{"id":7745,"date":"2023-06-09T16:02:29","date_gmt":"2023-06-09T13:02:29","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7745"},"modified":"2023-06-09T16:03:31","modified_gmt":"2023-06-09T13:03:31","slug":"enervanta-schimbare-de-perspectiva","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7745","title":{"rendered":"Enervanta schimbare de perspectiv\u0103"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Dincolo de tran\u0219ee. Cum au tr\u0103it maghiarii din Transilvania Marele R\u0103zboi \u0219i Trianonul. Texte din jurnale \u0219i memorii alese \u0219i adnotate de N\u00e1ndor B\u00e1rdi \u0219i Judit P\u00e1l<\/em>, Humanitas, 2022. Traducere de S. Skult\u00e9ty (502 pag.)<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Suntem invita\u021bi la o carte cu o anume miz\u0103 de test, de provocare pentru cititor. \u0218i asta tocmai pentru c\u0103 faptul de a cunoa\u0219te este \u00eentre\u021besut cu acela de a evalua, accepta, respinge, judeca sumar sau de-a privi lucid spre ceea ce constituie inconvenabilul. Nu este deloc simplu s\u0103 auzi glasul din cealalt\u0103 \u00eenc\u0103pere<\/em>, un glas pe care \u00eel pre-sim\u021bi drept ostil p\u00e2n\u0103 la impietate, aceasta din urm\u0103 fiind o tr\u0103ire secretat\u0103 abundent de straturi solidificate \u00een memoria mitologic\u0103 a neamului \u0219i sfin\u021bit\u0103 ritualic de fiecare genera\u021bie, f\u0103r\u0103 o minimal\u0103 punere \u00een criz\u0103 a chestiunii. \u0218i, dintr-o dat\u0103, auzi<\/em>. Despre aceast\u0103 \u00eemprejurare cu totul insolit\u0103 este vorba aici, iar de auzit aud doar cei ce cred c\u0103 niciun sunet nu este \u00eenvelit \u00een inocen\u021b\u0103 \u0219i puritate.<\/p>\n\n\n\n

Construit ca un puzzle<\/em> compus din relat\u0103ri ale martorilor \u0219i protagoni\u0219tilor unor evenimente ce ne privesc, ca rom\u00e2ni \u0219i ca unguri, opul \u00eenregistreaz\u0103 impresii \u0219i g\u00e2nduri, urm\u0103rind \u00eentr-un registru al subiectivit\u0103\u021bii confesive \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i fapte, nu neap\u0103rat \u00een marele ansamblu al unor adev\u0103ruri clasate deja prin grija interpret\u0103rilor istorice, c\u00e2t mai ales \u00een orizontul intim, personal, al maghiarilor transilv\u0103neni confrunta\u021bi aproape pe nepus\u0103 mas\u0103 cu un v\u00e2rtej de evenimente din care nu se vor mai trezi pe de-a-ntregul dec\u00e2t, par\u021bial, dup\u0103 1920, iar total nici p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi. Micile nota\u021bii ce urmeaz\u0103 indic\u0103 tocmai acest fenomen care, distilat din via\u021ba fiec\u0103rui martor, are for\u021ba de-a ridica \u00een plan tragedia unei \u00eentregi na\u021biuni. C\u0103 merita sau nu s\u0103 i se \u00eent\u00e2mple ce i s-a \u00eent\u00e2mplat, asta e o alt\u0103 chestiune.<\/p>\n\n\n\n

\u201eP\u00e2n\u0103 \u0219i cea mai ur\u00e2t\u0103 pace e mai frumoas\u0103 dec\u00e2t cel mai frumos r\u0103zboi\u201d, noteaz\u0103 un medic destul de matur pentru a trece dincolo de entuziasmul frivol, u\u0219or imbecil, ce a conotat \u00eenceputul r\u0103zboiului, \u00een luna august a anului 1914. Primele trenuri cu r\u0103ni\u021bi sosesc din Gali\u021bia, \u201efiesta\u201d se taie asemenea unei maioneze m\u00e2zgoase, iar \u00eengrijor\u0103rile \u00eencep s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 orizontul clipei, intuind pericole, capcane \u0219i nenorociri ce p\u00e2ndesc dintr-un viitor tot mai sumbru. Or, pentru maghiari asta \u00eencepe s\u0103 aib\u0103 o identitate tot mai bine conturat\u0103 \u2013 rom\u00e2nii!<\/p>\n\n\n\n

Tocmai un \u021b\u0103ran exprim\u0103 aceast\u0103 tulbure premoni\u021bie \u00een momentul \u00een care inventariaz\u0103 \u00eengrijor\u0103rile ce-i dau de g\u00e2ndit, not\u00e2nd \u00een jurnal: \u201echiar \u0219i de rom\u00e2nii care tr\u0103iesc printre noi avem a ne teme, c\u0103ci tare sunt vicleni\u201d (p. 54). Cineva are instinct! Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, circul\u0103 tot mai multe zvonuri, mai ales privindu-i pe rom\u00e2nii care se zice c\u0103 s-ar fi r\u0103sculat la Cojocna sau c\u0103 dau foc Clujului. Nu este dec\u00e2t un semnal ce vine dinspre incon\u0219tientul colectiv, dar poate \u0219i sugestia c\u0103 un anume comportament \u00een veacurile trecute st\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eemplineasc\u0103 r\u0103splata. Pe de o parte, o imagine a r\u0103zboiului confec\u021bionat\u0103 atent, glorificat\u0103 \u0219i eroizat\u0103, iar pe de alta dimensiunea unei realit\u0103\u021bi ce nu \u00eencape sub covor: \u201e\u00cen vreme ce ziarele exult\u0103 de be\u021bia victoriei, r\u0103ni\u021bii sosesc \u00een \u021bar\u0103 cu miile\u201d, constat\u0103, pe 2 septembrie 1914, Farkas Gyulai, Directorul Bibliotecii Universit\u0103\u021bii din Cluj, ad\u0103ug\u00e2nd cu deplin temei \u2013 \u201eNu exist\u0103 r\u0103u mai mare pentru om ca r\u0103zboiul, cea mai mare nebunie, iad ce adun\u0103 laolalt\u0103 toate chinurile \u0219i caznele de pe p\u0103m\u00e2nt\u201d (p. 62).<\/p>\n\n\n\n

Sigur, o fa\u021b\u0103 a istoriei \u00eent\u00e2mplate \u0219i relatate aici nu ne vine prea bine la suflet, mai ales c\u00e2nd citim despre secuii care \u00eei primesc pe honvezi cu mult ata\u0219ament, dup\u0103 ce rom\u00e2nii au fost nevoi\u021bi s\u0103 se retrag\u0103 (toamna anului 1916), dar nu \u00eenainte de-a se fi dedat la jafuri, violuri sau de-a fi comis atrocit\u0103\u021bi \u00eempotriva popula\u021biei civile. Iat\u0103 c\u0103 a lua contact brutal cu relat\u0103rile din tab\u0103ra advers\u0103, at\u00e2t de inconvenabile \u00een ce ne prive\u0219te, e similar\u0103 cu situa\u021bia \u00een care accep\u021bi c\u0103 unii membri ai familiei tale sunt nelegiui\u021bi sau s\u0103 asumi c\u0103 neamul t\u0103u nu e mai bun dec\u00e2t alte semin\u021bii, cel pu\u021bin \u00een situa\u021bii de r\u0103zboi. E un test dur, verificabil la nivel psihic: dac\u0103 faptele cu pricina te oripileaz\u0103 la fel de mult ca \u00een cazul \u00een care ai afla c\u0103 ele au fost comise de japonezi, de pild\u0103, se poate spune c\u0103 ai parte de un spirit critic imposibil de alterat, c\u0103 e\u0219ti un judec\u0103tor inflexibil \u0219i c\u0103 aplici normele morale otova, f\u0103r\u0103 parti pris<\/em>-uri sau bilete de favoare. Dac\u0103 nu, e c\u00e2t se poate de limpede c\u0103 sufle\u021belul \u00ee\u021bi este str\u0103juit de un patos tradus \u00een sim\u021biri patriotice fierbin\u021bi, asemenea lavei unui vulcan, de nimic amenin\u021bate, \u00een veci pururi!<\/p>\n\n\n\n

O tem\u0103 delicat\u0103 este aceea a \u00eembuiba\u021bilor, a profitorilor de mizeria cvasigeneralizat\u0103 a r\u0103zboiului. Un istoric \u0219i arhivist, Lajos Kelemen, noteaz\u0103, plin de indignare: \u201eTr\u0103im \u00een cea mai dens\u0103 bezn\u0103. Ziarele scriu prostii \u0219i minciuni. De mult\u0103 vreme m\u0103 convinsesem c\u0103 nu merit\u0103 nici s\u0103 te ui\u021bi la ele. Z\u0103u c\u0103 a fost de-ajuns cu animalitatea \u0219i tic\u0103lo\u0219ia, ajunge cu neomenoasele omoruri, de care profit\u0103 doar oamenii de afaceri nes\u0103tui \u0219i tr\u00e2ntori \u00een haine de ofi\u021beri, lacomi de \u00abc\u00e2teva\u00bb \u00eendeajuns de asigurate venituri de r\u0103zboi\u201d (p. 135). Acela\u0219i istoric \u0219i arhivist relateaz\u0103 o scen\u0103 cu un locotenent farmacist \u0219i \u201ebiroul\u201d s\u0103u de slujitori tr\u0103ind \u00een huzur \u0219i sfid\u00e2nd via\u021ba grea a celor mul\u021bi. Astfel de personaje, foarte numeroase \u0219i influente, oplo\u0219ite \u00een locuri c\u0103ldu\u021be, sunt numi\u021bi \u201eadev\u0103ra\u021bii parazi\u021bi \u0219i hiene, care, sub protec\u021bia uniformei militare \u0219i a ciucurelui de la sabie, \u00ee\u0219i v\u0103d de afacerile murdare \u0219i profit\u0103 de nefericirea oamenilor care \u0219i-au luat lumea-n cap\u201d (p. 199). Ce putem ad\u0103uga? Tema este una universal\u0103, \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00een toate epocile istorice \u0219i pe toate meridianele lumii, drept pentru care am putea spune c\u0103 ne este intim\u0103, p\u00e2n\u0103 la nivelul matricei stilistice<\/em>. A \u0219ti s\u0103-\u021bi tragi folos din r\u0103ul tuturor celorlal\u021bi nu se cheam\u0103 a avea instinctul afacerii, ci dexteritatea uluitoare de-a sfida umanitatea generic\u0103 de la care, chiar \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 vrei, te revendici. Felul cum sunt trase aceste foloase s-a mai rafinat \u00een timp, dar nu suficient de mult pentru a escamota \u201estr\u0103lucitoarele r\u0103spl\u0103\u021bi ale p\u0103catului\u201d de care vorbea undeva Faulkner. <\/p>\n\n\n\n

\n

Credin\u021ba ferm\u0103 c\u0103 am fost n\u0103p\u0103stui\u021bii de serviciu ai istoriei, c\u0103 suferin\u021ba \u0219i nedrept\u0103\u021bile ne-au c\u0103l\u0103uzit destinul poporal poate c\u0103p\u0103ta, prin aceast\u0103 carte din oglind\u0103, o und\u0103 de relativism. \u0218i noi ne-am dovedit m\u0103ia\u0219tri c\u00e2nd am avut ocazia s\u0103-i articul\u0103m<\/em> pe al\u021bii.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Impactul intr\u0103rii armatei rom\u00e2ne \u00een Transilvania (28 august 1916) a fost cople\u0219itor, resim\u021bit\u0103 (intrarea) ca o tr\u0103dare, ca o profanare, chiar, ca o nedreptate strig\u0103toare la cer, av\u00e2ndu-i drept victime pe maghiari. T\u00e2nguirea doamnei Margit Manaszy Niamessnyn\u00e9, so\u021bie de deputat, este exemplar\u0103: \u201eMizerabilii au p\u0103\u0219it peste st\u00e2ncile noastre sacre, inexpugnabile. Pe buzele noastre arde, vibreaz\u0103 cu indignare \u00eentrebarea: oare a\u0219a a trebuit s\u0103 se \u00eent\u00e2mple?\u201d (p. 185). \u0218ocul este resim\u021bit la dimensiuni apocaliptice, drept pentru care, la un moment dat, un m\u0103rturisitor al plec\u0103rii \u00een \u201eb\u0103jenie\u201d, de prin p\u0103r\u021bile Bra\u0219ovului, noteaz\u0103 cu triste\u021be infinit\u0103 c\u0103 suferin\u021ba pribegiei ar fi fost at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t \u201ep\u00e2n\u0103 \u0219i bunului Dumnezeu i-au dat lacrimile\u201d. Numai c\u0103 impreca\u021biile sunt \u00een zadar, constituind pentru maghiari doar preludiul unei catastrofe ce avea s\u0103 se consume dramatic peste doar doi ani \u0219i trei luni. Atitudinea fa\u021b\u0103 de rom\u00e2ni devine tot mai intolerant\u0103 \u0219i vindicativ\u0103. \u021aesutul comunitar se face franjuri, ura se instaleaz\u0103 \u0219i domin\u0103 c\u00e2mpul perceptiv, iar toate astea sunt detectabile \u00een relat\u0103rile cuprinse \u00een carte. Totu\u0219i, un contrapunct: pilda de omenie fa\u021b\u0103 de soldatul rom\u00e2n r\u0103nit, g\u0103sit \u00een \u0219ur\u0103 de femei din secuime, c\u0103ruia i-au cur\u0103\u021bat rana de la picior, l-au sp\u0103lat \u0219i l-au hr\u0103nit, \u00eenainte de a-l duce la Odorheiul Secuiesc (o anumit\u0103 senza\u021bie de loc special, o enclav\u0103 ie\u0219it\u0103 din lumea aflat\u0103 \u00een r\u0103zboi \u2013 patriarhal\u0103, inocent\u0103, implauzibil\u0103 \u00een raport cu realitatea anilor de r\u0103zboi).<\/p>\n\n\n\n

Credin\u021ba ferm\u0103 c\u0103 am fost n\u0103p\u0103stui\u021bii de serviciu ai istoriei, c\u0103 suferin\u021ba \u0219i nedrept\u0103\u021bile ne-au c\u0103l\u0103uzit destinul poporal poate c\u0103p\u0103ta, prin aceast\u0103 carte din oglind\u0103, o und\u0103 de relativism. \u0218i noi ne-am dovedit m\u0103ia\u0219tri c\u00e2nd am avut ocazia s\u0103-i articul\u0103m<\/em> pe al\u021bii. C\u0103 a\u0219a-i \u00een istorie; nu doar \u00eencasezi, ci \u0219i mai dai, ceea ce a\u0219 zice c\u0103 nu-i chiar at\u00e2t de inavuabil, ci doar un prilej de-a regla, printr-o supap\u0103 magic\u0103, presiunea incon\u0219tientului colectiv.<\/p>\n\n\n\n

Istv\u00e1n F\u00f3ris, \u021b\u0103ran secui din T\u0103rlungeni, de\u0219i afl\u0103 din prizonieratul sicilian c\u0103 se termin\u0103 r\u0103zboiul (toamna anului 1918), nu are putere s\u0103 se bucure. Un g\u00e2nd subversiv \u00eei provoac\u0103 fiori: \u201e\u00cen ce m\u0103 prive\u0219te, nu m\u0103 bucur defel, c\u0103ci, dac\u0103 este adev\u0103rat c\u0103 toate na\u021bionalit\u0103\u021bile s-au revoltat, printre ei \u0219i rom\u00e2nii, care cer ruperea Transilvaniei, pentru noi asta \u00eenseamn\u0103 sf\u00e2r\u0219itul \/\u2026\/; am presim\u021biri foarte rele cu privire la viitor\u201d (p. 282). Pe 8 decembrie, acela\u0219i \u021b\u0103ran din T\u0103rlungeni e complet d\u0103r\u00e2mat \u2013 g\u00e2ndul de nerostit devine fapt real: \u201eOare mai exist cu adev\u0103rat? Nici nu mai \u0219tiu. Am\u0103r\u0103ciunea m-a dobor\u00e2t, nu \u0219tiu ce-o s\u0103 fie cu mine \u0219i ce-o s\u0103 mi se-nt\u00e2mple dac\u0103 vestea e totu\u0219i adev\u0103rat\u0103.\u201d Un neam \u00eentreg, cu instinct imperial \u0219i cu expresie aristocratic\u0103, cade prad\u0103 dezn\u0103dejdii. \u00cencep\u00e2nd cu luna noiembrie 1918, acest frison al posibilit\u0103\u021bii ca rom\u00e2nii s\u0103 le \u201efure\u201d de sub nas Transilvania devine un laitmotiv, construind o retoric\u0103 tot mai vehement\u0103, mai traumatic\u0103, mai co\u0219maresc\u0103. Fiecare \u0219i-o exprim\u0103 de la nivelul pozi\u021biei sale sociale \u0219i intelectuale, mai argumentat sau doar sub form\u0103 de r\u0103bufniri aproape viscerale, dar de fiecare dat\u0103 cu o autenticitate \u0219i cu o disperare ce tr\u0103deaz\u0103 c\u0103derea \u00een nenorocire. Doar soldatul Endre Nagy are puterea s\u0103-i elogieze, \u00eentr-un puseu de sinceritate, pe rom\u00e2nii cinsti\u021bi, propun\u00e2nd o disonan\u021b\u0103 menit\u0103 s\u0103 mai detensioneze \u00eencr\u00e2ncenarea lecturii.<\/p>\n\n\n\n

O analiz\u0103 adecvat\u0103 a c\u0103r\u021bii de fa\u021b\u0103 s-ar cuveni s\u0103 \u021bin\u0103 cont \u0219i de un dat prealabil. Este vorba de faptul c\u0103 m\u0103rturiile adunate \u00eentre coperte au un ton specific de lamenta\u021bie, de punere \u00een criz\u0103 sentimental\u0103 sau de supunere a faptelor unei judec\u0103\u021bi etice pregnante. De ce asta? Din simplul motiv c\u0103 textele selectate au constituit material de propagand\u0103 revizionist\u0103 \u00een perioada interbelic\u0103, atunci c\u00e2nd rana etnic\u0103 maghiar\u0103 era deschis\u0103 \u0219i deosebit de dureroas\u0103. Unele \u00eensemn\u0103ri au drept date de apari\u021bie anii respectivi (\u201920-\u201940 ai veacului trecut), altele par a fi tip\u0103rite \u00een anii postcomunismului, dar nimic nu ne face s\u0103 credem, \u00een privin\u021ba celor din urm\u0103, c\u0103 nu sunt reedit\u0103ri. Este scoas\u0103 \u00een relief suferin\u021ba uman\u0103 direct\u0103, sacrificiul popula\u021biei maghiare \u00een contrast cu un comportament abuziv, c\u00e2inos, al solda\u021bilor rom\u00e2ni. Acest fel cvasi-maniheist de abordare este specific mesajului propagandistic, \u00eenf\u0103\u0219urat \u00eentr-o ideologie str\u0103vezie (a se vedea scena cu totul patetic\u0103 a transform\u0103rii teatrului din Cluj \u00een sediu pentru actorii rom\u00e2ni). Fire\u0219te, dincolo de acest aspect, ar fi gre\u0219it s\u0103 credem c\u0103 totul nu este dec\u00e2t propagand\u0103 revizionist\u0103. Fapte precum cele con\u021binute \u00een m\u0103rturii s-au produs ne\u00eendoielnic, suferin\u021b\u0103 a existat cu asupra de m\u0103sur\u0103, doar c\u0103 aceasta, suferin\u021ba, \u00eendurat\u0103 de secui \u0219i unguri \u00een Transilvania, p\u0103le\u0219te \u00een raport cu dramele \u00eendurate de rom\u00e2ni, fie chiar \u0219i doar acelea repertoriate \u00een anii de r\u0103zboi. De\u0219i nu se face, dac\u0103 am pune pe un taler suferin\u021bele unora, iar pe cel\u0103lalt suferin\u021bele celorlal\u021bi, nu cred c\u0103 balan\u021ba ar \u00eenclina spre m\u0103rturiile de fa\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

La ce ar fi bun\u0103 o astfel de carte, ne-am putea \u00eentreba? Dincolo de calitatea documentar\u0103, de faptul c\u0103 e bine s\u0103 \u0219tii cum g\u00e2ndeau \u0219i ce sim\u021beau ceilal\u021bi, dincolo chiar de o cur\u0103 masochist\u0103 efectuat\u0103 \u00een regim naturist de patrio\u021bii insomniaci, v\u0103d profitul acestei c\u0103r\u021bi \u00eentr-un orizont de timp \u0219i de semnifica\u021bie ceva mai special. Se cunoa\u0219te tratamentul celor ce, pentru a nu fi otr\u0103vi\u021bi de supu\u0219i, decideau s\u0103 consume doze homeopatice de otrav\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd organismul \u00ee\u0219i crea singur o stare de imunitate. Ei, cam asta ar fi \u0219i aici. Dup\u0103 inevitabile episoade de inconfort al cititului, de furie sau de frustrare, poate ceva ne r\u0103m\u00e2ne \u00een memorie, ceva suficient de cristalizat \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu mai fim \u00eemb\u0103ta\u021bi de propria imagine de sine, s\u0103 nu mai credem c\u0103 suntem chelarii od\u0103ilor ticsite cu adev\u0103ruri, prestigiu \u0219i demnitate. Ceea ce vine de Dincolo de tran\u0219ee<\/em> poate avea acest efect terapeutic. Sigur, e doar o ipotez\u0103 ce va fi infirmat\u0103 de mul\u021bi, de foarte mul\u021bi cititori. Oricum, ideea lui Dincolo<\/em> exist\u0103 \u0219i ne este accesibil\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de Florin Ardelean<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":7750,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,1692],"coauthors":[1201],"class_list":["post-7745","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-3-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/06\/Dincolo-de-transee.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7745","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7745"}],"version-history":[{"count":6,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7745\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7754,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7745\/revisions\/7754"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7750"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7745"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7745"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7745"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=7745"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}