{"id":7424,"date":"2023-05-08T12:30:06","date_gmt":"2023-05-08T09:30:06","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7424"},"modified":"2023-05-08T19:10:26","modified_gmt":"2023-05-08T16:10:26","slug":"balcanii-de-odinioara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7424","title":{"rendered":"Balcanii de odinioar\u0103"},"content":{"rendered":"\n<p><\/p>\n\n\n<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/05\/IA.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-7425\" width=\"450\" height=\"673\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/05\/IA.jpg 600w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/05\/IA-201x300.jpg 201w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/05\/IA-480x718.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 450px) 100vw, 450px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Ivo Andri\u0107, <em>Poz\u0103 de familie \u0219i alte povestiri,<\/em> traducere de Octavia Nedelcu, Editura Cartier, 2022<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>N\u0103scut \u00een Bosnia-Her\u021begovina ca parte din Imperiul Austro-Ungar, vorbitor de sloven\u0103 \u0219i german\u0103, scriind \u00een limba s\u00eerbo-croat\u0103 despre Bosnia din perioada ocupa\u021biei otomane, Ivo Andri\u0107 (1892-1975) a fost premiat \u00een 1961 cu Nobelul literar, devenind primul scriitor balcanic c\u0103ruia i s-a acordat aceast\u0103 distinc\u021bie. Cu toate astea, dup\u0103 disolu\u021bia Iugoslaviei, bosniacii i-au respins opera din cauza unei presupuse atitudini anti-musulmane, \u0219i nici croa\u021bii nu s-au gr\u0103bit s\u0103-l adopte \u00een propria literatur\u0103; s\u00eerbii, \u00een schimb, l-au \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at cu totul \u0219i i-au cinstit memoria cu toate onorurile (a tr\u0103it \u0219i este \u00eengropat la Belgrad).<\/p>\n\n\n\n<p>De\u0219i cea mai cunoscut\u0103 carte a lui este romanul <em>E un pod peste Drina<\/em> (tradus pentru prima dat\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103, \u00een 1962, din francez\u0103, de Gellu Naum), Ivo Andri\u0107 a publicat \u0219ase volume de povestiri. \u00cen ultimii doi ani, la Editura Polirom au ap\u0103rut dou\u0103 dintre acestea: <em>Povestea cu elefantul vizirului<\/em> (reeditare) \u0219i <em>Povestiri din singur\u0103tate<\/em>, astfel c\u0103, odat\u0103 cu aceast\u0103 nou\u0103 traducere de la Editura Cartier, o selec\u021bie din povestirile scrise \u00een perioada 1914-1964, \u00eencepem s\u0103 avem, c\u00eet de c\u00eet, o imagine a prozei scurte a celui cel mai citit \u0219i mai tradus scriitor iugoslav, v\u0103zut ca \u201eun cronicar \u00een\u021belept al spa\u021biului Balcanic\u201d de traduc\u0103toarea Octavia Nedelcu (autoarea unui substan\u021bial studiu introductiv, a cronologiei vie\u021bii \u0219i activit\u0103\u021bii \u0219i a bibliografiei traducerilor rom\u00e2ne\u0219ti din opera scriitorului, toate foarte utile).<\/p>\n\n\n\n<p>Cele nou\u0103sprezece proze s\u00eent variabile ca \u00eentindere \u0219i ca abordare. Elegante ca frazare, av\u00eend un aer vag nostalgic \u0219i un ritm lent, unele s\u00eent povestiri \u00een ram\u0103, altele s\u00eent confesiuni meditative sau de atmosfer\u0103, toate alc\u0103tuind \u00eens\u0103 o galerie vintage de personaje din Balcanii \u00eenceputului secolului trecut (proze ca \u201eVecinii\u201d, \u201eFloarea ro\u0219ie\u201d \u0219i cea titular\u0103 s\u00eent remarcabile prin personajele conturate).<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cencep cu dou\u0103 proze care ies \u00eens\u0103 din cadrul iugoslav. \u00cen \u201eO zi la Roma\u201d un subofi\u021ber rezervist din Mostar, c\u0103l\u0103tor ca voluntar \u0219i curier prin marile ora\u0219e ale Europei, ajunge \u00eentr-un local din Roma unde se \u00eembat\u0103 \u0219i face scandal, monolog\u00eend cu voce tare despre politica momentului. Tot despre o be\u021bie de pomin\u0103 este vorba \u0219i \u00eentr-o proz\u0103 caragialean\u0103 petrecut\u0103 \u00eentr-\u201eO noapte la Alhambra\u201d, faimosul cabaret bucure\u0219tean din Interbelic (Ivo Andri\u0107 a activat la Bucure\u0219ti, \u00een anul 1922, ca \u00eenalt func\u021bionar la Consulatul General al Regatului S\u00eerbilor, Croa\u021bilor \u0219i Slovenilor), unde un grup de afaceri\u0219ti din Balcani schimb\u0103 impresii despre birocra\u021bia rom\u00e2neasc\u0103, beau \u0219i danseaz\u0103, \u00eenso\u021bi\u021bi de femei, pe muzic\u0103 de jazz (c\u00eentat\u0103 de negri) \u0219i pe muzic\u0103 l\u0103ut\u0103reasc\u0103 (c\u00eentat\u0103 de \u021bigani): \u201eAi nimerit prost s\u0103 faci afaceri cu rom\u00e2nii. \u0218i eu am venit aici pentru dou\u0103-trei zile, s\u0103 ridic\u0103m ni\u0219te \u0219lepuri sechestrate, \u0219i uite c\u0103 au trecut trei luni de c\u00eend s\u00eent \u00een continuare la Bucure\u0219ti. Am venit cu p\u0103l\u0103rie de paie \u0219i costum alb \u0219i, iat\u0103, \u00een cur\u00eend se apropie Cr\u0103ciunul. E\u0219ti trimis de la o institu\u021bie la alta. Am \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i rom\u00e2ne\u0219te de nevoie. A\u0219a a p\u0103\u021bit-o \u0219i el (mi-l arat\u0103 pe individul de la Banca de Export, un b\u0103rbat uria\u0219, cu must\u0103\u021bi sucite \u0219i cu cap turtit). Ne pierdem vremea pe la ministere \u0219i ne \u00eentrecem \u00een minciuni cu avoca\u021bii, iar seara o petrecem \u00een aceste case ale pierzaniei.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Proza \u201eTrunchiul de om\u201d, unul dintre v\u00eerfurile volumului, este singular\u0103, fiind o povestire \u00een povestire de tip voyeurist, desprins\u0103 parc\u0103 din <em>O mie \u0219i una de nop\u021bi,<\/em> spus\u0103 de un c\u0103lug\u0103r franciscan surghiunit \u00een Asia Mic\u0103, unde a avut \u0219ansa s\u0103 vad\u0103 cu ochii lui un pa\u0219\u0103 otoman mutilat de o sirianc\u0103 r\u0103zbun\u0103toare (nu dezv\u0103lui mai mult pentru a nu strica pl\u0103cerea lecturii).<\/p>\n\n\n\n<p>Celelalte povestiri remarcabile ale c\u0103r\u021bii se ocup\u0103 de conflictele etnice din Balcanii de alt\u0103dat\u0103 \u00cen \u201eCopiii\u201d, cea mai dramatic\u0103 dintre povestiri, o ga\u0219c\u0103 de b\u0103ie\u021bi bosniaci \u00ee\u0219i construiesc ni\u0219te arme albe artizanale \u0219i descind \u00een mahalaua evreiasc\u0103 s\u0103-i schilodeasc\u0103 pe copiii evrei. Reu\u0219esc s\u0103 \u00eencol\u021beasc\u0103 un b\u0103iat evreu \u0219i s\u00eent preg\u0103ti\u021bi s\u0103-l lin\u0219eze, doar c\u0103 unul dintre atacatori este novice \u0219i ceea ce ar trebui s\u0103 fie \u201ebotezul de foc\u201d, ritualul de acceptare \u00een ga\u0219c\u0103, se transform\u0103 \u00eentr-un act de pierdere a inocen\u021bei, un rit de trecere \u00eentr-o lume \u201enecunoscut\u0103, tulbur\u0103toare \u0219i cumplit\u0103 \u00een care-\u021bi pui pielea pe b\u0103\u021b, dai \u0219i prime\u0219ti lovituri, ur\u0103\u0219ti \u0219i jubilezi, cazi \u0219i \u00eenvingi\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen&nbsp; fine, poate cea mai memorabil\u0103 povestire este \u201eChilimul\u201d, av\u00eend \u00een centrul simbolic al unei pove\u0219ti de r\u0103zboi din Sarajevo un covor furat de un soldat austriac din casa unor turci \u0219i v\u00eendut pentru b\u0103utur\u0103 unei familii de cre\u0219tini. B\u0103tr\u00eena familiei, voce a ra\u021biunii, se opune particip\u0103rii la acest troc care are reverbera\u021bii neb\u0103nuite o genera\u021bie mai t\u00eerziu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Un articol de Marius Chivu<\/p>\n","protected":false},"author":9,"featured_media":7425,"comment_status":"open","ping_status":"closed","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[59,52],"tags":[88,87,1610],"coauthors":[1242],"class_list":["post-7424","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-flashbook","category-rubrici","tag-flashbook","tag-marius-chivu","tag-nr-2-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/05\/IA.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7424","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/9"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7424"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7424\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7427,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7424\/revisions\/7427"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7425"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7424"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7424"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7424"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=7424"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}