<\/p>\n\n\n\n
Manechine<\/strong><\/p>\n\n\n\n \u00cemi plac be\u021bivii \u0219i este normal, av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 am crescut printre ei. Din \u0219coala primar\u0103, tata m\u0103 lua cu el prin c\u00e2r\u00adciumi \u0219i \u00eemi explica glumele pe care nu le \u00een\u021belegeam. Ga\u0219ca lui era format\u0103 din ingi\u00adneri, doctori, profesori \u0219i c\u00e2\u021biva muzicieni, fo\u0219ti angaja\u021bi ai Filarmonicii din Craiova. Ace\u0219ti mae\u0219tri ai corzilor c\u00e2ntau toat\u0103 noaptea la vioar\u0103 simfoniile marilor com\u00adpozitori. Datorit\u0103 lor \u0219i tat\u0103lui meu am deprins gustul pentru muzica rafinat\u0103 a lui Vivaldi, Mahler, Paganini sau Dvo\u0159\u00e1k. Cu timpul ga\u0219ca s-a \u00eempu\u021binat, inclusiv tata p\u0103r\u0103sind-o \u00eentr-o noapte geroas\u0103 de ianua\u00adrie, \u00eens\u0103 cei \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na\u021bi s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een via\u021b\u0103, lipsi\u021bi de c\u00e2rciumile \u00eenchise r\u00e2nd pe r\u00e2nd, se adun\u0103 acum \u00een fa\u021ba blocului meu unde \u00ee\u0219i beau min\u021bile ca \u00een tinere\u021be.<\/p>\n\n\n\n Chiar asear\u0103, a\u0219eza\u021bi pe b\u0103nci, cu sti\u00adclele de b\u0103utur\u0103 l\u00e2ng\u0103 noi am avut parte de un moment special. S-a \u00eent\u00e2mplat \u00een tim\u00adpul interpret\u0103rii Capriciului 24 al lui Paganini. Unul dintre novicii grupului, obi\u0219nuit s\u0103 \u00ee\u0219i c\u00e2\u0219tige banii din tot felul de servicii, furturi m\u0103runte, ocazii de moment, a adus patru manechine din lemn, aruncate probabil de angaja\u021bii Fabricii de Textile din ora\u0219. Glumele au fost nelipsite, la fel \u0219i r\u0103ut\u0103\u021bile. \u00cens\u0103 Sebastian, cu un sim\u021b al umorului mai dezvoltat dec\u00e2t al nostru, a \u00eencercat s\u0103 ni le v\u00e2nd\u0103, \u00een\u0219ir\u00e2nd tot felul de avantaje. De la obiecte decorative p\u00e2n\u0103 la necesitatea de a avea pe ce s\u0103 ne punem hainele, oamenii din lemn ajunseser\u0103 o nevoie vital\u0103, f\u0103r\u0103 de care vie\u021bile noastre ar fi fost ruinate. Cert este c\u0103 pe mine m-a convins \u0219i nu am cump\u0103rat unul sau dou\u0103, ci pe toate patru, spun\u00e2n\u00addu-mi c\u0103 o familie, fie ea \u0219i din lemn, nu trebuie desp\u0103r\u021bit\u0103.<\/p>\n\n\n\n Noaptea se f\u0103cuse mai neagr\u0103. Ne preg\u0103team de plecare, iar eu, a\u0219ezat \u00eentre noii prieteni din lemn, ascultam From the new world sau Simfonia 9 de Dvo\u0159\u00e1k pentru ultima dat\u0103. M\u0103 \u00eentrebam, sprijinit de umerii din lemn de-o parte \u0219i de alta, ce se va \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd maestrul nostru de concert nu va mai putea da spectacole, c\u00e2nd am auzit o voce ca a unui copil. Pe b\u0103nci nu eram dec\u00e2t noi \u0219i manechinele. Cum ar fi putut s\u0103 vorbeasc\u0103 lemnele aduse de Sebastian, c\u00e2nd tr\u0103im \u00eentr-o lume lipsit\u0103 de miracole, de magie, de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri supranaturale? Mai mult ca sigur m\u0103 \u00eemb\u0103tasem peste m\u0103sur\u0103 \u0219i era momentul s\u0103 plec. Numai c\u0103 vocea s-a auzit din nou iar de data asta am amu\u021bit cu to\u021bii. Cele patru manechine, cu mine \u00een mijloc, articulau cuvintele at\u00e2t bine, \u00eenc\u00e2t nimeni nu ar fi ghicit c\u0103 vocile acelea erau ale lor. M\u0103 mira totu\u0219i c\u0103 niciunul dintre ele nu \u00ee\u0219i mi\u0219ca buzele, dar, la c\u00e2t eram de \u0219oca\u021bi, asta devenise cea mai mic\u0103 problem\u0103 a noastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n Ne-au \u00eentrebat dac\u0103 ne plac morcovii, dac\u0103 mamele noastre vorbesc \u00een somn, dac\u0103 ni se face vreodat\u0103 sete dup\u0103 ce vis\u0103m ur\u00e2t, dac\u0103 muzica instru\u00admentului \u021binut pe um\u0103r ar putea fi c\u00e2ntat\u0103 la ziua de na\u0219tere a unui copil, dac\u0103 moartea este tot un vis, \u00eens\u0103 unul din care nu ne vom mai trezi niciodat\u0103. Nimeni nu zicea nimic, iar dup\u0103 fiecare \u00eentrebare, parc\u0103 sincroniza\u021bi, duceam la gur\u0103 sticlele cu bere \u0219i \u00eenghi\u021beam cu fric\u0103. Asta s\u0103 fie lumea nou\u0103 din mintea lui Dvo\u0159\u00e1k? Asta s\u0103 fie prima minune din ora\u0219ul nostru? Sau, din cauza alcoo\u00adlului b\u0103ut peste m\u0103sur\u0103, nu mai \u0219tiam ce este real \u0219i ce nu? Morcovii mi-au pl\u0103\u00adcut \u00eentotdeauna. \u00cen copil\u0103rie m\u00e2ncasem at\u00e2t de mul\u021bi \u00eenc\u00e2t, \u00eentr-o diminea\u021b\u0103, m-am trezit portocaliu. Mama vorbea \u00een somn, am auzit-o chiar acum c\u00e2teva zile. Zicea ceva despre furnicile care \u00eei distruseser\u0103 c\u0103p\u0219unile. N-am \u0219tiut ce s\u0103 raspund \u00een leg\u0103tur\u0103 cu muzica, pentru c\u0103 nici de ziua mea nu se c\u00e2nta Vivaldi, iar moartea eu o asociez cu starea de be\u021bie, nicidecum cu un vis din care s\u0103 nu m\u0103 mai pot trezi.<\/p>\n\n\n\n Brusc, un r\u00e2s zgomotos ne-a acoperit dinspre etajul al doilea. Cei doi copii ai familiei Anghel \u00ee\u0219i schimbau vocile \u0219i cu nasul prins \u00eentre degete ne puneau \u00eentreb\u0103rile inventate pe loc. \u201e\u0218i nou\u0103 de plac morcovii, dar mama nu vorbe\u0219te \u00een somn\u201d. Au intrat \u00een cas\u0103 \u0219i au \u00eenchis cu zgomot fereastra. Eu am r\u0103mas \u00eentre manechinele cump\u0103rate de la Sebastian, r\u00e2z\u00e2nd \u0219i g\u00e2ndindu-m\u0103 la sc\u0103rile pe care le aveam de urcat p\u00e2n\u0103 la etajul patru, c\u0103r\u00e2nd \u00een spate oamenii din lemn.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Joi, la pr\u00e2nz<\/strong><\/p>\n\n\n\n Eram \u00een centru la o teras\u0103, c\u00e2nd a venit la masa mea un domn cu p\u0103rul dat pe spate, ochelari de soare, av\u00e2nd pe m\u00e2ini ceasuri, br\u0103\u021b\u0103ri \u0219i inele oxidate. Sem\u0103na cu Mickey Rourke, iar dup\u0103 ce \u0219i-a dat jos ochelarii de soare \u0219i \u0219i-a scu\u00adturat m\u00e2na dreapt\u0103, m-a \u00eentrebat dac\u0103 vreau s\u0103 \u00eemi arate un truc cu c\u0103mile. Eram nedumerit. Nici \u00een jurul meu, nici \u00een jurul lui, nici \u00een apropierea nostr\u0103 nu se vedea vreo c\u0103mil\u0103. P\u00e2n\u0103 s\u0103 dau r\u0103spunsul a scos din buzunar o cutie de ceai \u0219i, dup\u0103 ce i-a dat la o parte capacul, am putut vedea c\u00e2teva c\u0103mile, mici c\u00e2t boabele de struguri. Am luat una \u0219i am a\u0219ezat-o pe marginea paharului cu vin. Era superb\u0103, mai ales c\u0103 se \u021binea \u00eentr-un echilibru perfect. Dintr-un bob\u00e2r\u00adnac, Mickey, a dobor\u00e2t-o \u00een vin. M-am speriat. Anim\u0103lu\u021bul c\u00e2t un bob de stru\u00adgure se chinuia s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 la suprafa\u021b\u0103. Am scos c\u0103mila din pahar \u0219i am \u00eenve\u00adlit-o \u00eentr-un serve\u021bel pe care l-am b\u0103gat \u00een buzunarul c\u0103m\u0103\u0219ii. Mickey nu avea nicio remu\u0219care \u0219i, p\u00e2n\u0103 s\u0103 \u00eel \u00eentreb de ce f\u0103cuse asta, a mai scos din cutie \u00eenc\u0103 una \u0219i a strivit-o cu podul palmei. Avea \u0219ase c\u0103mile. Una la mine \u00een buzunar, una strivit\u0103 de mas\u0103 \u0219i \u00eenc\u0103 patru \u00een cutia de ceai. Degetul mare \u00eencepuse s\u0103-i s\u00e2ngereze. De ce omora aceste rarit\u0103\u021bi? A\u0219a trebuia s\u0103 arate trucul, apoi c\u0103mi\u00adlele vor \u00eenvia ca prin minune? A aprins o \u021bigar\u0103. A fumat pu\u021bin peste jum\u0103tate \u0219i dup\u0103 ce a scos dou\u0103 dintre cele patru anim\u0103lu\u021be din cutie, a aruncat-o acolo. S-au auzit c\u00e2teva lovituri u\u0219oare, apoi nimic.<\/p>\n\n\n\n La masa noastr\u0103 a venit chelneri\u021ba. O fat\u0103 \u00een jur de 26 de ani, aduc\u00e2nd pe o tav\u0103 cafeaua noului meu prieten. \u0218i-o comandase de dinainte, se pare. Mickey, \u00eens\u0103, nu era un om obi\u0219nuit cu pauzele. Dintr-o dat\u0103 a luat una dintre cele dou\u0103 c\u0103mile r\u0103mase, a pus-o \u00een cea\u0219c\u0103 a\u0219a cum ar fi pus un cubule\u021b de zah\u0103r \u0219i a amestecat-o cu linguri\u021ba. Mai r\u0103m\u0103sese una, dar nu aveam nicio idee ce voia s\u0103 fac\u0103 cu ea. A pl\u0103tit nota \u0219i s-a ridicat f\u0103r\u0103 s\u0103 scoat\u0103 vreun cuv\u00e2nt. M-am ridicat \u0219i eu. L-am urm\u0103rit p\u00e2n\u0103 \u00een dreptul prim\u0103riei, c\u00e2nd a scos din buzunar ultima c\u0103mil\u0103 \u0219i a aruncat-o \u00een strad\u0103. \u0218oseaua din centrul ora\u0219ului era intens circulat\u0103, a\u0219a c\u0103, oric\u00e2t am \u00eencurcat \u0219oferii speria\u021bi de pre\u00adzen\u021ba mea printre ma\u0219ini, nu am g\u0103sit nimic. Disp\u0103user\u0103 \u0219i Mickey \u0219i c\u0103mila. \u00centors la teras\u0103, am sim\u021bit o r\u0103ceal\u0103 \u00een partea st\u00e2ng\u0103 a pieptului. C\u0103mila \u00eenve\u00adlit\u0103 \u00een \u0219erve\u021bel mi\u0219ca. L-am desf\u0103cut \u0219i am privit-o f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleg nimic din ce mi \u00eent\u00e2mplase.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Victor Pena<\/p>\n","protected":false},"author":258,"featured_media":7956,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1692,98,1750],"coauthors":[1749],"class_list":["post-7955","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-nr-3-2023","tag-proza-scurta","tag-victor-pena"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/07\/Victor-Pena.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7955","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/258"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7955"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7955\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7959,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7955\/revisions\/7959"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7956"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7955"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7955"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7955"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=7955"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}