{"id":6631,"date":"2023-02-09T22:36:01","date_gmt":"2023-02-09T19:36:01","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6631"},"modified":"2023-02-09T22:36:06","modified_gmt":"2023-02-09T19:36:06","slug":"teoria-absurdului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6631","title":{"rendered":"Teoria absurdului"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Mihai Radu, Repeti\u021bie pentru o lume mai bun\u0103<\/em>, ed. Polirom, 2022<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Nu am f\u0103cut niciodat\u0103 un secret din faptul c\u0103 \u00eel consider pe Mihai Radu unul dintre cei mai buni scriitori ai genera\u021biei lui. Al\u0103turi de Lavinia Brani\u0219te ori Mihai Du\u021bescu, Mihai Radu ocup\u0103 un loc privilegiat \u00een r\u00e2ndul autorilor de literatur\u0103 \u201erealist\u0103\u201d, t\u0103ioas\u0103, perfect calibrat\u0103 la prezentul continuu. Folosesc termenul \u00eentre ghilimele pentru c\u0103 nu g\u0103sesc alt sinonim care s\u0103 surprind\u0103 exact tipul de scriitur\u0103 pe care o exerseaz\u0103, \u0219i anume o combina\u021bie de privire obiectiv\u0103 asupra realit\u0103\u021bilor rom\u00e2ne\u0219ti postrevolu\u021bionare \u0219i de analiz\u0103 discret\u0103, dar puternic\u0103, a tarelor societ\u0103\u021bii \u0219i a felului, deseori st\u00e2ngaci, \u00een care personajele se adapteaz\u0103 mediului.<\/p>\n\n\n\n

Repeti\u021bie pentru o lume mai bun\u0103, <\/em>cu un titlu care sun\u0103 aproape programatic, este un microroman \u00een aceea\u0219i cheie cu care ne-a obi\u0219nuit autorul. Un b\u0103rbat de circa 50 de ani e anun\u021bat de sanatoriul unde era internat tat\u0103l s\u0103u, grav bolnav, diagnosticat cu demen\u021b\u0103, c\u0103 trebuie s\u0103-l ia acas\u0103, \u00eentruc\u00e2t institu\u021bia \u00ee\u0219i \u00eenceteaz\u0103 existen\u021ba. \u00cen acela\u0219i timp, Paul este rugat de fosta sa so\u021bie, M\u0103d\u0103lina, s\u0103-i recupereze c\u0103\u021belul de la iubitul ei de care tocmai s-a desp\u0103r\u021bit. \u00centr-o astfel de intrig\u0103 st\u0103 farmecul romanului: discrepan\u021ba uluitoare \u00eentre gravitatea unei situa\u021bii de via\u021b\u0103 \u0219i de moarte, de pe o parte, \u0219i ridicolul absolut al preocup\u0103rilor m\u0103runte ale altora, pe de alt\u0103 parte. Paul e nevoit s\u0103 rezolve \u00een timp record ambele probleme, l\u0103s\u00e2nd impresia c\u0103 le face cu aceea\u0219i lips\u0103 de entuziasm. Totu\u0219i, exist\u0103 \u0219i un beneficiu ascuns al ac\u021biunilor lui. \u00cen a doua parte a romanului afl\u0103m despre trecutul tat\u0103lui s\u0103u \u0219i despre istoricul c\u0103sniciei cu M\u0103d\u0103lina, ceea ce face lumin\u0103 \u00eentr-o privin\u021b\u0103: Paul are nesperata \u0219ans\u0103, ascult\u00e2ndu-i \u0219i \u00eendeplinindu-le dorin\u021bele (recuperarea c\u00e2inelui M\u0103d\u0103linei) sau ocup\u00e2ndu-se cre\u0219tine\u0219te de sf\u00e2r\u0219itul tat\u0103lui s\u0103u, de a le demonstra tuturor c\u0103 e mai bun dec\u00e2t ei; c\u0103, \u00een ciuda tuturor defectelor lui, se poate plasa \u00eentr-un soi de superioritate etic\u0103, pentru c\u0103 n-a f\u0103cut altceva dec\u00e2t s\u0103 urmeze un firesc, un tipic social care salveaz\u0103 aparen\u021bele. Originea acestei idei despre retribu\u021bie se g\u0103se\u0219te \u00een copil\u0103ria lui Paul, pe care el o descrie ca fiind un loc din care lumea \u00eendep\u0103rtat\u0103 a adul\u021bilor p\u0103rea o garan\u021bie a echilibrului & a rezolv\u0103rii tuturor problemelor: \u201eCred c\u0103 via\u021ba are cea mai mare substan\u021b\u0103 atunci c\u00e2nd e\u0219ti mic \u0219i te g\u00e2nde\u0219ti la ce vorbesc \u0219i la ce g\u00e2ndesc oamenii maturi. Apoi totul se destram\u0103. Dac\u0103 un copil ar percepe direct, abrupt, lipsa de sens a vie\u021bii adul\u021bilor, probabil c\u0103 ar pl\u00e2nge la infinit \u0219i ar muri sufocat de am\u0103r\u0103ciune. Doamne, c\u00e2t admiram acea libertate plin\u0103, \u00eenfloritoare, cu g\u00e2nduri multe, ca ni\u0219te trenuri str\u0103lucitoare, pe care le-o atribuiam oamenilor mari. Tata plutea ca un zepelin \u00eeng\u00e2ndurat deasupra copil\u0103riei mele, iar mama cuno\u0219tea articula\u021biile lumii a\u0219a cum un doctor cunoa\u0219te \u00eencheieturile corpului uman. C\u00e2nd mama dormea, lumea cu totul dormea.\u201d (pp. 92-93)<\/p>\n\n\n\n

E evident, pe de alt\u0103 parte, c\u0103 nu poate face complet abstrac\u021bie de firea lui, \u00eenc\u00e2t moartea tat\u0103lui s\u0103u \u00eei d\u0103 prilejul de a pune \u00een scen\u0103 un spectacol grotesc, \u00eens\u0103 plin de umor negru \u0219i absurd, ca o piedic\u0103 ironic\u0103 pus\u0103 mor\u021bii \u00eense\u0219i. Preg\u0103tirea priveghiului e la fel de ilar\u0103 prin con\u0219tientizarea ridicolului cutumelor care stabilesc coregrafia unui astfel de moment. Lucid \u0219i cinic, Paul nu are timp nici de sentimentalisme ieftine, nici de emo\u021bii artificiale; e pragmatic, sec \u0219i gata s\u0103 se lupte cu \u201eobiceiul\u201d: \u201eI-am chemat pe b\u0103ie\u021bi s\u0103-l c\u0103r\u0103m \u00eenapoi pe tata, mi s-a p\u0103rut mai greu, nu \u0219tiu de ce, l-am cobor\u00e2t a\u0219a cum l-am urcat, \u00eentr-o plapum\u0103, iar jos, \u00een sufragerie, l-am a\u0219ezat pe canapea, dup\u0103 ce asistenta Dana mi-a tot \u0219optit la ureche: \u2018S\u0103-l punem pe mas\u0103, s\u0103-l punem pe mas\u0103, domnu\u2019 Paul, ce Dumnezeu!\u2019. Ce mobilier e \u0219i mortul, am zis eu cu voce tare, dar nici unul dintre ei nu avea cum s\u0103 fac\u0103 leg\u0103tura cu ce se petrecea \u00een  mintea mea, cu mortul-mobilier, a\u0219a c\u0103 nu a reac\u021bionat nimeni \u2013 s\u0103 ai toate rudele \u00eemp\u0103iate, pe post de mobilier prin cas\u0103: o m\u0103tu\u0219\u0103 cu palmele \u00eentinse \u021bin\u00e2nd o tav\u0103, un bunic pe post de cuier, de ce nu, un unchi mai gras s\u0103 fie p\u0103tu\u021b pentru copii \u0219i tot a\u0219a. […] Vocea Danei mi s-a strecurat din nou \u00een urechea dreapt\u0103:<\/p>\n\n\n\n

– S\u0103-l punem pe mas\u0103, a\u0219a e cre\u0219tine\u0219te. \u0218i neb\u0103rbierit…<\/p>\n\n\n\n

– De ce s\u0103-l punem pe mas\u0103? Nu e de m\u00e2ncare, Dana, draga mea, nu e de m\u00e2ncare. \u0218i nu e nici vreo stripteuz\u0103 chemat\u0103 la petrecerea de burlaci.\u201d (p. 180)<\/p>\n\n\n\n

Paul este un antierou, un individ care \u00ee\u0219i tr\u0103ie\u0219te via\u021ba aproape iner\u021bial, f\u0103r\u0103 a mai avea for\u021ba de a se \u00eempotrivi. \u0218i totu\u0219i, atunci c\u00e2nd afl\u0103 secretele din trecutul familiei lui, decide c\u0103 destinul \u00eei ofer\u0103 \u00een sf\u00e2r\u0219it ocazia de a \u00eenchide capitolele dup\u0103 propriul s\u0103u scenariu. Finalul romanului, o formidabil\u0103 metafor\u0103 a absurdului, sparge sobrietatea care ar fi trebuit s\u0103 \u00eembrace evenimentul mor\u021bii tat\u0103lui s\u0103u. H\u00e2tru \u0219i iconoclast, Paul atribuie macabrului o dimensiune ridicol\u0103, care detabuizeaz\u0103 \u0219i arunc\u0103 \u00een derizoriu \u00eentreaga situa\u021bie. Trecutul nu poate fi ref\u0103cut, pare s\u0103 spun\u0103 el, dar asta nu ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 batjocorim inten\u021bionat & \u00een mod compensatoriu prezentul. Repeti\u021bie pentru o lume mai bun\u0103<\/em> devine astfel un roman care teoretizeaz\u0103 absurdul existen\u021bial, descriindu-l \u00een cea mai pur\u0103 form\u0103 a lui. Iar Mihai Radu confirm\u0103 \u00eenc\u0103 o dat\u0103 diagnosticul pe care i-l pusesem la \u00eenceputul acestui text.  <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O cronic\u0103 de Dan-Liviu Boeriu<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":6632,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[140,99,1390,1493],"coauthors":[1187],"class_list":["post-6631","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-critica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-mihai-radu","tag-nr-11-12-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/01\/Mihai-Radu.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6631","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6631"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6631\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6637,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6631\/revisions\/6637"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6632"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6631"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6631"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6631"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6631"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}