{"id":7152,"date":"2023-04-12T17:08:17","date_gmt":"2023-04-12T14:08:17","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7152"},"modified":"2023-04-12T17:08:25","modified_gmt":"2023-04-12T14:08:25","slug":"hidrosinteza","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7152","title":{"rendered":"Hidrosintez\u0103"},"content":{"rendered":"\n

Zilele deveniser\u0103 str\u0103lucitoare. Totul se multiplica \u00een cl\u0103dirile de sticl\u0103 \u0219i \u00een ghea\u021ba care acoperea ora\u0219ul cu o \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare parc\u0103 nesf\u00e2r\u0219it\u0103. Am ajuns \u00een sta\u021bia de urcare f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu motivul. Totu\u0219i, n-am avut nicio surpriz\u0103 c\u00e2nd l-am v\u0103zut acolo a\u0219tept\u00e2ndu-m\u0103. Eram a\u0219eza\u021bi \u00een grupuri diferite. Se uit\u0103 la mine \u0219i la tata \u00een treac\u0103t, ca la doi necunoscu\u021bi. Nici eu n-am dat vreun semn c\u0103 l-a\u0219 recunoa\u0219te pe el. Ve\u0219nicul nostru dialog mut \u00ee\u0219i urm\u0103 cursul: \u201eDe ce m-ai chemat aici? \u0218tii c\u0103 nu vreau s\u0103 te v\u0103d, \u0219tii c\u0103 \u00een at\u00e2\u021bia ani n-am venit.\u201d \u201eO s\u0103 vezi\u201d, auzeam \u00een interior r\u0103spunsul lui, \u201eo s\u0103 vezi\u2026\u201d. Ce m-a f\u0103cut s\u0103 vin tocmai acum? Nu-mi d\u0103deam seama, sim\u021beam doar c\u0103 era ceva important. \u201eO s\u0103 urc\u0103m\u201d, mi-a zis, \u201es\u0103 vezi ce amuzant o s\u0103 fie\u201d. P\u0103rea deodat\u0103 mai luminos, ca atunci c\u00e2nd \u00eemi povestea despre starea pe care o avea pe fundul m\u0103rii, c\u00e2nd m\u0103 f\u0103cea s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la lini\u0219tea dinaintedevia\u021b\u0103<\/em> \u0219i la dorin\u021ba lui subcon\u0219tient\u0103 de a nu se fi n\u0103scut. \u201eRahat\u201d, \u00eemi spunea, \u201elas\u0103 specula\u021biile astea cretine, dac\u0103 vreau s\u0103 aud de-astea sunt destui t\u00e2mpi\u021bi care s-au f\u0103cut psihologi \u0219i care de-abia a\u0219teapt\u0103 s\u0103 ia bani debit\u00e2nd acelea\u0219i idio\u021benii tuturor papagalilor pe care-i conving c\u0103 e ceva \u00een neregul\u0103 cu sc\u0103f\u00e2rlia lor.\u201d \u201eDa, dar eu sunt pe gratis\u2026\u201d, \u00eei spuneam, z\u00e2mbind la g\u00e2ndul zg\u00e2rceniei lui. \u201ePentru tine am fost tot timpul pe gratis\u2026\u201d \u201eN-am nevoie de cretine nici chiar pe gratis\u201d, \u00eemi r\u0103spundea el oarecum mai vesel \u0219i m\u0103 s\u0103ruta.<\/p>\n\n\n\n

Era un mecanism ciudat cel pe care urcam, un fel de coard\u0103 foarte groas\u0103 de care eram prin\u0219i cu un sistem destul de precar, doar de unul din bra\u021be. \u00cen rest, at\u00e2rnam liber \u0219i trebuia s\u0103 ne c\u0103\u021b\u0103r\u0103m prin for\u021be proprii, \u00een timp ce coarda descria \u00een aer o mi\u0219care circular\u0103 ampl\u0103. Eram fiecare pe cont propriu, unul sub altul, cu o distan\u021b\u0103 destul de mare \u00eentre noi. Sem\u0103na oarecum cu un amuzament \u00eentr-un parc de distrac\u021bii. Doar c\u0103 acum eram \u00een Bucure\u0219ti, pe v\u00e2rful celui mai \u00eenalt munte din lume \u0219i coarda ne ducea \u0219i mai sus, pe o distan\u021b\u0103 c\u0103reia nu-i vedeam cap\u0103tul. Era o juc\u0103rie imens\u0103 \u0219i, de\u0219i r\u00e2deam, sim\u021beam c\u0103 putea fi mortal\u0103. Am \u00eenceput s\u0103 urc\u0103m. Mi\u0219carea circular\u0103 a corzii aproape c\u0103 m\u0103 smulgea din sistemul de siguran\u021b\u0103. Bra\u021bul meu era prea sub\u021bire \u0219i a trebuit s\u0103 fac un mare efort s\u0103 nu zbor de pe traseu. Dedesubt se vedea P\u0103m\u00e2ntul din ce \u00een ce mai mic \u0219i acum m\u0103 miram cum ceva at\u00e2t de mic poate s\u0103-\u021bi dea at\u00e2ta suferin\u021b\u0103. El era undeva departe, \u00eenaintea mea, nu-l vedeam, dar \u00eei sim\u021beam prezen\u021ba prin acel fir sub\u021bire pe care l-am sim\u021bit de prima oar\u0103 \u00eentre noi \u0219i de a c\u0103rui existen\u021b\u0103 nu m-am \u00eendoit niciodat\u0103, oric\u00e2\u021bi ani au trecut, din moment ce pentru mine avea o realitate aproape tangibil\u0103. \u201eE\u0219ti nebun\u0103\u201d, \u00eemi spunea. \u201eTr\u0103ie\u0219te \u00een turnule\u021bul t\u0103u \u0219i mul\u021bume\u0219te-te cu firul aproape tangibil dintre noi. Mie \u00eemi trebuie ceva mai concret de at\u00e2t.\u201d S\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een prezent, totu\u0219i. Nu m\u0103 ajuta cu nimic s\u0103 readuc trecutul \u00een prezent.<\/p>\n\n\n\n

Amplitudinea mi\u0219c\u0103rii circulare a corzii a \u00eenceput s\u0103 scad\u0103 \u0219i am v\u0103zut undeva sub noi ceva ca un crater larg de vulcan. Am \u00eenceput s\u0103 cobor\u00e2m \u00eencet \u0219i ceea ce ini\u021bial p\u0103rea s\u0103 fie o machet\u0103, o juc\u0103rie, se dovedea a fi imensitatea unui alt P\u0103m\u00e2nt. \u00centr-o parte a craterului se vedea o aglomerare de case, un ora\u0219 probabil. \u00cen partea opus\u0103 se vedea o pat\u0103 neagr\u0103, mult mai mic\u0103 \u2013 de la acea distan\u021b\u0103 p\u0103rea o adun\u0103tur\u0103 de vreascuri umede din care se prelingeau pic\u0103turi negre \u2013 fiin\u021bele. Nu ne-am desprins de coard\u0103, dar cineva ne-a explicat: \u201e\u0102sta e ora\u0219ul \u00eentregii planete, \u00eentreaga planet\u0103 e craterul \u0219i to\u021bi locuiesc \u00een ora\u0219. Pata neagr\u0103 e a\u0219ezarea oamenilor de spirit, cei care au ales s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een afara lumii materiale. Pe planeta lor, lumina e neagr\u0103.\u201d Apoi, f\u0103r\u0103 ca noi s\u0103 ne mi\u0219c\u0103m, craterul a revenit la dimensiunile unei machete, s-a multiplicat \u0219i s-a a\u0219ezat \u00een palma fiec\u0103ruia dintre noi. Am \u00eencercat s\u0103 iau \u00eentre degete pata cea neagr\u0103, s\u0103 v\u0103d din ce e f\u0103cut\u0103, dar brusc totul a disp\u0103rut \u0219i am revenit \u00een sta\u021bia de urcare. El era acolo \u0219i ne preg\u0103team s\u0103\u2026 urc\u0103m. Din nou. Uitase c\u0103 mai urcasem deja. P\u0103rea o glum\u0103. M-am uitat \u00een jur \u0219i nu l-am mai v\u0103zut pe tata. Probabil \u00eei pl\u0103cuse mai mult sus \u0219i alesese s\u0103 locuiasc\u0103 acolo. Cine \u0219tie. \u00centre degete aveam o pat\u0103 neagr\u0103 ca \u0219i cum a\u0219 fi frecat \u00eentre ele un chibrit ars.<\/p>\n\n\n\n

El continua s\u0103 \u00ee\u0219i fixeze mecanismul de prindere a corzii \u0219i-mi spunea \u00een limbajul nostru t\u0103cut: \u201eO s\u0103 vezi\u2026 o s\u0103 vezi\u2026\u201d<\/p>\n\n\n\n

Am plecat. Am avut sentimentul at\u00e2t de familiar c\u0103-l las \u00een voia activit\u0103\u021bilor lui repetate la nesf\u00e2r\u0219it, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie con\u0219tient c\u0103 f\u0103cea asta \u2013 un fel de Sisif fericit.<\/p>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

Am cobor\u00e2t \u00een forfota ora\u0219ului de sticl\u0103 \u0219i, probabil, am \u00eenceput s\u0103 simt timpul. Altfel nu-mi explic fenomenul care s-a petrecut \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 c\u00e2nd, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een reflexia mea din geamurile unei cl\u0103diri, nu mi-am recunoscut fa\u021ba. Aveam \u00eenaintea mea o femeie matur\u0103, \u00eenalt\u0103 \u0219i slab\u0103, cu o privire deschis\u0103 \u0219i ferm\u0103. Brusc mi-am dat seama ce se \u00eent\u00e2mplase \u2013 nu mai aveam exterior. Ceea ce vedeam \u00een reflexie era a\u0219a cum m\u0103 \u0219tiusem dintotdeauna pe interior, \u00een niciun caz acea femeie mic\u0103, fragil\u0103 \u0219i cu tr\u0103s\u0103turi de copil, care involuntar \u00eendemna b\u0103rba\u021bii s\u0103-i toarne minciunele cu siguran\u021ba c\u0103 vor fi crezu\u021bi \u2013 lucru care \u00eemi cauzase c\u00e2teva nepl\u0103ceri importante de-a lungul vie\u021bii. \u00cen sf\u00e2r\u0219it, tovar\u0103\u0219a mea fragil\u0103 disp\u0103ruse. \u0218i nimic nu se schimbase. Ceilal\u021bi treceau pe l\u00e2ng\u0103 mine cu treburile \u0219i cu vie\u021bile lor.<\/p>\n\n\n\n

Sim\u021beam nevoia s\u0103 m\u0103n\u00e2nc pu\u021bin\u0103 satisfac\u021bie, dar trebuia s\u0103 m\u0103 ab\u021bin. Pe l\u00e2ng\u0103 picioarele mele trecur\u0103 \u00eentr-un \u0219ir t\u0103cut \u0219i \u00eentunecat c\u00e2teva triste\u021bi \u00een c\u0103utare de amatori. De c\u00e2nd reu\u0219iser\u0103m cu to\u021bii s\u0103 ne exterioriz\u0103m sentimentele, ele n-au mai vrut s\u0103 se lase \u00eenchise. A \u00eenceput s\u0103 le displac\u0103 \u00eentunericul \u0219i umezeala pere\u021bilor interni. G\u0103seau mult mai pl\u0103cute luminile reflectate \u00een ora\u0219ul de sticl\u0103, frumuse\u021bea exterioar\u0103 a fostelor lor gazde. Sentimentele luau acum forma unor animale ciudate \u0219i irezistibil de apetisante, invit\u00e2nd oamenii s\u0103 le v\u00e2neze \u0219i s\u0103 le serveasc\u0103 g\u0103tite \u00een restaurante \u0219i fast-food-uri. Era singura modalitate prin care sentimentele mai puteau p\u0103trunde \u00een interior, iar atunci doar pentru scurt\u0103 durat\u0103 \u2013 era un fel al lor de a se \u00eemb\u0103ia. C\u00e2nd ie\u0219eau, redeveneau ceea ce fuseser\u0103 \u00eenainte s\u0103 se murd\u0103reasc\u0103: lumini vii de diferite culori.<\/p>\n\n\n\n

Ultima oar\u0103 fusesem locuit\u0103 pentru c\u00e2teva momente de o furie oarb\u0103, iar asta pentru c\u0103 nu putusem rezista tenta\u021biei de a gusta dintr-o superb\u0103 caracati\u021b\u0103 ro\u0219ie, \u00eentins\u0103 lasciv pe o farfurie de sticl\u0103 \u00een care se r\u0103sfr\u00e2ngeau reflexele ce pulsau din carnea ro\u0219iatic\u0103. Gre\u0219it. Va trebui s\u0103 m\u0103 rezum la hidrosintez\u0103 \u2013 de\u0219i filtrarea apei n-avea nicio savoare \u0219i \u00eemi d\u0103dea acel aspect poros, dar m\u0103car nu riscam o criz\u0103 de furie sau de alt fel. Desigur, dac\u0103 erai norocos puteai nimeri peste o por\u021bie de fericire sau m\u0103car de mul\u021bumire, ori speran\u021b\u0103, dar nu puteai s\u0103 \u0219tii niciodat\u0103 dinainte: sentimentele erau imprevizibile cu formele pe care le luau, se ghidau \u00een totalitate dup\u0103 impulsul de moment. Am \u00eenghi\u021bit \u00een sec \u0219i tocmai \u00een acel moment am sim\u021bit vibra\u021bia aceea uitat\u0103 \u00een stomac. Uitat\u0103 e un fel de a spune. Era tot timpul acolo, firul nu se rupsese, de\u0219i era at\u00e2t de sub\u021bire. At\u00e2t de sub\u021bire \u00eenc\u00e2t sim\u021beam orice varia\u021bie. Prin acel fir \u0219tiam c\u0103 el exist\u0103, \u0219tiam c\u0103 vegeteaz\u0103 l\u00e2ng\u0103 o femeie sau alta. Din ce \u00een ce mai rar alta. Tot mai des aceea\u0219i. Nu pentru c\u0103 a\u0219a \u0219i-ar fi dorit. Dar v\u00e2rsta. Nu-l mai v\u0103zusem de la c\u0103l\u0103toria din v\u00e2rful muntelui. Ani. Am sim\u021bit c\u0103 \u021bin \u00een m\u00e2n\u0103 o casc\u0103 de motociclist, n-o avusesem \u00eenainte. Neagr\u0103 cu o dung\u0103 lat\u0103, alb\u0103, de la frunte la ceaf\u0103. Scria pe ea \u201eGare du Nord\u201d. Melodia celor de la Po\u00e9sie Noire. \u0218i atunci am \u0219tiut. El cunoscuse pe cineva important \u00eentr-o gar\u0103. Mai demult. O femeie.<\/p>\n\n\n\n

\n

Pe trotuar se apropia de mine un b\u0103rbat. Era mai pu\u021bin poros dec\u00e2t mine. Aproape lustruit. Tocmai avusese o mas\u0103 copioas\u0103 \u2013 nimerise dezam\u0103gire, a\u0219 spune, dup\u0103 culoarea galben pal \u0219i expresia amar\u0103 a gurii.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Pe trotuar se apropia de mine un b\u0103rbat. Era mai pu\u021bin poros dec\u00e2t mine. Aproape lustruit. Tocmai avusese o mas\u0103 copioas\u0103 \u2013 nimerise dezam\u0103gire, a\u0219 spune, dup\u0103 culoarea galben pal \u0219i expresia amar\u0103 a gurii. Dar, cum am spus, nu puteai s\u0103 \u0219tii niciodat\u0103. L-am oprit \u0219i l-am \u00eentrebat despre ma\u0219ina lui, a celui despre care voiam s\u0103 aflu. Nu \u0219tiu de ce am \u00eentrebat despre asta. B\u0103rbatul s-a oprit f\u0103r\u0103 s\u0103 se mire \u0219i mi-a spus: \u201ePrietenul meu nu mai are ma\u0219in\u0103 deocamdat\u0103. A trimis-o cu un transport \u00eenaintea lui, peste ap\u0103.\u201d Mi-a z\u00e2mbit \u0219i \u0219i-a reluat drumul.<\/p>\n\n\n\n

Da, deci urma s\u0103 plece. Dup\u0103 ce a a\u0219teptat at\u00e2\u021bia ani s\u0103 cobor din \u201eturn\u201d, urma s\u0103 plece. Pentru c\u0103 b\u0103tr\u00e2ne\u021bea venea, iar femeia aceea nu mai a\u0219tepta. El \u00eemi spusese mai demult: \u201eDac\u0103 n-a\u0219 fi avut meseria asta cretin\u0103, a\u0219 fi plecat de mult din \u021bar\u0103.\u201d M-am uitat la casca de motociclist. \u201eGare du Nord\u201d. \u0218i iat\u0103-m\u0103, plimb\u00e2ndu-m\u0103, poroas\u0103, prin gar\u0103, cu o \u021bigar\u0103 aprins\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, eu, femeia matur\u0103 cu privire p\u0103trunz\u0103toare, p\u00e2n\u0103 \u00een fa\u021ba b\u0103rbatului aproape b\u0103tr\u00e2n care st\u0103tea la o mas\u0103 de sticl\u0103 al\u0103turi de un prieten poros.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Ca s\u0103 vezi, a spus el \u0219i m-a m\u0103surat cu r\u0103ceal\u0103. Aproape c\u0103 nu te-a\u0219 fi recunoscut.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Bun\u0103 ziua, \u00eemi spuse politicos prietenul poros.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Dac\u0103 eram pus\u0103 pe glume proaste, m-a\u0219 fi pref\u0103cut c\u0103 nu te recunosc deloc \u0219i \u021bi-a\u0219 fi spus c\u0103 probabil m\u0103 confunzi, i-am r\u0103spuns eu, f\u0103c\u00e2nd abstrac\u021bie de prietenul poros.<\/p>\n\n\n\n

Ca de obicei \u00een prezen\u021ba lui, nepolite\u021bea care-i era adresat\u0103 se extindea \u0219i asupra celor din jur. \u201eTot n-am \u00eenv\u0103\u021bat s-o controlez\u201d, m-am g\u00e2ndit. Desigur, nu mi-a f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu prietenul. Mi-am stins, calm\u0103, pe t\u0103blia mesei \u021bigara ajuns\u0103 la jum\u0103tate. \u0218tiam c\u0103 e interzis s\u0103 ai a\u0219a ceva. Nu-mi pl\u0103cea fumul, \u00eemi d\u0103dea un aer indecis. Dar aveam \u021big\u0103ri pentru a-mi confirma fa\u021b\u0103 de mine \u00eens\u0103mi c\u0103 am r\u0103mas oarecum o rebel\u0103. Ceea ce de fapt \u0219tiam c\u0103 fusese doar wishful thinking<\/em>, niciodat\u0103 o realitate.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Tu faci glume proaste \u0219i c\u00e2nd nu deschizi gura, de exemplu ai ap\u0103rut, spuse el pe ton de concluzie, lu\u00e2nd o gur\u0103 de ap\u0103 cu mai mult\u0103 poft\u0103 dec\u00e2t o cerea lichidul ingerat.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Scuze, pa, spuse prietenul poros \u00eentorc\u00e2ndu-se spre el. O zi bun\u0103, \u00eemi spuse mie \u00een treac\u0103t, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 o d\u00e2r\u0103 umed\u0103. \u201ePrea mult\u0103 ap\u0103\u201d, am g\u00e2ndit, privind \u00een urma lui. \u201e\u00cencearc\u0103 s\u0103 reziste poftei de sentimente. Dar o s\u0103 cedeze.\u201d Uneori mi-ar fi pl\u0103cut s\u0103 simt mai pu\u021bine lucruri. A\u0219 fi avut un trai mai comod.<\/p>\n\n\n\n

R\u0103mas singur, el lu\u0103 cu un gest avid restul de \u021bigar\u0103 l\u0103sat de mine pe mas\u0103, \u00eel aprinse \u0219i \u00eenchise ochii \u00een timp ce fumul lua forme estetice \u00een interiorul lui. Totdeauna \u00eel b\u0103nuisem a fi o reu\u0219it\u0103 estetic\u0103. Chiar \u0219i c\u00e2nd eram lustrui\u021bi, m\u0103 g\u00e2ndeam la interiorul lui \u0219i eram convins\u0103 c\u0103 organele lui interne erau aproape de perfec\u021biune. Acum, c\u00e2nd chiar puteam s\u0103 v\u0103d, aveam o oarece satisfac\u021bie constat\u00e2nd c\u0103 nu fusesem deloc departe de adev\u0103r. \u00cen timp ce-l priveam m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 de fapt nici n-a\u0219 fi min\u021bit prea mult dac\u0103 i-a\u0219 fi spus c\u0103 nu-l recunosc. Era alt b\u0103rbat, fizic vorbind, \u00eemb\u0103tr\u00e2nit \u0219i cu alt\u0103 expresie a fe\u021bei. Mai schi\u021bat. Mai pierdut. Mai aproape de cap\u0103t. Dac\u0103 n-ar fi existat firul acela sub\u021bire, care \u00een apropierea lui se \u00eentindea \u00eentotdeauna la maxim, a\u0219 fi trecut mai departe. Dar firul exista, noi existam \u0219i am \u00eencercat s\u0103 g\u0103sesc sub \u00eenveli\u0219ul acela rece \u0219i poros ceva m\u0103runt din umanitatea noastr\u0103 de alt\u0103dat\u0103. Am g\u0103sit ceva \u00een ochiul lui drept. M-am a\u0219ezat pe partea aceea \u0219i l-am privit mai de aproape. Ochiul era pu\u021bin umflat \u0219i parc\u0103 gata s\u0103 l\u0103crimeze. N-a avut curaj s\u0103 se uite spre mine. A \u00eenceput s\u0103 clipeasc\u0103 ceva mai des \u0219i, ca de obicei, s\u0103 morm\u0103ie cinisme \u0219i jigniri privind oarecum melancolic \u00een zare. Dar, tot ca de obicei, \u0219tiam c\u0103-i era suficient\u0103 vederea lateral\u0103 pentru a-mi surprinde toate reac\u021biile. Mereu \u00eei admirasem vederea periferic\u0103. Dup\u0103 ea se ghida \u00eentotdeauna, ca un liliac dup\u0103 ultrasunete. Vederea periferic\u0103 se lovea de obstacol \u0219i primea de acolo reac\u021bii. \u00cen func\u021bie de ele \u0219tia ce atitudine s\u0103 ia, f\u0103r\u0103 s\u0103 par\u0103 c\u0103 a studiat vreun pic problema: orgoliul\u2026 \u00eenc\u0103 erau oameni care mai p\u0103strau a\u0219a ceva. Pentru mine nu mai exista orgoliu, totul devenise de mult un simplu joc. Ca \u0219i pentru marea majoritate. El era printre cei pu\u021bini care \u00eenc\u0103 se mai ag\u0103\u021bau de vechea umanitate, \u0219i poate c\u0103, \u00een trecut, presentimentul c\u0103 el urma s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 oarecum ancorat acolo m\u0103 f\u0103cea s\u0103-l tot aleg, cu un fel de melancolie, o reverie la a c\u0103rei dulcea\u021b\u0103 mi-a venit cel mai greu s\u0103 renun\u021b: a fost ultima.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 C\u00e2nd pleci?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Unde s\u0103 plec?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 E\u0219ti \u00een gar\u0103 \u0219i nu mi-ai zis nimic despre plecare pentru c\u0103 vrei s\u0103 scapi de jena desp\u0103r\u021birii definitive de mine, i-am zis z\u00e2mbind. Totdeauna ai fugit de chestiile nasoale, s\u0103 nu cumva s\u0103-\u021bi strice ceva dispozi\u021bia.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Aberezi, a tras el scurt concluzia.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Ba tu aberezi. Ai uitat c\u0103 n-ai putut s\u0103 m\u0103 min\u021bi niciodat\u0103. Las-o jos. \u201eCea care st\u0103 acum \u00een fa\u021ba ta\u201d \u0219tie. C\u00e2nd pleci?<\/p>\n\n\n\n

\n

M-am a\u0219ezat pe partea aceea \u0219i l-am privit mai de aproape. Ochiul era pu\u021bin umflat \u0219i parc\u0103 gata s\u0103 l\u0103crimeze. N-a avut curaj s\u0103 se uite spre mine. A \u00eenceput s\u0103 clipeasc\u0103 ceva mai des \u0219i, ca de obicei, s\u0103 morm\u0103ie cinisme \u0219i jigniri privind oarecum melancolic \u00een zare.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

C\u00e2t de u\u0219or m\u0103 obi\u0219nuisem s\u0103 renun\u021b la a vorbi despre mine ca \u0219i cum a\u0219 fi existat. De ani de zile nu se mai vorbea despre \u201eeu\u201d. C\u00e2nd voiai s\u0103 vorbe\u0219ti cuiva despre tine, nu mai spuneai \u201eeu am f\u0103cut y\u201d, ci \u201ecea\/cel care st\u0103 acum \u00een fa\u021ba ta a f\u0103cut y\u201d. Am observat c\u0103 el \u00eenc\u0103 avea dificult\u0103\u021bi, \u00eenc\u0103 avea tendin\u021ba s\u0103 foloseasc\u0103 \u201eeu\u201d. \u0218i \u00eenainte era oricum unul dintre cuvintele lui preferate.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Cam \u00eentr-o or\u0103. Nu trebuia s\u0103 vii.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Sigur. \u021ai-ar fi fost mai u\u0219or, ceea ce nu era \u00een interesul meu, z\u00e2mbii eu iar.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Interesul t\u0103u au fost \u00eentotdeauna al\u021bii \u0219i banii lor, a morm\u0103it el mim\u00e2nd un ton u\u0219or plictisit.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Iar al t\u0103u alte femei \u0219i fi\u021bele lor, bomb\u0103nii eu mim\u00e2nd un ton deta\u0219at. Hai s\u0103 n-o lu\u0103m de la cap\u0103t, c\u0103 \u0219i dup\u0103 zeci de ani v\u0103d c\u0103 tot n-am reu\u0219it s\u0103 dep\u0103\u0219im momentul.<\/p>\n\n\n\n

Pauz\u0103. Fum. Estetic\u0103. Pauz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Ea \u0219tie? \u00eentrebai eu pe un ton inocent.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Care ea?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Corrrect\u2026 care ea. Cea cu care e\u0219ti aici. De at\u00e2\u021bia ani. \u0218tie c\u0103 azi o la\u0219i definitiv \u0219i pleci la alta, \u00een alt cap\u0103t al lumii, pentru totdeauna? Sau \u021bi s-a p\u0103rut un am\u0103nunt nedemn de a-i fi semnalat ei?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Nu mi se pare important s\u0103 \u0219tie c\u0103 plec. O s\u0103-\u0219i dea seama \u0219i singur\u0103. Din moment ce n-o s\u0103 mai apar, o s\u0103 vin\u0103 ca o concluzie extrem de logic\u0103 faptul c\u0103 oriunde a\u0219 fi, nu mai sunt cu ea. Am\u0103nuntele nu conteaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Sigur, dup\u0103 at\u00e2\u021bia ani, timp \u00een care ea \u021bi-a \u00eenghi\u021bit toate toanele \u0219i femeile \u0219i angoasele \u0219i tot ce eu n-am avut chef s\u0103-\u021bi \u00eenghit, \u021bi se pare un am\u0103nunt complet lipsit de importan\u021b\u0103 s\u0103-i comunici c\u0103 n-o s\u0103 mai binevoie\u0219ti s\u0103 apari pentru tot restul vie\u021bii ei \u0219i c\u0103 n-o s\u0103-i mai faci favoarea s-o la\u0219i s\u0103-\u021bi \u00eenghit\u0103 m\u0103g\u0103riile.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 De asta ai venit, s\u0103 ne cert\u0103m? Poate o s\u0103-i trimit un mesaj cu peisaj. Ceva sugestiv, s\u0103 \u0219tie c\u0103 nu mai sunt pe-aici.<\/p>\n\n\n\n

Ce bine c\u0103 nu m\u00e2ncase vreun sentiment(anim)al simpatic. Altfel ar fi f\u0103cut vreo criz\u0103 de furie sau de pl\u00e2ns. Sau de dragoste. Mi-ar fi displ\u0103cut orice variant\u0103. \u201eE la\u0219 ca de obicei, nu suport\u0103 desp\u0103r\u021birile fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103. S\u0103 nu r\u0103m\u00e2n cu el a fost poate o alegere mult mai \u00een\u021beleapt\u0103 dec\u00e2t credeam la momentul respectiv.\u201d<\/p>\n\n\n\n

\u2014 \u0218i spune-mi despre ea, cea la care pleci. Unde ai cunoscut-o? O iube\u0219ti?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 \u00centr-o gar\u0103. Nu. Doar pe tine te-am iubit cu adev\u0103rat.<\/p>\n\n\n\n

Aici nu mi-am putut opri un hohot de r\u00e2s. M-am g\u00e2ndit c\u0103 poate totu\u0219i m\u00e2ncase vreun sentiment gre\u0219it.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Scuze. Poate ar trebui s\u0103 te cred. Tu probabil chiar ai impresia c\u0103 m-ai iubit cu adev\u0103rat. Dar \u00ee\u021bi spun eu, e din cauz\u0103 c\u0103 nu m-ai avut niciodat\u0103, e din cauz\u0103 c\u0103 am plecat, c\u0103 nu ne-am c\u0103s\u0103torit. Dac\u0103 r\u0103m\u00e2neam \u00eempreun\u0103, ar fi fost alta care ar fi fost singura pe care ai fi iubit-o cu adev\u0103rat, \u00een timp ce m\u0103 l\u0103sai pe mine ca s\u0103 pleci din \u021bar\u0103, c\u0103tre alta\u2026 Dar s\u0103 revenim la prezent. Totdeauna la prezent. Dac\u0103 n-o iube\u0219ti, de ce pleci la ea?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Pentru c\u0103, dup\u0103 cum \u021bi-am mai spus acum ni\u0219te ani, dac\u0103 n-aveam meseria asta de c\u0103cat a\u0219 fi plecat de mult din \u021bar\u0103. Nu plec neap\u0103rat \u201ela ea\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Bine, dar acum e\u0219ti aproape b\u0103tr\u00e2n \u0219i ai aceea\u0219i meserie. Cum crezi c\u0103 o s\u0103 fie?<\/p>\n\n\n\n

\u2014 Plec \u00eentr-o \u021bar\u0103 rece, iar acolo dac\u0103 faci doi copii ie\u0219i automat la pensie \u0219i\u2026 \u0219i Marius mi-a zis c\u0103 ai voie s\u0103 bei legal. Alcool.<\/p>\n\n\n\n

Atunci el s-a \u00eentors complet cu fa\u021ba spre mine. Din ochiul drept a \u00eenceput s\u0103-i curg\u0103 ap\u0103 (prea mult\u0103 ap\u0103, prea multe tenta\u021bii de a consuma sentimente, toate \u021binute legate). Iar gura nu mai era a lui. Era gura lui Marius. \u0218i atunci i-am recunoscut \u0219i expresia fe\u021bei. Era aceea\u0219i cu a tatei. De oameni \u00eenfr\u00e2n\u021bi, de alcoolici. Tr\u0103s\u0103turile l\u0103sate, gura str\u00e2mb\u0103, ochii tulburi, nesiguran\u021b\u0103 \u00een mi\u0219c\u0103ri. A\u0219a am \u0219tiut c\u0103 \u0219i aici \u00een ora\u0219 b\u0103use, ilegal \u2013 m\u0103car \u00een \u021bara rece o s\u0103 fie legal, lini\u0219tit.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i brusc mi-am deschis ochii. Nimic nu mai era clar. Unde eram? Ce era \u00een\u0103untru, ce era afar\u0103? Unde erau cei care se \u00eentreab\u0103 \u201ede ce\u201d? Eu eram pe interior, sau pe exterior? \u0218i ce eram \u201eeu\u201d? M\u0103 sim\u021beam \u00eenf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een ceva ce\u021bos \u0219i o senza\u021bie acut\u0103 de sete \u00eemi str\u00e2ngea g\u00e2tlejul. Hidrosintez\u0103. Am dat peste cap o sticl\u0103 plin\u0103, \u00eens\u0103 lucrurile n-au devenit mai clare. Dimpotriv\u0103. Poate nu b\u0103usem ap\u0103. De pe mas\u0103, telefonul suna ne\u00eentrerupt \u0219i c\u00e2teva aspecte p\u0103reau totu\u0219i s\u0103 fie sigure: nu m\u0103 duceam la \u00eenmorm\u00e2ntarea despre care voiau s\u0103 m\u0103 anun\u021be \u2013 \u0219i m\u0103 sim\u021beam dezlegat\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fragment de roman de Ligia P\u00e2rvulescu<\/p>\n","protected":false},"author":242,"featured_media":7151,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[943,1579,47],"coauthors":[1596],"class_list":["post-7152","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-ligia-parvulescu","tag-nr-1-2023","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/04\/Ligia-Parvulescu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7152","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/242"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7152"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7152\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7154,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7152\/revisions\/7154"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7151"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7152"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7152"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7152"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=7152"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}