{"id":7122,"date":"2023-04-03T16:37:18","date_gmt":"2023-04-03T13:37:18","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7122"},"modified":"2023-04-03T16:37:24","modified_gmt":"2023-04-03T13:37:24","slug":"unanimitatea-o-utopie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7122","title":{"rendered":"Unanimitatea: o utopie"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Foto: Alex MARA<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

De\u0219i e greu s\u0103 ai garan\u021bii sau certitudini, putem presupune c\u0103 o prelegere, o prezentare sau o conferin\u021b\u0103 pe tema unanimit\u0103\u021bii exact de asta nu<\/em> va avea parte \u00een ceea ce prive\u0219te reac\u021biile: de unanimitate. Lucrul este valabil, de fapt, indiferent de tema aleas\u0103: anatomia comparat\u0103 a vertebratelor (unde tartor este Alexandru N. Stermin de la Cluj), interpretarea categoriilor kantiene, coniven\u021bele politic-frontaliere de la Eurovision sau analiza comparat\u0103 a succesului de care se bucur\u0103 Elton John \u0219i Marian Nistor. Fiecare dintre aceste teme ipotetice va suscita reac\u021bii diverse, de la \u00eendoial\u0103 la aprobare, de la mefien\u021b\u0103 la ilaritate, de la entuziasm la indiferen\u021b\u0103. Fiindc\u0103, s\u0103 nu uit\u0103m, indiferen\u021ba este tot o reac\u021bie: este reac\u021bia celui pe care nu-l st\u00e2rne\u0219te \u0219i nu-l emo\u021bioneaz\u0103 fie subiectul ales, fie modalitatea de abordare a subiectului \u00een chestiune, fie vorbitorul \u00eensu\u0219i. <\/p>\n\n\n\n

Pentru bunul mers al lucrurilor, simt c\u0103 e nevoie de o minim\u0103 definire a termenilor. Titlul prezent\u0103rii mele fiind \u201eUnanimitatea: o utopie\u201d, pesemne c\u0103 singurul dintre cele trei cuvinte care nu are nevoie de explicit\u0103ri este articolul nehot\u0103r\u00e2t \u201eo\u201d. Pe celelalte dou\u0103 s-ar cuveni s\u0103 le deslu\u0219esc, pentru a nu c\u0103dea \u00een p\u0103catul (de neiertat pentru un filolog al) confuziei. A\u0219adar, ca s\u0103 r\u0103spund la \u00eentrebarea \u201eDe ce este unanimitatea o utopie?\u201d, trebuie \u00eent\u00e2i \u0219i \u00eent\u00e2i s\u0103 stabilesc ce anume este unanimitatea \u0219i ce anume este utopia.<\/p>\n\n\n\n

Prin unanimitate se \u00een\u021belege, conform dic\u021bionarelor \u00een vigoare, unitatea de p\u0103reri, de impresii \u0219i de sentimente cu privire la o idee, la o oper\u0103 de art\u0103, la o decizie politic\u0103, la o ini\u021biativ\u0103 social\u0103 sau civic\u0103 etc. \u00cen mod normal, unanimitatea este greu \u2013 dac\u0103 nu cumva imposibil \u2013 de ob\u021binut. \u0218i e normal s\u0103 fie a\u0219a. Fiecare dintre trestiile g\u00e2nditoare care populeaz\u0103 ast\u0103zi planeta are un fel propriu de-a privi, de-a \u00een\u021belege, de-a judeca \u0219i de-a sim\u021bi lucrurile. Dat fiind c\u0103 oamenii nu seam\u0103n\u0103 \u00eentre ei p\u00e2n\u0103 la suprapunere, e de a\u0219teptat ca nici reac\u021biile lor, punctele lor de vedere sau impresiile lor s\u0103 nu coincid\u0103 la centim\u0103. Altfel spus, genul proxim al speciei umane se m\u0103soar\u0103 \u00een diferen\u021ba specific\u0103 a celor opt miliarde de locuitori ai Terrei.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd poate<\/em> fi totu\u0219i ob\u021binut\u0103 unanimitatea? \u00cen c\u00e2teva situa\u021bii \u0219i contexte precise, cu amendamentul c\u0103 \u00een fiecare dintre ele unanimitatea este mai degrab\u0103 mimat\u0103<\/em> dec\u00e2t autentic\u0103. Unul dintre aceste contexte este spa\u021biul concentra\u021bionar dinastic, a\u0219a cum este el ilustrat de Coreea de Nord de alalt\u0103ieri, de ieri sau de azi. Coreea de Nord a lui Kim Ir Sen, a lui Kim Jong-il sau a lui Kim Jong-un. Aici unanimitatea d\u0103 regula jocului, mai cu seam\u0103 a celui politic. Supunerea la vot a unei propuneri sau a unei ini\u021biative este un simulacru \u00een care pretinsa unanimitate se ob\u021bine rapid, fiindc\u0103 nu-i d\u0103 nim\u0103nui prin cap s\u0103 mi\u0219te \u00een front. Ab\u021binerea sau votul \u00eempotriv\u0103 ar fi erezii de atitudine care l-ar trimite pe r\u0103zvr\u0103tit fie la \u00eenchisoare, fie direct \u00een fa\u021ba plutonului de execu\u021bie. \u00centr-o \u021bar\u0103 unde po\u021bi fi condamnat fiindc\u0103 n-ai pl\u00e2ns suficient de conving\u0103tor la moartea unei oficialit\u0103\u021bi, ie\u0219irea din caden\u021ba votului unanim este de neacceptat. \u00cen oarecare leg\u0103tur\u0103 cu mistica unanimit\u0103\u021bii nord-coreene, s\u0103 ne amintim \u0219i de una dintre glumele care circulau \u00een comunism apropo de sistemul de vot din Albania lui Enver Hodja: \u201eCine este pentru s\u0103 ridice o m\u00e2n\u0103. Cine este \u00eempotriv\u0103 s\u0103 le ridice pe am\u00e2ndou\u0103 \u0219i s\u0103 treac\u0103 la zidul din spate.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Elementul mobilizator al unanimit\u0103\u021bii este, \u00een cazul nord-coreean de alalt\u0103ieri, de ieri \u0219i de azi, frica<\/em>. Frica pur\u0103, pe care o sim\u021bi \u00een fa\u021ba unei fiare gata s\u0103 te sf\u00e2\u0219ie. Po\u021bi b\u0103nui c\u0103 este totu\u0219i vorba de o unanimitate mimat\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme nimeni nu e \u00een stare s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een resorturile \u0219i \u00een mecanismele intime ale fiec\u0103rui votant sau cet\u0103\u021bean din Coreea de Nord. Este posibil \u2013 nu \u0219i probabil, ce-i drept \u2013 ca prin mintea lui X s\u0103 treac\u0103, iute ca s\u0103geata, g\u00e2ndul ab\u021binerii sau al votului \u00eempotriv\u0103. Este posibil \u2013 nu \u0219i probabil, ce-i drept \u2013 ca prin mintea lui Y s\u0103 treac\u0103, iute ca s\u0103geata, g\u00e2ndul fugii peste grani\u021b\u0103 sau m\u0103car cel al scoaterii unui manuscris din \u021bar\u0103. Viteza de reprimare a acestor g\u00e2nduri e egal\u0103 de obicei cu viteza de aplicare a pedepsei \u00een cazul unei nedorite \u0219i nepl\u0103cute deconspir\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n

Monolitul nord-coreean are grij\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, cu formula reporterului TV Adelin Petri\u0219or, \u201eun lag\u0103r c\u00e2t o \u021bar\u0103\u201d, adic\u0103 un teritoriu \u00een care unanimitatea e t\u0103cut\u0103, \u00eencerc\u0103nat\u0103 \u0219i dominat\u0103 de groaz\u0103. Fisurile sunt rarisime \u0219i se astup\u0103 rapid. Una dintre ele este provocat\u0103 cu ni\u0219te ani \u00een urm\u0103 de Bandi (\u00een coreean\u0103, acest cuv\u00e2nt \u00eenseamn\u0103 \u201elicurici\u201d), un scriitor care tr\u0103ie\u0219te \u2013 sau cel pu\u021bin tr\u0103ia<\/em> \u2013 \u00een Coreea de Nord, scrie sub pseudonim \u0219i izbute\u0219te s\u0103 treac\u0103 dincolo de grani\u021b\u0103 c\u00e2teva povestiri care alc\u0103tuiesc un volum cu un titlu dur precum cremenea: Acuza\u021bia<\/em>. \u00cen Rom\u00e2nia, volumul este tradus de Iolanda Prodan pentru Editura Polirom \u00een 2017 \u0219i con\u021bine \u0219apte felii din tortul dictaturii nord-coreene. Wall Street Journal<\/em> spune despre cartea lui Bandi c\u0103 \u201eaminte\u0219te c\u0103 nu toate distopiile sunt fantezii\u201d. Dup\u0103 pu\u021bini ani de la publicarea c\u0103r\u021bii \u00een mai multe \u021b\u0103ri ale lumii, Do Hee-youn, activistul sud-coreean care-l ajutase pe Bandi s\u0103 scoat\u0103 povestirile din \u021bar\u0103, declar\u0103 c\u0103 nu se mai poate lua leg\u0103tura cu el \u0219i c\u0103 se teme de ce e mai r\u0103u. Do Hee-youn b\u0103nuie\u0219te c\u0103 scriitorul a fost asasinat, ceea ce ar echivala cu o refacere brutal\u0103 a unanimit\u0103\u021bii de g\u00e2ndire nord-coreene.<\/p>\n\n\n\n

Mutatis mutandis<\/em> \u0219i toute proportion gard\u00e9e<\/em>, tot despre o unanimitate mimat\u0103 e vorba \u0219i \u00een cazul rom\u00e2nesc al alegerilor din acest an de la Federa\u021bia Rom\u00e2n\u0103 de Fotbal \u0219i de la Liga Profesionist\u0103 de Fotbal. De bun\u0103 seam\u0103, contextul este cu totul altul, iar \u00eentre Coreea de Nord \u0219i Rom\u00e2nia nu exist\u0103 puncte de intersec\u021bie. Cu bubele, eczemele \u0219i furunculele ei, Rom\u00e2nia face parte, de bine de r\u0103u, din Uniunea European\u0103 \u0219i e chemat\u0103 s\u0103 se comporte \u00een consecin\u021b\u0103. E cu at\u00e2t mai mare stupoarea c\u0103, fie \u0219i \u00een\u0103untrul a dou\u0103 entit\u0103\u021bi sportive, unanimitatea e ob\u021binut\u0103 \u0219i aplaudat\u0103 de cei care-o mo\u0219esc. Dac\u0103 \u00een cazul nord-coreean unanimitatea poart\u0103 pecetea groazei paroxistice de pedeapsa capital\u0103, \u00een cazul rom\u00e2nesc elementul care o face posibil\u0103 este interesul<\/em>. De grup \u0219i individual. El \u0219i nu altceva determin\u0103 un bilan\u021b electoral \u00een care R\u0103zvan Burleanu la Federa\u021bia Rom\u00e2n\u0103 de Fotbal \u0219i Gino Iorgulescu la Liga Profesionist\u0103 de Fotbal sunt reconfirma\u021bi pe post cu sut\u0103 la sut\u0103 voturi pentru, zero ab\u021bineri \u0219i zero voturi \u00eempotriv\u0103. Corolarul acestor manevre ubue\u0219ti este seria de rezultate proaste \u0219i de calific\u0103ri ratate care, \u00een mod normal, ar scoate din urn\u0103 al\u021bi<\/em> c\u00e2\u0219tig\u0103tori. Dar cum s\u0103-i scoat\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme domnii Burleanu \u0219i Iorgulescu sunt singurii<\/em> candida\u021bi, f\u0103r\u0103 s\u0103 existe nici m\u0103car posibilitatea pur teoretic\u0103 a surprizei? Din locul \u00een care \u00ee\u0219i tr\u0103ie\u0219te ve\u0219nicia, pesemne c\u0103 Nicolae Ceau\u0219escu, el \u00eensu\u0219i un tenor al unanimit\u0103\u021bii, se \u00eenverze\u0219te de ciud\u0103. Cu toat\u0103 foamea lui de absolut politic, nici m\u0103car el nu a reu\u0219it s\u0103 ob\u021bin\u0103 sut\u0103 la sut\u0103 \u00een alegeri. Pentru mimarea democra\u021biei, scorul electoral al lui Ceau\u0219escu se \u00eenv\u00e2rtea \u00een jurul lui 97 la sut\u0103 \u2013 asta \u00een condi\u021biile \u00een care, pe multe buletine de vot, aleg\u0103torii scriau \u201eVrem p\u00e2ine\u201d, \u201eVrem c\u0103ldur\u0103\u201d, \u201eVrem carne\u201d sau, ceva mai pu\u021bin elegant, \u201eMori, jigodie!\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\n

\u201eDac\u0103 \u00een cazul nord-coreean unanimitatea poart\u0103 pecetea groazei paroxistice de pedeapsa capital\u0103, \u00een cazul rom\u00e2nesc elementul care o face posibil\u0103 este interesul<\/em>.\u201d<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

A treia form\u0103 de unanimitate se pl\u0103m\u0103de\u0219te din elementele care se afl\u0103 la originea primelor dou\u0103: frica \u0219i<\/em> interesul. Combina\u021bia serve\u0219te din nou un cadru politic, \u00eens\u0103 de data asta f\u0103r\u0103 riscurile mortale ale cazului nord-coreean. Este vorba despre baletul de protocol care oblig\u0103 un guvern, un parlament sau o alt\u0103 structur\u0103 politico-administrativ\u0103 s\u0103 mimeze unanimitatea \u00een adoptarea unei declara\u021bii sau a unei rezolu\u021bii. S\u0103 lu\u0103m exemplul ipotetic al unei declara\u021bii comune \u00eempotriva antisemitismului sau \u00eempotriva discrimin\u0103rii. Ea va fi semnat\u0103 obligatoriu de toat\u0103 lumea, chiar dac\u0103 unii semnatari nu o vor face cu deplin\u0103 sinceritate. \u0218i \u00een acest caz unanimitatea va fi tot mimat\u0103<\/em>, fiindc\u0103 franche\u021bea absolut\u0103 ar produce, bine\u00een\u021beles, mai multe ponoase dec\u00e2t foloase. Cei care semneaz\u0103 declara\u021bia f\u0103r\u0103 s\u0103 fie convin\u0219i de valoarea \u0219i de importan\u021ba ei o fac, dup\u0103 cum spuneam, din fric\u0103 \u0219i din interes. Pe de o parte, ei se tem c\u0103, nesemn\u00e2nd sau refuz\u00e2nd public s\u0103 semneze, vor fi privi\u021bi cu ostilitate \u0219i vor risca izolarea; pe de alta, au tot interesul s\u0103 fie evalua\u021bi la fel ca semnatarii sinceri \u0219i s\u0103-\u0219i conserve imaginea favorabil\u0103 \u00een ochii comunit\u0103\u021bii interna\u021bionale.<\/p>\n\n\n

\n
\"\"
Foto: Alex MARA<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Dup\u0103 cum se vede, \u00een toate aceste trei cazuri unanimitatea care se ob\u021bine nu este veritabil\u0103, ci mimat\u0103, pref\u0103cut\u0103, fals\u0103. \u00centr-o lume a\u0219ezat\u0103 corect, \u00een care valorile sunt fixate atent, mecanismele democratice func\u021bioneaz\u0103, iar con\u0219tiin\u021bele nu sunt date cu chirie, chestiunea unanimit\u0103\u021bii veritabile nu se pune dec\u00e2t \u00een situa\u021bii de via\u021b\u0103 simple, f\u0103r\u0103 ecou \u0219i anvergur\u0103. Exist\u0103 unanimitate dac\u0103 trei fra\u021bi din trei aleg s\u0103 cumpere aceea\u0219i pr\u0103jitur\u0103. Sau dac\u0103 to\u021bi cei cinci membri ai unei familii se uit\u0103 \u00eempreun\u0103 la aceea\u0219i emisiune-concurs. \u00cen rest, problema unanimit\u0103\u021bii este o fals\u0103 problem\u0103. O lege nu poate fi votat\u0103 (repet, \u00een lumea democra\u021biei reale) cu unanimitate de voturi. Un partid nu c\u00e2\u0219tig\u0103 alegerile cu unanimitate de voturi. C\u00e2\u0219tig\u0103toarea unui concurs de frumuse\u021be, la fel. Iar un pre\u0219edinte de \u021bar\u0103, cu at\u00e2t mai pu\u021bin.<\/p>\n\n\n\n

Puse cap la cap, aceste lucruri duc \u00eempreun\u0103 spre ideea c\u0103 unanimitatea ampl\u0103, fie ea de resort politic, social, sportiv sau cultural, este o imposibilitate. O contradic\u021bie \u00een termeni. \u00cen cel mai bun caz, o utopie.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i iat\u0103-ne ajun\u0219i la momentul c\u00e2nd se cuvine s\u0103 spun c\u00e2teva fraze \u0219i despre utopie. Dic\u021bionarul contribuie aici cu urm\u0103toarele defini\u021bii: 1. \u201eLoc sau stare de via\u021b\u0103 proiectate \u00een viitor, \u00eentruchip\u00e2nd modelul unei ordini social-politice \u0219i religioase ideale\u201d. 2. \u201eProiect de organizare des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 a societ\u0103\u021bii umane, care, ignor\u00e2nd condi\u021biile reale \u0219i legile dezvolt\u0103rii, este irealizabil\u201d. Utopia mai este prezentat\u0103 \u0219i drept 3. un \u201eproiect imaginar, fantezist, imposibil de concretizat\u201d. Primele dou\u0103 defini\u021bii par decupate dintr-un manual de socialism \u0219tiin\u021bific, pe c\u00e2nd a treia, de\u0219i laconic\u0103, pune accentele corect. \u00centr-adev\u0103r, modul verbal al utopiei este condi\u021bionalul perfect: ar fi fost, dac\u0103 s-ar fi putut. (Neput\u00e2ndu-se, nu este). \u00cen filozofie sau \u00een literatur\u0103, utopiile sunt \u00eenarip\u0103ri ale g\u00e2ndului care vor s\u0103 amenajeze spa\u021bii ale armoniei des\u0103v\u00e2r\u0219ite, ale concordiei f\u0103r\u0103 sincope, ale bunei credin\u021be f\u0103r\u0103 rest. \u00cen lumea utopiei nimeni nu sufer\u0103 de foame sau de s\u0103r\u0103cie, nimeni nu se teme c\u0103 va fi ucis \u00een r\u0103zboi, de gloan\u021be sau de ger, \u0219i nimeni nu ur\u0103\u0219te pe nimeni. Nu exist\u0103 garduri, c\u00e2ini de paz\u0103, clauze de bonitate \u0219i garan\u021bii imobiliare. C\u00e2t de departe este totu\u0219i scenariul utopic de acel Homo homini lupus<\/em> preluat de Thomas Hobbes din Asinaria<\/em> lui Plaut. C\u00e2t de puternic reverbereaz\u0103 \u0219i ast\u0103zi judecata lui Hobbes asupra firii omene\u0219ti, c\u00e2nd filozoful englez echivaleaz\u0103 a\u0219a-numita \u201estare natural\u0103\u201d cu \u201er\u0103zboiul tuturor \u00eempotriva tuturor\u201d: \u201eC\u00e2nd doi sau mai mul\u021bi oameni au acela\u0219i scop, ace\u0219tia devin du\u0219mani \u0219i fiecare caut\u0103 s\u0103-l distrug\u0103 pe cel\u0103lalt; ei nu g\u0103sesc nicio pl\u0103cere nici m\u0103car \u00een a se \u00eentov\u0103r\u0103\u0219i, fiindc\u0103 fiecare a\u0219teapt\u0103 ca cel\u0103lalt s\u0103-l pre\u021buiasc\u0103 la fel de mult cum se pre\u021buie\u0219te el \u00eensu\u0219i, iar dispre\u021bul sau lipsa aprecierii apare drept motiv de conflict.\u201d Asta spre a nu mai spune c\u00e2t de mare este distan\u021ba dintre candoarea proiectului utopic \u0219i acreala cinic\u0103 a lui Schopenhauer, care sus\u021bine c\u0103 \u201e\u00een fond, via\u021ba este o afacere care nu-\u0219i acoper\u0103 costurile\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Fiindc\u0103 \u00ee\u0219i propun s\u0103 \u00eenfiin\u021beze o societate perfect\u0103, un loc f\u0103r\u0103 cusur, creatorii de utopii sunt ironiza\u021bi prin \u00eens\u0103\u0219i \u0219tampila care li se aplic\u0103. \u201eU topos\u201d are sensul de \u201eloc care nu exist\u0103\u201d; ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, configurarea lui nu e altceva dec\u00e2t un puseu de febr\u0103 a min\u021bii, dublat de cele mai multe ori de nemul\u021bumirile pe care i le provoac\u0103 autorului lumea \u0219i societatea \u00een mijlocul c\u0103reia tr\u0103ie\u0219te. Poate c\u0103 a\u0219a se explic\u0103 de ce o parte dintre utopi\u0219ti \u00ee\u0219i construiesc \u021binuturile la mare distan\u021b\u0103 de \u021bara \u00een care \u00ee\u0219i duc zilele. Escapismul de acest tip se leag\u0103, poate, \u0219i de escapismul turistului contemporan care vrea mereu s\u0103 vad\u0103 ceva care s\u0103-i atenueze rela\u021bia nu tocmai fericit\u0103 cu locul natal sau cu domiciliul. Ast\u0103zi turi\u0219tii rom\u00e2ni se duc \u00een Maldive, \u00een Bali sau pe Costiera Amalfitana nu doar fiindc\u0103 a thing of beauty is a joy for ever<\/em> (\u201eEtern\u0103 bucurie-i frumuse\u021bea\u201d), cum scrie John Keats \u00een Endymion<\/em>, ci \u0219i fiindc\u0103, timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 sau dou\u0103, nu vor s\u0103 mai \u0219tie nimic de Calafat, B\u00e2rlad sau Or\u0219ova. Escapismul utopic, adic\u0103 recrearea unei lumi de vis din resursele unei realit\u0103\u021bi neconvenabile, \u00eel face pe Thomas Morus cel din Utopia<\/em> s\u0103-\u0219i plaseze construc\u021bia ideal\u0103 pe o insul\u0103, pe Tommasso Campanella s\u0103 construiasc\u0103 Cetatea soarelui<\/em> \u00een apropierea fostului Ceylon (Sri Lanka de ast\u0103zi) \u0219i pe Francis Bacon s\u0103 inventeze un decor utopic \u00een Pacificul de Sud pentru Noua Atlantid\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Pus\u0103 la treab\u0103 \u00een direc\u021bie invers\u0103, imagina\u021bia scriitoriceasc\u0103 fabric\u0103 re\u021bete ale anihil\u0103rii c\u0103rora li se spune, dup\u0103 cum bine \u0219ti\u021bi, distopii. Dac\u0103 utopia este vis, distopia este co\u0219mar. Unde utopia construie\u0219te raiul, distopia construie\u0219te iadul. Prefixul \u201edis\u201d semnaleaz\u0103 ceva ie\u0219it din sfera normalit\u0103\u021bii, inclusiv o abera\u021bie, iar defini\u021bia de prim\u0103 instan\u021b\u0103 pe care o d\u0103 dic\u021bionarul distopiei este de resort anatomic: \u201eAnomalie care const\u0103 \u00een situarea unui organ \u00een alt loc dec\u00e2t cel \u00een care ar fi normal s\u0103 se afle\u201d. Dep\u0103\u0219ind acest prim nivel al definirii, ajungem la plasarea distopiei \u00een antitez\u0103 cu utopia. Cromatica distopiei privilegiaz\u0103 negrul, plumburiul sau cenu\u0219iul uniformizant, \u00een vreme ce pecetea cromatic\u0103 a utopiei este pastelul. Dac\u0103 \u00eentr-o construc\u021bie utopic\u0103 nu se poate \u00eent\u00e2mpla nimic r\u0103u, \u00eentr-o construc\u021bie distopic\u0103 nu se poate \u00eent\u00e2mpla nimic bun. Distopia este de obicei un t\u0103r\u00e2m al suferin\u021bei, al pervertirii instinctelor elementare, al pierderii reperelor, al controlului \u0219i supravegherii draconice. \u021aine de pitorescul fiin\u021bei omene\u0219ti \u0219i de marea ei putere de relativizare, placat\u0103 pe o memorie care de multe ori uit\u0103 ce ar trebui s\u0103 re\u021bin\u0103 \u0219i re\u021bine ce ar trebui s\u0103 uite, s\u0103 preia identitatea unui personaj celebru al unei distopii pe m\u0103sur\u0103 (Big Brother din 1984<\/em>) \u0219i s\u0103 fac\u0103 din el un produs de televiziune (\u00eent\u00e2i \u00een Olanda, \u0219i apoi, prin preluare, \u00een alte \u021b\u0103ri, printre care \u0219i Rom\u00e2nia). \u0218i fiindc\u0103 am amintit de 1984<\/em>, romanul lui George Orwell considerat distopia cea mai cunoscut\u0103 a literaturii din ultima sut\u0103 de ani, da\u021bi-mi voie s\u0103 mai amintesc dou\u0103, absolut obligatorii pentru cei care vor s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 exact esen\u021ba universului concentra\u021bionar \u0219i a bunului-plac: Noi<\/em> de Evgheni Zamiatin \u0219i Z\u00e2tul<\/em> de Tatiana Tolstaia. <\/p>\n\n\n

\n
\"\"
Foto: Alex MARA<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Inventivi \u00een materie de g\u0103selni\u021be identitare, englezii nu au g\u0103sit totu\u0219i o denumire alternativ\u0103 pentru distopie. Au f\u0103cut-o, \u00een schimb, pentru utopie, \u00een care au v\u0103zut, cu o formul\u0103 f\u0103r\u0103 menajamente, ceva c\u0103ruia \u00eei spun the fools\u2019 paradise<\/em>. Paradisul pro\u0219tilor. De fapt, al optimi\u0219tilor care, de\u0219i sunt la curent cu s\u00e2mburele malefic cuib\u0103rit \u00een\u0103untrul fiec\u0103rei fiin\u021be omene\u0219ti, sau poate tocmai din aceast\u0103 cauz\u0103, se str\u0103duiesc s\u0103-i confere gra\u021bia reabilit\u0103rii. S\u0103 vad\u0103 \u00een om arhitectul posibil al unui domeniu al dreptei cumpene, al binelui, al adev\u0103rului \u0219i al serenit\u0103\u021bii. C\u00e2t de mic e pasul de la optimism la candoare (spre a vorbi eufemistic) nici nu mai trebuie dovedit, mai cu seam\u0103 dac\u0103 ne uit\u0103m \u00een jur \u0219i vedem cum arat\u0103 lumea de ast\u0103zi. \u00centre Cetatea soarelui<\/em> scris\u0103 cu sute de ani \u00een urm\u0103 de Campanella \u0219i \u00cemp\u0103ratul mu\u0219telor<\/em> de William Golding, aventura distopic\u0103 de secol dou\u0103zeci a unui grup de copii naufragia\u021bi pe o insul\u0103 pustie, pe cititor \u00eel atrage mai mult autenticitatea acesteia din urm\u0103. Poate \u0219i pentru c\u0103 \u2013 poveste veche \u2013 r\u0103ul se vinde bine, pe c\u00e2nd binele se vinde r\u0103u. Iar \u00cemp\u0103ratul mu\u0219telor<\/em> este o carte (\u0219i) despre miezul r\u0103u al fiin\u021bei, despre precaritatea ei nedizolvabil\u0103. La criteriul veridicit\u0103\u021bii, utopiile pic\u0103 examenul, pe c\u00e2nd distopiile \u00eel trec. Unele, cu brio. E \u0219i motivul pentru care v\u0103 invit s\u0103 nu uita\u021bi constatarea Monic\u0103i Lovinescu: \u201e\u00cen r\u0103u, fiin\u021ba omeneasc\u0103 ne va surprinde mereu.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Iar acum, dup\u0103 ce ne-am l\u0103murit termenii discu\u021biei, v\u0103 propun s\u0103 revenim la titlul prezent\u0103rii mele: \u201eUnanimitatea: o utopie\u201d. \u0218i s\u0103 vedem dac\u0103 a\u0219a-numita iluzie a unanimit\u0103\u021bii<\/em> poate fi depistat\u0103 \u00een lumea de ast\u0103zi, dincolo de cazurile f\u0103r\u0103 anvergur\u0103 \u0219i for\u021b\u0103 de dispersie ale celor trei fra\u021bi care aleg aceea\u0219i pr\u0103jitur\u0103 \u0219i ale celor cinci membri ai familiei care se uit\u0103 la aceea\u0219i emisiune-concurs. S\u0103 vedem, cu alte cuvinte, dac\u0103 nu cumva pl\u0103tim \u0219i noi abonament la clinicile de \u00eenfrumuse\u021bare prin unanimitate. Inutil de spus, ar fi vorba aici de o unanimitate autentic\u0103, netrucat\u0103 \u0219i care se opune frontal unanimit\u0103\u021bii mimate din Coreea de Nord sau de la Federa\u021bia Rom\u00e2n\u0103 de Fotbal.<\/p>\n\n\n\n

\n

\u201eDac\u0103 \u00een cazul nord-coreean unanimitatea poart\u0103 pecetea groazei paroxistice de pedeapsa capital\u0103, \u00een cazul rom\u00e2nesc elementul care o face posibil\u0103 este interesul<\/em>.\u201d<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

Dac\u0103 vom fi sinceri, vom recunoa\u0219te c\u0103 nutrim iluzia unanimit\u0103\u021bii \u0219i c\u0103 vrem s\u0103 suscit\u0103m \u00een permanen\u021b\u0103 aprobare deplin\u0103. O facem \u00een cele dou\u0103 registre principale ale vie\u021bii: registrul personal \u0219i registrul profesional. \u00cen ceea ce prive\u0219te registrul personal, ne dorim ca lucrurile pe care le facem \u0219i le exprim\u0103m s\u0103 fie apreciate \u2013 dac\u0103 se poate, de toat\u0103<\/em> lumea. S\u0103 fac\u0103 impresie bun\u0103. S\u0103 sar\u0103 \u00een ochi. Ne-ar pl\u0103cea s\u0103 ne aplaude (metaforic vorbind) toat\u0103<\/em> scara de bloc pe care locuim fiindc\u0103 nu avem restan\u021be la \u00eentre\u021binere. Ne-ar pl\u0103cea s\u0103 fim da\u021bi exemplu de to\u021bi<\/em> prietenii \u0219i de toate<\/em> cuno\u0219tin\u021bele pentru grija pe care le-o purt\u0103m p\u0103rin\u021bilor. Ne-ar pl\u0103cea ca to\u021bi<\/em> cunoscu\u021bii s\u0103 ne observe modestia, cump\u0103tarea \u0219i bunul-sim\u021b. F\u0103c\u00e2nd asta, ne-am instala, poate f\u0103r\u0103 s\u0103 ne d\u0103m seama, exact \u00een acea iluzie a unanimit\u0103\u021bii pe care n-o putem avea dec\u00e2t dac\u0103 accept\u0103m din capul locului c\u0103 demersul nostru este utopic \u0219i c\u0103 nu are cum s\u0103 dea rezultatele pe care ni le dorim. Dar atunci, c\u00e2t\u0103 vreme recuno\u0219ti caracterul utopic al demersului, la ce bun s\u0103 mai \u00eentre\u021bii o asemenea iluzie? Impasul logic este, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, evident pentru oricine.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd vine vorba despre registrul profesional, apare o complica\u021bie absent\u0103 \u00een \u021bes\u0103tura registrului personal. Aici iluzia unanimit\u0103\u021bii se manifest\u0103 cu at\u00e2t mai ap\u0103sat cu c\u00e2t creativitatea<\/em> meseriei pe care o avem este mai ridicat\u0103. \u0218i nu doar at\u00e2t. Dat fiind c\u0103 registrul profesional sub\u00een\u021belege evolu\u021bia \u00een ochiul public, ne-am dori ca \u0219i admira\u021bia pe care-o suscit\u0103m (unanim\u0103, cum altfel?) s\u0103 fie exprimat\u0103 tot public<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Or, aici cazul cu adev\u0103rat relevant este cazul scriitorilor, al compozitorilor, al c\u00e2nt\u0103re\u021bilor, al regizorilor \u0219i al arti\u0219tilor. (Am fost tentat s\u0103-i trec pe list\u0103 \u0219i pe traduc\u0103tori, dar am renun\u021bat. Lipsa de recunoa\u0219tere de care are parte aceast\u0103 breasl\u0103 e un scandal \u00een form\u0103 continuat\u0103, la fel de mare ca modul \u00een care le este subapreciat\u0103 munca din punct de vedere financiar.) Iar acest caz, cazul arti\u0219tilor, este relevant din dou\u0103 motive. Primul motiv \u021bine, cum spuneam, de creativitatea ridicat\u0103 \u2013 uneori dezl\u0103n\u021buit\u0103 \u2013 pe care-o pune \u00een joc actantul public din domeniul artei. Al doilea motiv \u021bine de o component\u0103 a creatorului de care e foarte greu s\u0103 faci abstrac\u021bie \u0219i aproape imposibil s\u0103 scapi. Iar aceast\u0103 component\u0103 se nume\u0219te orgoliu<\/em>. Dac\u0103 vre\u021bi, orgoliu creator<\/em>. Un frezor care munce\u0219te \u00een fabric\u0103 nu-\u0219i propune s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 admira\u021bia general\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 un asemenea g\u00e2nd l\u0103untric i-ar deschide calea spre smintire. El poate avea doar orgoliul muncii bine f\u0103cute, nu \u0219i pe cel al crea\u021biei, pentru simplul motiv c\u0103 aportul creator a ceea ce face acel frezor e aproape inexistent. Spre deosebire de el, sculptorul, poeta, romancierul, soprana \u0219i actorul de dram\u0103 \u00ee\u0219i infuzeaz\u0103 crea\u021bia cu o doz\u0103 puternic\u0103 de orgoliu, indiferent dac\u0103 sunt sau nu dispu\u0219i s-o recunoasc\u0103. Iar acest orgoliu nu \u021bine doar de calitatea \u00eenalt\u0103 a presta\u021biei, ci \u0219i de recunoa\u0219terea de care s-ar cuveni s\u0103 se bucure ea \u00een r\u00e2ndul publicului. Dac\u0103 se poate, de recunoa\u0219terea ei unanim\u0103<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Or, tocmai c\u0103 nu<\/em> se poate. \u0218i chiar dac\u0103 s-ar putea, o astfel de recunoa\u0219tere nu s-ar manifesta la fel. Actorul de teatru sau soprana ar fi ova\u021biona\u021bi imediat dup\u0103 \u00eencheierea actului artistic \u0219i uneori \u2013 la scen\u0103 deschis\u0103 \u2013 \u00een desf\u0103\u0219urarea lui. \u00cen schimb, sculptorul, poeta \u0219i romancierul lucreaz\u0103 izolat, iar \u00eentre terminarea operei \u0219i testul publicului se scurge o perioad\u0103 de timp sau mic\u0103 sau mai mare, ceea ce am\u00e2n\u0103 judecata de gust (aten\u021bie, nu<\/em> \u0219i de valoare). Ajungem \u00een acest fel la unul dintre cuvintele-cheie care fac imposibil\u0103 unanimitatea: cuv\u00e2ntul gust<\/em>. \u0218i depist\u0103m, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu el, un viciu de logic\u0103 elementar\u0103 \u00een capcana c\u0103ruia cad cei mai mul\u021bi dintre creatorii care se instaleaz\u0103 \u2013 \u00een direct sau decalat \u2013 sub ochii publicului. <\/p>\n\n\n

\n
\"\"
Foto: Alex MARA<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Acest viciu de logic\u0103 este copil\u0103resc de simplu \u0219i provine din dubla calitate a creatorului: aceea de om care pe de o parte produce<\/em> art\u0103 (muzic\u0103, film, sculptur\u0103, literatur\u0103 etc.), iar pe de alt\u0103 parte consum\u0103<\/em> arta produs\u0103 de al\u021bii. C\u00e2nd se g\u0103se\u0219te \u00een ipostaza consumatorului, creatorului nostru i se pare firesc s\u0103-i plac\u0103 unele opere, s\u0103-l lase rece altele \u0219i s\u0103-i displac\u0103 altele. Prin contrast, c\u00e2nd r\u0103m\u00e2ne \u00een ipostaza creatorului, el \u0219i-ar dori ca normalitatea lui de consumator s\u0103 nu mai fie valabil\u0103 pentru cei care se raporteaz\u0103 critic la crea\u021bia lui. \u00cen acest caz, logica se fractureaz\u0103, iar elementul care produce fractura este vechea noastr\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103, orgoliul.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 exemplific\u0103m. S\u0103-l lu\u0103m, de pild\u0103, pe romancierul Paul Ionescu (numele sunt pur ilustrative). Romancierul Paul Ionescu ador\u0103 romanele lui Mihai Popescu, \u00eel enerveaz\u0103 romanele lui Petru Dumitrescu \u0219i-l las\u0103 profund indiferent romanele lui Vasile Georgescu. Este judecata lui<\/em> de gust, pe care o exprim\u0103 cu argumente literare, estetice sau de alt\u0103 natur\u0103 (scoatem din ecua\u021bie argumentele politice, etice \u0219i ideologice). Este o judecat\u0103 care-l angajeaz\u0103 direct, personal \u0219i exclusiv. Ei bine, c\u00e2nd public\u0103 el<\/em> un roman, Paul Ionescu nutre\u0219te dorin\u021ba (confundat\u0103 adeseori cu preten\u021bia) ca acest roman s\u0103 le plac\u0103 (dac\u0103 se poate, p\u00e2n\u0103 la adora\u021bie) tuturor: \u0219i lui Mihai Popescu, \u0219i lui Petru Dumitrescu, \u0219i lui Vasile Georgescu, \u0219i celorlal\u021bi cititori. Paleta de aprecieri pe care o manevrase el \u00een calitate de consumator le este refuzat\u0103 acum celorlal\u021bi. De ce? Fiindc\u0103 Paul Ionescu dore\u0219te s\u0103 beneficieze de aprecierile superlative ale tuturor<\/em> cititorilor \u2013 nu doar de aprecierile celor trei confra\u021bi. Altfel spus, Paul Ionescu dore\u0219te s\u0103 ating\u0103 unanimitatea.<\/p>\n\n\n\n

Agravanta acestei dorin\u021be \u021bine de modul \u00een care romancierul Paul Ionescu (s\u0103-l folosim tot pe el drept exemplu) \u00ee\u0219i falsific\u0103 stilul de-a scrie \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t produsul lui s\u0103 plac\u0103 tuturor: \u0219i iubitei sau so\u021biei, \u0219i pre\u0219edintelui de bloc, \u0219i agentului de asigur\u0103ri, \u0219i \u0219efului ierarhic, \u0219i prietenilor, \u0219i medicului de familie, \u0219i poli\u021bistului din intersec\u021bie. Este cea mai sigur\u0103 form\u0103 de a-\u021bi t\u0103ia craca succesului de sub picioare \u0219i de-a ob\u021bine rezultate contrare celor pe care mizezi. Publicul simte contrafacerea \u0219i o respinge la fel cum ar respinge un vin f\u0103cut din pastile. Iat\u0103 unde te duce obsesia unanimit\u0103\u021bii. Iar dac\u0103 aceast\u0103 obsesie se \u00eenso\u021be\u0219te cu dorin\u021ba de-a epata, de-a provoca suspine admirative \u0219i ochi da\u021bi extatic peste cap, urm\u0103rile sunt cu at\u00e2t mai p\u0103guboase.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2nd spun asta, m\u0103 g\u00e2ndesc la vorba englezeasc\u0103 it takes one to know one<\/em>. Orgoliul (mai degrab\u0103 zodiacal dec\u00e2t auctorial, c\u00e2t\u0103 vreme \u00eenc\u0103 nu publicasem nimic), dorin\u021ba de-a epata de la prima carte \u0219i visul umed al unanimit\u0103\u021bii de voturi \u00een r\u00e2ndul publicului m-au f\u0103cut \u0219i pe mine s\u0103-mi pervertesc stilul \u0219i mijloacele. Consecin\u021ba a fost clar\u0103 \u0219i dur\u0103: am debutat cu un roman lung, indigest \u0219i prolix, \u00een care am vrut s\u0103 \u00eengr\u0103m\u0103desc tot ce acumulasem \u00een aproape trei decenii de via\u021b\u0103 \u0219i care s-a dovedit a fi, la o recitire lucid\u0103, un chix somptuos. Singura consolare a fost c\u0103 nu am beneficiat de aten\u021bia niciunui critic literar, care ar fi avut toate motivele s\u0103 m\u0103 jupoaie de viu. De atunci, ori de c\u00e2te ori sunt \u00eentrebat (\u0219i, slav\u0103 Domnului, sunt) ce i-a\u0219 recomanda unui scriitor aflat la \u00eenceput de drum, formulez aceea\u0219i sugestie: nu \u00eencerca s\u0103 le placi tuturor<\/em>. Unanimitatea este \u2013 vezi titlul prezent\u0103rii mele \u2013 o utopie. Nici Shakespeare nu le-a pl\u0103cut tuturor. Nici Goethe. Nici Moli\u00e8re. Nici Tolstoi. Nici Balzac. Nici Mario Vargas Llosa, Salman Rushdie sau Daniel Pennac. Gustul este fatalmente subiectiv, iar tu, produc\u0103torul de art\u0103, nu ai voie s\u0103 te la\u0219i \u00eengenuncheat de o judecat\u0103 de gust. S\u0103 spunem c\u0103 mie unuia nu-mi place Elfriede Jelinek. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 opera ei este inferioar\u0103 valoric, ci pur \u0219i simplu c\u0103 nu-mi place mie<\/em>, a\u0219a cum altora nu le plac Umberto Eco, Dolores Redondo, Franz Kafka, Patrick Modiano sau James Joyce. Sau, ajung\u00e2nd \u00een ograda noastr\u0103, Neagu Djuvara. Nu m\u0103 opresc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor asupra lui, ci tocmai fiindc\u0103, de c\u00e2nd s-a \u00eentors \u00een \u021bar\u0103, a trezit o simpatie public\u0103 mult peste cea de care s-au bucurat toate celelalte figuri importante ale culturii noastre. Ei bine, chiar \u0219i un om ca el a avut contestatari, a fost jignit \u0219i i s-au servit insolen\u021be. Asta \u00een ciuda portretului de o reconfortant\u0103 c\u0103ldur\u0103 pe care i-l face Horia-Roman Patapievici \u00een articolul \u201eNeagu Djuvara, universalul concret al civiliza\u021biei rom\u00e2ne\u201d, scris \u00een 2018, la moartea lui Neagu Djuvara:<\/p>\n\n\n\n

\u201e\u00cen aceste condi\u021bii de pierdere \u0219i irosire, \u00eemi place s\u0103 cred c\u0103 \u00cengerul compasiunii s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 p\u0103streze pentru noi undeva, la ad\u0103post \u0219i de experien\u021ba de e\u0219ec a exilului, \u0219i de experien\u021ba deformant\u0103 a lag\u0103rului \u00een care fusese transformat\u0103 \u021bara, pe cineva<\/em> \u00eentreg. Pe cineva care s\u0103 nu fie doar martor \u0219i nici doar supravie\u021buitor; care s\u0103 nu fie doar p\u0103str\u0103tor \u0219i nici doar recuperator; nu doar excep\u021bie \u0219i nici doar regul\u0103; pe cineva care s\u0103 fi r\u0103mas \u00eentreg \u00een sensul a ceea ce fusese civiliza\u021bia sufleteasc\u0103 a culturii ucise. […] Omul pe care \u00cengerul compasiunii pentru suferin\u021bele irosite \u00een istorie l-a ales pentru a fi martorul nostru inconturnabil, \u00een acela\u0219i timp ideal-tip al civiliza\u021biei rom\u00e2ne\u0219ti din interbelic \u0219i universal concret al culturii noastre \u00een epoca ei cea mai fertil\u0103, a fost Neagu Djuvara. La \u0219aptezeci \u0219i trei de ani, c\u00e2nd \u00cengerul compasiunii l-a readus \u00een \u021bar\u0103, Neagu Djuvara era perfect fertil \u0219i alegru, preg\u0103tit pentru o nou\u0103 tinere\u021be, pe care a tr\u0103it-o al\u0103turi de noi cu o intensitate, o pasiune intelectual\u0103 \u0219i o distinc\u021bie a urbanit\u0103\u021bii admirabile. Cine a avut ochi de v\u0103zut a putut vedea. Cine a avut urechi de auzit a putut auzi. Mai mult dec\u00e2t a f\u0103cut Neagu Djuvara pentru noi nici pietrele nu pot striga.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Ei bine, nici m\u0103car Neagu Djuvara nu a fost chiar pe gustul tuturor.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i fiindc\u0103 tot am vorbit despre gust, fie-mi permis s\u0103 consemnez, din simpl\u0103 pre\u021buire pentru un autor din care am tradus zece c\u0103r\u021bi, o p\u0103rere a lui Julian Barnes: \u201eCea mai violent\u0103 form\u0103 a gustului este \u00eendr\u0103gostirea.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 oamenii nu au aceea\u0219i respira\u021bie, acela\u0219i fuleu \u0219i aceea\u0219i fizionomie, e de la sine \u00een\u021beles c\u0103 nu pot avea acelea\u0219i gusturi, preferin\u021be \u0219i op\u021biuni. Ele difer\u0103 de la om la om, chiar dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 uneori ca diferen\u021bele s\u0103 fie abia sesizabile. Nepl\u0103c\u00e2ndu-ne tuturor acelea\u0219i m\u00e2nc\u0103ruri, acelea\u0219i vinuri, acelea\u0219i haine sau acelea\u0219i ora\u0219e, e cum nu se poate mai firesc s\u0103 nu ne plac\u0103 acelea\u0219i fructe din livezile artei, culturii \u0219i g\u00e2ndirii. Antoni Gaud\u00ed e fie adulat, fie detestat pentru Sagrada Familia. Modigliani \u00eei entuziasmeaz\u0103 pe unii \u0219i-i face s\u0103 se str\u00e2mbe pe al\u021bii. Pink Floyd e ascultat c\u00e2nd cu extaz, c\u00e2nd cu mefien\u021b\u0103. Exist\u0103 sondaje \u00een care acela\u0219i actor e considerat de unii reponden\u021bi cel mai bun din lume, iar de al\u021bii cel mai slab. Altfel spus, dictatura unanimit\u0103\u021bii e un fals de la cap la coad\u0103. \u0218i totodat\u0103 o stupizenie la fel de lipsit\u0103 de noim\u0103 ca \u00eentreb\u0103rile din categoria \u201eCare este cel mai bun film pe care l-ai v\u0103zut \u00een via\u021ba ta?\u201d sau \u201eCare este cea mai frumoas\u0103 pies\u0103 pe care ai ascultat-o vreodat\u0103?\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Cobor\u00e2nd acum dintr-un empireu al artelor \u00eencins de curen\u021bii de aer fierbinte ai orgoliului, merit\u0103 s\u0103 arunc\u0103m o privire \u0219i asupra unui nivel evident inferior de c\u0103utare a unanimit\u0103\u021bii. Este vorba despre nivelul re\u021belelor sociale. \u00cen spe\u021b\u0103, despre Facebook. Descoperim \u0219i aici c\u0103 mul\u021bi, chiar foarte<\/em> mul\u021bi dintre cei care de\u021bin un cont de Facebook jinduiesc dup\u0103 o unitate de p\u0103reri peste care s\u0103 prezideze netulbura\u021bi de excep\u021bii \u0219i de striden\u021be. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, c\u00e2nd g\u0103sesc de cuviin\u021b\u0103, ei intervin ca s\u0103 opereze ceva ce li se pare a fi o aseptizare a contului personal, c\u00e2nd \u00een realitate opera\u021biunea pe care o efectueaz\u0103 evoc\u0103 mai degrab\u0103 patul lui Procust dec\u00e2t oferirea dreptului la opinie. Simplu spus, cei mai mul\u021bi de\u021bin\u0103tori de conturi de Facebook \u00ee\u0219i doresc comentatori care s\u0103 le c\u00e2nte \u00een strun\u0103, s\u0103 le \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 punctul de vedere, s\u0103-i elogieze \u0219i finalmente s\u0103 se declare onora\u021bi de contemporaneitatea cu ei. Utopia unanimit\u0103\u021bii se las\u0103 v\u0103zut\u0103 \u0219i aici, numai c\u0103 felul \u00een care \u00ee\u0219i gestioneaz\u0103 unii de\u021bin\u0103tori contul de Facebook ne trimite din nou cu g\u00e2ndul la unanimitatea mimat\u0103<\/em>. De ce? Fiindc\u0103 sub influen\u021ba unui orgoliu care vede \u00een divergen\u021ba de opinii un lucru nes\u0103n\u0103tos, anumi\u021bi de\u021bin\u0103tori de cont le taie microfonul (sau macaroana) celor care \u00ee\u0219i permit s\u0103 aib\u0103 alte p\u0103reri dec\u00e2t ei. \u0218tim foarte bine c\u0103 unul dintre cuvintele-cheie ale vie\u021bii pe Facebook este block<\/em>. Sunt nespus de pu\u021bini cei care nu fac niciodat\u0103 apel la acest cuv\u00e2nt \u0219i nu-i blocheaz\u0103 pe nepofti\u021bi. Dar cine sunt nepofti\u021bii? \u0218i nu cumva blocarea celor care refuz\u0103 s\u0103 se \u00eencoloneze \u00een corala l\u0103ud\u0103torilor e un semn de sl\u0103biciune interioar\u0103?<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 aici dou\u0103 lucruri care merit\u0103 amintite. Primul este argumentul igienic<\/em> al bloc\u0103rii, \u00een temeiul c\u0103ruia blochezi pe cineva nu pentru con\u021binutul punctului de vedere exprimat, ci pentru limbajul agresiv, truculent sau ofensator. Posesorul contului de Facebook se prevaleaz\u0103 de dreptul (discre\u021bionar, dar p\u00e2n\u0103 la un punct logic) de-a plivi buruienile din gr\u0103dina contului: pe acei comentatori care vorbesc injurios, practic\u0103 atacul mizerabil la persoan\u0103 sau formuleaz\u0103 enun\u021buri nedrepte, mincinoase \u0219i vexante. Adic\u0103 pe mojici \u0219i pe huligani.<\/p>\n\n\n\n

Al doilea lucru care merit\u0103 amintit este argumentul gazdei dictatoriale<\/em>, care \u00ee\u0219i pune \u00een gard\u0103 musafirii c\u0103 trebuie s\u0103 respecte regulile casei. Cel pu\u021bin una dintre aceste reguli este de neg\u00e2ndit: punctul de vedere comun sau, cu un cuv\u00e2nt detestat din cauza celui care a uzat \u0219i a abuzat de el, consensul<\/em>. Cunosc destui de\u021bin\u0103tori de conturi de Facebook care \u0219terg comentarii, iar apoi \u00eei blocheaz\u0103 pe autorii lor nu din cauza insultelor, ci fiindc\u0103 p\u0103rerile lor nu coincid cu ale de\u021bin\u0103torilor de conturi. A\u0219a se face c\u0103, de multe ori, ceea ce promite s\u0103 fie un dialog cu miez e oprit c\u00e2nd \u021bi-e lumea mai drag\u0103, fiindc\u0103 de\u021bin\u0103torul de cont prefer\u0103 corala elogioas\u0103 a admiratorilor necondi\u021biona\u021bi unei discu\u021bii cu argumente.<\/p>\n\n\n\n

Ce ob\u021bine de\u021bin\u0103torul de cont \u00eentr-o asemenea situa\u021bie? O agora virtual\u0103? Nici vorb\u0103. Singurul lucru pe care-l ob\u021bine e un pansament pe orgoliu, \u00eenso\u021bit de impresia fals\u0103 (despre care \u0219tie \u0219i el<\/em> c\u0103 e fals\u0103) c\u0103 toat\u0103 lumea e de acord cu el \u0219i-l prive\u0219te ca pe un astru divin. Cu alte cuvinte, opera\u021biunea de plivire, de asanare, de igienizare sau cum vre\u021bi s\u0103-i spune\u021bi are ca rezultat o unanimitate contraf\u0103cut\u0103. O unanimitate fals\u0103. O unanimitate mimat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Iar asta fiindc\u0103 unanimitatea autentic\u0103 este, a\u0219a cum am spus-o deja de c\u00e2teva ori \u00een decursul acestei prezent\u0103ri, o utopie. Nimic altceva.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

(Conferin\u021b\u0103 sus\u021binut\u0103 \u00een data de 5 decembrie 2022, \u00een Amfiteatrul Muzeului \u201e\u021a\u0103rii Cri\u0219urilor\u201d din Oradea)<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O conferin\u021b\u0103 de Radu Paraschivescu<\/p>\n","protected":false},"author":240,"featured_media":7121,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1590],"tags":[1468,1579,1591,1592,1593],"coauthors":[1589],"class_list":["post-7122","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-conferintele-familia","tag-conferintele-familia","tag-nr-1-2023","tag-radu-paraschivescu","tag-unanimitate","tag-utopie"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/04\/Radu_Paraschivescu.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7122","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/240"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7122"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7122\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7132,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7122\/revisions\/7132"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7121"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7122"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7122"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7122"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=7122"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}