{"id":7052,"date":"2023-03-21T16:19:11","date_gmt":"2023-03-21T13:19:11","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7052"},"modified":"2023-03-21T16:19:16","modified_gmt":"2023-03-21T13:19:16","slug":"scandaloasa-onoare-a-stigmatului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=7052","title":{"rendered":"Scandaloasa onoare a stigmatului"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Ovidiu Pecican, Rom\u00e2nii \u2013 stigmat etnic, patrii imaginare. O c\u0103utare istoric\u0103<\/em>, Humanitas, 2022<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

E aproape un truism s\u0103 spui c\u0103 Ovidiu Pecican este un istoric excentric. Nu prin renun\u021barea la rigoarea trebuincioas\u0103, nu prin crearea de disonan\u021be \u00een raport cu etalonul adev\u0103rului \u0219i nici prin derapaje frivole \u00een chestiunea interpret\u0103rii. Este excentric \u00een sens propriu, adic\u0103 printr-o des-centrare cu metod\u0103 \u0219i discern\u0103m\u00e2nt fa\u021b\u0103 de paradigma clasic\u0103 a istoriografiei, anume aceea \u00een care autorul sau istoricul trebuie s\u0103 fie invizibil, d\u00e2nd astfel textului s\u0103u acea neutralitate \u0219i desc\u0103rnare de propria fiin\u021b\u0103, \u0219i l\u0103s\u00e2nd, cel pu\u021bin ca inten\u021bie, obiectivit\u0103\u021bii s\u0103-\u0219i \u021beas\u0103 p\u00e2nza. Orice risc este \u00eenl\u0103turat \u0219i-o anume solemnitate se instaleaz\u0103 asupra discursului, istoria devenind o disciplin\u0103<\/em> (ceva ce decurge dintr-o g\u00e2ndire, dintr-o pan\u0103 disciplinat\u0103<\/em>, \u00eenscris\u0103 \u00een reguli \u0219i cutume).<\/p>\n\n\n\n

Prin cea mai recent\u0103 carte, Rom\u00e2nii \u2013 stigmat etnic, patrii imaginare. O c\u0103utare istoric\u0103, <\/em>lansat\u0103 la T\u00e2rgul Gaudeamus, din decembrie, la Bucure\u0219ti, Ovidiu Pecican \u00ee\u0219i continu\u0103 disiden\u021ba \u00een chestiunea deja enun\u021bat\u0103, de altfel evident\u0103 \u0219i cu Rom\u00e2nii \u0219i Europa Median\u0103<\/em> (Polirom, 2021) sau cu alte ini\u021biative livre\u0219ti mai din urm\u0103, c\u00e2nd literatura a fost un challenge<\/em>, un instrumentar utilizat \u00een urm\u0103rirea sensului \u0219i semnifica\u021biilor izvor\u00e2te dintr-o canava a evenimentelor \u0219i contextelor istorice. \u0218i de data aceasta, istoricul clujean utilizeaz\u0103 mecanismele specifice scriitorului, el \u00eensu\u0219i devenind \u2013 ce oroare! \u2013 element de referin\u021b\u0103, personaj aflat \u00een c\u0103utarea unui document de care ar \u021bine, \u00eentr-un fel ciudat \u0219i cam \u00een r\u0103sp\u0103r, absolvirea sau nu a \u00eenceputurilor noastre etnice de sub ru\u0219inoasa prezum\u021bie a macul\u0103rii, \u00een ordinea calit\u0103\u021bii morale \u0219i civice. Ne stau zorile, oare, sub pecetea nelegiuirii, cum pare s\u0103 spun\u0103 hulitul \u0219i cre\u0219tinul de trist\u0103 pomenire Simion Dasc\u0103lul, cel ce-ar fi compilat dup\u0103 o cronic\u0103 maghiar\u0103 disp\u0103rut\u0103 \u00een chip aproape misterios (dac\u0103 o fi existat vreodat\u0103!)? A fost Maramure\u0219ul, de unde mai apoi s-a s\u0103v\u00e2r\u0219it desc\u0103lecatul \u00een Moldova, o cvasi-colonie penitenciar\u0103?<\/p>\n\n\n\n

Din chiar debut, Ovidiu Pecican \u00ee\u0219i avertizeaz\u0103 cititorii cu privire la \u00eemprejurarea c\u0103 nu a scris o carte de genul literaturii non-fictive (Cu s\u00e2nge rece<\/em>, a lui Truman Capote, constituind referin\u021ba de excelen\u021b\u0103) \u0219i c\u0103 nici nu se va l\u0103sa subjugat de frenezia imaginarului, propun\u00e2nd o variant\u0103 localist\u0103 a St\u0103p\u00e2nului inelelor<\/em>. Dar nici nu promite s\u0103 fie cuminte, conform \u201eregulamentului\u201d de bun\u0103-purtare a unui istoric de carier\u0103. Asta e limpede imediat, c\u00e2t\u0103 vreme, autorul c\u0103r\u021bii refuz\u0103 s\u0103-\u0219i lase textul pe seama \u201eautonomiei istoriografice\u201d, s\u0103 dispar\u0103 din peisaj, ci e mereu acolo, \u00een trama unui roman<\/em> din care afl\u0103m cum nelini\u0219ti personale, speran\u021be, dezam\u0103giri, c\u0103ut\u0103ri \u00eenfrigurate, interpret\u0103ri \u0219i ipoteze \u00eenso\u021besc \u00eentreprinderea unui istoric transformat, cu o pl\u0103cere aproape pervers\u0103, \u00een detectiv particular din stirpea lui Sherlock Holmes.: \u201eAni de zile am avansat pas cu pas, etap\u0103 dup\u0103 etap\u0103, dar niciodat\u0103 a\u0219a cum a\u0219 fi dorit, \u00eentr-o progresie continu\u0103, f\u0103r\u0103 erori \u0219i f\u0103r\u0103 b\u00e2jb\u00e2ieli. Am \u00eenaintat cu sincope descurajante, \u0219i apoi, alteori, cu nea\u0219teptate ilumin\u0103ri \u0219i descoperiri, \u00een c\u0103utarea \u0219i str\u00e2ngerea treptat\u0103 a unui material relevant pentru a demonstra c\u0103 Letopise\u021bul unguresc a existat\u201d (p. 59). Parc\u0103 am citi file din jurnalul unui aventurier \u00eentruchipat de Lawrence al Arabiei. Iat\u0103 cum Letopise\u021bul unguresc<\/em> prime\u0219te anvergura Evangheliilor apocrife<\/em>. \u0218i asta deloc gratuit, c\u00e2t\u0103 vreme documentul cu pricina, real ori doar rodul unor min\u021bi \u00eenfierb\u00e2ntate, poate fi acel mesaj care s\u0103 limpezeasc\u0103 tocmai actul de genez\u0103 a neamului, bucata lips\u0103 dintr-un puzzle<\/em> ce ne-a dat \u0219i ne mai d\u0103 at\u00e2tea b\u0103t\u0103i de cap.<\/p>\n\n\n\n

Strategia pus\u0103 la cale de autor, r\u0103mas\u0103 \u00eens\u0103 nedezv\u0103luit\u0103, este aceea de a-l lua pe cititor drept complice \u00eentr-un efort altfel destul de pu\u021bin tentant. C\u0103ci ce poate fi mai pu\u021bin prizabil dec\u00e2t s\u0103 iei la m\u00e2n\u0103 \u0219i s\u0103 citezi din cronici pentru a deslu\u0219i ce s-a \u00eent\u00e2mplat, cum de s-a \u00eent\u00e2mplat \u0219i dac\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat ceva sau mai degrab\u0103 nu s-a \u00eent\u00e2mplat a\u0219a, ci invers, \u00een sfera unei epoci medievale suficient de palpitant\u0103 exclusiv pentru istoricii speciali\u0219ti \u00een prima jum\u0103tate a mileniului trecut. Tocmai de aceea, Ovidiu Pecican mome\u0219te \u201elocul\u201d construind un mister, pentru ca mai apoi s\u0103 aib\u0103 ce investiga. Asta mi-a adus \u00een memorie un roman citit \u00een anii pubert\u0103\u021bii. Este vorba despre Uimitoarea aventur\u0103 a misiunii Barsac<\/em>, o carte ciudat\u0103 \u00een felul ei c\u00e2t\u0103 vreme primele cinci capitole au fost scrise de Jules Verne, pentru a fi terminat\u0103 de fiul acestuia, Michel. Acolo, debutul este sub misterul unei crime, pentru ca mai apoi totul s\u0103 fie elucidat la final, dup\u0103 ce o expedi\u021bie porne\u0219te spre o \u021bint\u0103 improbabil\u0103. Ei bine, \u00eentreaga pl\u0103cere a lecturii e dat\u0103 acolo tocmai de epopeea c\u0103l\u0103toriei, de vraja unui traseu ale c\u0103rui jaloane st\u00e2rnesc interesul aventurii \u0219i-l accelereaz\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce sta\u021bia de final se apropie.<\/p>\n\n\n\n

\n

Spirit iconoclast, Ovidiu Pecican nu st\u0103 cuminte \u00een c\u0103ma\u0219a de for\u021b\u0103 a istoriografiei ce-l someaz\u0103 s\u0103 fie cu totul conform, pentru a nu risca afurisenia tagmei.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u0218i istoricul clujean are propriile lui jaloane. \u00cenainte \u00eens\u0103 de a le invoca, fiind vorba de istorici \u0219i de documente, de cronicari \u0219i de letopise\u021be, s\u0103 ne referim la alte puncte de reper, tocmai acelea prin care suntem f\u0103cu\u021bi complici ai \u201ef\u0103ptuitorului\u201d. Practic, suntem atra\u0219i \u00eentr-o \u201ecapcan\u0103\u201d psihologic\u0103, f\u0103cu\u021bi p\u0103rta\u0219i sau martori ai studen\u021biei istoricului (\u00eenceputul anilor \u201980), suntem invita\u021bi s\u0103 asist\u0103m la febrilit\u0103\u021bile lui de cercet\u0103tor neofit, fie \u00een ambian\u021ba fascinant\u0103 a S\u0103lii Mari de lectur\u0103 a Bibliotecii Centrale Universitare (BCU \u2013 legendar\u0103 \u0219i inubliabil\u0103 pentru to\u021bi studen\u021bii clujeni, mai ales pentru cei ce studiau umanioarele<\/em>), fie \u00een atmosfera, mai auster\u0103, a bibliotecii Institutului de Istorie, de pe strada Napoca, 11, fie, suntem du\u0219i de m\u00e2n\u0103 spre apostolatul lui de profesor de liceu, tocmai la Lipova. Nu lipsesc nici amintirile legate de bursele de studiu, la Paris, Milano, M\u00fcnster, Utrecht sau la East Lansing, ochii exoftalmici ai cercet\u0103torului din Estul pauper fiind proba din drama fratelui n\u0103p\u0103stuit de ursitoare. Sunt adu\u0219i \u00een discu\u021bie, prin acela\u0219i efort de-a \u00eendulci \u0219i de-a subiectiviza nara\u021biunea r\u0103zvr\u0103tit\u0103 de sub tutela aulicului demers istoriografic, profesori (Pompiliu Teodor) \u0219i sunt \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ate \u00eemprejur\u0103ri aparent f\u0103r\u0103 semnifica\u021bie (un g\u00e2nd venit de niciunde \u00een timp ce autorul \u00ee\u0219i \u00eendeplinea rolul de membru \u00eentr-o comisie de doctorat), dar care duc, straniu sau proste\u0219te, spre obsesia latent\u0103, s\u00e2c\u00e2itoare, nevrotic\u0103 poate \u2013 nenorocitul de Letopise\u021b unguresc, <\/em>dar \u0219i Cronica legendar-genealogic\u0103 a Moldovei<\/em> (Cronica moldo-rus\u0103<\/em>, potrivit lui P.P. Panaitescu). Ceea ce st\u00e2rne\u0219te valuri de idei \u0219i de g\u00e2nduri, de specula\u021bii \u0219i de ipoteze nu este nimic altceva dec\u00e2t o consemnare a lui Simion Dasc\u0103lul, rostogolit\u0103 mai apoi \u00een mai toate scrierile medievale, ca reac\u021bie n\u0103scut\u0103 aproape prin ultragiu, c\u00e2t\u0103 vreme, \u00een baza acelei cronici ungure\u0219ti, \u00eentre timp disp\u0103rute, se pretinde c\u0103 Maramure\u0219ul \u0219i mai apoi Moldova ar fi fost colonizate de rom\u00e2ni de cea mai proast\u0103 condi\u021bie social\u0103, pegra Imperiului Roman de R\u0103s\u0103rit \u2013 bandi\u021bi, lotri, uciga\u0219i tocmi\u021bi, t\u00e2lhari la drumul mare, to\u021bi proscri\u0219ii demni de patibul\u0103, dar cru\u021ba\u021bi de \u00eemp\u0103ratul bizantin, \u00een baza unui leg\u0103m\u00e2nt, acela de-a nu lua via\u021ba niciunui supus. Cel ce-a compilat dup\u0103 un letopise\u021b cu consisten\u021ba unei n\u0103luciri, continu\u00e2nd opera lui Grigore Ureche, dar c\u00e2t se poate de neinspirat sau chiar scandalos, dasc\u0103lul \u00een chestiune, r\u0103m\u00e2ne, totu\u0219i, un cronicar, iar Letopise\u021bul \u021a\u0103rei Moldovei<\/em>, at\u00e2t de incriminat (primul \u0219i poate cel mai aprig critic fiind Dimitrie Cantemir), merit\u0103 a fi verificat \u00een calitate de izvor documentar, indiferent dac\u0103 mesajul transmis este sau nu o \u00een\u0219iruire de basne (de minciuni). Asta \u0219i face Ovidiu Pecican, robotind infatigabil, inventariind manuscrise, interpol\u00e2nd, asum\u00e2nd deduc\u021bii, pun\u00e2nd cap la cap fr\u00e2nturi de informa\u021bii \u0219i prin asta refuz\u00e2nd cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare s\u0103-l judece sumar pe Simion Dasc\u0103lul \u0219i s\u0103-l dea pe veci dispre\u021bului.<\/p>\n\n\n\n

Jaloanele drumului \u00eentortocheat, cu avans\u0103ri \u0219i reveniri, cu ocoluri savante ori chiar deambul\u0103ri \u00een cerc (din pur\u0103 pl\u0103cere \u0219i-o \u021b\u00e2r\u0103 de vanitate) sunt reprezentate, pe de o parte, de persoane, iar, pe de alta, de documente (fire\u0219te, \u00eentre persoane \u0219i documente exist\u0103 o rela\u021bie intim\u0103). Prima categorie de jaloane propune numele unor personaje din arealul istoric \u0219i cultural rom\u00e2nesc \u2013 Dimitrie Cantemir, Dosoftei, Miron Costin, Constantin Cantacuzino Stolnicul, P.P. Panaitescu, Ioan Bogdan, B.P. Hasdeu, Nicolae Iorga \u2013, pentru ca numele unor cronicari s\u00e2rbi, croa\u021bi sau polonezi, iar la final greci s\u0103 completeze o panoplie generoas\u0103 \u0219i conving\u0103toare \u2013 Niccol\u00f2 Barsi, Marco Bandini, Lucio Dalmatul, Martin Bielski, Maciej Stryjkowski, Anton Verancsics. Practic, sunt scotocite mai toate posibilele surse de acas\u0103 sau din vecin\u0103t\u0103\u021bi, \u021binta fiind mereu aceea\u0219i, anume men\u021biuni privind popula\u021bia dint\u00e2i \u00een p\u0103r\u021bile Maramure\u0219ului \u0219i Moldovei. Desprinz\u00e2ndu-se de litera unor texte, cercet\u0103torul este atent \u0219i la punerea \u00een context mentalitar, explic\u00e2nd cum de a fost posibil\u0103 o legend\u0103 bulg\u0103reasc\u0103 cu totul denigratoare la adresa rom\u00e2nilor, ca popor, sau interesul manifestat fa\u021b\u0103 de rom\u00e2ni din partea slavilor de sud, maghiarilor sau polonezilor, interes tradus mai apoi \u00eentr-o literatur\u0103<\/em> cu grade variabile de ostilitate imanent\u0103. O ostilitate c\u0103reia i s-a uitat baza, dar care s-a depus \u00een straturi sedimentate \u0219i devenite perspective <\/em>de evaluare, de raportare la comunit\u0103\u021bi \u00eentregi.<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2t prive\u0219te a doua categorie de jaloane, documentele sau \u00eenscrisurile dat\u00e2nd, cel mai adesea din veacurile XIV-XVIII, practic, acestea constituie materia prim\u0103, substan\u021ba \u201eepic\u0103\u201d, \u00een marginea c\u0103reia autorul c\u0103r\u021bii \u00ee\u0219i construie\u0219te probatoriul \u0219i \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 cu aplomb \u0219i pu\u021bin\u0103 ostenta\u021bie argumentele. Meritul incontestabil este acela c\u0103 nu se las\u0103 nicio clip\u0103 timorat de eventuala concluzie, anume aceea c\u0103 am fi \u2013 de\u0219i e tot mai limpede pe m\u0103sur\u0103 ce paginile se deap\u0103n\u0103 c\u0103 mai degrab\u0103 nu suntem \u2013 urma\u0219ii unor n\u0103silnici (oameni grosieri, brutali, cruzi, violen\u021bi, gata s\u0103-\u0219i lase ne\u00eenfr\u00e2nate instinctele, \u00een lipsa complet\u0103 a cump\u0103t\u0103rii). Fiecare am\u0103nunt are dreptul la analiz\u0103, fiecare cronic\u0103 sau letopise\u021b (\u0219i sunt multe \u0219i greu de buchisit!) se bucur\u0103 de prezum\u021bia de adev\u0103r, ie\u0219indu-se astfel din siajul unei istoriografii rom\u00e2ne\u0219ti mai tot timpul timorate, gata s\u0103 m\u0103ture sub covor ceea ce i se pare inconvenabil sau r\u0103ut\u0103cios cu privire la fondul de imaculare al pravoslavnicului neam. Mai apoi, sper s\u0103 nu comit un oximoron de tot r\u00e2sul dac\u0103 spun c\u0103, \u00een subtextul c\u0103r\u021bii de fa\u021b\u0103 sau \u00een prelungirea ei, s-ar putea ini\u021bia o etic\u0103 a onoarei <\/em>pe care \u00een anumite circumstan\u021be istorice stigmatul<\/em> \u021bi-l poate conferi, dac\u0103 nu ca blazon, cel pu\u021bin ca farmec \u0219i indice de seduc\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 un episod aproape halucinant, vorbindu-se \u00een baza unor cronici \u0219i legende despre un posibil incipit troian pentru vlahi, dup\u0103 raderea de pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului a celebrei cet\u0103\u021bi \u0219i a \u201edesc\u0103lec\u0103rii\u201d lui Eneas \u0219i a lui Antenor \u00een Peninsula Italic\u0103, cel ce-a plecat \u00een lungul drum al desc\u00e2lcirii ziselor lui Simion Dasc\u0103lul, at\u00e2t de ofensatoare \u00eenc\u00e2t pot fi considerate un stigmat etnic, g\u0103se\u0219te un liman. Adic\u0103 o posibil\u0103 surs\u0103, ceva din care a fost generat tot scandalul \u0219i m\u00e2nia lui Cantemir cu privire la posibila noastr\u0103 ob\u00e2r\u0219ie din oameni de tot dispre\u021bul. Numai c\u0103 n-am s\u0103 dezv\u0103lui identitatea acelor izvoare grece\u0219ti \u0219i nici blamul la care ne supun cronicarii \u00een cauz\u0103, \u00eentr-un anumit context generator de ur\u0103 \u0219i de abuzuri administrative asupra neamului valah, considerat \u201ecu totul necredincios \u0219i stricat<\/em>\u201d. \u0218i asta pentru a nu tr\u0103da \u201espiritul\u201d c\u0103r\u021bii. Cei ce urm\u0103reau din sala de teatru piesa Agathei Christie, Cursa de \u0219oareci<\/em>, erau ruga\u021bi s\u0103 nu dezv\u0103luie cine este uciga\u0219ul, tocmai pentru a nu diminua interesul altora fa\u021b\u0103 de spectacol. S\u0103 l\u0103s\u0103m, a\u0219adar, corola de basne<\/em> a lumii neultragiat\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Ne referim aici la o carte ce nu se cite\u0219te lesne, e limpede asta, chiar dac\u0103 titlul de pe copert\u0103 este destul de atrac\u021bios pentru a te \u00eendemna la o achizi\u021bie. Folosul este, totu\u0219i, consistent. Spirit iconoclast, Ovidiu Pecican nu st\u0103 cuminte \u00een c\u0103ma\u0219a de for\u021b\u0103 a istoriografiei ce-l someaz\u0103 s\u0103 fie cu totul conform, pentru a nu risca afurisenia tagmei. Experien\u021bele lui intelectuale invadeaz\u0103 trecutele secole la care ne trimite savant \u0219i perspicace, deschiz\u00e2nd astfel o fereastr\u0103 dinspre lumea noastr\u0103 \u00eenspre lumea cronicarilor, a regilor arpadieni sau angevini, dar \u0219i spre cea a eresurilor fascinatorii, acestea din urm\u0103 av\u00e2nd virtu\u021bile unei psihoterapii, pentru noi, pacien\u021bii tr\u0103itori \u00een vremuri at\u00e2t de haine.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 putem vorbi cu deplin\u0103 \u00eendrept\u0103\u021bire despre literatur\u0103 non-fictiv\u0103, dac\u0103 jurnalismul narativ \u0219i-a anun\u021bat dreptul la existen\u021b\u0103, contrariind habitudini \u0219i canoane, iat\u0103 c\u0103, prin mai tot ceea ce face, scriitorul Ovidiu Pecican \u00eel pune \u00een v\u0103dit\u0103 dificultate pe istoricul ce poart\u0103 acela\u0219i nume \u0219i num\u0103r la pantofi. Dup\u0103 el, ar fi posibil s\u0103 vorbim despre istoriografia prozastic\u0103 f\u0103r\u0103 a fi supu\u0219i unui stigmat menit s\u0103 ne descalifice sau s\u0103 ne ru\u0219ineze en passant<\/em>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cronica ideilor de Florin Ardelean<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":7053,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,1579,849],"coauthors":[1201],"class_list":["post-7052","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-1-2023","tag-ovidiu-pecican"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/Ovidiu_Pecican.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7052","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=7052"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7052\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":7054,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/7052\/revisions\/7054"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/7053"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=7052"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=7052"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=7052"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=7052"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}