Ne-am cunoscut c\u00e2nd aveai \u0219apte ani \u0219i opt luni, pe scena c\u0103minului cultural din comun\u0103. De 1 iunie, profesoarele de rom\u00e2n\u0103 \u0219i educa\u021bie fizic\u0103 organizaser\u0103 o tombol\u0103 cu premii simbolice. Pierdut printre \u021b\u00e2ncii ner\u0103bd\u0103tori care umpleau sala, trop\u0103ind pe podeaua sc\u00e2r\u021b\u00e2itoare, ai verificat de trei ori num\u0103rul tichetului v\u00e2r\u00e2t \u00een cutia cu chibrituri, 065. Unde-i c\u00e2\u0219tig\u0103torul? N-avem c\u00e2\u0219tig\u0103tor?! se mieunau cele dou\u0103 femei. Asta era, n-avea\u021bi c\u00e2\u0219tig\u0103tor acum! \u00cencercam s\u0103-\u021bi fac semne din gr\u0103mada cu animale de plu\u0219, hai sus, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u021bi-ai f\u0103cut curaj \u2013 dintotdeauna stai mult pe g\u00e2nduri, de parc\u0103 pe jar stins ai sta, cum peste ani de zile pierdute c\u00e2nd m\u0103 vei pune la c\u0103p\u0103t\u00e2i s\u0103-\u021bi veghez visul, acela\u0219i copil cu niciun tovar\u0103\u0219 de joac\u0103 \u2013, tu nu verificai pentru a te convinge c\u0103 vezi bine, \u021binuse\u0219i minte perfect, aveai o memorie brici \u00eenc\u0103 de pe atunci, ba chiar visase\u0219i probabil c\u0103 n-ai c\u00e2\u0219tigat o maimu\u021b\u0103 cu limba scoas\u0103 ca o \u021bigar\u0103 pe jum\u0103tate fumat\u0103, ci tocmai opusul, care-o fi fost, un b\u0103iat cu limba \u00eenghi\u021bit\u0103 pe nepus\u0103 mas\u0103 ca o bomboan\u0103 de zah\u0103r pe b\u0103\u021b, o fat\u0103 cu limba l\u0103b\u0103r\u021bat\u0103 pe cerul gurii ca o-nghe\u021bat\u0103 cu gust acri\u0219or, de multe ori visai \u00eenainte s\u0103 se \u00eent\u00e2mple contrariul, a\u0219a c\u0103, pe scurt, ai \u0219tiut din prima. Verificai pentru a-\u021bi face curaj s\u0103 urci pe scen\u0103. Cum aveam s\u0103 m\u0103 dumiresc pe urm\u0103, a fost singura dat\u0103 c\u00e2nd ai c\u00e2\u0219tigat ceva. M-ai c\u00e2\u0219tigat pe mine.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i c\u00e2te nu mi-a fost dat s\u0103 v\u0103d de atunci! Am fost martor\u0103 la evenimentele capitale din via\u021ba unui omule\u021b. Cur\u00e2nd m-ai botezat maimu\u021buca, regina animalelor, Kinga. Of, b\u0103ie\u021ba\u0219, dac\u0103 fiecare om ar avea de mic o maimu\u021b\u0103 la c\u0103p\u0103t\u00e2i, un c\u0103lu\u021b de b\u0103taie acolo, poate c\u0103 via\u021ba tuturor pe p\u0103m\u00e2nt ar fi pe undeva mai bun\u0103. S\u0103 recapitul\u0103m.<\/p>\n\n\n\n
\u00cent\u00e2i, cum m-ai dus tu cu tine la spital, \u00een salon, pe un p\u0103tu\u021b cu gratii \u00eengust, c\u00e2nd cu genunchiul \u00eempuroiat. Mai \u021bii minte? V\u0103 jucaser\u0103\u021bi de-a v-a\u021bi ascunselea \u0219i v-a\u021bi g\u0103sit, cu v\u0103rul \u0103la de-al patrulea, s\u0103 v\u0103 ascunde\u021bi tocmai \u00een pivni\u021b\u0103, pe-ntuneric, dup-o covat\u0103 plin\u0103 cu cioburi de sticl\u0103. C\u00e2t pe ce s\u0103 trebuiasc\u0103 s\u0103-\u021bi amputeze piciorul de la rotul\u0103 \u00een jos. Nop\u021bile, c\u00e2nd seara era l\u0103sat\u0103 de tot peste toate, m\u0103 str\u00e2ngeai \u00een bra\u021be de parc\u0103 eu \u021bi-a\u0219 fi fost mam\u0103. C\u00e2nd \u00eei a\u0219teptai \u00een vizit\u0103 pe ai t\u0103i, fugeai \u00een sala de mese ori la televizor \u0219i te uitai lung pe geam, spre \u0219oseaua \u00eentortocheat\u0103, ca \u0219i cum ai fi putut s\u0103 r\u0103zba\u021bi p\u00e2n\u0103 acas\u0103, peste un ora\u0219 plin de oameni singuri, peste o livad\u0103 cu merii l\u0103\u021bi\u021bi, peste o p\u0103dure deja pe duc\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i c\u00e2te \u0219i mai c\u00e2te. Erai genul de copil care spunea \u201ete spun lu\u2019 mama\u201d din orice, mama ta fiind o judec\u0103toare cu spr\u00e2ncenele r\u0103sfirate. Zi, mai \u021bii minte c\u00e2nd \u021bi-ai \u00eencovrigat picioarele l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103 privind-o ca un mic uciga\u0219, ori c\u00e2nd ai f\u0103cut terci guia\u0219ul pentru \u021biganii tocmi\u021bi s\u0103 v\u0103 culeag\u0103 cucuruzul? Am crezut c\u0103 te rupe-n b\u0103taie. C\u00e2nd nimic nu mergea bine, c\u00e2nd orele \u0219i minutele erau din categoria celor \u00een care nu iese nimic, sau cel mult pe dos, c\u00e2nd serile nu mai mergea s\u0103 spui mul\u021bumesc pentru mas\u0103, c\u00e2nd se lua curentul \u00eenainte ca ploaia s\u0103 fi m\u0103car \u00eenceput, ziua era pierdut\u0103 \u0219i te puteai culca. Pe urm\u0103, \u021bi-ai format convingerea c\u0103 nimic nu e cu totul pierdut p\u00e2n\u0103 ce mama nu decreteaz\u0103 c\u0103 nu-l po\u021bi g\u0103si. Aveai nevoie de aprobare din partea ei ca de o m\u00e2ng\u00e2iere pe cap. Te apropiai tiptil, cu m\u00e2inile duse la spate, \u0219i \u00eentrebai: bine? Bine-bine, \u00ee\u021bi r\u0103spundea, pe punctul de-a hohoti. A\u0219a c\u0103 \u00eentr-o zi te-ai ascuns dup\u0103 un scaun pe al c\u0103rui sp\u0103tar \u0219i \u0219ezut trona o c\u0103ru\u021b\u0103 de haine \u2013 sacouri, c\u0103m\u0103\u0219i, pantaloni, plus trei perechi de pantofi dedesubt \u2013, \u0219i dup\u0103 c\u00e2teva ore de c\u0103ut\u0103ri mama a decretat c\u0103 nu te g\u0103se\u0219te \u0219i pace. Eu, pus\u0103 de bibelou l\u00e2ng\u0103 televizor, n-aveam gur\u0103 s\u0103 \u021bip, uite-l, femeie, n-aveam dec\u00e2t o limb\u0103 sp\u00e2nzurat\u0103 u\u0219or \u00eentr-o parte, \u00een aceea\u0219i nuan\u021b\u0103 de ro\u0219u ca vesta \u0219i cozorocul de catifea, pe care \u00eentre timp se depusese o patin\u0103 groas\u0103 de praf.<\/p>\n\n\n\n
C\u0103 tot veni vorba, \u00eentr-o zi mi-am pierdut-o. Tu habar nu ai c\u00e2nd, eu \u00eens\u0103 n-am uitat. Nu mi-am \u00eenghi\u021bit-o ca tine, a\u0219a din senin, cel pu\u021bin o dat\u0103 pe zi, c\u00e2nd \u021bi-e lumea mai drag\u0103 \u2013 o vorb\u0103 nu ai fi zis, o vorb\u0103 n-ai fi suflat, mutulic\u0103! Nu, eu sunt mut\u0103 oricum. Venit\u0103 pe lume cu limba scoas\u0103. Era ca o pip\u0103 \u021binut\u0103 u\u0219or \u00eentr-o parte, abia prins\u0103 de buze. Un centimetru \u00een plus pe care s\u0103 se a\u0219tearn\u0103, de care s\u0103 se aleag\u0103 praful mai sus pomenit. Ce mai, caracterul c\u00e2\u0219, singurul element asimetric al \u00eentregii mele f\u0103pturi, \u00eendeajuns ca \u00eentotdeauna s\u0103 stric poza cu mutra mea caraghioas\u0103. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd cineva s-a g\u00e2ndit s-o lucreze.<\/p>\n\n\n\n
Pe-atunci st\u0103team pe c\u0103p\u0103t\u00e2iul canapelei din dormitor. Ai devenit \u00eentre timp de dou\u0103 ori mai \u00eenalt, \u0219i toat\u0103 lumea spera c\u0103 perioada de cre\u0219tere \u00eencetase. Mi-ai g\u0103sit un loc\u0219or confortabil \u00een apartamentul recent cump\u0103rat, m\u0103 puteam rezema de perete, \u00een col\u021b, iar sub fund aveam o f\u00e2\u0219ie \u00eemp\u0103turat\u0103 \u00een patru de piersic\u0103 neagr\u0103. Deasupra capului meu at\u00e2rna, firav\u0103 sabie de Damocles, capcana de vise comandat\u0103 pe net, cu cinci pene alb-negru, dintre care cea din mijloc devenea, odat\u0103 cu l\u0103sarea \u00eentunericului, c\u00e2t codi\u021ba unui lemur. Ziua trecea f\u0103r\u0103 evenimente, z\u0103ceam uitat\u0103 pe c\u0103p\u0103t\u00e2i, \u00eens\u0103 noaptea, noaptea-n miezul ei mare st\u0103team \u00een b\u0103taia \u0219i voia viselor, ce mi se n\u0103pusteau pe cre\u0219tet \u00een cea mai vesel\u0103 ne\u0219tire. \u00cen ne\u0219tirea \u0219i nesim\u021birea ta, pentru c\u0103 de-asta nu mai visai tu \u00een ultima vreme. Nu te-ai g\u00e2ndit o frac\u021biune de secund\u0103 c\u00e2nd m-ai pus tocmai acolo, \u0219i nici dup\u0103, c\u0103 microfibra plu\u0219ului meu \u00ee\u021bi va absorbi toate visele, c\u0103 toate acele imagini mi\u0219cate mie-mi vor face calendar capul de-atunci \u00eenainte. Nu m-ai tras niciodat\u0103 de limb\u0103 s\u0103 \u021bi le spun, s\u0103 \u021bi le povestesc fir a p\u0103r, vorba bunicii. Le-am p\u0103strat \u00een mine ca pe-o comoar\u0103 de pre\u021b. Cuib\u0103rite \u00een plu\u0219, vor fi acolo \u0219i m\u00e2ine, mereu. Vedeai \u00een fiece diminea\u021b\u0103 praful cernut prin sita capcanei, funinginea fin\u0103, aproape incolor\u0103, depus\u0103 la picioarele mele ca ni\u0219te burlane de juc\u0103rie, acolo, pe piersica tuciurie. De amintit \u00eemi aminteam eu.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i, m\u0103iculi\u021b\u0103 doamne, ce mai visai! \u00cen fiecare noapte, la intervale tot mai exacte, m\u0103 teleportam \u00eentr-o sal\u0103 de circ sau de teatru. \u0218i m\u0103 uitam gur\u0103-casc\u0103 la fel \u0219i fel de f\u0103pturi \u00een pozi\u021bii nemaiv\u0103zute, plimb\u00e2ndu-se pe c\u00e2te o strad\u0103 pustie cu blocuri \u021b\u00e2\u0219nite spre cer \u0219i ochiuri de geam ce clipeau simultan, zbur\u00e2nd sau \u00een\u0103l\u021b\u00e2ndu-se doar, \u00een timp ce o senza\u021bie de pl\u0103cere insuportabil\u0103 mi se t\u00e2ra pe \u0219ira spin\u0103rii, vertebr\u0103 dup\u0103 vertebr\u0103 \u2013 m\u0103 rog, pe unde ar fi trebuit s\u0103-mi fie coloana, c\u0103ci deocamdat\u0103 sunt doar o mog\u00e2ldea\u021b\u0103 umplut\u0103 cu vat\u0103 \u2013, p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rful capului ce da s\u0103 mi se de\u0219urubeze, sub asalt de pic\u0103turi chineze\u0219ti parfumate. Tu, domni\u0219orule, dormeai dus, \u00eenfipt \u00een pat cum \u00een golul de aer. \u0218i ce dezam\u0103git erai diminea\u021ba c\u0103 iar n-ai visat. Ca mine c\u00e2nd m-am trezit f\u0103r\u0103 limb\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Mai \u00eent\u00e2i, \u00eentr-o noapte, mi-am mu\u0219cat-o. Prea era mereu scoas\u0103. De fric\u0103. Mi-am mu\u0219cat-o de fric\u0103. Dup\u0103 ce r\u0103m\u0103sesem ca de obicei cu gura c\u0103scat\u0103 v\u0103z\u00e2nd figurile figuran\u021bilor din vis, cum treceau dintr-o \u00eenc\u0103pere \u00een alta schimb\u00e2ndu-\u0219i \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area, v\u00e2rsta \u0219i genul, dac\u0103 nu regnul \u0219i specia, m-am v\u0103zut ap\u0103r\u00e2nd pe mine \u00een carne \u0219i oase, cu surtucul de catifea ro\u0219ie str\u00e2ns pe corp, cu \u0219epcu\u021ba la fel de aprins\u0103 pe cap, cu limba-mi scoas\u0103, imens\u0103, tumefiat\u0103, c\u00e2t mine de mare. M-am v\u0103zut ap\u0103r\u00e2nd pe sub tocul u\u0219ii, c\u00e2t el de mare. U\u0219a de care ag\u0103\u021base\u0219i clopo\u021belele chineze\u0219ti. Nu-mi credeam ochilor. Inima b\u0103tea s-o zbugheasc\u0103 din piept. Nu-i puteam fi nici m\u0103car pui matahalei care venea spre mine, gata s\u0103 m\u0103 haleasc\u0103. Au \u00eenceput s\u0103-mi cl\u0103n\u021b\u0103ne din\u021bii, buzele, \u00eentreaga f\u0103ptur\u0103, din catifea-n cus\u0103turi; ce mai, d\u00e2rd\u00e2iam din toate \u00eencheieturile. La fiecare pas al namilei, praful de vise \u00eemi s\u0103lta p\u00e2n\u0103 la br\u00e2u, se f\u0103r\u00e2mi\u021ba plu\u0219ul \u00een mine. C\u00e2nd urie\u0219enia s-a apropiat privindu-m\u0103 frenetic, am f\u0103cut cran\u021b \u0219i limba mi-a c\u0103zut retezat\u0103, nu dup\u0103 pat, ci \u00een el, ca \u00eentr-o mas\u0103 gelatinoas\u0103, de unde n-o mai pescuie\u0219te nici dracul \u2013 sau poate doar el, vorba ta. C\u00e2nd m-am trezit, era tot acolo, u\u0219or \u00eentr-o parte. \u00cen locul monstrului, acela\u0219i b\u0103rbat \u00een perpetu\u0103 devenire. Dormind ghemuit, ba chiar dus.<\/p>\n\n\n\n
Acum, circul\u0103 varianta c\u0103 pe la mijloc intr\u0103 cele bune, s\u0103 se-adune, c\u0103 se preling de-a lungul penelor bicolore, co\u0219marurile cic\u0103 se-aga\u021b\u0103 \u00een plas\u0103, ca ni\u0219te arahnide \u00een propria lor p\u00e2nz\u0103, disp\u0103r\u00e2nd la lumina atroce a zilei. C\u0103 invers, visele bune se prind acolo \u00een plas\u0103, pe c\u00e2nd cele rele intr\u0103 la mijloc \u0219i pleac\u0103 haihuie \u00een bezna vorace a nop\u021bii, ca printr-o poart\u0103 de corn sau de filde\u0219 \u2013 numai c\u0103, vezi tu, visele sunt la fel de adev\u0103rate \u0219i false, c\u0103 sunt co\u0219maruri, c\u0103 nu. \u0218tii c\u0103 au fost \u0219i pe urm\u0103 ia-le de unde nu-s. Drept dovad\u0103, nu \u021bii \u00een ruptul capului minte ce poart\u0103 o fi pentru alea bune, mereu \u00eentrebi la sf\u00e2ntul Google care-i treaba cu circuitul visului \u00een natur\u0103. Mereu te afli \u00een treab\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Un lucru e sigur, din seara c\u00e2nd m-ai pus acolo, n-a mai fost nevoie s\u0103 \u00ee\u021bi notezi visele. A doua zi, c\u00e2nd \u021bi-ai f\u0103cut patul, scutur\u00e2nd plapuma, ai v\u0103zut cum st\u00e2rne\u0219ti un curent ascendent care mi\u0219c\u0103 dream catcher<\/em>-ul. Zb\u0103t\u00e2ndu-se f\u0103r\u0103 sc\u0103pare, peste noapte se ag\u0103\u021baser\u0103 \u00een ochiurile lui ni\u0219te fiin\u021be \u00eenaripate. Prada somnului se scuturase pe un barometru de praf. Acea f\u00e2\u0219ie dintr-un material negru lucios c\u0103ruia, s\u0103-\u021bi spun drept, niciodat\u0103 nu am \u0219tiut de ce \u00eei tot spui piersic\u0103 \u2013 pe deasupra \u0219i neagr\u0103. Mai t\u00e2rziu am aflat c\u0103 era un rest din costumul de \u00eenmorm\u00e2ntare al mamei. Pres\u0103rat pe el ca un puf, ca o f\u0103in\u0103, praful acela nu era praf de uzur\u0103, de zi le\u0219ioas\u0103, intrat prin pere\u021bi de niciunde, mai cenu\u0219iu dec\u00e2t uniforma zilelor de liceu \u2013 tu, cimitir, \u00eenchisoare, b\u0103taie de joc, \u00een timp ce priveam cum \u00ee\u021bi faci temele kilometrice la algebr\u0103 \u0219i geometrie \u0219i analiz\u0103 \u2013, nu, era praf \u00eencercat, praf de vise. Bulg\u0103re de p\u0103m\u00e2nt sf\u0103r\u00e2mat.<\/p>\n\n\n\n \u00cen fiece diminea\u021b\u0103, eu, maimu\u021ba cu bra\u021be deschise \u0219i ochi a\u021binti\u021bi, cu hain\u0103 \u0219i chipiu, cu \u2013 \u200an-o vei vedea niciodat\u0103 \u2013 inim\u0103 din catifea ro\u0219ie pe c\u00e2rpa de la c\u0103p\u0103t\u00e2i, \u00ee\u021bi p\u0103ream ie\u0219it\u0103 din ultimul vis. \u00ce\u021bi \u00eencepeai ziua cu mine, \u021bi-o continuai ne\u0219tiut. C\u00e2nd te prindea miezul nop\u021bii treb\u0103luind la calculator, \u00ee\u021bi \u0219opteam: la culcare, b\u0103iete, \u00eencepe s\u0103 picure din \u021beava spart\u0103, f\u0103-\u021bi capul c\u0103u\u0219. Apoi, ca un rege pe un tron mult prea mare, am stat pe puful pentru copii, fotoliul \u0103la de juc\u0103rie care din start avea zilele num\u0103rate.<\/p>\n\n\n\n C\u0103 mi-am \u00eenghi\u021bit limba, asta-i versiunea oficial\u0103, pe care o serve\u0219ti tuturor. Adic\u0103 pu\u021binilor care \u00ee\u021bi calc\u0103 pragul, \u0219terg\u00e2ndu-se pe picioare de trei ori, ca \u0219i cum ar p\u0103trunde \u00eentr-un spa\u021biu aseptic, var\u0103 sau iarn\u0103, canicul\u0103 sau ciorofleac\u0103. Dar eu nu mi-am \u00eenghi\u021bit nicio limb\u0103, n-a\u0219 fi avut loc s-o \u00eendes \u00een plu\u0219ul care m\u0103 umple p\u00e2n\u0103 \u00een g\u00e2t, gur\u0103 \u0219i buze. Drept e c\u0103, de-a\u0219 vorbi, de-a\u0219 putea, multe a\u0219 mai toca, dar a\u0219a, oricum, \u00eentotdeauna, degeaba, sunt martorul t\u0103cut al acestei camere unde niciodat\u0103 nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 mai nimic. \u00centr-un fel, \u00eei asigur taman existen\u021ba, sunt garantul continuit\u0103\u021bii sale ontologice, deontologice, atunci c\u00e2nd, b\u0103rb\u0103tu\u0219 care mai mult \u00eei dai t\u00e2rcoale dec\u00e2t o locuie\u0219ti, m\u0103 la\u0219i singur \u00een ea, singur\u0103 \u2013 \u00eenc\u0103 nu s-a decis \u2013, de cele mai multe ori dup\u0103 ce \u021bi-ai \u00eenghi\u021bit brusc limba.<\/p>\n\n\n\n Of, at\u00e2tea metafore \u0219i compara\u021bii de scriitor atent s\u0103 nu dea totul pentru a spune acela\u0219i lucru de c\u00e2nd lumea \u0219i apartamentul \u0103sta pe jum\u0103tate mereu p\u0103r\u0103sit: c\u0103 suntem iremediabil singuri, c\u0103 nu exist\u0103 pun\u021bi \u00eentre oameni \u0219i animale de companie, fie \u0219i umplute cu plu\u0219, c\u0103 nu po\u021bi fi sigur dec\u00e2t de c\u00e2l\u021bii din propriul t\u0103u cap, nimic bun acolo, s\u00e2mburi de vid \u00een s\u00e2mburi de nebunie \u2013 sau invers.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Niciodat\u0103 nu-mi spui nimic, \u00ee\u021bi urm\u0103resc toate mi\u0219c\u0103rile de pe puful \u00een care m-ai instalat \u0219i uitat s\u0103 m-acoperi, s\u0103 pui ceva peste mine \u2013 iar \u0219i iar, tot praful \u0103sta ap\u0103rut de niciunde, cernut din tavan ca o m\u0103trea\u021b\u0103 a timpului \u2013, niciodat\u0103 nu \u00eemi vorbe\u0219ti, ca unuia care, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, \u0219tie mult mai multe despre tine \u00eensu\u021bi dec\u00e2t tu \u00eensu\u021bi.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd chiar nu mai po\u021bi, c\u00e2nd dai pe dinafar\u0103 de la c\u00e2te cuvinte nespuse \u021bi s-au adunat \u00een g\u00e2tlej amenin\u021b\u00e2nd s\u0103-\u021bi \u021b\u00e2\u0219neasc\u0103 prin alte locuri din trup, \u00eencepi s\u0103 vorbe\u0219ti cu pere\u021bii. E ca \u0219i cum ai juca tenis cu un perete fantastic de receptiv. Numai c\u0103, uneori, dai mingea prea sus, \u0219i niciun zid de conversa\u021bie nu e \u00eenalt p\u00e2n\u0103 la cer. Uneori mingea r\u0103m\u00e2ne suspendat\u0103 \u00een plasa de siguran\u021b\u0103 ce-l m\u0103rgine\u0219te.<\/p>\n\n\n\n Of, at\u00e2tea metafore \u0219i compara\u021bii de scriitor atent s\u0103 nu dea totul pentru a spune acela\u0219i lucru de c\u00e2nd lumea \u0219i apartamentul \u0103sta pe jum\u0103tate mereu p\u0103r\u0103sit: c\u0103 suntem iremediabil singuri, c\u0103 nu exist\u0103 pun\u021bi \u00eentre oameni \u0219i animale de companie, fie \u0219i umplute cu plu\u0219, c\u0103 nu po\u021bi fi sigur dec\u00e2t de c\u00e2l\u021bii din propriul t\u0103u cap, nimic bun acolo, s\u00e2mburi de vid \u00een s\u00e2mburi de nebunie \u2013 sau invers.<\/p>\n\n\n\n O lume ce nu comunic\u0103, un dulap cu haine de zi, un sertar cu haine de noapte, covorul c\u00e2t China, pe care mai nou st\u0103 un puzzle sub mas\u0103 \u00een a\u0219teptare, un pat de dou\u0103 persoane pentru una (o dat\u0103 nu m-ai lua cu tine \u00een el, o dat\u0103 nu te-ai culca, domnule, cu mine, o dat\u0103 nu m-ai str\u00e2nge la piept), o fereastr\u0103 f\u0103r\u0103 perdele de soare, un cactus neprietenos ce cre\u0219te v\u0103z\u00e2nd cu ochii, cu c\u00e2t \u00eei acorzi mai pu\u021bin\u0103 aten\u021bie. Privesc toate astea clip\u0103 de clip\u0103, f\u0103r\u2019 s\u0103 clipesc, f\u0103r\u0103 s\u0103 clipocesc. Mi-am \u00eenghi\u021bit limba, asta-i acum, \u00eentr-o bun\u0103 zi ce-oi face, o s\u0103-mi \u00eenghit \u0219i ochii, \u00eemi vor intra de la sine \u00een cap, s\u0103tui de aceea\u0219i priveli\u0219te c\u00e2t e ziua \u0219i noaptea de lung\u0103.<\/p>\n\n\n\n Plu\u0219 e\u0219ti \u0219i \u00een plu\u0219 te vei \u00eentoarce, \u00eemi zic tot mai des mie. Ba nu, stai! Plu\u0219 e\u0219ti \u0219i plu\u0219 vei r\u0103m\u00e2ne. Cum a\u0219 putea s\u0103 m\u0103-ntorc undeva unde nu am fost niciodat\u0103, din moment ce am fost mereu tocmai acel ceva \u0219i nimic altceva? Logica mea plu\u0219at\u0103 din asta nu poate ie\u0219i, dincolo de asta nu poate vedea. N-am niciun dubiu c\u0103 \u0219i apartamentul \u0103sta e la origine tot de plu\u0219, c\u0103 sunt limba lui pe care \u0219i-a \u00eenghi\u021bit-o \u0219i acum stau pitit\u0103 \u00een p\u00e2ntecul s\u0103u atent mobilat, finisat \u2013 geam termopan, u\u0219\u0103 antiefrac\u021bie \u2013 sau asta era dintr-un caiet de-al t\u0103u din care-ai citit cu voce tare \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 ploioas\u0103 \u0219i ni se-ncalec\u0103 g\u00e2ndurile de-acum?<\/p>\n\n\n\n Ce-i drept, sunt zile c\u00e2nd soarele nici nu m-atinge. Scuze, mai pierd \u0219i eu no\u021biunea timpului. De cur\u00e2nd, ai pus ceva paravan pe fereastra din dreptul meu, \u0219i lumina nu mai r\u0103zbe\u0219te p\u00e2n\u0103 la mine. Sunt ve\u0219nic \u00een umbr\u0103, cu limba mea lips\u0103 cu tot. Nu \u0219tiu ce te-o fi apucat s\u0103 faci una ca asta. Pe mine globul de foc m\u0103 trezea, \u0219i abia a\u0219teptam s\u0103 fac ochi, tot mai devreme. Ap\u0103r\u0103toarea \u00eemi fur\u0103 singura bucurie, s\u0103 m\u0103 simt lins\u0103 de soare \u00een fiece diminea\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Nu mai am chiar nicio senza\u021bie, \u0219tii, am \u00een\u021bepenit pe puful \u0103sta, care nici el nu prea mai e ce-a fost. \u00cei simt asperit\u0103\u021bile fine prin catifea, cred c\u0103 e plin cu bilu\u021be de polistiren sau a\u0219a ceva. \u00cen plus, tot praful din camer\u0103 se lipe\u0219te de el, \u00eempresur\u00e2ndu-m\u0103 f\u0103r\u0103 sc\u0103pare \u2013 un halou din cre\u0219tet pe labe. Cu razele soarelui se mai \u00eempr\u0103\u0219tia un pic, era c\u00e2t de c\u00e2t respirabil. Acum parc\u0103-s ditamai magnetul de praf. Cine \u0219tie, te-i fi g\u00e2ndit s\u0103 fiu la ceva bun\u0103 \u0219i eu.<\/p>\n\n\n\n Odat\u0103 trezit, primul lucru pe care \u00eel faci e s\u0103 verifici starea acoper\u0103m\u00e2ntului de improviza\u021bie. Banda adeziv\u0103 cu care ai lipit f\u00e2\u0219ia de rafie turcoaz, \u00eent\u0103rit\u0103 cu h\u00e2rtie, se tot dezlipe\u0219te.\u00centr-o diminea\u021b\u0103, c\u00e2nd vei fi fost vis\u00e2nd ceva grozav de pl\u0103cut, l\u0103sat, pare-mi-se, cu icnete \u0219i zv\u00e2rcolituri, ne\u00eendeajuns de bine izolata instala\u021bie s-a desprins, c\u0103z\u00e2nd lat\u0103 pe latul pervazului, pentru a l\u0103sa din nou cale liber\u0103 n\u0103b\u0103d\u0103ioaselor, insidioaselor antene solare s\u0103 \u00ee\u0219i croiasc\u0103 drum p\u00e2n\u0103 la mine.<\/p>\n\n\n\n Mult\u0103 vreme, a\u0219a am crezut c-o s\u0103-mi dau duhul, \u00een puf. Dar uite c\u0103 n-a fost s\u0103 fie dec\u00e2t o vorb\u0103 de duh. Noi, maimu\u021bele de la c\u0103p\u0103t\u00e2i, nu sf\u00e2r\u0219im niciodat\u0103. St\u0103m pe patul recent cump\u0103rat, \u00eentre pernele decorative. Noaptea, pe troler, la capul t\u0103u. Ai o alt\u0103 capcan\u0103 de vise, din Viena, uitat\u0103 ani de zile \u0219i nop\u021bi \u00een sertarul biroului, prins\u0103 cu a\u021b\u0103, mai nou, de etajera homemade<\/em>. Ai \u0219i lun\u0103. Ba chiar dou\u0103. Una semi, verde, l\u0103mpa\u0219 cu uleiuri esen\u021biale, alta imens\u0103, sticker IKEA. Azi-m\u00e2ine, parc\u0103 v\u0103d c\u0103 m\u0103 pui cu capul \u00een jos, ca un rege u\u0219or detronat, \u00een ni\u0219a de pe c\u0103p\u0103t\u00e2iul canapelei modificate, mutat\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 l\u00e2ng\u0103 dulap, cu puful depozitat \u00een ea. Dup\u0103 ce mai \u00eent\u00e2i o s\u0103 duci patul \u00een camera mic\u0103. Incredibil c\u00e2t po\u021bi schimba designul interior. Parc\u0103 ai vrea s\u0103 \u021bii pasul cu formele viselor. E\u0219ti liber. \u00cen dup\u0103-amiezile pr\u0103foase, te vei \u00eentinde \u0219i tu pentru somnul de frumuse\u021be sau de lehamite, voi \u00eencerca s\u0103 m-apropii de tine, s\u0103 \u00ee\u021bi \u0219optesc una-alta, \u0219i nu m\u0103 vei auzi.<\/p>\n\n\n\n B\u0103rbatule, fii b\u0103rbat! Oric\u00e2t ai \u00eencerca, degeaba \u00ee\u021bi schimbi numele, p\u0103rul pe care \u00eentr-o zi tot \u00eel vei pierde, dac\u0103 nu \u00ee\u021bi po\u021bi schimba pedigriul. S-a \u00eent\u00e2mplat \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 de iulie. Tat\u0103l t\u0103u, ivit de te miri unde, cu foarfeca de t\u0103iat gardul \u00een m\u00e2ini, s-a n\u0103pustit asupr\u0103-mi \u0219i ha\u021b, nu mai aveam nimic \u00eentre buze. Nici \u00een vis, nici la trezire. Fusese un gest at\u00e2t de precis, de curat, executat f\u0103r\u0103 urm\u0103, linia t\u0103ieturii at\u00e2t de fin\u0103, c\u0103 m-am v\u0103zut f\u0103r\u0103 limb\u0103 de ambele p\u0103r\u021bi ale realit\u0103\u021bii.<\/p>\n\n\n\n Acum tr\u0103iesc din amintiri, c\u00e2te sunt. La final voi spune acela\u0219i lucru: \u0219i c\u00e2te nu mi-a fost dat s\u0103 v\u0103d, am fost martor\u0103 la evenimentele capitale din via\u021ba unui om! \u00cent\u00e2i, c\u0103 de atunci, din copil\u0103ria de care s-a ales praful, din ce \u00een ce mai rar picurat pe cre\u0219tet, nu mi-ai spus niciodat\u0103 pe nume. Kinga, mai \u021bii minte? \u00cen to\u021bi anii \u0103\u0219tia, nu te-ai g\u00e2ndit s\u0103 \u00eemi dai \u0219i mie o porecl\u0103 acolo. Asta \u00een vreme ce \u021bie numele \u0219i pocirile \u021bi s-au v\u00e2nturat pe la t\u00e2mple tot altele, pe m\u0103sur\u0103 ce anii se \u00eenmul\u021beau \u00eend\u0103r\u0103t, matahale amenin\u021b\u00e2nd s\u0103 te acopere din clip\u0103 \u00een clip\u0103. Eu am r\u0103mas maimu\u021ba de la c\u0103p\u0103t\u00e2i, cu toate c\u0103p\u0103t\u00e2iele pe care le-am schimbat. \u00cen ultima secund\u0103, vei putea spune: alegerile proaste ajung pove\u0219ti de succes, alegerile bune trec neobservate. Nu voi mai fi l\u00e2ng\u0103 tine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" O proz\u0103 de Ovidiu Lorenz<\/p>\n","protected":false},"author":236,"featured_media":6783,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1493,1535,47],"coauthors":[1534],"class_list":["post-6784","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-nr-11-12-2022","tag-ovidiu-lorenz","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/02\/Ovidiu-Lorenz-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6784","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/236"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6784"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6784\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6785,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6784\/revisions\/6785"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6783"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6784"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6784"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6784"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6784"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}\n