definitiv. o trilogie<\/em> este o reveren\u021b\u0103 adus\u0103 marelui scriitor american Paul Auster, \u00een general, \u0219i c\u0103r\u021bii sale Trilogia New Yorkului<\/em>, \u00een special. Dac\u0103 \u00een Trilogia New Yorkului<\/em> avem trei false povestiri cu detectivi desf\u0103\u0219urate pe fundalul uria\u0219ei metropole, adev\u0103ratele mize fiind c\u0103utarea unui sens, descoperirea de sine \u0219i rolul decisiv al hazardului, \u00een definitiv. o trilogie<\/em> avem trei pove\u0219ti, scrise \u00een trei stiluri diferite, despre \u00eent\u00e2lnirea cu destinul, despre alegerile pe care le facem, neglijen\u021b\u0103 \u0219i pre\u021bul pe care \u00eel pl\u0103tim dup\u0103 aceea, c\u00e2nd e deja prea t\u00e2rziu ca s\u0103 mai putem schimba ceva, teme existente \u0219i \u00een opera lui Auster. Virgil, Marcel, Dorina, Harry \u0219i Dingo, c\u00e2\u021biva dintre protagoni\u0219tii acestei c\u0103r\u021bi, ar putea fi oricare dintre noi. To\u021bi mergem pe o c\u0103rare \u00eengust\u0103, printr-o p\u0103dure, crez\u00e2nd c\u0103 o cunoa\u0219tem, pentru ca, \u00eentr-o bun\u0103 zi, ceva s\u0103 schimbe dramatic totul. Adesea e o \u00eent\u00e2mplare simpl\u0103, un fapt banal, o nimica toat\u0103, la urma urmei, \u00eens\u0103 nu mai suntem aceia\u0219i \u0219i nici m\u0103car nu con\u0219tientiz\u0103m asta. Unii \u00eei spun destin. Al\u021bii hazard, neprev\u0103zut ori soart\u0103. Indiferent ce nume i-am da, via\u021ba noastr\u0103, din acel punct, e alta. definitiv. o trilogie<\/em> e o carte despre nimicul care schimb\u0103 via\u021ba \u00een moarte, lumina \u00een \u00eentuneric \u0219i o ploaie obi\u0219nuit\u0103 \u00eentr-o catastrof\u0103 natural\u0103.<\/p>\n\n\n\n Telefonul nu m-a deranjat prea tare. \u00cel a\u0219teptam \u0219i, sincer, credeam c\u0103 va fi mult mai dur. Totu\u0219i, conversa\u021bia m-a trezit din amor\u021beal\u0103.<\/p>\n\n\n\n Viscolul \u00eencetase.<\/p>\n\n\n\n Oamenii, to\u021bi, dormeau.<\/p>\n\n\n\n Nu se-auzea nimic, niciun zgomot.<\/p>\n\n\n\n Era, iar\u0103\u0219i, at\u00e2ta lini\u0219te, \u00eenc\u00e2t aveam impresia c\u0103 m\u0103 aflu undeva pe c\u00e2mp. Prin geamul \u00eentunecat nu vedeam dec\u00e2t vreo dou\u0103-trei stele decupate slab \u00eentr-o mare de cerneal\u0103 vine\u021bie.<\/p>\n\n\n\n Dup\u0103 moartea maic\u0103-mii, golisem casa. Acum, albul pere\u021bilor, lipsa obiectelor, sufrageria imens\u0103 \u0219i eu mic, \u00eentr-un col\u021b, ghemuit sub o ton\u0103 de p\u0103turi, locul acesta, str\u0103in \u0219i nou, \u00een acela\u0219i timp, ideile din capul meu \u2013 toate \u00eemi p\u0103reau stranii, ne\u0219tiute \u0219i periculoase. Parc\u0103 m\u0103 vedeam oarecum din afar\u0103 \u0219i m\u0103 miram c\u0103 sunt acolo sau c\u0103 eu sunt acela. M-am g\u00e2ndit c\u0103 mi-am pierdut respectul fa\u021b\u0103 de mine. C\u0103 duc o via\u021b\u0103 pe care nu o doresc. C\u0103 mi-e greu s\u0103 mai tr\u0103iesc a\u0219a. C\u0103 sunt stors de puteri. C\u0103 nu \u0219tiu ce-o s\u0103 fac m\u00e2ine sau peste cinci ani. C\u0103 n-am pic de viitor. C\u0103 tr\u0103iesc un prezent mizerabil \u0219i \u00eengr\u0103m\u0103desc \u00een spate un trecut anost. C\u0103 din toate planurile mele s-a ales praful. C\u0103 n-am ajuns, nici pe departe, acolo unde a\u0219 fi dorit s\u0103 fiu. C\u0103 nu merit s\u0103 mai tr\u0103iesc. C\u0103 mi-e ru\u0219ine s\u0103 m\u0103 privesc \u00een ochi \u0219i c\u0103 mi-e ru\u0219ine \u00een fa\u021ba propriilor mei copii. Ce-am s\u0103 le spun la anul? Cel mic e la gr\u0103dini\u021b\u0103, dar cel mare merge deja la \u0219coal\u0103.<\/p>\n\n\n\n Ce-o s\u0103 r\u0103spund\u0103 la \u00eentrebarea \u2013 normal\u0103, legitim\u0103, deloc r\u0103uvoitoare \u2013 ce e tat\u0103l t\u0103u?<\/p>\n\n\n\n Tata st\u0103 acas\u0103 \u0219i nu face nimic?!, va spune copilul. Tata e casnic?! Tata nu c\u00e2\u0219tig\u0103 bani? Tata refuz\u0103 s\u0103 lucreze fiindc\u0103 se crede un special care \u00eenc\u0103 nu s-a g\u0103sit ori nu \u0219i-a descoperit talentul, calea, menirea, drumul. Dac\u0103 mi-e greu s\u0103-mi explic mie, dac\u0103 Anca nu \u00een\u021belege, ce vor crede copiii sau ce \u00een\u021beleg ei, de fapt, c\u00e2nd m\u0103 v\u0103d \u00eentotdeauna acas\u0103 \u0219i \u0219tiu c\u0103 n-am serviciu?<\/p>\n\n\n\n Eram \u00eenconjurat de \u00eentreb\u0103ri fl\u0103m\u00e2nde \u0219i agresive, aidoma unei haite de hiene la atac. Cred c\u0103 m\u0103 vor sf\u00e2\u0219ia \u00eentreb\u0103rile astea, am zis, apoi am respirat ad\u00e2nc, foarte ad\u00e2nc, am \u00eenchis ochii \u0219i, dup\u0103 o vreme, \u00eencet-\u00eencet, pe nesim\u021bite aproape, de\u0219i aveam foarte clar senza\u021bia c\u0103 sunt treaz, am adormit, spre diminea\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n Beau un ness uria\u0219, din cutia l\u0103sat\u0103 inten\u021bionat ast\u0103-var\u0103 aici, m\u0103n\u00e2nc napolitane cu biscui\u021bi \u0219i fumez. Mi-e foarte frig, \u00een continuare, de\u0219i stau cu geaca pe mine. M\u00e2inile-mi sunt reci, aproape \u00eenghe\u021bate. \u00cemi pun m\u0103nu\u0219ile, apoi dau drumul la aragaz, s\u0103 mai \u00eenc\u0103lzesc pu\u021bin aerul din buc\u0103t\u0103rie, m\u0103car. Dup\u0103 o vreme, \u00eel \u00eenchid: nu suport mirosul de gaz, parc\u0103 \u00eemi intensific\u0103 durerea de cap. \u00cenghit iar\u0103\u0219i un pumn de medicamente. \u00cemi fac un alt ness. Fumez.<\/p>\n\n\n\n Aud toate mi\u0219c\u0103rile din\u0103untrul blocului: cineva urc\u0103 greoi sc\u0103rile; altcineva trage apa la baie; unul ascult\u0103, deasupra mea, cred, muzica popular\u0103 la radio; al\u021bi doi, \u00eentr-alt\u0103 buc\u0103t\u0103rie, probabil, discut\u0103.<\/p>\n\n\n\n Am senza\u021bia, privind pe geam, c\u0103 m\u0103 aflu \u00eentr-un mic submarin, pierdut prin burta unui ocean f\u0103r\u0103 nume. Fereastra decupeaz\u0103 trist blocurile ur\u00e2te \u0219i cenu\u0219ii de peste drum. Ninsoarea a \u00eencetat. Cerul are o culoare v\u00e2n\u0103t\u0103 \u0219i grea, aproape bolnav\u0103. Mi-e frig \u0219i sunt \u00een continuare ame\u021bit. \u00cemi vine s\u0103 m\u0103 culc la loc.<\/p>\n\n\n\n Ar trebui s-ajung la cimitir, dar n-am energia s\u0103 m\u0103 ridic de pe scaun, darmite s\u0103 pornesc, prin z\u0103pad\u0103, p\u00e2n\u0103-n partea cealalt\u0103 a ora\u0219ului.<\/p>\n\n\n\n Deodat\u0103, un porumbel apare de nic\u0103ieri \u0219i popose\u0219te pe marginea lat\u0103 a pervazului. Se uit\u0103 la mine cu ochi\u0219orii lui mici, prin geamul care ne desparte, mi\u0219c\u00e2ndu-\u0219i continuu g\u00e2tul gra\u021bios. E la o lungime de bra\u021b doar. S\u0103 nu fie fereastra, l-a\u0219 putea atinge. R\u0103m\u00e2n \u021beap\u0103n, de team\u0103 s\u0103 nu-l sperii.<\/p>\n\n\n\n Un porumbel viu, iarna, la nici un metru de mine.<\/p>\n\n\n\n Un porumbel viu, iarna, la fereastra mea.<\/p>\n\n\n\n Un porumbel viu, iarna, la Cluj.<\/p>\n\n\n\n E at\u00e2t de aproape \u0219i \u00eel v\u0103d at\u00e2t de clar, \u00eenc\u00e2t pare ireal. E singurul lucru viu de-afar\u0103. M\u0103 uit la el ca la o minune. Sau ca la un cadou.<\/p>\n\n\n\n Apoi, porumbelul, u\u0219or, \u00ee\u0219i ia zborul \u0219i dispare.<\/p>\n\n\n\n Sunt din nou singur. Singur, b\u0103tr\u00e2n, bolnav \u0219i obosit.<\/p>\n\n\n\n Chiar c\u0103-\u021bi vine s\u0103 mori.<\/p>\n\n\n\n Sau s\u0103 te sinucizi, dracului, odat\u0103 \u0219i s\u0103 scapi de toate poverile astea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\n\n\n\n