi, dou\u0103 c\u0103r\u021bi pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, ar fi bine dou\u0103 c\u0103l\u0103torii pe lun\u0103, dar caut s\u0103 m\u0103 mul\u021bumesc \u0219i cu dou\u0103 pe an. Propunerea unui astfel de text, un periplu intercontinental cu popasuri dese prin cafenele, \u00eentre amintire \u0219i reverie, era cum nu se poate mai fireasc\u0103. De altfel, o face un om care a lucrat \u00eentr-o cafenea, \u0219i-a cerut \u00een c\u0103s\u0103torie so\u021bia \u00eentr-o cafenea \u0219i a scris volume \u00eentregi prin cafenele. \u0218i care nici acum nu \u0219tie ce mireasm\u0103-i mai \u00eemb\u0103t\u0103toare, cea a<\/p>\n","protected":false},"author":137,"featured_media":8119,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1792],"tags":[522,841,1788],"coauthors":[1209],"class_list":["post-8115","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-eseu","tag-eseuri","tag-george-cornila","tag-nr-4-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/08\/cafea.webp","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8115","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/137"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8115"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8115\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8192,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8115\/revisions\/8192"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8119"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8115"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8115"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8115"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8115"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}