{"id":6624,"date":"2023-02-07T17:15:53","date_gmt":"2023-02-07T14:15:53","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6624"},"modified":"2023-02-07T17:15:59","modified_gmt":"2023-02-07T14:15:59","slug":"incapsulati-in-spatii-comune","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6624","title":{"rendered":"\u00cencapsula\u021bi \u00een spa\u021bii comune"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Cu mai mul\u021bi ani \u00een urm\u0103, av\u00e2nd de efectuat un stagiu Erasmus \u00een Slovenia, la Universitatea Primorska din Koper, am fost nevoit\u0103 s\u0103 \u00eemi \u00eentrerup c\u0103l\u0103toria spre destina\u021bia final\u0103 din motive de complica\u021bii feroviare (se reparau \u0219ine pe anumite por\u021biuni \u0219i trenul a \u00eent\u00e2rziat prea mult pentru ca s\u0103 pot prinde autocarul care lega Ljubljana de ora\u0219ul de pe malul Adriaticii) \u0219i am ales s\u0103 m\u0103 cazez la Hostel Celica Art, aflat la nici 500 de metri de gara central\u0103 \u0219i de sta\u021bia de autobuz, deci foarte convenabil pentru cineva care avea de f\u0103cut un drum mai lung \u00een ziua urm\u0103toare. Am descoperit destul de repede c\u0103 locul era mai pu\u021bin obi\u0219nuit pentru c\u0103 m\u0103 aflam \u00eentr-o fost\u0103 \u00eenchisoare militar\u0103, transformat\u0103 cu mult\u0103 imagina\u021bie \u0219i bun gust \u00eentr-o pensiune cu o atmosfer\u0103 animat\u0103, cu evenimente sociale \u0219i cu un serviciu de bun\u0103 calitate.  Am citit \u00een aceast\u0103 transformare un semn al postmodernit\u0103\u021bii noastre care re-face, re-g\u00e2nde\u0219te, re-structureaz\u0103 aproape totul, \u00een cazul nostru, a re-destinat un \u201eloc \u00eentunecat, unde privirea cet\u0103\u021beanului nu poate num\u0103ra victimele\u201d (Foucault, 2005: 148) c\u0103rora li se confisc\u0103 libertatea \u0219i sunt supu\u0219i instrumentului \u201ede modulare\u201d \u0219i aparatului care \u201eare  sarcina de a executa o sentin\u021b\u0103\u201d (307). Asemenea  penitenciarelor, spitalele reprezint\u0103 tot o institu\u021bie de privare a individului de libertate, de supunere a lui unui grad de \u201esuferin\u021b\u0103 corporal\u0103\u201d (21), o ac\u021biune care, dintr-o anumit\u0103 perspectiv\u0103, \u00eei \u201epedepse\u0219te\u201d corpul prin  recluziunea la care acesta este constr\u00e2ns \u0219i izolarea temporar\u0103 pe care trebuie s-o accepte, ambele, aparent, pozitiv acceptate de c\u0103tre ocupantul bolnav. Ambele institu\u021bii se situeaz\u0103 \u00een categoria acelor spa\u021bii publice, comune, care se disting prin \u00eencerc\u0103rile specifice pe care individul este for\u021bat s\u0103 le suporte,  prin importan\u021ba efectelor lor asupra existen\u021bei acestuia,  prin efectul de remodelare a atitudinii, pozi\u021biei, credin\u021bei sale, a\u0219a cum adesea speculeaz\u0103 autorii atunci c\u00e2nd hot\u0103r\u0103sc ca personajele lor s\u0103 aib\u0103 parte de astfel de experien\u021be pentru a le l\u0103rgi limitele de auto\/cunoa\u0219tere \u0219i pentru a convinge cititorul de adev\u0103ratul lor poten\u021bial.<\/p>\n\n\n\n

Panoptic de lector<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 am extrapola defini\u021bia paradigmaticei institu\u021bii propuse de filosoful englez Jeremy Bentham, panopticul \u2013 destinat\u0103 de ini\u021biatorul s\u0103u s\u0103 \u201edisocieze cuplul a vedea \u0219i a fi v\u0103zut\u201d (256) \u2013, la condi\u021bia de personaj versus cititor,  am  ob\u021bine, \u00een inelul periferic, personajul \u201ev\u0103zut \u00een \u00eentregime f\u0103r\u0103 a vedea niciodat\u0103\u201d (256), iar \u00een turnul central, cititorul, care \u201evede totul f\u0103r\u0103 a fi niciodat\u0103 v\u0103zut\u201d (257); ar fi o situare care ar facilita un pol de interes extins, de putere de atrac\u021bie, de libertate de evolu\u021bie \u0219i de valorificare a poten\u021bialului individual din partea celui dint\u00e2i (personajul), respectiv, ar induce o stare de fapt special\u0103 (acesta, \u00een mod curent de altminteri,  \u00eei inspir\u0103 pe autori s\u0103 complice \u0219i s\u0103 diversifice \u00eemprejur\u0103rile cu care eroii lor s\u0103 se confrunte), anume, aceea de provocare a imagina\u021biei \u0219i de modificare a a\u0219tept\u0103rilor lectorului, cu fiecare text nou, cu fiecare re\/citire.<\/p>\n\n\n\n

Bine pozi\u021biona\u021bi \u00een ipoteticul turn de control, ne l\u0103s\u0103m antrena\u021bi \u00een explorarea experien\u021belor \u0219i tr\u0103irilor protagoni\u0219tilor care evolueaz\u0103 \u00een spa\u021bii comune\/comunitare, \u00een acest caz, cele care \u00eei proiecteaz\u0103 \u2013 temporar \u2013 \u00een afara societ\u0103\u021bii. A\u0219a cum este, bun\u0103oar\u0103, Unitatea Allan B. Polunsky,  \u201ecelebra \u00eenchisoare pentru b\u0103rba\u021bi din Texas unde se afl\u0103 condamna\u021bii la moarte\u201d, aflat\u0103 \u201ela opt kilometri \u00een afara ora\u0219ului Livingston, \u00eentr-o zon\u0103 foarte \u00eemp\u0103durit\u0103, cunoscut\u0103 sub numele de  Piney Woods, \u0219i nu ai cum s\u0103 dai de ea din \u00eent\u00e2mplare\u201d (Jaouad, 2021: 377),  unde vrea s\u0103 ajung\u0103 Suleika pentru a vizita un de\u021binut anume, o institu\u021bie situat\u0103 \u00een afara oric\u0103ror zone reziden\u021biale, \u00een mijlocul unor \u201eterenuri agricole (…), cu un arc de rulote, c\u00e2teva biserici, p\u0103\u0219uni cu cai \u0219i ma\u0219ini abandonate sub un cer jos \u0219i cenu\u0219iu (…).  Pe c\u00e2nd m\u0103 apropii [Suleika] de intrarea \u00eenchisorii, v\u0103d un gard din plas\u0103 cu s\u00e2rm\u0103 ghimpat\u0103 deasupra, iar dincolo de el un num\u0103r mare de cl\u0103diri scunde din beton cu sute de ferestre minuscule (…), ghereta gardianului, unde un b\u0103rbat \u00een uniform\u0103 d\u0103 ocol ma\u0219inii, cioc\u0103ne\u0219te \u00een geam \u0219i \u00eemi face semn s\u0103 cobor\u201d (378). <\/p>\n\n\n\n

Orice spa\u021biu public devine parte integrant\u0103 a unui peisaj existen\u021bial, a unei materialit\u0103\u021bi istorice care determin\u0103 \u0219i descrie individul, societatea, este \u00eens\u0103\u0219i esen\u021ba locului, devenind un adev\u0103rat \u201efenomen total \u0219i calitativ\u201d (Norbey-Schultz, 2000: 228), evocat de scriitori mai cu seam\u0103 c\u00e2nd locul \u00een discu\u021bie \u0219i-a pierdut \u00eensemn\u0103tatea original\u0103, a\u0219a cum s-a \u00eent\u00e2mplat cu bine cunoscuta \u00eenchisoare pentru femei din Londra, Holloway, unde, la vremea c\u00e2nd func\u021biona, Miranda, so\u021bia lui Charlie Friend, a lucrat o vreme dup\u0103 ce \u201ea urmat un curs de cur\u0103\u021bare industrial\u0103\u201d \u0219i \u00ee\u0219i amintea c\u0103 \u00een primele sale vizite la Holloway, i se p\u0103rea \u201ec\u0103 a \u00eenchide pe cineva \u00eentr-o asemenea monstruozitate victorian\u0103, sau \u00een oricare alt\u0103 cl\u0103dire, reprezenta o form\u0103 de tortur\u0103 lent\u0103. Sala de vizite luminoas\u0103, cu desenele f\u0103cute de copii pe pere\u021bi, mesele de plastic prietenoase, fumul de \u021bigar\u0103 ca o negur\u0103, vacarmul vocilor \u015fi pl\u00e2nsetele bebelu\u0219ilor constituiau un paravan pentru oroarea institu\u021bional\u0103\u201d (McEwan, 2019: 295). <\/p>\n\n\n\n

\u00censcris \u00een acela\u0219i sistem de \u201econstr\u00e2ngere, de privare, de obliga\u021bii \u0219i interdic\u021bii\u201d (Foucault, 2005: 16), Penitenciarul de la R\u00e2mnicu-S\u0103rat, temuta \u00eenchisoare din perioada interbelic\u0103 \u0219i cea comunist\u0103 din Rom\u00e2nia, devine locul \u00een care Octavian Cadar urmeaz\u0103 s\u0103 execute o pedeaps\u0103 lung\u0103 pentru o vin\u0103 ambiguu justificat\u0103, \u00eentr-o celul\u0103 situat\u0103 la etaj, la cap\u0103tul unei \u201esc\u0103ri \u0219ubrede (…) \u0219i a unui culoar murdar, friguros (…); paznicul purta papuci de p\u00e2sl\u0103 (…). S-au oprit \u00een fa\u021ba unei u\u0219i metalice grele \u0219i ruginite. Gardianul a deschis-o \u0219i l-a \u00eempins \u00een\u0103untru. Celula era doar pentru el. Str\u00e2mt\u0103 \u0219i \u00eenghe\u021bat\u0103. \u00centunecat\u0103. \u00cen\u0103untru, lui Octavian i se p\u0103ru mai frig dec\u00e2t afar\u0103. A vrut s\u0103 se a\u0219eze pe pat. Dar gardianul l-a avertizat: \u00ab<\/strong>N-ai voie s\u0103 stai pe pat dec\u00e2t \u00een timpul orelor de somn. \u00cen rest, stai \u00een picioare, \u00een mijloc. N-ai voie nici s\u0103 te rezemi de perete. Orice \u00eenc\u0103lcare a ordinului va fi aspru sanc\u021bionat\u0103\u00bb<\/strong> (…). \u00cen afar\u0103 de patul metalic foarte mic, mai erau acolo o m\u0103su\u021b\u0103 cu trei picioare, un vas cu ap\u0103, o banchet\u0103 \u00eengust\u0103, un h\u00e2rd\u0103u, o gamel\u0103. Exista \u0219i o ferestruic\u0103. Aceasta era plasat\u0103 sus de tot pe zid,  nu puteai ajunge la ea nici dac\u0103 te urcai pe banchet\u0103. \u00cen plus, ferestruica era acoperit\u0103 cu un oblon, dar n-avea geam\u201d (Chifu, 2014: 110-11).<\/p>\n\n\n\n

Cetate \u00een mijlocul altei cet\u0103\u021bi<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Chiar dac\u0103 scopul intern\u0103rii \u00eentr-un spital \u2013 un alt spa\u021biu de privare de libertate, un alt fel de \u2018\u00eenchisoare\u2018 \u2013, adic\u0103, \u00eentr-o institu\u021bie dedicat\u0103 men\u021binerii sau recuper\u0103rii s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii individului, este benefic pentru subiect, pacientul poate lesne interpreta disciplina actelor medicale la care corpul s\u0103u este obligat s\u0103 r\u0103spund\u0103 pe o perioad\u0103 scurt\u0103, medie sau mai lung\u0103 de timp, drept un set de reprize de pedepse care implic\u0103 modific\u0103ri de natur\u0103 fizic\u0103, intelectual\u0103, emo\u021bional\u0103, silindu-l astfel s\u0103 \u00ee\u0219i recreeze orizonturile de a\u0219teptare cotidian\u0103, bun\u0103oar\u0103. Pentru Suleika, internat\u0103 pentru \u0219edin\u021be de chimioterapie, zilele petrecute \u00een aceast\u0103 cl\u0103dire public\u0103, colectiv\u0103, reprezint\u0103 un moment de reflec\u021bie asupra propriei identit\u0103\u021bi, asupra condi\u021biei ei prezente: \u201e\u0218ederea \u00een spital poate sem\u0103na foarte mult cu traiul \u00eentr-un ora\u0219 mare. Totul \u00een jur vuie\u0219te: pacien\u021bii se plimb\u0103 de colo-colo pe holuri, reziden\u021bii \u00ee\u0219i fac vizitele de diminea\u021b\u0103, asistentele se adun\u0103 l\u00e2ng\u0103 aparatul de cafea s\u0103 stea de vorb\u0103. Cu toate astea, te po\u021bi sim\u021bi profund izolat, alienat\u201d (Jaouad, 2021: 179). C\u00e2nd e vorba de prietena ei, Melissa, \u00eens\u0103, imaginea acestui loc este reflectat\u0103 prin prisma st\u0103rii medicale a acesteia \u0219i a gradului bolii sale incurabile: \u201eavea sarcom Ewing, un tip de cancer osos agresiv care afecteaz\u0103 \u00een mod obi\u0219nuit copiii \u0219i adolescen\u021bii, de aceea se afla acolo. Sec\u021bia de pediatrie era o lume \u00een sine. Pere\u021bii erau \u00eempodobi\u021bi cu picturi \u0219i colaje vesele cu animale. Luminile fluorescente, dure \u0219i nem\u0103gulitoare \u00een alt\u0103 parte a spitalului, erau mai calde \u0219i mai intime aici (…). Melissa st\u0103tea  \u00eentr-un fotoliu comod, cu fa\u021ba la un \u0219ir de ferestre. Peruca ei lung\u0103 \u0219i \u00eenchis\u0103 la culoare, pe care o ondula \u00een bucle delicate, f\u0103cea un contrast izbitor cu pielea alb\u0103 ca h\u00e2rtia \u0219i buzele date cu roz (…). O pung\u0103 de perfuzie at\u00e2rna deasupra ei, picur\u00e2ndu-i otrav\u0103 \u00een bra\u021bele tatuate\u201d (181).<\/p>\n\n\n\n

Identificarea oric\u0103rui spa\u021biu are un caracter dual pentru c\u0103 poate consta din mediul ambiant obiectiv pe de o parte, \u0219i pe de alt\u0103 parte, din mediul personal, subiectiv, al celui care \u00eel studiaz\u0103 (vezi Pile, 1996: 23), care \u00eei descifreaz\u0103 codurile, istoria, geografia, \u00een felul \u00een care o face dl. Smeeth c\u00e2nd \u00eei face o vizit\u0103 domnului Benenden, tutungiul lui, bolnav \u00een spitalul \u201eSt. Bartholomew\u201d din Londra:  \u201eEra ca \u0219i cum ai fi intrat \u00eentr-un or\u0103\u0219el fantastic, <\/strong>o stranie cetate \u00een mijlocul altei cet\u0103\u021bi.<\/em> P\u0103\u0219i pe sub arcad\u0103 \u0219i se pomeni \u00eentr-o curte mare, un patrulater cu o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 lat\u0103 \u00een mijloc (\u2026). Doctori \u00een halate albe \u0219i studen\u021bi cu capetele descoperite intrau \u0219i ie\u0219eau \u00een grab\u0103 pe nenum\u0103rate u\u0219i; surori \u00een uniforme albe ca z\u0103pada alergau \u00eenaripate prin patrulater; c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd z\u0103rea c\u00e2te un pacient, culcat \u0219i \u021beap\u0103n pe o targ\u0103, purtat Dumnezeu \u0219tie unde (\u2026). Locul \u00eensu\u0219i, acest or\u0103\u0219el de uniforme albe \u0219i de circula\u021bie mut\u0103 \u00een mijlocul unui ora\u0219 cu un zgomot infernal, \u00eel \u00eengrozea.\u201d (Priestley, 1965: 384)<\/p>\n\n\n\n

\u00censcriind personajele lor \u00een spa\u021bii sociale comune, autorii le creeaz\u0103 acea \u201erealitate vizibil\u0103\u201d, capabil\u0103 s\u0103 le organizeze practicile \u0219i reprezent\u0103rile lor diurne (vezi Bourdieu, 1999: 17) prin care ei se construiesc \u0219i reconstruiesc \u00een cursul nara\u021biunii spre a ajunge la tiparul identitar care le-a fost atribuit ini\u021bial, un tipar instrumentalizat estetic \u0219i cultural, deschis criticii \u0219i creativit\u0103\u021bii cititorilor din orice vremuri \u0219i timpuri.<\/p>\n\n\n\n

Referin\u021be<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Bourdieu, Pierre, 1999 (1994),  Ra\u021biuni practice. O teorie a ac\u021biunii,<\/em> Bucure\u0219ti: Editura Meridiane (trad. Cristina \u0219i Costin Popescu)<\/p>\n\n\n\n

Chifu, Gabriel, 2014, Punct \u0219i de la cap\u0103t, <\/em>Ia\u0219i: Polirom<\/p>\n\n\n\n

Foucault, Michel, 2005 (1975), A supraveghea \u0219i a pedepsi. Na\u0219terea \u00eenchisorii, <\/em>Pite\u0219ti: Paralela 45 (trad. Bogdan Ghiu)<\/p>\n\n\n\n

Jaouad, Suleika, 2021, \u00centre dou\u0103 lumi, <\/em>Bucure\u0219ti: Humanitas (trad. Ines Simionescu, Anca L\u0103c\u0103tu\u0219, Andreea Ni\u021b\u0103)<\/p>\n\n\n\n

McEwan, Ian, 2019, Ma\u0219in\u0103rii ca mine \u015fi oameni ca voi, <\/em>Ia\u015fi: Polirom (trad. Dan Croitoru)<\/p>\n\n\n\n

Norbey-Schultz,  Christian, 2000, \u201ePlace\u201d, \u00een  AA Quarterly<\/em> (1976), preluat \u00een Miles, Malcolm, Hall, Tim, Borden, Iain, editori, The City Cultures Reader,<\/em> Londra: Routledge (pp. 228-231)<\/p>\n\n\n\n

Pile, Steve, 1996, The Body and the City. Psychoanalysis, space and subjectivity, <\/em>Londra: Routledge<\/p>\n\n\n\n

Priestley, J.B., 1965 (1930), Fund\u0103tura \u00cengerilor, <\/em> Bucure\u0219ti: Editura pentru literatur\u0103 universal\u0103<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Un articol de Magda Danciu<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":6625,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,1493,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-6624","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-11-12-2022","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/01\/cetate.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6624","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6624"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6624\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6626,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6624\/revisions\/6626"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6625"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6624"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6624"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6624"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6624"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}