{"id":6674,"date":"2023-02-16T11:59:00","date_gmt":"2023-02-16T08:59:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6674"},"modified":"2023-02-16T12:47:55","modified_gmt":"2023-02-16T09:47:55","slug":"declaratiile-de-la-sibiu","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6674","title":{"rendered":"Declara\u021biile de la Sibiu"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Dup\u0103 numai un sfert de or\u0103 de plimbare prin Sibiu, sim\u021bi c\u0103 te trage suav cineva de m\u00eenec\u0103. Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu vezi pe nimeni \u0219i nici n-are rost s\u0103 b\u0103nuie\u0219ti pe cineva, pentru c\u0103 tr\u0103g\u0103torul de m\u00eenec\u0103 sibian e inefabil, nu doar invizibil. E \u00eens\u0103 evident c\u0103 nu poate fi dec\u00eet spiritul locului. La Sibiu acesta nu e o himer\u0103 \u0219i nici doar ceva \u00eenchipuit pe baze culturale, ci de-a binelea ceva concret \u0219i imediat. La Sibiu e cea mai mare densitate de spirit al locului, ubicuu \u0219i permanent, mai fidel dec\u00eet umbra proprie. Acolo genius loci<\/em> se plimb\u0103 la bra\u021b cu toat\u0103 lumea, chiar \u0219i cu barbarii care, precum cneazul valah, stau \u00eenc\u0103 la por\u021bile ora\u0219ului. Nu-i de mirare c\u0103 de acolo a pornit ofensiva \u201elocalismului creator\u201d, organizat\u0103 de Al. Dima \u0219i sus\u021binut\u0103 prin Thesis<\/em>. Ofensiva n-a reu\u0219it prea multe, dar logistica \u2013 \u0219i nostalgia \u2013 ei n-a disp\u0103rut. Sibiul e, de fapt, o persuasiune, nu un ora\u0219. Una care se strecoar\u0103 \u00een sufletele tuturor poe\u021bilor sibieni (care s\u00eent de dou\u0103 categorii, dup\u0103 \u00eemp\u0103r\u021beala lui Ioan Radu V\u0103c\u0103rescu: sibieni simpli \u0219i \u201esibio\u021bi\u201d) \u0219i-i determin\u0103 pe to\u021bi s\u0103 scrie ode melancolice dedicate ora\u0219ului. Nu exist\u0103 poet sibian, oric\u00eet de deprimat, care s\u0103 nu devin\u0103 imnifor c\u00eend vine vorba de Sibiu, de\u0219i poemele lor s\u00eent construite pe leit-motivul \u201es-a st\u00eens via\u021ba falnicei\u201d…. S\u00eent at\u00eet de droga\u021bi \u00eenc\u00eet s\u00eent \u00een stare s\u0103 scrie c\u0103r\u021bi \u00eentregi (ori baremi jum\u0103t\u0103\u021bi) despre\/cu str\u0103zile, pie\u021bele \u0219i ungherele sibiene. Cum i s-a \u00eent\u00eemplat \u0219i lui Dumitru Chioaru \u00een Via\u021ba \u0219i opiniile profesorului Mouse<\/em>. Dar raptul magic sibian e at\u00eet de profund \u0219i ireversibil \u00eenc\u00eet devine destinal. O spune la toat\u0103 lumea \u0219i ori de c\u00eete ori are prilejul Dumitru Chioaru \u00een Colocviale\u00ad<\/em>-le de la Limes (2022), carte \u00eenn\u0103dit\u0103 din interviuri, r\u0103spunsuri la anchete \u0219i c\u00eeteva \u201ecomunic\u0103ri\u201d \u00een ton mai academic (din p\u0103cate, oamenii cu care st\u0103 de vorb\u0103 nu par a \u0219ti de alte interviuri acordate de Chioaru, a\u0219a c\u0103 \u00eentreb\u0103rile se repet\u0103 prea insistent; \u0219i r\u0103spunsurile, pe care Chioaru nici nu le mai reformuleaz\u0103, ci le reproduce identic). Refrenul sibian r\u0103m\u00eene \u0219i el identic: \u201eSibiul a fost \u0219i r\u0103m\u00eene centrul magic al existen\u021bei mele\u201d, \u201eNumai \u00een Sibiu pot visa cu ochii deschi\u0219i\u201d, \u201eDoar \u00een Sibiu mai pot s\u0103 visez \u0219i mai pot scrie poezie\u201d etc. Desigur c\u0103, dac\u0103 s-ar putea, Chioaru ar participa cu tot sufletul la o nou\u0103 ofensiv\u0103 a \u201elocalismului creator\u201d: \u201eCred \u00eenc\u0103 \u00een vigoarea \u0219i importan\u021ba localismului creator\u201d. Cu condi\u021bia ca acesta s\u0103 nu dea \u00een provincialism, \u00ee\u0219i ia el m\u0103suri prevenitoare.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 Sibiul e at\u00eet de decisiv pentru poezia lui Chioaru, a fost un mare noroc pentru el c\u0103, dup\u0103 peripe\u021bii provinciale, s-a putut stabili chiar \u00een locul favorabil (singurul favorabil) destinului. Asta pentru c\u0103, \u00een ce-l prive\u0219te, pentru Chioaru poezia e o cauz\u0103 existen\u021bial\u0103, nu (doar) literar\u0103. Poezia, zice el, \u201ea fost \u0219i este adev\u0103rata mea via\u021b\u0103\u201d, iar \u201escrisul (de poezie, n.n.) nu \u00eenseamn\u0103 pentru mine o meserie, ci un mod de a fi\/de a tr\u0103i\u201d. Scrie \u201edintr-o nevoie vital\u0103\u201d \u0219i se teme \u201ede momentul\u201d \u00een care nu va mai scrie \u201eca de o boal\u0103 mortal\u0103\u201d. \u201eIpostaza de poet\u201d \u2013 zice el hot\u0103r\u00eet \u2013 e \u201eidentitatea mea\u201d, \u201ede\u0219i \u2013 adaug\u0103 \u2013 tr\u0103iesc mai mult \u00een alteritate\u201d. Asta pentru c\u0103-l oblig\u0103, fire\u0219te, condi\u021biile sociale, care l-au \u00eempins (nu singurele, c\u0103ci era \u0219i ademenit de voca\u021bia profesoral\u0103) spre cariera universitar\u0103. Una c\u00eet de c\u00eet de succes, de\u0219i Chioaru se pl\u00eenge mereu de ea \u0219i o \u00eenvinov\u0103\u021be\u0219te pentru crizele provocate poetului: \u201ePoetul din mine a fost vampirizat de administratorul care s\u00eent nevoit s\u0103 fiu\u201d (ca redactor-\u0219ef la Euphorion<\/em>) \u0219i se teme c\u0103 nu va mai scrie niciodat\u0103 poezie \u2013 \u201ede\u0219i o via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 poezie mi se pare absurd\u0103\u201d. Cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet \u2013 e de acord \u0219i Chioaru \u2013 scrisul de poezie e erotism calificat, \u00eentruc\u00eet \u201epresupune d\u0103ruire de sine \u0219i pl\u0103cere\u201d. Pierderile ar fi, a\u0219adar, multiple \u0219i de spaima lor Chioaru viseaz\u0103 la vremea \u00een care va fi dezlegat de obliga\u021biile universitare \u0219i redac\u021bionale iar poetul se va bucura de timp destul. Aceste lamenta\u021bii \u0219i trecerea vinov\u0103\u021biei pe seama altor stresori<\/em> n-au \u00eens\u0103 nici o baz\u0103, c\u0103ci \u00een realitate poe\u021bilor nu trebuie s\u0103 li se dea timp de leneveal\u0103; dimpotriv\u0103, trebuie \u00eenghesui\u021bi \u00een cea mai drastic\u0103 lips\u0103 de timp \u0219i chinui\u021bi c\u00eet mai chineze\u0219te de himera poemului care se vrea scris. M\u0103 tem c\u0103 speran\u021ba pus\u0103 \u00een timpul care-i lipse\u0219te (unui poet timpul \u00eei lipse\u0219te \u00eentotdeauna, e chiar semnul c\u0103-l biciuie o voca\u021bie) nu e dec\u00eet o traducere pozitiv\u0103 a propozi\u021biei \u201erom\u00e2nul are o \u00eenclina\u021bie \u00eenn\u0103scut\u0103 spre tr\u00eend\u0103vie, despre care crede c\u0103 este condi\u021bia spiritului, a\u0219adar a crea\u021biei\u201d. A\u0219a e \u2013 nu e. Nu exist\u0103 poezie care s\u0103 nu-\u0219i fac\u0103 timp pentru propria epifanie. Dac\u0103-i nevoie, te smulge \u0219i de l\u00eeng\u0103 cea mai efervescent\u0103 amant\u0103.<\/p>\n\n\n\n

\n

Nu exist\u0103 poezie care s\u0103 nu-\u0219i fac\u0103 timp pentru propria epifanie. Dac\u0103-i nevoie, te smulge \u0219i de l\u00eeng\u0103 cea mai efervescent\u0103 amant\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

De c\u00eeteva ori Chioaru se pl\u00eenge c\u0103 e \u00een criz\u0103 creativ\u0103 grav\u0103. Dar c\u00eend n-a fost? Poate \u00een tinere\u021be, c\u00eend \u00ee\u0219i scria serile adolescentine, \u0219i \u00een ucenicia de la Echinox<\/em> (c\u0103ruia \u00eei e recunosc\u0103tor pentru c\u0103 l-a format ca poet). C\u0103ci \u00een rest Chioaru tot prin crize de crea\u021bie a trecut. \u0218tie \u0219i el, c\u0103ci recunoa\u0219te c\u0103 scrie \u201esporadic, doar c\u00eend m\u0103 viziteaz\u0103 vreo idee\u201d (nu \u00een sens conceptual, fire\u0219te). Nici nu crede \u00een scrisul productiv: \u201eCred mai mult \u00een poe\u021bii care scriu mai rar, dar de fiecare dat\u0103 cu o nou\u0103 substan\u021b\u0103 de via\u021b\u0103 \u0219i noutate artistic\u0103\u201d. E convins \u201ec\u0103 poezia autentic\u0103 provine din inspira\u021bie\u201d, c\u0103 e efectul unei st\u0103ri de gra\u021bie \u2013 \u201e\u00eens\u0103 cum nu po\u021bi fi permanent \u00een stare de gra\u021bie, scrii doar \u00een acele momente c\u00eend te viziteaz\u0103\u201d. Expert \u00een poezia orfic\u0103, poetul e, nu mai pu\u021bin, el \u00eensu\u0219i practicant al orfismului: \u201eP\u0103strez \u2013 zice el \u2013 \u00eenc\u0103 o credin\u021b\u0103 orfic\u0103, pe urmele marilor mei mae\u0219tri formatori.\u201d Are, de fapt, nostalgia poeziei ca limbaj \u00eentemeietor, ca institu\u021bie a logos<\/em>-ului, num\u0103r\u00eendu-se singur \u201eprintre pu\u021binii care mai cred \u00een categoriile tari\u201d. Necum gratuit\u0103, poezia are misiune uman\u0103 fundamental\u0103: \u201ePoezia e existen\u021bial\u0103 \u00een sens sublim, o posibilitate p\u00een\u0103 la urm\u0103 de m\u00eentuire.\u201d \u0218i mai ales una de implicare \u0219i asumare: \u201eC\u00eet\u0103 tr\u0103ire, at\u00eeta poezie!\u201d De\u0219i se crede un clasic \u2013 m\u0103car pe fond \u2013, emite propozi\u021bii eminente de poetic\u0103 romantic\u0103, vis\u00eend s\u0103 scrie \u201eo poezie genuin\u0103, pe care o sim\u021bim\/tr\u0103im\u201d (dar, adaug\u0103, \u201edin p\u0103cate, poezia mea este mai mult livresc\u0103 dec\u00eet genuin\u0103\u201d; nu toat\u0103, s\u0103 nu exager\u0103m). De\u0219i vremurile poetice nu-l \u00eenc\u00eent\u0103, crede \u201e\u00een revenirea unei poezii de esen\u021b\u0103 chiar orfic\u0103\u201d, miz\u00eend pe precaritatea experimentalismelor \u0219i refuz\u00eend orice distinc\u021bie postmodernismului, \u201e\u00een care nu mai deosebe\u0219ti parlamentul de mahala\u201d, iar \u201epoezia se confund\u0103 cu manelele \u0219i rug\u0103ciunea cu \u00eenjur\u0103turile\u201d. Desigur c\u0103 e o constatare spus\u0103 la sup\u0103rare. Poate chiar la deplin\u0103 iritare.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen m\u0103sura \u00een care e \u0219i el un orfic, Dumitru Chioaru e unul dintre cei care au pierdut-o pe Euridice. Fiind \u00eens\u0103 un melancolic din n\u0103scare, Chioaru a pierdut-o dinainte de a \u0219ti de ea. Ar fi pierdut-o oricum, c\u0103ci melancolia e substan\u021ba \u00eens\u0103\u0219i a poeziei sale. Nici el nu \u0219tie bine de unde i se trage \u2013 din copil\u0103rie, dup\u0103 ce-a citit primele pasteluri ale lui Alecsandri, sau din adolescen\u021b\u0103, dup\u0103 o boal\u0103 \u2013 dar \u0219tie c\u0103 a devenit poet \u201edin momentul \u00een care melancolia mi-a invadat sufletul\u201d. Asemeni tuturor poe\u021bilor care au pierdut-o pe Euridice \u2013 nu import\u0103 c\u00eend \u2013, \u0219i Chioaru tr\u0103ie\u0219te \u00een solitudine \u0219i c\u00eent\u0103ri de exorcizare a ei scrie. \u201eS\u00eent, de fapt, un om foarte singur\u201d, zice el, \u00eenchis \u00eentr-o melancolie f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i sf\u00eer\u0219it. O melancolie care-l \u021bine la marginile \u2013 nu doar \u00een marginalitate literar\u0103, cum se crede \u2013 fiin\u021bei: \u201e\u00cen melancolie atingem limitele fiin\u021bei\/nefiin\u021bei \u0219i, de aceea, poate fi considerat\u0103 ca sentiment al mor\u021bii.\u201d Fenomenologia acestei melancolii, mereu mai grea, se \u00eentrupeaz\u0103 \u00een poezia lui Chioaru.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un articol de Al. Cistelecan<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":6743,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[376,52],"tags":[82,375,1507,1493],"coauthors":[1120],"class_list":["post-6674","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carnete-critice","category-rubrici","tag-al-cistelecan","tag-carnete-critice","tag-dumitru-chioaru","tag-nr-11-12-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/02\/Chioaru-1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6674","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6674"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6674\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6745,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6674\/revisions\/6745"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6743"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6674"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6674"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6674"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6674"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}