{"id":6989,"date":"2023-03-17T10:37:18","date_gmt":"2023-03-17T07:37:18","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6989"},"modified":"2023-03-17T10:37:24","modified_gmt":"2023-03-17T07:37:24","slug":"poduri-punti-viaducte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6989","title":{"rendered":"Poduri, pun\u021bi, viaducte"},"content":{"rendered":"\n<p>Recunosc cu nostalgie c\u0103, ori de c\u00e2te ori am ocazia, rev\u0103d cu maxim\u0103 pl\u0103cere filmul regizat de Clint Eastwood \u00een 1995, anume, <em>Podurile din Madison County<\/em>, o adaptare a c\u0103r\u021bii lui Robert James Waller, \u00een primul r\u00e2nd, pentru interpretarea inegalabil\u0103 a protagoni\u0219tilor (armonia sublim\u0103 dintre Meryl Streep \u0219i Clint Estwood) \u0219i, \u00een al doilea r\u00e2nd, pentru felul \u00een care simplitatea unui subiect \u2013 ambi\u021bia fotografului Robert Kincaid de a lua c\u00e2t mai multe imagini cu unul dintre cele \u0219ase poduri acoperite din comitatul Madison (Iowa) pentru <em>National Geographic<\/em> \u2013 se poate transforma \u00eentr-o poveste inedit\u0103, exemplar\u0103, calit\u0103\u021bi, de altminteri, &nbsp;confirmate \u00een anul urm\u0103tor prin palmaresul impresionant de premii ob\u021binute (8), printre ele num\u0103r\u00e2ndu-se Oscarul \u0219i Globul de Aur pentru cea mai bun\u0103 actri\u021b\u0103 \u00een rol principal (Meryl Streep, favorita mea din totdeauna \u0219i pentru totdeauna!!), Globul de Aur \u0219i C\u00e9sar-ul pentru cel mai bun film al anului. Asemenea acestui fotograf \u0219i lui Radu Paraschivescu (recent oaspete al revistei noastre), \u0219i pe mine m\u0103 fascineaz\u0103 podurile \u0219i am un sentiment de c\u0103l\u0103tor \u00een timp, chiar \u0219i \u00een ora\u0219ul meu, c\u00e2nd le traversez; aceast\u0103 stare m\u0103 determin\u0103 s\u0103 le caut \u00een toate excursiile mele, \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ind astfel constatarea scriitorului rom\u00e2n c\u0103 \u201ecele mai frumoase impresii pe care le-am cules se leag\u0103 de poduri, de felul \u00een care unesc ele maluri, continente, obiceiuri sau culturi\u201d (Paraschivescu, 2022: 12). C\u00e2nd m\u0103 g\u00e2ndesc la Podul Londrei, str\u0103b\u0103tut agale la un sf\u00e2r\u0219it de august al\u0103turi de fostele mele studente Florina \u0219i Rodica, la Podul Queensborough, traversat \u00een ma\u0219ina confortabil\u0103 a lui Mike sau la celebrul Pod al Suspinelor, admirat \u00een timpul excursiei familiei noastre la Vene\u021bia, accept cu u\u0219urin\u021b\u0103 faptul c\u0103 e posibil ca, \u00een acele momente, s\u0103 fi sim\u021bit c\u0103 spa\u021biul \u0219i timpul se afl\u0103 \u00eentr-o ecua\u021bie indestructibil\u0103 (vezi \u0219i Florescu, 1980: 68), sau s\u0103 fi admis adev\u0103rul c\u0103 podurile, oriunde s-ar g\u0103si, \u201efac \u0219i ele parte din \u00eensemnele gradului de civiliza\u021bie a unui popor\u201d (Florea et al., 2012: 26).<\/p>\n\n\n\n<p><strong><em>Vedere de pe pod<\/em><\/strong><strong>(uri)<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>C\u00e2nd autorii \u00ee\u0219i invit\u0103 personajele\/cititorii s\u0103 \u00eencerce traversarea unui pod, le ofer\u0103, de fapt, acestora accesul c\u0103tre o lume deosebit\u0103, lumea vrednic\u0103 a podurilor, care sunt, \u00een cuvintele lui Ivo Andrici, \u201emai importante dec\u00e2t casele \u0219i mai sfinte dec\u00e2t templele. Ele sunt durate \u00eentotdeauna cu chibzuin\u021b\u0103 \u0219i \u00een locul unde se \u00eentretaie cele mai multe trebuin\u021be ale oamenilor, sunt mai trainice dec\u00e2t alte construc\u021bii, nu servesc unor scopuri rele sau ascunse\u201d (\u00een Rusu, 1988: 11), o lume a combina\u021biei dintre inginerie, utilitate \u0219i un suport inepuizabil de legende, mituri \u0219i secrete, a\u0219a cum le g\u0103sim iterate \u00een cartea lui Paraschivescu la descrierea c\u00e2torva poduri semnificative: Marienbrucke din Bavaria, Teufelsbrucke din Elve\u021bia, Cardiganshire din \u021aara Galilor, Pont Valentre din Cahors (<em>protagonistul <\/em>volumului amintit!), sau Pont des Supplices (viitorul Pont du Corbeau din Strasbourg), loc al sinuciderilor.<\/p>\n\n\n\n<p>Con\u0219tient de menirea unui pod, anume, aceea de a asigura \u201econtinuitatea unei c\u0103i de comunica\u021bie peste un obstacol natural (o vale, un torent, un p\u00e2r\u00e2u,&nbsp; un r\u00e2u, un fluviu, un bra\u021b de mare)\u201d (Florea et al., 2012: 25), protagonistul lui Wallace Stegner, Oliver Ward, se implic\u0103 \u00een realizarea, \u00een Canionul Boise, \u00een prim\u0103vara anului 1885, a unui pod suspendat, explicat tehnic ca av\u00e2nd&nbsp; \u201etablierul care sus\u021bine calea, suspendat de lan\u021buri sau cabluri portante, cu rol de element principal de rezisten\u021b\u0103\u201d (Rusu, 1988: 50), pod a c\u0103rei perioad\u0103 de construc\u021bie a fost marcat\u0103 de frenezia \u0219i exuberan\u021ba executan\u021bilor, \u00een pofida unor greut\u0103\u021bi abia surmontabile; dar toate eforturile le-au fost r\u0103spl\u0103tite, c\u0103ci \u201edup\u0103 ce l-au terminat, podul a devenit parte din peisaj\u201d (Stegner, 2021: 532). Era o inven\u021bie inginereasc\u0103 a lui Oliver pe care so\u021bia lui, Susan, o asem\u0103na cu \u201eo p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen\u201d, care \u201ese \u00eencovoia \u0219i se leg\u0103na amenin\u021b\u0103tor\u201d c\u00e2nd b\u0103tea v\u00e2ntul, \u00een timp ce dedesubt \u201eapa curgea cu o vitez\u0103 ame\u021bitoare\u201d, descriindu-l, tem\u0103toare, a\u0219a: \u201eNemi\u0219cat, ca o curb\u0103 \u00eentr-un desen, podul at\u00e2rna \u00eentre cele dou\u0103 st\u00e2nci. Imaginea lui,&nbsp; complet\u0103 p\u00e2n\u0103 la balustrad\u0103, plutea pe apa lin\u0103 dintre bulboane. Ochilor ei, hipnotiza\u021bi parc\u0103, i se p\u0103rea c\u0103 o lua la vale, \u00eens\u0103 podul r\u0103m\u00e2nea pe loc.\u201d (542)<\/p>\n\n\n\n<p>Podurile pot fi privite pe de o parte ca simple construc\u021bii, \u201ede metal, de lemn, de c\u0103r\u0103mid\u0103 sau de beton\u201d, a\u0219a cum constat\u0103 naratorul lui Radu Paraschivescu, adic\u0103, ni\u0219te construc\u021bii \u201ecare leag\u0103 \u00eentre ele malurile unei ape curg\u0103toare\u201d, sau trec \u201epe deasupra unei alte c\u0103i de comunica\u021bii sau a unui obstacol de tip urban sau rural\u201d (Paraschivescu, 2022: 125), atunci numindu-se pasaje, ori trec \u201epeste o vale f\u0103r\u0103 curs de ap\u0103\u201d, devenind viaducte, ca cel descris de Juan \u00een c\u0103l\u0103toria sa \u00een Carolina de Sud, la scurt\u0103 vreme dup\u0103 inunda\u021bia din zon\u0103: \u201ePodul, de\u0219i \u00eenc\u0103 \u00een picioare, nu oferea siguran\u021b\u0103 (&#8230;). Podul nu era un pod simplu arcuit sau suspendat, ori cu grinzi \u00een consol\u0103, ci un viaduct cu altern\u0103ri de terasament care trecea peste o mla\u0219tin\u0103 larg\u0103 pe unde, \u00een vremuri normale, r\u00e2ul se strecura alene de-a lungul mai multor bra\u021be\u201d (Linklater, 1969: 295).<\/p>\n\n\n\n<p>Pe de alt\u0103 parte, a\u0219a cum sunt descrise de speciali\u0219ti, podurile \u201esunt adev\u0103rate opere de art\u0103, au \u00eend\u00e2rjirea de a rezista \u0219uvoaielor apelor vijelioase, au o linie zvelt\u0103, spectaculoas\u0103, au utilitate \u00een stabilirea \u0219i dezvoltarea rela\u021biilor economico-social \u0219i culturale ale colectivit\u0103\u021bii de oameni\u201d (Rusu, 1988: 7).<\/p>\n\n\n\n<p><strong>Art\u0103 \u0219i inginerie<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>A\u0219adar, autorii \u00ee\u0219i pot delega personajele s\u0103 aprecieze aceste construc\u021bii reprezentative nu doar sub aspectul utilit\u0103\u021bii lor, ci \u0219i din perspectiva unor canoane estetice, conform c\u0103rora, podurile intr\u0103 \u00een categoria realiz\u0103rilor artistice de prim rang, destinate \u201es\u0103 asigure, \u00een condi\u021bii optime, exploatarea unei c\u0103i de comunica\u021bie (&#8230;), datorit\u0103 \u00eenaltului grad de tehnicitate cerut la executarea podurilor de orice fel \u0219i datorit\u0103 func\u021biunilor \u00een perioada de exploatare\u201d (Popp et al.,1961: 5). Indiferent de destina\u021bia sau structura lor, podurile sunt acele lucr\u0103ri de art\u0103 care \u201easigur\u0103 traversarea obstacolelor naturale (r\u00e2uri, toren\u021bi, lacuri) \u0219i artificiale (drumuri, c\u0103i ferate, canale), \u00eent\u00e2lnite pe traseul c\u0103ii de comunica\u021bie deservit\u0103\u201d (5), fascin\u00e2nd \u00een acela\u0219i timp trec\u0103torul prin caracterul lor ornamental specific, a\u0219a cum \u00eel percepe Natalie la traversarea unui pod din nord-vestul Londrei: \u201eFelinarele de la cap\u0103tul podului erau din font\u0103 \u015fi aveau la baz\u0103 ni\u0219te pe\u0219ti cu gura deschis\u0103. Ni\u0219te cozi de dragon se \u00eencol\u0103ceau pe st\u00e2lp \u015fi fiecare felinar avea un glob din sticl\u0103 portocalie. Str\u0103luceau \u015fi erau mari ca ni\u0219te mingi de fotbal. Natalie uitase c\u0103 podul nu era doar ceva folositor. Se str\u0103dui s\u0103 ignore frumuse\u021bea, dar nu reu\u0219i \u00eentru totul\u201d (Smith, 2013: 297).<\/p>\n\n\n\n<p>Personajul eponim al lui Zusak, Clay (Dunbar) ajunge s\u0103 descifreze mesajele podurilor abia dup\u0103 ce le \u00een\u021belege din perspectiva constructorului, adic\u0103, dup\u0103 ce studiaz\u0103 la bibliotec\u0103 cele \u201edou\u0103 coloane mari de c\u0103r\u021bi. Tot ce putuse g\u0103si despre poduri. Mii de pagini, sute de tehnici. Fiecare tip, fiecare dimensiune. Toate jargoanele de specialitate. Le citea \u0219i nu \u00een\u021belegea nimic din ele. Dar \u00eei pl\u0103cea s\u0103 se uite la poduri: la arce, console \u0219i grinzi\u201d (Zusak, 2019: 107), mai bine zis, dup\u0103 ce descoper\u0103 c\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 func\u021bia sa de comunicare terestr\u0103, peste un obstacol natural sau artificial, orice pod poate fi \u00eencadrat \u00een urm\u0103toarea formul\u0103: \u201eexist\u0103 \u2013 lucru, st\u0103 \u00een rela\u021bie cu cineva \u2013 obiect, s\u0103 intre \u00een rela\u021bie cu cineva pentru ceva diferit de el \u00eensu\u0219i \u2013 semn\u201d (Florea et al., 2012: 10). Podul din povestea lui Clay, construit \u00eempreun\u0103 cu tat\u0103l s\u0103u, \u201ela Silver, \u00een albia uscat\u0103, (&#8230;),&nbsp; pref\u0103c\u00e2nd zile \u00een s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u0219i s\u0103pt\u0103m\u00e2nile \u00eentr-o lun\u0103 (&#8230;), foarte lent, dar foarte sigur\u201d (Zusak, 2019: 335), un pod care \u201eprindea form\u0103\u201d \u0219i devenea \u201eo construc\u021bie constant\u0103\u201d (548), este un pod pe care prietena sa, Carey, \u00eel vede ca fiind \u201ef\u0103cut din tine \u00eensu\u021bi\u201d (336), conceput s\u0103 reprezinte \u201eo emblem\u0103 a alian\u021belor consolidate\u201d (Paraschivescu, 2022: 126), s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 dorin\u021ba familiei, exprimat\u0103 de tat\u0103 \u0219i fiu, de a consolida leg\u0103tura trecutului cu prezentul.<\/p>\n\n\n\n<p>Reale sau simbolice, podurile leag\u0103 nu doar dou\u0103 maluri, ci sunt adev\u0103rate pun\u021bi \u00eentre culturi, tradi\u021bii, oameni, prin modul \u00een care materializeaz\u0103 suspendarea izol\u0103rii \u00een favoarea comunic\u0103rii \u0219i \u00een spiritul continuit\u0103\u021bii, eliber\u00e2nd energii \u0219i atrac\u021bii de neprecizat, latente, care deseori le dau un farmec de mister, l\u0103s\u00e2ndu-le s\u0103 se \u00eenv\u0103luie \u00een lumea pove\u0219tilor, a miturilor, a legendelor; astfel, traversarea oric\u0103rui pod poate deveni o experien\u021b\u0103 unic\u0103, a\u0219a cum o exprim\u0103 vocea narativ\u0103 a lui Paraschivescu: \u201eFor\u021ba de seduc\u021bie pe care o degaj\u0103 podul \u021bine \u0219i de riscul c\u0103ruia i se expune omul care se \u00eencumet\u0103 s\u0103-l str\u0103bat\u0103 (&#8230;). Mersul pe\u00a0 pod livreaz\u0103 de multe ori frisoane, transpira\u021bie \u0219i senza\u021bii tari (&#8230;); dincolo de rostul lor practic, construirea unui pod echivaleaz\u0103 cu o tentativ\u0103 de completare \u2013 de fapt, de \u00eembun\u0103t\u0103\u021bire \u2013 a lucr\u0103rii divine\u201d (Paraschivescu, 2022: 126).<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p><strong>Referin\u021be<\/strong><\/p>\n\n\n\n<p>Florea, Sabin,&nbsp; Ionescu, Constantin,&nbsp; Chirvai, Cornel, 2012, <em>Podul \u2013 crea\u021bie, tr\u0103ire \u0219i cunoa\u0219tere, <\/em>Bucure\u0219ti: Media Drumuri Poduri<\/p>\n\n\n\n<p>Florescu, Mihai, 1980, <em>Materie \u0219i mi\u0219care. Opinii contemporane,<\/em> Bucure\u0219ti: Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103<\/p>\n\n\n\n<p>Linklater, Eric, 1969, <em>Juan \u00een America, <\/em>Bucure\u0219ti: Editura pentru Literatur\u0103 Universal\u0103 (trad. Dan A. L\u0103z\u0103rescu)<\/p>\n\n\n\n<p>Paraschivescu, Radu, 2022, <em>Podul Diavolului, <\/em>Bucure\u0219ti: Humanitas<\/p>\n\n\n\n<p>Popp, Drago\u0219, Negru\u021biu, Radu, 1961, <em>Cartea constructorului de poduri. Poduri masive, <\/em>Bucure\u0219ti:&nbsp; Editura tehnic\u0103<\/p>\n\n\n\n<p>Rusu, Mircea, 1988, <em>Podurile de-a lungul timpului, <\/em>Bucure\u0219ti: Editura Tehnic\u0103<\/p>\n\n\n\n<p>Smith, Zadie, 2013 (2012), <em>Nord-Vest<\/em>, Ia\u015fi: Polirom (trad. Casiana Ioni\u0163\u0103)<\/p>\n\n\n\n<p>Stegner, Wallace, 2021 (1971), <em>Unghiul de repaus, <\/em>Bucure\u0219ti: Litera (trad. Petru Iamandi)<\/p>\n\n\n\n<p>Zusak, Markus, 2019 (2018), <em>Podul de lut, <\/em>Bucure\u0219ti: RAO Distribu\u021bie (trad. Adriana B\u0103descu)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Rubrica Save as&#8230; de Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":6990,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,1579,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-6989","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-1-2023","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/03\/pod.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6989","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6989"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6989\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6992,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6989\/revisions\/6992"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6990"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6989"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6989"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6989"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6989"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}