Ast\u0103zi ar fi fost ziua mamei. E primul an c\u00e2nd \u0219tiu c\u0103, dac\u0103 a\u0219 suna, un robot mi-ar spune \u201enum\u0103rul apelat este nealocat\u201d.<\/p>\n\n\n\n
M-am trezit cu ea \u00een g\u00e2nd, cu vocea ei, cu r\u00e2sul ei, cu ironiile ei. \u201eHai s\u0103 ie\u0219im \u0219i noi undeva ca fetele, de ziua mea. D\u0103 \u0219i tu o cafea din aia adev\u0103rat\u0103, nu fi tic\u0103loas\u0103,\u201d parc\u0103 o auzeam spun\u00e2nd pe tonul ei juc\u0103u\u0219, cu ochii verzi sc\u00e2nteind de inteligen\u021b\u0103 \u0219i umor. Am zis: \u201eBine, te duc, dac\u0103 \u00eemi promi\u021bi s\u0103 vorbe\u0219ti cu mine \u0219i nu m\u0103 la\u0219i singur\u0103, da? Dar cafeaua e tot din aia, zeam\u0103 lung\u0103, c\u0103 asta se bea aici.\u201d \u201eNormal! Las\u0103 c\u0103 m\u0103car ie\u0219im s\u0103 mai vedem \u0219i noi lumea, s\u0103 ne mai amuz\u0103m de cum umbl\u0103 \u0103\u0219tia pe strad\u0103. Oricum e plin de ciuda\u021bi la voi acolo. Altfel de ciuda\u021bi dec\u00e2t la noi aici.\u201d<\/p>\n\n\n\n
\u201eDa, a\u0219a e… Otaku<\/em> le zice, sau hikikomori <\/em>sau gothic lolita<\/em> sau \u00abgyaru<\/em>\u00bb…\u201d, unii sunt obseda\u021bi de anime sau de vreun idol din muzica, din seriale. Al\u021bii stau \u00eenchi\u0219i \u00een cas\u0103 \u0219i se \u00eengroap\u0103 \u00een c\u0103r\u021bi \u0219i reviste, refuz\u00e2nd contactul cu exteriorul, mai ceva ca babele alea cu o sut\u0103 de pisici la bloc. Unele sunt femei \u00een toat\u0103 firea care umbl\u0103 \u00eembr\u0103cate \u0219i machiate ca ni\u0219te feti\u021be cu rochi\u021be scurte-n vol\u0103na\u0219e, dantele \u0219i fundi\u021be roz, ling\u00e2nd ostentativ acadele pe b\u0103\u021b c\u00e2t juma\u2019 de fa\u021b\u0103, \u0219i multe alte specii din tot felul de subculturi. Cu c\u00e2t e mai mare ora\u0219ul, cu at\u00e2t cre\u0219te \u0219i varietatea tipologiilor umane, iar Tokyo chiar nu duce lips\u0103 de creativitate pe partea asta de feti\u0219uri \u0219i preferin\u021be dubioase.<\/p>\n\n\n\n \u201eDar las\u0103, c\u0103 pe tine te duc \u00eentr-un Owl Cafe<\/em> pe care l-am descoperit de cur\u00e2nd, c\u0103 tot colec\u021bionezi tu bufni\u021be de peste tot.\u201d<\/p>\n\n\n\n \u201eNu, las\u0103 cucuvelele acum, mai bine mergem undeva s\u0103 ne uit\u0103m la lume.\u201d<\/p>\n\n\n\n Turna cu g\u0103leata afar\u0103, dar nu mai conta. \u00cei promisesem mamei c\u0103 ie\u0219im de ziua ei. Am c\u0103utat pe net un loc dr\u0103gu\u021b, \u0219i-am g\u0103sit o cafenea la vreo 15 minute de mers cu bicicleta. Caf\u00e9 Pony era micu\u021b\u0103 \u0219i cochet\u0103, \u00eentr-un cartier reziden\u021bial burghez-boem. O afacere de familie a unui cuplu \u00een v\u00e2rst\u0103, unde domnul Tanaka era renumit \u00een zon\u0103 pentru cafeaua la filtru pe care o prepara manual din cele mai bune boabe, iar so\u021bia lui, pentru pr\u0103jitura zilei, preg\u0103tit\u0103 zilnic cu ingrediente locale, dup\u0103 re\u021bete occidentale. Aveau de 30 de ani acela\u0219i meniu \u0219i aparent nu se schimbase nimic, parc\u0103 ar fi fost un loc r\u0103mas \u00eentr-o bucl\u0103 a timpului, dar tocmai asta \u00eel f\u0103cea special.<\/p>\n\n\n\n Am intrat \u00een cafenea \u00een ultimul moment, \u00eenainte ca r\u0103p\u0103iala de ploaie s\u0103 se dezl\u0103n\u021buie sub ochii mei, ca un om disperat care-a pufnit \u00een hohote de pl\u00e2ns.<\/p>\n\n\n\n Mi-am dat jos pelerina de ploaie din care picura apa pe pardoseala veche din pl\u0103ci de ciment gri cu negru \u0219i sim\u021beam cum m\u0103 g\u00e2dilau pe fa\u021b\u0103 c\u00e2teva \u0219uvi\u021be de p\u0103r lipite de v\u00e2nt, \u00een timp ce m\u0103 gr\u0103beam s\u0103 ajung mai repede cu bicicleta.<\/p>\n\n\n\n \u2014 O persoan\u0103? m-a \u00eent\u00e2mpinat \u00een u\u0219\u0103 doamna Tanaka, cu un z\u00e2mbet \u00eendelung exersat, oferindu-mi un prosop uscat s\u0103 m\u0103 \u0219terg pe fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Dou\u0103, am r\u0103spuns f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc. Privirea u\u0219or nedumerit\u0103 a doamnei Tanaka cerceta aerul din jurul meu, c\u00e2nd am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 f\u00e2st\u00e2cesc \u0219i s\u0103 improvizez, c\u0103 e posibil s\u0103 mai vina cineva pu\u021bin mai t\u00e2rziu…<\/p>\n\n\n\n \u2014 V\u0103 deranjeaz\u0103 s\u0103 sta\u021bi la tejghea? a \u00eencercat ea, \u00een speran\u021ba c\u0103-\u0219i va p\u0103stra mesele libere pentru ora la care se aglomereaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 A\u0219 prefera la fereastr\u0103, dac\u0103 se poate.<\/p>\n\n\n\n \u00cen cafenea eram doar eu, nu \u00een\u021belegeam de ce nu mi-a\u0219 putea alege locul. Mama deja s-ar fi enervat pu\u021bin, parc\u0103 sim\u021beam cum i s-ar fi \u00eenro\u0219it lobul urechii drepte \u0219i abia \u0219i-ar fi re\u021binut sarcasmul dintr-un z\u00e2mbet iritat \u00een col\u021bul gurii.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Sigur, v\u0103 aduc imediat meniul \u0219i un co\u0219 pentru bagaj.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mul\u021bumesc.<\/p>\n\n\n\n Ne pl\u0103cea mereu s\u0103 ie\u0219im la teras\u0103 \u0219i s\u0103 st\u0103m mult a\u0219a, povestind ore-n \u0219ir vrute \u0219i nevrute, nimicuri, amintiri, \u00eent\u00e2mpl\u0103ri mai vechi \u0219i mai noi, privind oamenii care se scurgeau pe strad\u0103 \u0219uvoaie, ca \u0219i cum totul ar fi fost trec\u0103tor \u0219i numai noi dou\u0103 am fi fost de neclintit, ca dou\u0103 st\u00e2nci puternic \u00eenfipte-n albia unui r\u00e2u de munte. A\u0219a am crezut mereu, p\u00e2n\u0103 \u00een ziua \u00een care mi-a scris acele cuvinte care mi-au spintecat inima ca un bisturiu. \u201eAm fost la doctor s\u0103 iau rezultatele. Nu e bine. Cu tratament, dac\u0103 am noroc, maxim doi ani. F\u0103r\u0103, poate \u0219ase luni.\u201d Nu mai \u021bin minte nimic, dec\u00e2t c\u0103 au venit copiii s\u0103 m\u0103 \u00eentrebe ce zicea Amo \u0219i am r\u0103mas \u00eencremenit\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai pot articula vreun cuv\u00e2nt. Tratamentul nu a func\u021bionat, iar dup\u0103 acel mesaj, mama a mai tr\u0103it \u0219apte luni, \u00een care s-au \u00eent\u00e2mplat multe. Am n\u0103scut al treilea copil, a venit vara, mi-am revenit rapid din l\u0103uzie, ne-am rezervat bilete \u0219i-am plecat to\u021bi cu primul avion spre Rom\u00e2nia. Am organizat botezul Liei c\u00e2nd avea doar dou\u0103 luni \u0219i jum\u0103tate, cu petrecere, invita\u021bi \u0219i tot tac\u00e2mul. \u0218tiam c\u0103, de fapt, era ultima petrecere a mamei, dar nu voiam s\u0103 recunosc. F\u0103cusem totul pentru ea. De c\u00e2nd se \u00eemboln\u0103vise prima oar\u0103 \u0219i am crezut c\u0103 o s-o pierd c\u00e2nd aveam 21 de ani, inversasem rolurile. Eu o protejam pe ea ca pe un copil \u0219i \u00eemi asumasem rolul de p\u0103rinte, pentru care nu eram preg\u0103tit\u0103. \u00cencercam s\u0103 fac totul ca s\u0103-i fie ei bine. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am plecat din \u021bar\u0103 ca s\u0103 fiu \u00eempreun\u0103 cu japonezul de care m\u0103 \u00eendr\u0103gostisem \u00een studen\u021bie. Mi se fr\u00e2ngea inima s\u0103 o las, iar sentimentul de vinov\u0103\u021bie nu m-a p\u0103r\u0103sit niciodat\u0103. Dar probabil aveam nevoie s\u0103 m\u0103 ag\u0103\u021b \u0219i eu de ceva, ca s\u0103 nu m\u0103 ia taifunul tr\u0103irilor, al fricilor \u0219i durerii la g\u00e2ndul c\u0103 a\u0219 fi putut s\u0103 o pierd atunci pe mama \u0219i a\u0219 fi r\u0103mas singur\u0103. \u00cencercasem mereu s\u0103-i demonstrez c\u0103 se putea m\u00e2ndri cu mine, c\u0103 o s\u0103 reu\u0219esc \u0219i eu ceva \u00een via\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cencepuse s\u0103 miroas\u0103 a cafea de dup\u0103 tejghea \u0219i r\u0103m\u0103sesem cu privirile pierdute pe geam, uit\u00e2ndu-m\u0103 la oamenii-marionete, condu\u0219i de umbrelele transparente ca ni\u0219te meduze imense, e\u0219uate prin aer. To\u021bi mergeau \u00eentr-o dung\u0103, de parca ar fi f\u0103cut parte din vreo forma\u021bie secret\u0103 de geometrie la unghi de 45. M\u0103 uitam cum \u00eei plimba v\u00e2ntul de colo-colo, unde voia el, ca un p\u0103pu\u0219ar iscusit, \u0219i totul p\u0103rea un dans hilar, dirijat de o furtun\u0103 care f\u0103cea mi\u0219to de to\u021bi. Copacii zburli\u021bi p\u0103reau abia scula\u021bi din somn, cu toate frunzele v\u00e2lvoi.<\/p>\n\n\n\n Doamna Tanaka a pus \u00een fa\u021ba mea un vas de sticl\u0103 aburind \u0219i dou\u0103 c\u0103ni de cafea, iar al\u0103turi c\u00e2te un biscuit de cas\u0103 \u0219i mi-a spus aproape-n \u0219oapt\u0103 s\u0103-mi iau timp. S\u0103-mi iau timp s\u0103 ce?!… S\u0103 admir furtuna? S\u0103 a\u0219tept s\u0103 se opreasc\u0103 ploaia? S\u0103 savurez cafeaua? S\u0103-mi vindec r\u0103nile? S\u0103 m\u0103 \u00eempac cu trecutul? S\u0103 ce?…<\/p>\n\n\n\n Un fulger a spintecat tot cerul, l\u0103s\u00e2nd pentru c\u00e2teva secunde o lumin\u0103 puternic\u0103 s\u0103 \u021b\u00e2\u0219neasc\u0103 ca zeama dintr-un pepene care p\u00e2r\u00e2ie \u0219i se crap\u0103 de prea copt. Doamna M\u00fcller s-a ridicat \u0219i a \u00eenchis fereastra.<\/p>\n\n\n\n \u2014 As vrea s\u0103 povestim ast\u0103zi despre rela\u021bia cu mama \u0219i bunica ta. Ce rol au jucat ele \u00een via\u021ba ta? Cum te-ai raportat la ele \u00een copil\u0103rie? m-a \u00eentrebat, pe acela\u0219i ton monoton, \u00eenfund\u00e2ndu-se \u0219i mai ad\u00e2nc \u00een fotoliul p\u0103tr\u0103\u021bos, de parca-ar fi vrut s\u0103 se fac\u0103 una cu pernele verzi din catifea.<\/p>\n\n\n\n Am \u00eenceput s\u0103 turui de parc\u0103-mi picase la examen singurul subiect pentru care \u00eenv\u0103\u021basem cu o noapte \u00eenainte. Tot numai vorbe mari \u0219i cuvinte de laud\u0103 despre c\u00e2t de \u00eemplinite \u0219i ce femei excep\u021bionale erau, cum excelaser\u0103 pe toate planurile \u0219i fuseser\u0103 mereu un model \u00een via\u021ba mea, iar eu nu putusem niciodat\u0103 s\u0103 m\u0103 ridic la nivelul lor \u0219i tot ce reu\u0219isem p\u00e2n\u0103 atunci fusese doar s\u0103 termin o facultate care nu m\u0103 interesa, s\u0103 m\u0103 c\u0103s\u0103toresc \u0219i s\u0103 fac doi copii \u00een str\u0103in\u0103tate, de parca-a\u0219 fi vrut s\u0103 fug de la\u0219itatea mea. Doamna M\u00fcller \u0219i-a bo\u021bit buzele sub\u021biri \u0219i s-a mai fr\u0103m\u00e2ntat de c\u00e2teva ori \u00eentre perne, dup\u0103 care m-a privit peste ochelari, u\u0219or amuzat\u0103 de discursul meu afectat \u0219i mi-a spus deta\u0219at\u0103:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Dar tu nu e\u0219ti nici bunica \u0219i nici mama ta. Tu e\u0219ti tu \u0219i ai via\u021ba ta, care e diferit\u0103 de cea a mamei \u0219i bunicii tale. Tu nu trebuie s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti via\u021ba altcuiva. Ai drumul t\u0103u, urmeaz\u0103-l.<\/p>\n\n\n\n Am r\u0103mas a\u0219a c\u00e2teva minute, g\u00e2ndindu-m\u0103 la ce spusese doamna M\u00fcller, de parc\u0103 mi s-ar fi luat \u00een sf\u00e2r\u0219it un v\u0103l de cea\u021b\u0103 de pe fa\u021b\u0103 \u0219i a\u0219 fi v\u0103zut soarele pentru prima dat\u0103, dup\u0103 o iarn\u0103 lung\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 V\u0103 mul\u021bumesc, doamn\u0103 M\u00fcller, i-am spus \u0219i m\u0103 preg\u0103team s\u0103 ies pe u\u0219\u0103, pentru c\u0103 expirase timpul de terapie gratuit\u0103. Odat\u0103 ce-am ap\u0103sat clan\u021ba, am \u0219tiu c\u0103 era ultima dat\u0103 c\u00e2nd o mai vedeam pe doamna M\u00fcller, pentru c\u0103 nu aveam de g\u00e2nd s\u0103 revin joi. \u00cemi r\u0103spunsesem la \u00eentrebare \u0219i sim\u021beam c\u0103 \u00eei spusesem deja totul \u0219i nu a\u0219 mai avea ce s\u0103-i povestesc. <\/p>\n\n\n\n Am avut nevoie de \u00eenc\u0103 cinci ani ca s\u0103 ies din conul de umbr\u0103 al mamei \u0219i bunicii, pe care singur\u0103 \u00eel tr\u0103sesem asupra mea, ca o scuz\u0103 perfect\u0103 a nefericirii de a nu \u0219ti cine eram de fapt \u0219i pentru ce tr\u0103iam.<\/p>\n\n\n\n M-am surprins sorbind zgomotos o gur\u0103 de cafea fierbinte \u0219i m\u0103 g\u00e2ndeam la ce-ar fi comentat mama… c\u0103 e prea slab\u0103, c\u0103 i-ar mai pune ni\u0219te miere \u0219i pu\u021bin lapte, c\u0103 la o cafea ar merge \u0219i o \u021bigar\u0103 \u0219i unde naiba se fumeaz\u0103-n \u021bara asta? E \u00eengrozitor, c\u00e2t\u0103 discriminare!<\/p>\n\n\n\n \u201eMama, e\u0219ti t\u0103cut\u0103 ast\u0103zi…,\u201d i-am spus \u0219i apoi am r\u0103mas a\u0219a am\u00e2ndou\u0103.<\/p>\n\n\n\n Afar\u0103, oamenii se l\u0103sau \u00een voia v\u00e2ntului \u0219i pluteau \u00een deriv\u0103, cine \u0219tie unde.<\/p>\n\n\n\n Am pl\u0103tit cafelele \u0219i-am plecat. M-am oprit la primul chio\u0219c \u0219i-am luat cea mai ieftin\u0103 umbrel\u0103. O s\u0103 las bicicleta aici p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine<\/em>, mi-am zis \u0219i-am pornit ag\u0103\u021bat\u0103 de umbrela roz pal, ca de ultima speran\u021b\u0103. Drumul de 15 minute p\u00e2n\u0103 la gr\u0103dini\u021b\u0103 mi s-a p\u0103rut un chin imposibil. Picioarele se sim\u021beau de parc-a\u0219 fi c\u0103lcat \u00een pahare cu ap\u0103, iar cur\u00e2nd sim\u021beam cum prin vene-mi va curge ap\u0103 de ploaie \u00een loc de s\u00e2nge. P\u00e2n\u0103 ajung acas\u0103 o s\u0103 fiu un \u0219uvoi de ap\u0103 amestecat\u0103 cu noroi, \u0219i-am s\u0103 m\u0103 scurg pe marginea drumului, dac\u0103 nu m\u0103 va \u00eenghi\u021bi vreun canal \u00eenainte.<\/em><\/p>\n\n\n\n Plecarea nea\u0219teptat\u0103 a mamei ne-a afectat \u00een special pe mine \u0219i pe copii, care o iubeau foarte mult. A fost greu pentru ei s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 c\u0103 nu o vom mai vedea niciodat\u0103 r\u00e2z\u00e2nd pe ecranul telefonului, c\u0103 nu ne va mai trimite scrisori cu m\u0103r\u021bi\u0219oare \u0219i pachete de Cr\u0103ciun. C\u0103 nu ne va mai \u00eentreba ce fac \u201ecopiii mei scumpi? Cum a fost la \u0219coal\u0103 \u0219i la gr\u0103dini\u021b\u0103?\u201d, c\u0103 nu le va mai citi pove\u0219ti, c\u0103 nu vor mai str\u00e2nge \u00eempreun\u0103 frunzele din gr\u0103din\u0103, c\u0103 nu vor mai m\u00e2nca niciodat\u0103 tortul ei minunat de ciocolat\u0103 de ziua lor.<\/p>\n\n\n\n P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 e doar o ploaie, ce-ar putea s\u0103 se-\u00eent\u00e2mple?<\/em> mi-am zis. \u00cen cel mai r\u0103u caz, o s\u0103 cedeze umbrela roz \u0219i o s\u0103 se dea peste cap ca un pahar de \u0219ampanie, iar eu o s\u0103 fac bulbuci prin aer. Dac\u0103 am noroc s\u0103 m\u0103 \u00eemping\u0103 v\u00e2ntul din spate, o s\u0103 ajung chiar mai repede la gr\u0103dini\u021b\u0103. \u00cemi \u0219i imaginam cum o s\u0103 zbur\u0103m la \u00eentoarcere, ag\u0103\u021ba\u021bi de umbrele, ca Mary Poppins.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mama, oare Amo ce face acum? m-a \u00eentrebat Luca.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Cred c\u0103 zboar\u0103 pe un nor de ploaie, pe care \u00eel stoarce pe noi \u0219i se amuz\u0103 de sus c\u0103 ne face flea\u0219c\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mama, adic\u0103 Amo e taifun?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu \u0219tiu. Poate… de ce?<\/p>\n\n\n\n \u2014 A\u0219a a spus sensei<\/em> la gr\u0103dini\u021b\u0103, c\u0103 e taifun, dar se va termina cur\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Atunci poate ar trebui s\u0103 o l\u0103s\u0103m \u0219i noi pe Amo s\u0103 plece cu taifunul, pe norul ei de ploaie.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Da, \u0219i \u00eei mai facem cu m\u00e2na din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Doamna Tanaka a pus \u00een fa\u021ba mea un vas de sticl\u0103 aburind \u0219i dou\u0103 c\u0103ni de cafea, iar al\u0103turi c\u00e2te un biscuit de cas\u0103 \u0219i mi-a spus aproape-n \u0219oapt\u0103 s\u0103-mi iau timp. S\u0103-mi iau timp s\u0103 ce?!… S\u0103 admir furtuna? S\u0103 a\u0219tept s\u0103 se opreasc\u0103 ploaia? S\u0103 savurez cafeaua? S\u0103-mi vindec r\u0103nile? S\u0103 m\u0103 \u00eempac cu trecutul? S\u0103 ce?…<\/p>\n","protected":false},"author":261,"featured_media":8011,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1773,1775,167,98],"coauthors":[1772],"class_list":["post-8012","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-dorothea-ko-2","tag-exclusiv-online","tag-fictiune","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/Dorothea-Ko-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8012","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/261"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=8012"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8012\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":8014,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/8012\/revisions\/8014"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/8011"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=8012"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=8012"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=8012"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=8012"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}