{"id":8084,"date":"2023-07-30T12:39:03","date_gmt":"2023-07-30T09:39:03","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8084"},"modified":"2023-07-30T12:39:09","modified_gmt":"2023-07-30T09:39:09","slug":"curcubeu-peste-copilarie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=8084","title":{"rendered":"Curcubeu peste copil\u0103rie"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/Aftersun.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-8085\" width=\"750\" height=\"422\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/Aftersun.jpg 1000w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/Aftersun-300x169.jpg 300w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/Aftersun-768x432.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/Aftersun-480x270.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 750px) 100vw, 750px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\"><em>Aftersun<\/em> (regia: Charlotte Wells, 2022)<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>A fost odat\u0103 \u00eentr-o var\u0103 o feti\u021b\u0103 fericit\u0103. A fost odat\u0103 pace. A fost odat\u0103 bun\u0103tate nealterat\u0103. A fost odat\u0103 ca niciodat\u0103. Prezentul ca un sf\u00e2r\u0219it de sezon perpetuu, \u00een care au r\u0103mas c\u00e2teva iluzii de\u0219arte, amintirea unor zile luminoase, c\u0103utarea unei destina\u021bii \u00een care totul este posibil, impresia c\u0103 via\u021ba are ceva exploziv \u0219i luminos \u00een fiecare secund\u0103; apoi deziluzia, dezn\u0103dejdea, maturitatea, pierderile, falsific\u0103rile. \u00cenainte de toate acestea, ceva \u0219i mai dureros: pierderea inocen\u021bei, pentru c\u0103 este suficient un anotimp ca frumuse\u021bea s\u0103 se concentreze \u00een forme at\u00e2t de delicate, \u00eenc\u00e2t s\u0103 par\u0103 c\u0103 \u0219i timpul cap\u0103t\u0103 alt ritm, al r\u00e2setelor \u0219i al prieteniei, un anotimp echivalent cu o via\u021b\u0103, care s\u0103 pun\u0103 \u00eentre paranteze orice nelini\u0219ti viitoare.<\/p>\n\n\n\n<p><em>Aftersun. A fost odat\u0103 ca o var\u0103<\/em> (2022), pelicula regizoarei de origine sco\u021bian\u0103 Charlotte Wells, este metafora pentru basmele pe care \u00eenc\u0103 le mai putem tr\u0103i cu toate sim\u021burile, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne fie team\u0103 s\u0103 c\u0103ut\u0103m r\u0103spunsuri ori s\u0103 \u00eenfrunt\u0103m striden\u021ba maturiz\u0103rii. Pentru c\u0103, de\u0219i devenim adul\u021bi, p\u0103str\u0103m \u00eentr-o form\u0103 simplificat\u0103 (\u00een tot cazul, pentru cei mai mul\u021bi, paradisiac\u0103) propria lume pe care am cunoscut-o c\u00e2ndva \u0219i dup\u0103 care t\u00e2njim. Ajung\u00e2nd p\u0103rin\u021bi la r\u00e2ndul nostru, nu renun\u021b\u0103m la ideea de a fi fost copii odinioar\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Charlotte Wells apeleaz\u0103 la diverse tehnici cinematografice de \u201emise en ab\u00eeme\u201d a rela\u021biei dintre Sophie (Frankie Corio), feti\u021ba de 11 ani, \u0219i Calum, tat\u0103l vis\u0103tor \u0219i bl\u00e2nd (interpretat de Paul Mescal), inclusiv microcasetele VHS a c\u0103ror imagine blurat\u0103 ori deteriorat\u0103 este juxtapus\u0103 prezentului ata\u0219ant, lipsit de borne ori de griji. Dou\u0103zeci de ani mai t\u00e2rziu, reflec\u021biile tinerei legate de ultima vacan\u021b\u0103 petrecut\u0103 \u00eempreun\u0103 cu tat\u0103l surprind contrastul dintre amintirile sale de copil \u0219i dorin\u021ba de a-l \u00een\u021belege pe cel care i-a aureolat vacan\u021bele. Imaginea trezirii \u00een plin\u0103 noapte \u0219i a grijii pe care partenera sa i-o poart\u0103 nu doar ei, ci \u0219i bebelu\u0219ului lor ne arunc\u0103 din nou \u00een introspec\u021bia Sophiei, electrizant\u0103 \u0219i suficient de vie \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00eembl\u00e2nzeasc\u0103 sim\u021burile \u0219i s\u0103 ne propulseze dincolo de u\u0219ile \u00eenchise ale memoriei.<\/p>\n\n\n\n<p>Paul Mescal a mai jucat \u00een <em>God\u2019s Creatures <\/em>(2022, regizat de Saela Davis \u0219i de Anna Rose Holmer), \u00een <em>The Lost Daughter<\/em> (2021, \u00een regia lui Maggie Gyllenhaal, dup\u0103 un roman al Elenei Ferrante) \u0219i \u00een mini-seria <em>Normal People <\/em>(2020, realizat\u0103 pentru BBC, unde Paul Mescal joac\u0103 al\u0103turi de Daisy Edgar-Jones), \u00een vreme ce Frankio Corio abia \u00ee\u0219i \u00eencepe cariera cinematografic\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Filmul de debut al regizoarei sco\u021biene, apreciat la Cannes \u00een cadrul celei de-a 62-a edi\u021bii Semaine de la Critique, d\u0103 impresia de imersare \u00eentr-o ap\u0103 pe alocuri tulbure, alteori de o claritate indicibil\u0103, \u00een care doar cei doi \u2013 tat\u0103 \u0219i fiic\u0103 \u2013 \u0219tiu cum s\u0103 supun\u0103 talazurile \u0219i s\u0103 se bucure \u00eempreun\u0103 de ceea ce le rezerv\u0103 prezentul. Faptul c\u0103 \u00eempart acela\u0219i cer este reconfortant at\u00e2t pentru feti\u021b\u0103, c\u00e2t \u0219i pentru tat\u0103, pentru c\u0103, de\u0219i nu se afl\u0103 \u00eempreun\u0103, pot privi am\u00e2ndoi spre un punct de deasupra lor care s\u0103 \u00eei aduc\u0103 \u00eempreun\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p><em>Aftersun. A fost odat\u0103 ca o var\u0103<\/em> restituie frumuse\u021bea copil\u0103riei, dar \u0219i intensitatea unor clipe suspendate \u00een timp, de la momentele de medita\u021bie \u00een camera de covoare turce\u0219ti, la plimbarea pe mare, versurile de karaoke, vacan\u021ba de var\u0103 de la sf\u00e2r\u0219itul anilor \u201990 \u00eentr-un resort turcesc, dansul psihedelic, mi\u0219c\u0103rile de ninja, remu\u0219c\u0103rile, m\u0103rturisirile sunt secven\u021be de o tandre\u021be cople\u0219itoare, pline de poezie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Rubrica Cinemascop de Irina-Roxana Georgescu<\/p>\n","protected":false},"author":21,"featured_media":8085,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,62],"tags":[142,141,1788],"coauthors":[1223],"class_list":["post-8084","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-cinemascop","tag-cinemascop","tag-irina-roxana-georgescu","tag-nr-4-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/Aftersun.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8084","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/21"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8084"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8084\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8087,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8084\/revisions\/8087"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8085"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8084"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8084"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8084"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8084"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}