{"id":7084,"date":"2023-03-23T16:54:25","date_gmt":"2023-03-23T13:54:25","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7084"},"modified":"2023-03-23T16:54:59","modified_gmt":"2023-03-23T13:54:59","slug":"cioran-in-razboiul-cultural-dintre-est-si-vest","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7084","title":{"rendered":"Cioran \u00een r\u0103zboiul cultural dintre Est \u0219i Vest"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Afis-XX-808x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-7085\" width=\"404\" height=\"512\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Afis-XX-808x1024.jpg 808w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Afis-XX-237x300.jpg 237w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Afis-XX-768x974.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Afis-XX-1212x1536.jpg 1212w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Afis-XX-480x609.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Afis-XX.jpg 1262w\" sizes=\"auto, (max-width: 404px) 100vw, 404px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Dac\u0103 nu ar fi luat hot\u0103r\u00e2rea, dup\u0103 nefericita sa \u201eaventur\u0103 legionar\u0103\u201d, de a nu se mai amesteca niciodat\u0103 \u00een politic\u0103, Cioran ar fi avut toate \u0219ansele s\u0103 devin\u0103 unul dintre actorii de pe frontul cultural al r\u0103zboiului rece din anii \u201950. Succesul <em>Tratatului de descompunere<\/em>, ap\u0103rut \u00een 1949, urmat de <em>Silogismele am\u0103r\u0103ciunii<\/em> \u00een 1952, l-au propulsat \u00een prim-planul vie\u021bii culturale pariziene. \u00cen primii ani ai deceniului \u0219ase frecventeaz\u0103 saloanele literare ale vremii, unde face cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu numero\u0219i scriitori \u2013 printre ei, Alain Bosquet \u0219i Henri Michaux, de care \u00eel va lega o str\u00e2ns\u0103 prietenie. Sunt anii \u00een care r\u0103zboiul cultural dintre Est \u0219i Vest ajunge la apogeu. Cioran e prins \u00een acest r\u0103zboi, poate f\u0103r\u0103 voia lui; cert e c\u0103 numele s\u0103u apare at\u00e2t \u00een unele reviste implicate \u00een sus\u021binerea efortului de contracarare a ofensivei culturale comuniste \u00een Occident, c\u00e2t \u0219i cu prilejul unor manifest\u0103ri publice, menite s\u0103 promoveze cultura occidental\u0103 \u00een anii de dup\u0103 r\u0103zboi, cu scopul de a scoate elitele de sub influen\u021ba propagandei comuniste. Chestiunea e cu at\u00e2t mai pasionant\u0103, din punctul de vedere al istoriei literare, cu c\u00e2t \u00een acest r\u0103zboi cultural au fost implicate \u0219i serviciile secrete americane \u2013 CIA.<\/p>\n\n\n\n<p>Ne-au parvenit foarte pu\u021bine informa\u021bii cu privire la atragerea lui Cioran \u00een aceast\u0103 confruntare cu puternic\u0103 miz\u0103 ideologic\u0103, av\u00e2nd drept actori nu doar scriitori, ci \u0219i al\u021bi intelectuali, arti\u0219ti \u0219i muzicieni. A fost nevoie de cercet\u0103ri anevoioase \u0219i \u00eendelungate \u00een presa \u0219i documentele vremii pentru a putea da de urmele prezen\u021bei lui Cioran \u00een aceast\u0103 b\u0103t\u0103lie, numit\u0103 \u00een epoc\u0103 <em>Kulturkampf<\/em>, \u00een care s-au confruntat aprig intelectualii \u0219i scriitorii situa\u021bi de-o parte \u0219i de alta a Cortinei de Fier. Multe din am\u0103nuntele acestei b\u0103t\u0103lii s-au pierdut, nefiind \u00eentotdeauna consemnate \u00een analele vremii ori \u00een c\u0103r\u021bi. De-abia \u00een ultima vreme au ap\u0103rut c\u00e2teva studii, dup\u0103 ce arhivele care con\u021bineau informa\u021bii sensibile au devenit publice.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen perioada imediat urm\u0103toare celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial, a devenit tot mai clar c\u0103, departe de a se \u00eencheia, conflictul va continua. De ast\u0103 dat\u0103 fo\u0219tii alia\u021bi deveniser\u0103 adversari, iar comuni\u0219tii erau ferm hot\u0103r\u00e2\u021bi s\u0103 demonstreze, prin orice mijloace, superioritatea estetic\u0103 \u0219i, mai ales, moral\u0103 a culturii promovate de ei. \u00cen acest scop, racolau personalit\u0103\u021bi de prim rang, favorabile ideologiei comuniste, pe care le foloseau \u00een organizarea unor manifest\u0103ri culturale, conferin\u021be, festivaluri \u0219i concerte. Americanii au fost de-a dreptul \u0219oca\u021bi c\u00e2nd au aflat c\u0103, \u00een 1947, sovieticii au deschis o fastuoas\u0103 cas\u0103 de cultur\u0103 \u00een inima Berlinului, pe Unter den Linden; pentru moment, le-au r\u0103spuns cu o \u201eAmerika-Haus\u201d \u2013 Casa Americii. Dar apoi \u0219i-au dat repede seama c\u0103 pierd teren \u0219i au trecut la treab\u0103, deci\u0219i s\u0103 c\u00e2\u0219tige aceast\u0103 confruntare pe plan cultural. La originea contraofensivei a fost o conferin\u021b\u0103 a intelectualilor din Berlinul de Vest, \u00een iunie 1950, unde au fost puse bazele Congresului pentru Libertatea Cultural\u0103 (\u201eCongress for Cultural Freedom\u201d \u2013 sau \u201eKongress f\u00fcr kulturelle Freiheit\u201d). Participarea a fost impresionant\u0103, printre personalit\u0103\u021bile prezente num\u0103r\u00e2ndu-se filozofi ca John Dewey, Bertrand Russell, Benedetto Croce, Karl Jaspers \u0219i Jacques Maritain, dar \u0219i scriitori ca Tennessee Williams \u0219i Arthur Koestler, acesta din urm\u0103 citind de la tribun\u0103 manifestul Congresului.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\">\n<p>A fost nevoie de cercet\u0103ri anevoioase \u0219i \u00eendelungate \u00een presa \u0219i documentele vremii pentru a putea da de urmele prezen\u021bei lui Cioran \u00een aceast\u0103 b\u0103t\u0103lie, numit\u0103 \u00een epoc\u0103 <em>Kulturkampf<\/em>, \u00een care s-au confruntat aprig intelectualii \u0219i scriitorii situa\u021bi de-o parte \u0219i de alta a Cortinei de Fier.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n<p>Din anul 1950 dateaz\u0103 \u0219i prima ie\u0219ire public\u0103 a lui Cioran, el particip\u00e2nd la o dezbatere la celebrul club Maintenant din Paris, acolo unde Sartre \u021binuse, \u00een octombrie 1945, conferin\u021ba \u201eExisten\u021bialismul e un umanism\u201d. La acest club, a\u0219adar, la \u00eenceputul lunii mai, a avut loc o dezbatere pe tema \u201eLa couleur noire de la litt\u00e9rature\u201d, la care al\u0103turi de Cioran au participat scriitorii Raymond Las Vergnas, Michel Carrouges \u0219i Roger Caillois. Nu \u0219tim cum s-a desf\u0103\u0219urat \u0219i nici \u00een ce a constat interven\u021bia lui Cioran. \u00cens\u0103, dup\u0103 toate probabilit\u0103\u021bile, atunci a intrat \u00een contact cu Roger Caillois, unul dintre scriitorii activi pe frontul r\u0103zboiului cultural, fiind implicat, doi ani mai t\u00e2rziu, \u00een organizarea Conferin\u021belor \u201eL\u2019Oeuvre du XXe si\u00e8cle\u201d de la Paris, sub egida Congresului pentru Libertatea Cultural\u0103. Caillois a fost \u0219i colaborator asiduu la <em>Preuves<\/em>, revist\u0103 \u00eenfiin\u021bat\u0103 \u00een 1951 \u0219i condus\u0103 de jurnalistul elve\u021bian Fran\u00e7ois Bondy. Ap\u0103r\u00e2nd la Paris, revista fusese prima dintre cele finan\u021bate de Congres, fiind urmat\u0103 cur\u00e2nd de o \u00eentreag\u0103 re\u021bea: <em>Der Monat<\/em> \u00een Germania, <em>Encounter<\/em> \u00een Marea Britanie, <em>Tempo presente<\/em> \u00een Italia, ca s\u0103 le amintim doar pe cele mai importante.<\/p>\n\n\n\n<p>Dar s\u0103 vedem, concret, \u00een ce a constat contribu\u021bia lui Cioran la aceast\u0103 mi\u0219care cultural\u0103, menit\u0103 s\u0103 lupte \u00eempotriva expansiunii ideilor comuniste. Un prim moment este cel din luna aprilie a anului 1952, c\u00e2nd public\u0103 un articol \u00een <em>Preuves<\/em> (num\u0103rul 14),eseul s\u0103u fiind intitulat \u201eComment on devient fataliste\u201d. La scurt timp dup\u0103 apari\u021bia acestui text, \u00een pres\u0103 este anun\u021bat\u0103 participarea sa, pe 21 mai, al\u0103turi de Raymond Aron, W.H. Auden, R.P. Danielou \u0219i al\u021bii, la una dintre cele patru dezbateri, cea intitulat\u0103 \u201eR\u00e9volte et communion\u201d, din cadrul festivalului \u201eL\u2019Oeuvre du XXe si\u00e8cle\u201d (16-30 mai), organizat de Congresul pentru Libertatea Cultural\u0103. Printre participan\u021bii la aceste conferin\u021be se mai g\u0103sesc William Faulkner, Katherine Ann Porter, Andr\u00e9 Malraux, Denis de Rougemont \u0219i Roger Caillois, acesta din urm\u0103 fiind \u0219i membru \u00een comitetul de organizare a festivalului. Din nou, \u00een zadar am c\u0103utat am\u0103nunte privind interven\u021bia lui Cioran \u00een cadrul dezbaterilor, ziarele vremii consemn\u00e2nd doar partea muzical-artistic\u0103 a festivalului, const\u00e2nd \u00een numeroase concerte \u0219i expozi\u021bii interna\u021bionale.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen ceea ce prive\u0219te articolul lui Cioran din revista <em>Preuves<\/em>, el pare s\u0103 se \u00eenscrie, la prima vedere, \u00een linia de contracarare a ofensivei comuniste. Trebuie spus din start c\u0103, de\u0219i nu neap\u0103rat de dreapta, revista condus\u0103 de Fran\u00e7ois Bondy era o platform\u0103 de exprimare pentru intelectualii europeni liberali, chiar \u0219i pentru cei care sus\u021bineau st\u00e2nga democrat\u0103, dar care erau reticen\u021bi fa\u021b\u0103 de marxismul promovat agresiv de st\u00e2nga comunist\u0103, dominant\u0103 \u00een epoc\u0103. Istoricul Tony Judt spune despre <em>Preuves<\/em> c\u0103 revista a furnizat singura platform\u0103 liberal\u0103 anticomunist\u0103, \u00eentr-o Fran\u021b\u0103 dominat\u0103 de periodice neutraliste, pacifiste (pacifismul fiind unul dintre sloganurile \u00een\u0219el\u0103toare ale sovieticilor) \u2013 denumite \u00een literatura de specialitate \u201etovar\u0103\u0219i de drum\u201d, sau chiar declarat comuniste (v. <em>Postwar: A History of Europe Since 1945<\/em>, Penguin, 2005, p. 223). Eseul lui Cioran din <em>Preuves<\/em>, \u201eComment on devient fataliste\u201d, a ap\u0103rut \u00eentr-o sec\u021biune intitulat\u0103 \u201eTerre roumaine\u201d, al\u0103turi de un articol al lui Mircea Eliade. El con\u021bine referiri la specificul fascismului rom\u00e2nesc, \u00een spe\u021b\u0103 la fascina\u021bia mor\u021bii (\u201emoartea legionar\u0103\u201d, a c\u0103rei origine, afirm\u0103 el, se afl\u0103 \u00eentr-un \u201efond tulbure care nu poate fi influen\u021bat nici de ideologia democratic\u0103 \u0219i nici de ra\u021bionalism\u201d), dar \u0219i la teroarea bazat\u0103 pe mistica \u201erug\u0103ciunii \u0219i a revolverului\u201d. Articolul, \u00een esen\u021b\u0103 unul critic la adresa totalitarismului, eviden\u021biaz\u0103 prin contrast faptul c\u0103 \u201epentru orice rom\u00e2n cultivat, Parisul este un absolut, iar Fran\u021ba o religie\u201d; prelucrat ulterior de Cioran, textul a fost inclus \u00een <em>Ispita de a exista <\/em>(1956), \u00een care, \u00eempreun\u0103 cu un altul, ap\u0103rut ini\u021bial \u00een <em>Libert\u00e9 de l\u2019esprit<\/em>, formeaz\u0103 eseul \u201eMic\u0103 teorie a destinului\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>S\u0103 mai amintim, \u00een contextul efortului de promovare a culturii americane, care constituia unul dintre obiectivele sus\u021binute intens de CIA, \u00eenc\u0103 un articol din aceast\u0103 perioad\u0103 al lui Cioran, publicat \u00een octombrie 1952. El a ap\u0103rut \u00een primul num\u0103r al unei alte reviste apropiate de Congres, <em>Profils<\/em>, \u0219i era intitulat \u201eScott Fitzgerald: Physiologie de l\u2019effondrement\u201d, fiind inclus mai t\u00e2rziu \u00een volumul <em>Exerci\u021bii de admira\u021bie<\/em>, cu titlul: \u201eFitzgerald. Experien\u021ba pascalian\u0103 a unui romancier american\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Era oare Cioran con\u0219tient de faptul c\u0103 toate aceste manifest\u0103ri culturale erau subven\u021bionate de SUA, ele fiind menite nu doar s\u0103 st\u0103vileasc\u0103 ofensiva cultural\u0103 a comuni\u0219tilor, ci \u0219i s\u0103 promoveze cultura de tip occidental, \u00een special cea american\u0103? E foarte posibil, c\u0103ci \u00een mediile intelectuale se vorbea adesea \u2013 ce-i drept, mai mult pe la col\u021buri \u2013 c\u0103 \u00een spatele unor reviste ca <em>Preuves<\/em> se afl\u0103 CIA (dovezile au ie\u0219it la iveal\u0103 de-abia \u00een anii \u201960). C\u0103 s-a \u00eencercat atragerea lui \u00een aceast\u0103 ampl\u0103 ac\u021biune de contracarare a ofensivei culturale comuniste, e aproape cert: stau dovad\u0103 participarea sa la festivalul \u201eL\u2019Oeuvre du XXe si\u00e8cle\u201d \u0219i articolul din <em>Preuves<\/em>, la originea acestor apari\u021bii ale lui Cioran pe frontul r\u0103zboiului cultural afl\u00e2ndu-se, probabil, Roger Caillois. S\u0103 \u021binem cont \u00eens\u0103 de faptul c\u0103 Cioran n-a mai publicat \u00een <em>Preuves<\/em> \u00een perioada urm\u0103toare, articolul din 1952 fiind singurul \u2013 p\u00e2n\u0103 \u00een 1959, c\u00e2nd \u00eei apare \u00eenc\u0103 un eseu, intitulat \u201eL\u2019\u00c2ge d\u2019or\u201d (V\u00e2rsta de aur), f\u0103r\u0103 ca acesta s\u0103 mai con\u021bin\u0103 nimic politic. S\u0103 men\u021bion\u0103m \u0219i faptul c\u0103 \u00een deceniul urm\u0103tor unele dintre eseurile sale vor ap\u0103rea \u0219i \u00een revista <em>Partisan Review<\/em> din New York, care adoptase o linie anticomunist\u0103, fiind o vreme sus\u021binut\u0103 \u0219i ea cu fonduri provenind de la CIA. Iar cu Fran\u00e7ois Bondy avea s\u0103 men\u021bin\u0103 leg\u0103tura peste decenii, acesta realiz\u00e2nd cu Cioran un interviu pentru televiziunea elve\u021bian\u0103, pe care l-a filmat acas\u0103 la el, \u00een mansarda de pe rue de l\u2019Od\u00e9on.<\/p>\n\n\n\n<p>Este posibil ca apari\u021biile publice \u0219i publicistice ale lui Cioran din perioada de \u00eenceput a r\u0103zboiului rece s\u0103 fi avut motive de ordin politic, sau s\u0103 fi fost cauzate pur \u0219i simplu de dorin\u021ba sa de afirmare \u00een spa\u021biul cultural francez. Nu putem \u0219ti cu precizie care este adev\u0103rul. Oricare ar fi fost \u00eens\u0103 motiva\u021bia real\u0103 a prezen\u021bei sale \u00een <em>Preuves<\/em> sau \u00een dezbaterile organizate de Congresul pentru Libertatea Cultural\u0103, un lucru este cert: \u00een cele din urm\u0103 nu s-a l\u0103sat ademenit de c\u00e2ntecul sirenelor ideologice, respect\u00e2ndu-\u0219i p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t hot\u0103r\u00e2rea de a nu se mai implica vreodat\u0103 \u00een politic\u0103. \u0218i poate c\u0103 nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor scria, \u00een deschiderea <em>Ispitei de a exista<\/em>: \u201eSe nimice\u0219te cel care, asum\u00e2ndu-\u0219i voca\u021bia \u0219i \u00eemplinind-o, se agit\u0103 \u00een\u0103untrul istoriei; se m\u00e2ntuie\u0219te doar cel care sacrific\u0103 har \u0219i talente, pentru ca astfel, eliberat de calitatea de om, s\u0103 huzureasc\u0103 \u00een fiin\u021b\u0103.\u201d<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Reconstituiri de Alexandru Seres<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":7085,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1006,52],"tags":[137,229,1579,1008],"coauthors":[1126],"class_list":["post-7084","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-reconstituiri","category-rubrici","tag-alexandru-seres","tag-cioran","tag-nr-1-2023","tag-reconstituiri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Afis-XX.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7084","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7084"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7084\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7089,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7084\/revisions\/7089"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7085"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7084"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7084"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7084"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=7084"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}