{"id":7061,"date":"2023-03-22T15:34:49","date_gmt":"2023-03-22T12:34:49","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7061"},"modified":"2023-03-22T15:34:55","modified_gmt":"2023-03-22T12:34:55","slug":"seductia-inocentei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7061","title":{"rendered":"Seduc\u021bia inocen\u021bei"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-full is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/gabriel-cartarescu.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-7062\" width=\"434\" height=\"636\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/gabriel-cartarescu.jpg 578w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/gabriel-cartarescu-204x300.jpg 204w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/gabriel-cartarescu-480x704.jpg 480w\" sizes=\"auto, (max-width: 434px) 100vw, 434px\" \/><figcaption class=\"wp-element-caption\">Gabriel C\u0103rt\u0103rescu, <em>m\u00e2ine o s\u0103 fiu fericit<\/em>, ed. Charmides, 2022<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>Prima impresie la lectura volumului de debut al lui Gabriel C\u0103rt\u0103rescu (<em>m\u00e2ine o s\u0103 fiu fericit<\/em>) e luminozitatea. Totul cap\u0103t\u0103 un halou str\u0103lucitor, \u00eenvelind realitatea \u00eentr-o mantie a curiozit\u0103\u021bii f\u0103r\u0103 ocoli\u0219uri. T\u00e2n\u0103rul poet caut\u0103 cu febrilitate acut\u0103 \u00een\u021belesuri acolo unde ele nu se las\u0103 descoperite u\u0219or \u0219i se av\u00e2nt\u0103 \u00eentr-un demers de deconstruc\u021bie a miturilor urbane \u0219i a cli\u0219eelor sociale; el face toate aceste lucruri nu din pozi\u021bia gratuit\u0103 a unui r\u0103zvr\u0103tit, ci din aceea a unui june pe care nu-l mul\u021bumesc explica\u021biile facile \u0219i comune. &nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;<\/p>\n\n\n\n<p>Una dintre temele esen\u021biale ale c\u0103r\u021bii este problematizarea afec\u021biunii \u00eentr-o lume mecanic\u0103, din care iubirea pare deseori evacuat\u0103. \u00cen universul hipertehnologizat \u00een care ne tr\u0103im existen\u021bele, \u00eent\u00e2lnirea cu o \u201eminte superb\u0103\u201d (a se citi: diferit\u0103 de toate celelalte) pare o ocazie unic\u0103 pentru poet de a chestiona propria sa aderen\u021b\u0103 la \u201ecerul plin de servere abandonate\u201d. Luciditatea \u00eel determin\u0103 s\u0103-\u0219i asume postura de adaptat la noua lume, dar \u00eei d\u0103 \u0219i nesperatul curaj de a se visa rupt de ceea ce \u00eel \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 de lucrurile cu adev\u0103rat importante: \u201ec\u00e2ndva am dat peste o minte superb\u0103\/ care nu p\u0103rea s\u0103 aib\u0103\/ o plac\u0103 de re\u021bea\/ nu avea nici o muf\u0103 \u00een ceaf\u0103\/ nici o anten\u0103 ascuns\u0103 prin p\u0103r\/ dar mi-a spus ni\u0219te lucruri\/ pe care nu le mai auzisem de la al\u021bii\/\/ au trecut c\u00e2\u021biva ani de atunci\/ \u0219i \u00eenc\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc\/ oare duc undeva cablurile acestea?\/ oare chiar vin ideile de-a lungul lor?\/ sau e cerul plin de servere abandonate\/ servere goale\/ l\u0103sate acolo de cine \u0219tie c\u00e2nd\/\/ poate \u00eentr-o zi o s\u0103 am curajul\/ s\u0103 m\u0103-ntind\/ \u0219i s\u0103-mi tai firele\u201d (p. 6).<\/p>\n\n\n\n<p>Via\u021ba nu e perceput\u0103 ca o desf\u0103\u0219urare secven\u021bial\u0103 a unor episoade cronologice, ci ca o aglomerare, \u00eentr-un singur fir de nisip, a tuturor experien\u021belor cuantificabile. Noi tr\u0103im prezentul \u00eentr-un mod conven\u021bional, ne raport\u0103m la el ca la singura eviden\u021b\u0103 cunoscut\u0103, de\u0219i \u2013 \u00eentr-un plan mai larg \u2013 momentele sunt inter\u0219anjabile; pe o scar\u0103 a infinitului, ele se petrec de fapt \u00een acela\u0219i timp, un timp cosmic, palpabil \u0219i atotcuprinz\u0103tor. De aceea, poetul \u00ee\u0219i \u00eenregistreaz\u0103, cu o camer\u0103 ascuns\u0103 a min\u021bii, cele mai prozaice fapte, d\u00e2ndu-le prin aceast\u0103 con\u0219tientizare \u0219ansa permanen\u021bei: \u201etrecutul poate n-a avut sens\/ mult mai probabil ar fi c\u0103 doar \u00een aceast\u0103 clip\u0103\/ exist\u0103 tot ce \u0219tim c\u0103 exist\u0103\/ amintirile \u0219i sufletele noastre\/\/ totu\u0219i nu conteaz\u0103\/\/ \u00een clipe infinite se va \u00eent\u00e2mpla c\u00e2ndva\/ toat\u0103 via\u021ba mea de-acum\/ \u00een clipe infinite se va \u00eent\u00e2mpla c\u00e2ndva\/ s\u0103 m\u0103n\u00e2nc lasagna\u201d (p. 8).<\/p>\n\n\n\n<p>Impresionant e felul \u00een care poetul mediteaz\u0103 asupra raportului dintre existen\u021b\u0103 \u0219i senzorialitate. \u00cen imagini simple, dar cu impact vizual puternic, Gabriel C\u0103rt\u0103rescu propune o delimitare a organicului fa\u021b\u0103 de spirit. Mintea izolat\u0103 de realitate, omul n\u0103scut f\u0103r\u0103 sim\u021buri sunt tot at\u00e2tea dovezi c\u0103 via\u021ba e o prelungire a materialit\u0103\u021bii, desf\u0103\u0219ur\u00e2ndu-se cu aceea\u0219i for\u021b\u0103 \u0219i dincolo de ea. De aici \u0219i nedumerirea, de o profunzime revelatoare, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu unicitatea vie\u021bii ca unicitate a corpului fizic pe care ea \u00eel locuie\u0219te. Via\u021ba unic\u0103, pare s\u0103 spun\u0103 poetul, e o risip\u0103, c\u00e2t\u0103 vreme noi suntem doar accidental condi\u021biona\u021bi de limitele noastre biologice: \u201em\u0103 \u00eentreb cum e s\u0103 fii \u00eengropat \u00een p\u0103m\u00e2nt\/ s\u0103 sim\u021bi p\u0103m\u00e2ntul \u00een jurul corpului t\u0103u\/ pe piele\/ s\u0103 nu mai \u0219tii \u00een ce direc\u021bie te ui\u021bi\/\/ m\u0103 \u00eentreb ce ar face o minte izolat\u0103 de realitate\/ un om care s-a n\u0103scut f\u0103r\u0103 sim\u021buri\/\/ m\u0103 \u00eentreb nu dac\u0103 vedem culorile diferit\/ ci dac\u0103 vedem sentimentele diferit\/\/ m\u0103 \u00eentreb ce ne \u021bine lega\u021bi de corp\/ cum po\u021bi s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti o singur\u0103 via\u021b\u0103\u201d (p. 16-17). Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, moartea poate fi privit\u0103 \u0219i ca o punte c\u0103tre <em>the next level<\/em>, c\u0103tre o transmutare a eului \u00eentr-un <em>dincolo<\/em> enigmatic: \u201esunt nemul\u021bumit\/ dar sunt nemul\u021bumit inten\u021bionat\/ uneori moartea sun\u0103 ca o via\u021b\u0103 mai real\u0103\/\/ vreau s\u0103 scap de prietenii mei \u0219i de \/ pielea mea\/\/ vreau s\u0103 m\u0103 bag \u00eentr-un sertar\/ s\u0103 simt mirosul de lemn \u0219i de praf\/ \u0219i s\u0103 trec la ceea ce urmeaz\u0103\u201d (p. 26). Nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103toare metafora sertarului (un loc mic, f\u0103cut din lemn \u0219i din praf) ca depozitar al r\u0103m\u0103\u0219i\u021belor corpului \u00eenainte de transformarea sa \u00een <em>altceva<\/em>.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\">\n<p>Credin\u021ba neclintit\u0103 a poetului \u00een frumuse\u021be, \u00een iubire, \u00een m\u00e2ntuire e dublat\u0103 mereu de inteligen\u021ba cu care admite c\u0103 face parte din acela\u0219i sistem artificial \u0219i fals pe care tot el \u00eel condamn\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n<p>Pe de alt\u0103 parte, exist\u0103 aici o vitalitate ludic\u0103, manifestat\u0103 printr-un joc de-a Dumnezeu, mai ales c\u00e2nd dragostea de via\u021b\u0103 debordeaz\u0103 \u0219i ia formele cele mai copil\u0103re\u0219ti. Preaplinul, elanul juvenil creeaz\u0103 tablouri suprarealiste, amestec de comedie \u0219i dram\u0103, atenuate \u00een final de \u00een\u021belegerea faptului c\u0103 mersul lumii nu ni se datoreaz\u0103, c\u0103 \u201eiarba nu crede-n mine\u201d: \u201esunt prea energic\/ a\u0219a c\u0103 \u00eencep s\u0103 urlu \u0219i s\u0103 r\u00e2d incontrolabil\/ smulg iarba cu violen\u021b\u0103\/ mi-o \u00eendes \u00een gur\u0103\/ sunt \u00een euforie acum\/ am sentimentul c\u0103 eu controlez firele de iarb\u0103\/ eu le decid soarta\/ sunt cu totul lipsite de putere \u00een fa\u021ba mea\/ sunt Dumnezeul ierbii, puterea mi-e absolut\u0103,\/ pot s\u0103 salvez sau s\u0103 distrug\/ \u00eencep s\u0103 m\u0103 dau cu capul de-o piatr\u0103\/ r\u00e2z\u00e2nd\/ m\u0103 simt iubit de Univers\/ iarba nu crede-n mine\/ st\u0103 acolo \u0219i cre\u0219te \u00een nesim\u021bire\u201d (p. 46).<\/p>\n\n\n\n<p>Credin\u021ba neclintit\u0103 a poetului \u00een frumuse\u021be, \u00een iubire, \u00een m\u00e2ntuire e dublat\u0103 mereu de inteligen\u021ba cu care admite c\u0103 face parte din acela\u0219i sistem artificial \u0219i fals pe care tot el \u00eel condamn\u0103. Poetul pare un prizonier \u00eentre dorin\u021ba de afec\u021biune \u0219i triste\u021bea de a constata c\u0103 e, la r\u00e2ndul lui, un damnat: \u201ec\u00e2nd \u00ee\u021bi ating p\u0103rul\/ ating doar ni\u0219te sfori moarte\/ c\u00e2nd m\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ezi cu c\u0103ldur\u0103\/ apreciez cre\u0219terea temperaturii\/ din corp\/\/ c\u00e2nd o s\u0103 urli\/ o s\u0103 merg la televizorul\/ unde pot da volumul mai \u00eencet\/\/ c\u00e2nd m\u0103 \u00eentind \u00een pat\/ \u00eencep s\u0103 pl\u00e2ng\/ pentru c\u0103 sunt la fel ca tine.\u201d (p. 110-111). De aceea, singura variant\u0103 acceptabil\u0103 e a disolu\u021biei, a topirii \u00eentr-un somn din metarealitatea care ne accept\u0103 pe to\u021bi; iubirea se va reg\u0103si acolo, ca o form\u0103 nou\u0103 de comuniune \u00een urma dispari\u021biei fizice: \u201eam pl\u00e2ns \u0219i am urcat \u00eentr-un copac\/ acolo, singur, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi dau seama,\/ pielea mea a absorbit\/ albastrul de pe cer\/ \u0219i albastru m-am sc\u0103ldat \u00een marea\/ p\u00e2n\u0103 atunci transparent\u0103\/\/ fiecare corp a \u00eenceput s\u0103 salte\/ \u00een jurul unui foc\/\/ la culcare ne-am privit\/ \u00een timp ce disp\u0103ream\u201d (p. 112).<\/p>\n\n\n\n<p>La doar 19 ani, Gabriel C\u0103rt\u0103rescu scrie unul dintre cele mai frumoase volume de debut din ultimii ani. Cu un stil de o simplitate dezarmant\u0103, cu o estetic\u0103 minimal\u0103, dar \u00eembog\u0103\u021bit\u0103 cu o metafizic\u0103 a anodinului, <em>m\u00e2ine o s\u0103 fiu fericit<\/em> e cartea unui suflet curat la \u00eent\u00e2lnirea cu marile \u00eentreb\u0103ri. P\u00e2n\u0103 \u0219i titlul sugereaz\u0103 aceast\u0103 a\u0219teptare a edific\u0103rii: fericirea se am\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 dup\u0103 elucidarea misterelor lumii; poezia lui Gabriel C\u0103rt\u0103rescu reprezint\u0103 o combina\u021bie perfect\u0103 \u00eentre ambi\u021bia de a primi toate r\u0103spunsurile \u0219i candoarea tinere\u021bii infinite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O cronic\u0103 de Dan-Liviu Boeriu<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":7062,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[140,99,1585,1579],"coauthors":[1187],"class_list":["post-7061","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-critica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-gabriel-cartarescu","tag-nr-1-2023"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/gabriel-cartarescu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7061","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7061"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7061\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7068,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7061\/revisions\/7068"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7062"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7061"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7061"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7061"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=7061"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}