{"id":7106,"date":"2023-03-28T15:04:57","date_gmt":"2023-03-28T12:04:57","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7106"},"modified":"2023-03-28T15:05:03","modified_gmt":"2023-03-28T12:05:03","slug":"girl-on-fire","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7106","title":{"rendered":"Girl on Fire"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/buncarul-de-origami-ioana-vintila-a253548.jpeg\" alt=\"\" class=\"wp-image-7107\" width=\"403\" height=\"647\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/buncarul-de-origami-ioana-vintila-a253548.jpeg 537w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/buncarul-de-origami-ioana-vintila-a253548-187x300.jpeg 187w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/buncarul-de-origami-ioana-vintila-a253548-480x771.jpeg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 403px) 100vw, 403px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Ioana Vintil\u0103, <em>bunc\u0103rul de origami<\/em>, Casa de Editur\u0103 Max Blecher, Bistri\u021ba, 2022<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">F\u0103r\u0103 prea mult zgomot se consum\u0103, cel pu\u021bin p\u00e2n\u0103 acum, revenirea Ioanei Vintil\u0103 \u00een poezie. Cu aceea\u0219i nelini\u0219te \u0219i un discurs vorace-anxios, <em>bunc\u0103rul de origami<\/em> (Casa de Editur\u0103 Max Blecher, 2022) e un soi de cazemat\u0103 de unde \u00ee\u0219i proiecteaz\u0103 viziunile pline de for\u021b\u0103 \u0219i atac\u0103 tot ce \u00eei iese \u00een cale. La cinci ani distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de debutul din <em>P\u0103s\u0103ri \u00een furtuna de nisip<\/em> (Casa de Editur\u0103 Max Blecher, 2018), poeta \u0219i-a mai lucrat \u00eentre timp metodele; <em>bunc\u0103rul<\/em> e, \u00eentr-un fel, sora mai mare, ceva mai trecut\u0103 prin via\u021b\u0103 \u0219i mai rafinat\u0103, a <em>P\u0103s\u0103rii<\/em>, un volum care func\u021bioneaz\u0103 foarte bine \u00eentr-un registru pu\u021bin \u00eent\u00e2lnit la al\u021bi poe\u021bi tineri, \u0219i anume unul \u00een acela\u0219i timp exterminator \u0219i delicat, ghidat de suficient\u0103 maturitate \u00eenc\u00e2t s\u0103 canalizeze foarte bine astea dou\u0103 impulsuri esen\u021biale.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Ioana Vintil\u0103 scrie aici (o f\u0103cea \u0219i la debut, dar poate nu at\u00e2t de evident) o poezie care e un melanj \u00eentre incisivitatea filmelor lui I\u00f1\u00e1rritu (prima lui perioad\u0103) &amp; melancolia ironic\u0103 a vis\u0103torilor realist-viscerali\u0219ti din <em>Detectivii s\u0103lbatici<\/em>. Spiritul \u0103sta tulbure treneaz\u0103 peste toate sferele de interes ale plachetei; ea pare, la \u00eenceput, c\u0103 vrea s\u0103 vorbeasc\u0103 despre tot, c\u0103 textele nu au o unitate, ci mizeaz\u0103, mai degrab\u0103, pe impactul loviturii; treptat, se decanteaz\u0103 tot mai clar un discurs al fragilit\u0103\u021bii, bine mascat sub terminologia inginereasc\u0103 (folosit\u0103 cu maxim\u0103 eficien\u021b\u0103) &amp; un imaginar al micilor \u0219i marilor dezastre, pe o scar\u0103 care merge de la personal, de la poemele care recupereaz\u0103 micile biografii latino (vezi pictogramele degrad\u0103rii din poemele <em>ochii Omayrei S\u00e1nchez \u00een pia\u021ba San Pietro<\/em>, <em>ce-ai f\u0103cut, Mauricio<\/em>, \u0219i, mai ales, <em>rug\u0103ciune pentru Luc\u00eda &amp; Chiara<\/em>, una dintre cele mai puternice \u201epiese\u201d ale c\u0103r\u021bii, care e \u0219i-un bun indicator pentru direc\u021bia \u00een care poate merge experimentul Ioanei Vintil\u0103 \u00een acest volum), la poemele dedicate tat\u0103lui, de o fragilitate special\u0103, \u0219i p\u00e2n\u0103 spre o zon\u0103 mai general\u0103 (cum merge lumea asta, direc\u021bia ei \u0219i-o critic\u0103 social\u0103 implicit\u0103, care \u00eei reliefeaz\u0103 cinismul).<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Chiar cu toat\u0103 partitura asta tematic\u0103 generoas\u0103, atitudinea general\u0103 \u2013 \u0219i ceea ce o deosebe\u0219te de debut \u2013 e un fel anume de a se raporta la poezie, \u00eentr-un mod mult mai asumat, fire\u0219te, cum e de a\u0219teptat la un al doilea volum, \u0219i cu o energie a pozi\u021bion\u0103rii care se vede la tot pasul. Sub forma gestului virulent \u2013 textul ei se ia la tr\u00e2nt\u0103 cu tot, e cuprins de o energie a demol\u0103rii de necontestat \u2013 se ascunde, mai degrab\u0103, a\u0219 zice, un soi de elan cultural, o form\u0103 de radicalizare poetic\u0103, prin care Ioana Vintil\u0103 \u00ee\u0219i define\u0219te &amp; individualizeaz\u0103 demersul de fa\u021b\u0103. E drept, \u00eel mascheaz\u0103 bine, a\u0219a cum o face \u0219i \u00eentr-un text ca <em>\u0103sta nu e un poem de dragoste<\/em>, pe care \u00eel prefa\u021beaz\u0103 cu mult\u0103 (auto)luciditate \u2013 \u201epoemele de dragoste prind cel mai bine\u201d \u2013, pe un care \u00eel construie\u0219te apoi cu inteligen\u021b\u0103 pe un fir al anxiet\u0103\u021bii &amp; al locului c\u0103ldu\u021b pe care \u00eel g\u0103se\u0219te \u00een cuplu, \u00een ciuda tezei anun\u021bat\u0103 ini\u021bial \u00een titlu: \u201edintre toate, doar dragostea a fost bun\u0103 cu mine. te-am\/ avut de la \u00eenceput, complet. simt c\u0103 ar fi imposibil s\u0103 fii cu\/ dorin\u021bele \u00een al\u0103 parte. c\u0103 \u00ee\u021bi simt bun\u0103tatea ca pe o p\u0103tur\u0103\/ flau\u0219at\u0103, \u00eenvelindu-m\u0103 str\u00e2ns, str\u00e2ns, mai ales c\u00e2nd logic\/ ar fi s\u0103 te \u021bii c\u00e2t mai departe. s\u0103 simplifici. s\u0103 ai lini\u0219te pe\/ care s-o umpli cu muzica ta \u0219i at\u00e2t. s\u0103 dormi nop\u021bile f\u0103r\u0103\/ s\u0103 te \u00eengrijorezi de v\u00e2rtejul din capul meu, de picioru\u0219e\/ care \u021bes imagini ce m\u0103-nsp\u0103im\u00e2nt\u0103, glazurate de lumina\/ alburie de la 4 a.m. s\u0103-mi sim\u021bi \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103rile f\u0103r\u0103 tremurat\/\/ \u00een schimb, tragi draperiile, \u00een spatele lor, lumina lil\u00e0 a\/ dimine\u021bii se arcuie\u0219te pe spinarea pisicii\u201d. Sunt locuri, \u00eens\u0103, unde vehemen\u021ba Ioanei Vintil\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te propriul act artistic e explicit\u0103, f\u0103r\u0103 aluzii, ori f\u0103r\u0103 subtilit\u0103\u021bi de orice fel, \u0219i \u00een care poezia <em>bunc\u0103rului<\/em> e, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, a\u0219a cum o spune chiar titlul, o form\u0103 de rezisten\u021b\u0103\/ instigare \u0219i-o redut\u0103 \u2013 protectiv\u0103 \u0219i precar\u0103, \u00een acela\u0219i timp \u2013 \u00een fa\u021ba amenin\u021b\u0103rilor \u0219i fricilor de tot soiul.<\/p>\n\n\n\n<p class=\"wp-block-paragraph\">Cred c\u0103 \u00een cheia asta se cite\u0219te cel mai bine poezia ei, prin valoarea cultural\u0103 implicit\u0103, ca form\u0103 de a se raporta la tot. Iar un text ca <em>who&#8217;s that girl<\/em> vorbe\u0219te suficient de limpede despre modul \u00een care proceseaz\u0103 poeta toat\u0103 politica asta a (re)configur\u0103rii identitare: \u201enu \u00een\u021beleg poezia genera\u021biei #\/ vreau scandal &amp; unghii ascu\u021bite\/ nu mi-e de-ajuns un poem confesiv\/\/ am nevoie de penibil: un limbaj\/&nbsp; g\u00e2tuit de istoria \u00eentregii umanit\u0103\u021bi\/\/ :: asta con\u021bine \/ implicit \/ violen\u021b\u0103\/ m\u0103 doare undeva c\u0103 poezia asta poate fi etichetat\u0103\/ expirat\u0103\/\/ nu \u00eenghit poezia panselu\u021belor \u015fi a micilor drame\/ personale\/\/ transformate \u00een elefan\u021bi care cad mor\u021bi de epuizare\/ dup\u0103 ce \u015fi-au f\u0103cut a mia oar\u0103 num\u0103rul de circ\/\/ nu \u00een\u021beleg altlit\/ le trag altlit-i\u0219tilor \u0219uturi p\u00e2n\u0103 au un motiv adev\u0103rat\/ s\u0103 scrie\/\/ ar trebui s-o ard\/ cuminte\/ postuman\u0103\/ cu berea artizanal\u0103 la buzele conturate perfect\u201d. Toat\u0103 afectarea asta n-are nimic cu vreo poz\u0103 <em>cool\/badass<\/em> la Ioana Vintil\u0103, ea vine dintr-o convingere organic\u0103 \u0219i, \u00een acela\u0219i timp, dintr-un mod foarte interiorizat de a \u00een\u021belege &amp; practica poezia \u0219i \u0103sta e, deja, un atu evident al volumului. E aici, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o veritabil\u0103 pledoarie pentru literatur\u0103, foarte agil mascat\u0103, e drept, un proces de asimilare a experien\u021belor topite pe o practic\u0103 artistic\u0103 probabil \u00eenc\u0103 \u00een curs, dar care, chiar \u0219i p\u00e2n\u0103 acum, d\u0103 semne clare de schimbare. \u00cen orice caz, o voce care \u00ee\u0219i pune problema rolului poeziei &amp; a posibilit\u0103\u021bii ei de a mi\u0219ca ceva \u00een lume, \u0219i \u0103sta nu-i pu\u021bin lucru. De textele cu b\u0103taie social\u0103 nu mai zic, unde e limpede sensibilitatea vibrant\u0103 la tot ce nu func\u021bioneaz\u0103 \u00een jur, care puncteaz\u0103 foarte precis \u0219i caustic ipocrizia lumii: \u201ene l\u0103f\u0103im \u00een groapa martirilor\/ plant\u0103m o dat\u0103 la c\u00e2teva luni c\u00e2te-un cop\u0103cel la gura\/ de metrou\/ armele nucleare &amp; platformele petroliere\/ de-acum \u00een fiecare curte\/\/ haide, cere-i scuze ultimului rinocer\/ uit\u0103-te \u00een ochiul lui m\u00e2ncat de mu\u0219te\/ \u015fi f\u0103-i o poz\u0103 cu filtru vintage\/ relaxeaz\u0103-te f\u0103c\u00e2nd surf pe calota glaciar\u0103 care \u00eencape\/ \u00eentr-un mojito\/\/ s\u00e2ngele o s\u0103 fie singurul care ud\u0103 p\u0103m\u00e2ntul\/ p\u00e2n\u0103 o s\u0103 crape de tot\/ cu aripile papagalilor \u00een fl\u0103c\u0103ri ling\u00e2nd cerul\/ \u00eentre timp, India arde c\u0103ut\u00e2nd carcase de vac\u0103 \u00een Gange\/\/ restul -\/ \u00een bula de CO2\/ cu trotinetele electrice pe turbo\u201d, <em>franjuri<\/em>. Dincolo de aproape fiecare dintre poemele ei \u0219i mai ales cele de tipul celui tocmai citat se \u00eentrevede, \u00eentr-o perpetu\u0103 stare de veghe, un spirit critic neobosit \u00een exerci\u021biile lui demistificatoare. A\u0219 zice c\u0103 prima calitate a poemelor din <em>bunc\u0103rul de origami<\/em> e curajul, de\u0219i nu-i de aruncat nici \u00eencercarea Ioanei Vintil\u0103 de a inova la nivel stilistic; textele ei alunec\u0103 ca ni\u0219te bolovani, \u00een sensul c\u0103-s \u00eenc\u0103rcate emo\u021bional, nu c\u0103 nu ar suna bine. Un curaj al sincerit\u0103\u021bii (\u201ece pot alege\/ &amp; ce se alege de inima asta t\u00e2n\u0103r\u0103\/ \u00een care se trage cu revolverul pe jum\u0103tate \u00eenc\u0103rcat\u201d, <em>limax<\/em>) care traverseaz\u0103 de la un cap\u0103t la altul poezia asta b\u0103t\u0103ioas\u0103, politic\u0103 prin to\u021bi porii, dar cu o consisten\u021b\u0103 delicat\u0103 esen\u021bial\u0103, chiar dac\u0103 nu se las\u0103 mereu v\u0103zut\u0103. \u00cen orice caz, e o deta\u0219are fa\u021b\u0103 de debut (sau mai degrab\u0103 o transcendere) \u0219i fa\u021b\u0103 de mode poetice de tot felul, \u00een acela\u0219i timp.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cronic\u0103 literar\u0103 de Andreea Pop<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":7107,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,140,1587,1579],"coauthors":[1139],"class_list":["post-7106","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-critica-literara","tag-ioana-vintila","tag-nr-1-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/buncarul-de-origami-ioana-vintila-a253548.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7106","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7106"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7106\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7117,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7106\/revisions\/7117"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7107"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7106"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7106"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7106"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=7106"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}