{"id":790,"date":"2021-02-21T19:50:13","date_gmt":"2021-02-21T16:50:13","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=790"},"modified":"2021-02-21T19:56:56","modified_gmt":"2021-02-21T16:56:56","slug":"mahalaua-era-suverana-in-bucurestii-din-interbelic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=790","title":{"rendered":"\u201eMahalaua era suveran\u0103 \u00een Bucure\u0219tii din interbelic\u201d"},"content":{"rendered":"\n<p>Sunt lovituri pe care via\u021ba \u021bi le d\u0103 oarecum previzibil, \u201einteligent\u201d, prin intermediul unor principii, norme, teorii \u00eenc\u0103lcate. \u0218i altele pe care \u021bi le aplic\u0103 direct, orbe\u0219te, stupefiindu-te.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Ratificarea func\u021biei cognitive prin iubire: \u201eC\u00ee\u0219tigarea de cuno\u0219tin\u021be te face s\u0103 te apropii de adev\u0103r c\u00eend este vorba de cunoa\u0219terea a ceea ce iube\u0219ti \u0219i nici \u00eentr-un alt caz\u201d (Simone Weil).<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Compromisul dispune de un alibi matematic: media.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; &nbsp;Plictisul: un mod meschin de a te desp\u0103r\u021bi de tine \u00eensu\u021bi. O alienare viclean\u0103 ce ocole\u0219te a se declara ca atare.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Mahalaua era suveran\u0103 \u00een Bucure\u0219tii din interbelic, cu poezia sa aspr\u0103 cum o floare ap\u0103rut\u0103 pe un maidan, leg\u0103nat\u0103 de roman\u021be \u0219i frisonate de melodrame. A mai persistat (am mai prins-o \u0219i eu \u00een Capitala anilor \u201950), dup\u0103 care a fost \u00eenghi\u021bit\u0103 de talazul \u00eensp\u0103im\u00eent\u0103tor al noilor cartiere de blocuri uniformizatoare f\u0103r\u0103 speran\u021b\u0103, stihie urbanistic\u0103 a \u201esocialismului victorios\u201d, care \u0219tergea implacabil orice deosebire, dac\u0103 nu dintre sat \u0219i ora\u0219, m\u0103car dintre un ora\u0219 \u0219i altul. Intrai \u00een omogenitatea de ziduri albicioase a blocurilor ca \u00eentr-o p\u0103dure \u00een care te puteai r\u0103t\u0103ci cu cea mai mare u\u0219urin\u021b\u0103. O surpriz\u0103 agreabil\u0103: acum, \u00een toamna 2004, reg\u0103sesc emo\u021bionat cr\u00eempeie din peisajul periferic \u201ecu porti\u021b\u0103 \u0219i ci\u0219mea\u201d la Tg. C\u0103rbune\u0219ti, conservat ca \u00eentr-o rezerva\u021bie. P\u00een\u0103 c\u00eend? M\u0103 plimb printre casele scunde, st\u00eengace, timide ca printr-un loc familiar, evadez din timp.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Gustul de falsitate al vie\u021bii cel mai acut nu \u021bi-l d\u0103 o reflec\u021bie, ci un sentiment. \u00cen procesul vie\u021bii nu con\u0219tiin\u021ba e cea care roste\u0219te sentin\u021ba final\u0103.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Visul diurn: maxima libertate a con\u0219tiin\u021bei deoarece materia sa e controlat\u0103 (ratificat\u0103) de aceasta.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; \u201eAiurea, undeva, exist\u0103 \u00eenc\u0103 turme \u0219i popoare, dar nu la noi, o, fra\u021bi ai mei: la noi exist\u0103 state. Stat? Ce e statul? Ei bine, ciuli\u021bi acum urechile, c\u0103ci am s\u0103 vorbesc despre moartea popoarelor. Statul este cel mai rece dintre mon\u0219trii reci. E rece chiar c\u00eend minte; \u0219i iat\u0103 ce minciun\u0103 poart\u0103 el pe buze:&nbsp; \u00abEu, statul, sunt poporul\u00bb. E o minciun\u0103! Cei care au format popoarele sunt creatorii. Ei sunt cei care au fluturat deasupra lor un crez \u0219i o iubire. \u00cen felul acesta au slujit ei via\u021ba. \u00cens\u0103 distrug\u0103torii au \u00eentins capcane mul\u021bimilor \u0219i le-au dat numele de state; ei au at\u00eernat deasupra lor o sabie \u0219i o sut\u0103 de pofte. (\u2026) Statul minte-n orice limb\u0103 a binelui \u0219i a r\u0103ului; \u0219i limba lui este minciun\u0103 \u0219i tot ce are este ob\u021binut prin furt. Fals este totu-n el; el mu\u0219c\u0103 cu din\u021bi fura\u021bi, apuc\u0103torul! Chiar m\u0103runtaiele din el sunt false. Limb\u0103 confuz\u0103 a binelui \u0219i r\u0103ului: acesta-i semnul ce vi-l dau, ca semn al statului\u201d (Nietzsche).<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Memoria: un&nbsp; necontenit joc de-a v-a\u021bi ascunselea al clipelor tr\u0103ite. O stare ludic\u0103 a trecutului.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Indiferent de calitatea obiectului asupra c\u0103ruia se revars\u0103, iubirea e o des\u0103v\u00eer\u0219ire \u00een sine.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; \u201eDac\u0103 Hristos \u0219i-ar face acum apari\u021bia, i s-ar cere un autograf \u0219i nimic mai mult\u201d (Tolstoi).<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Cu c\u00eet\u0103 dificultate observi nu o dat\u0103 lucrurile pe care \u00ee\u021bi propui a le observa \u0219i cu c\u00eet\u0103 u\u0219urin\u021b\u0103 celelalte pe care s-ar zice c\u0103 nu te intereseaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Patetismul care ajunge a str\u0103bate lucrurile anodine, m\u0103runte, neluate \u00een seam\u0103, iat\u0103 de unde vine gustul dramatic al vie\u021bii.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; \u201eUn borcan cu aer cules \u00een timpul premierei, la Los Angeles, a filmului \u00abMr. and Mrs. Smith\u00bb, \u00een care joac\u0103 Brad Pitt \u0219i Angelina Jolie, scos la licita\u021bie pe Internet a ajuns la pre\u021bul de 15.000 de dolari, licita\u021bia nefiind \u00eenc\u0103 terminat\u0103. \u00abFi\u021bi primii care s\u0103 de\u021bin\u0103 acest borcan, care poate con\u021bine molecule de aer intrate \u00een contact direct cu Angelina Jolie \u0219i Brad Pitt\u00bb, precizeaz\u0103 anun\u021bul v\u00eenz\u0103torului, care arat\u0103 apoi fotografii f\u0103cute \u00een momentul \u00abrecolt\u0103rii\u00bb aerului din apropierea vedetelor.\u201d (<em>Libertatea,<\/em> 2005).<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Nu doar fragmentul se cuvine a sugera \u00centregul, ci \u0219i \u00centregul se cuvine a sugera fragmentul.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Se \u00eent\u00eempl\u0103 s\u0103 descoperim g\u00eenduri, imagini, chiar asocieri de cuvinte proprii citind texte pe care nu le cuno\u0219team c\u00eend le-am a\u0219ternut pe h\u00eertie, deci care nu ne puteau \u201einspira\u201d. E o decep\u021bie, desigur, dar \u0219i semnul unei solidarit\u0103\u021bi \u00eentre euri auctoriale ce s-ar cuveni s\u0103 ne bucure. Sim\u021b\u0103m\u00eentul c\u0103 am fost p\u0103gubi\u021bi \u00een jocul \u00eent\u00eempl\u0103rii scriptice se corijeaz\u0103 prin cel al norocului confirm\u0103rii. Dar s-ar putea corija\u2026 suficient?<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Fiind legat\u0103 la ochi, Justi\u021biei i s-au dezvoltat compensator alte sim\u021buri, p\u00een\u0103 la propor\u021bii primejdioase.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator is-style-dots\"\/>\n\n\n\n<p>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Arta literar\u0103: \u00eencerci s\u0103 scrii p\u00een\u0103 \u0219i despre posibil ca \u0219i cum ai scrie despre imposibil.<\/p>\n\n\n\n<hr class=\"wp-block-separator\"\/>\n\n\n\n<p class=\"has-text-align-center\"><em>Surs\u0103 foto: Historia.ro<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sunt lovituri pe care via\u021ba \u021bi le d\u0103 oarecum previzibil, \u201einteligent\u201d, prin intermediul unor principii, norme, teorii \u00eenc\u0103lcate. \u0218i altele pe care \u021bi le aplic\u0103 direct, orbe\u0219te, stupefiindu-te. &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Ratificarea func\u021biei cognitive prin iubire: \u201eC\u00ee\u0219tigarea de cuno\u0219tin\u021be te face s\u0103 te apropii de adev\u0103r c\u00eend este vorba de cunoa\u0219terea a ceea ce iube\u0219ti \u0219i nici \u00eentr-un alt caz\u201d (Simone Weil). &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Compromisul dispune de un alibi matematic: media. &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; &nbsp;Plictisul: un mod meschin de a te desp\u0103r\u021bi de tine \u00eensu\u021bi. O alienare viclean\u0103 ce ocole\u0219te a se declara ca atare. &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp; Mahalaua era suveran\u0103 \u00een Bucure\u0219tii din interbelic, cu poezia<\/p>\n","protected":false},"author":5,"featured_media":791,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[54,52],"tags":[73,74,49],"coauthors":[],"class_list":["post-790","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-asterisc","category-rubrici","tag-asterisc","tag-gheorghe-grigurcu","tag-nr-1-2021"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/02\/mahala2.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/790","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/5"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=790"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/790\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":799,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/790\/revisions\/799"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/791"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=790"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=790"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=790"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=790"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}