{"id":6620,"date":"2023-02-06T22:42:23","date_gmt":"2023-02-06T19:42:23","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6620"},"modified":"2023-02-06T22:42:30","modified_gmt":"2023-02-06T19:42:30","slug":"farmecul-livresc-al-vremurilor-de-rascruce","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6620","title":{"rendered":"Farmecul livresc al vremurilor de r\u0103scruce"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Peter Brown, Geneza Antichit\u0103\u021bii T\u00e2rzii<\/em>, Humanitas, Bucure\u0219ti, 2022. Traducere de \u0218tefan Colceriu<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Exist\u0103 o anume fascina\u021bie pe care le-o trezesc \u0219i le-o amplific\u0103 spiritelor rafinate fenomenele crepusculare ale istoriei spiritului \u0219i civiliza\u021biilor \u2013 acele perioade de interferen\u021b\u0103, c\u00e2nd lumea pare a sta o clip\u0103 \u00een cump\u0103n\u0103 pentru ca apoi, infinitezimal, s\u0103 alunece \u00eenspre un viitor cu totul altul, c\u00e2nd imploziile \u0219i derutele sunt urmate de recompuneri, c\u00e2nd agoniile duc oarecum fatal, dup\u0103 un scenariu scris de cineva puternic \u0219i ascuns, spre un nou p\u00e2n\u0103 nu demult improbabil, dac\u0103 nu cu totul implauzibil. Lucrurile t\u00e2rzii par a fi adesea acoperite de o pulbere de mister \u0219i suferin\u021b\u0103, st\u00e2rnind sau desc\u0103tu\u0219\u00e2nd nostalgia, iar mai apoi, \u00een timp, nesf\u00e2r\u0219ite comentarii. Un moment \u00een \u0219irul acestora din urm\u0103 este \u0219i cartea lui Peter Brown, Geneza Antichit\u0103\u021bii T\u00e2rzii<\/em>. Privirea sa critic\u0103 spre secolul III, mai cu seam\u0103, reu\u0219e\u0219te s\u0103 identifice elementele de tranzi\u021bie dinspre p\u0103g\u00e2nism spre cre\u0219tinism, \u00eentr-un Imperiu ce-\u0219i tr\u0103ia de-acum decaden\u021ba \u0219i-un straniu simptom de neputin\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Un astfel de element este discriminarea \u00eentre celest \u0219i demonic, \u00eentre sf\u00e2nt \u0219i vr\u0103jitor, precum \u0219i decizia de a cataloga \u00eentr-un fel sau altul pe cel ce se deda miracolelor. Sf\u00e2ntul Petru versus<\/em> Simon Magul este matricea de mentalitate a Antichit\u0103\u021bii T\u00e2rzii, gata s\u0103 asume o alt\u0103 percep\u021bie privind minunile, din acest punct de vedere noua religie av\u00e2nd avantajul de-a propune, la pachet cu minunea, o anume tr\u0103ire paroxistic\u0103, o patim\u0103 ce se \u00eentemeia pe adora\u021bie. \u201eAscensiunea cre\u0219tinismului \u0219i declinul total al p\u0103g\u00e2nismului s-au produs \u00een vacarmul glasurilor zeilor\u201d (p. 54), precizeaz\u0103 exegetul, dup\u0103 ce oracolele \u0219i-au \u00eencetat fluxul de mesaje dinspre \u00een\u0103l\u021bimile Mun\u021bilor Olimp \u00eenspre plebea fricoas\u0103 \u0219i idolatr\u0103 a agorei grece\u0219ti, pierz\u00e2ndu-\u0219i statutul privilegiat de portavoce<\/em> sau formator de opinie<\/em> care \u201ecalmeaz\u0103 angoasele, stabile\u0219te vinov\u0103\u021bii \u0219i d\u0103 asigur\u0103ri pe ton de mod\u0103 veche\u201d, \u00eentr-un efort zadarnic de-a stopa contagiunea credin\u021bei cre\u0219tine \u0219i de-a \u00eentre\u021bine un mental colectiv dedulcit la narativul politeist. Antichitatea T\u00e2rzie ia acest chip al confrunt\u0103rii \u00eentre rostul unei lumi obosite, dar aristocrate, \u0219i vitalitatea alteia ce-\u0219i distileaz\u0103 esen\u021bele din fanatism, umilin\u021b\u0103 \u0219i promiscuu. Parabolele<\/em> lui Iisus propun o alt\u0103 deschidere spre transcendent sau spre sufletul omului dec\u00e2t o f\u0103cuse, secole la r\u00e2nd, t\u00e2lcul unor oracole obscure, compl\u0103cute \u00een pasta am\u0103gitoare a sofismului. Peter Brown vede o schimbare de viziune \u0219i de atitudine \u00eentre Epoca Antoninilor \u0219i cea a lui Constantin cel Mare, la o distan\u021b\u0103 \u00een timp de nici dou\u0103 secole, anume faptul c\u0103 prima a stat sub semnul echilibrului<\/em>, \u00een timp ce a doua a fost hr\u0103nit\u0103 de ambi\u021bie<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Dac\u0103 visul nu este altceva dec\u00e2t, cum spune autorul, \u201eoracol particular\u201d, atunci cre\u0219tinismul continu\u0103 cumva o tradi\u021bie a misterelor tocmai prin faptul c\u0103 la temelia puterii sale publice, exprimat\u0103 prin toat\u0103 for\u021ba unui Imperiu, stau viziunea \u0219i visul lui Constantin cel Mare, aduc\u0103toare de izb\u00e2nd\u0103. Secolului al II-lea, cel al Antoninilor, \u00eei este specific visul ca \u201efrontier\u0103 deschis\u0103\u201d \u00eentre om \u0219i zeu, crede eruditul profesor englez (\u201ec\u00e2nd omul dormea, iar sim\u021burile trupe\u0219ti se domoleau, frontiera dintre el \u0219i zeu se deschidea larg\u201d), comunicarea dintre muritorii de r\u00e2nd \u0219i zeii tutelari devenind comuniune, experien\u021b\u0103 revelatorie, c\u0103p\u0103tare de sens \u00een direc\u021bia destinului ca existen\u021b\u0103 mijlocit\u0103 de supranatural. Visul ca privilegiu, ca mijloc al contactului cu Dumnezeu, se va conserva, cu modific\u0103ri specifice, de la p\u0103g\u00e2n la cre\u0219tin, hr\u0103nind p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi asumarea necondi\u021bionat\u0103 a dogmei.<\/p>\n\n\n\n

\n

Dac\u0103 visul nu este altceva dec\u00e2t, cum spune autorul, \u201eoracol particular\u201d, atunci cre\u0219tinismul continu\u0103 cumva o tradi\u021bie a misterelor tocmai prin faptul c\u0103 la temelia puterii sale publice, exprimat\u0103 prin toat\u0103 for\u021ba unui Imperiu, stau viziunea \u0219i visul lui Constantin cel Mare, aduc\u0103toare de izb\u00e2nd\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

P\u0103g\u00e2nismul parcurge Antichitatea T\u00e2rzie a veacului al III-lea pierz\u00e2nd dou\u0103 din atributele sale fundamentale, noteaz\u0103 Peter Brown, anume sacrificiul <\/em>\u0219i templul<\/em>, dar transmite noii religii, prin tradi\u021bii \u0219i obiceiuri ce d\u0103deau sens vie\u021bii obi\u0219nuite a oamenilor, s\u0103rb\u0103tori ce vor fi asimilate calendarului trecut sub sceptrul cristic. Un \u201ep\u0103g\u00e2nism ezoteric\u201d se insinueaz\u0103 \u0219i dup\u0103 Edictul prin care cre\u0219tinismul devine religie oficial\u0103 a Imperiului, chiar dac\u0103 nu la Roma, dar cel pu\u021bin la Atena \u0219i cam \u00een toat\u0103 Grecia, alimentat fiind de elitele culturale, de filosofii ce nu puteau accepta o religie a c\u0103rei psihologie a fost frustrarea, iar simbol stigmatul pedepsei prin crucificare. La modul rezidual, p\u0103g\u00e2nismul va continua s\u0103 cultive spiritul unor vremuri aurorale, incapabile, totu\u0219i, s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103 unor tr\u0103iri profunde ale Antichit\u0103\u021bii T\u00e2rzii, acestea fiind angoasa<\/em> \u0219i deziluzia<\/em>, acea stare pe care autorul c\u0103r\u021bii o identific\u0103 drept malaise<\/em> (starea de r\u0103u general). Spectral, av\u00e2nd consisten\u021ba unei stafii \u0219i duhul unui satir, p\u0103g\u00e2nismul va \u201esupravie\u021bui\u201d, schilod \u0219i tumefiat, dup\u0103 tratamentul sever care i se aplic\u0103 \u0219i despre care vorbe\u0219te c\u00e2t se poate de aplicat \u0219i prob Catherine Nixey \u00een Epoca \u00eentunec\u0103rii<\/em>. Ultimul suflu al lumii antice va avea astfel de suportat un supliciu ce-a angajat o vinov\u0103\u021bie a Ecclesiei<\/em> nici p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi asumate (\u201eincidentul\u201d Hypatia st\u0103 doar ca icon<\/em> pentru a dovedi c\u0103 debutul noii religii predicate de Apostoli nu a fost unul lilial). Iulian Apostatul a venit pu\u021bin prea t\u00e2rziu pentru a mai putea salva cortegiul zeilor, reu\u0219ind cel mult s\u0103 m\u0103reasc\u0103 densitatea de fum a stafiei, dar nu s\u0103-i confere o minimal\u0103 consisten\u021b\u0103, fie \u0219i chiar pe m\u0103sura unui simulacru. Cre\u0219tinismul se \u00een\u0219urubase suficient de ad\u00e2nc \u00een miezul Vremurilor pentru a se l\u0103sa \u00eengenunchiat. L-a ajutat s\u0103 fie temerar \u0219i r\u0103zb\u0103t\u0103tor o doz\u0103 uria\u0219\u0103 de resentiment.<\/p>\n\n\n\n

Biserica preconstantinian\u0103, din secolele al II-lea \u0219i al III-lea, ca ideologie subversiv\u0103 a Antichit\u0103\u021bii T\u00e2rzii, datoreaz\u0103 mult martirilor, celor care s-au sacrificat, \u00een numele credin\u021bei, \u00eenfrunt\u00e2nd cu entuziasm moartea \u00een formele de tortur\u0103 cele mai cumplite \u0219i legitim\u00e2nd astfel prestigiul Crucificatului, al c\u0103rui exemplu, iat\u0103, z\u0103mislea neofi\u021bi: \u201eEroismul martirilor a fost pur \u0219i simplu cea mai \u00eenalt\u0103 form\u0103 de manifestare a sentimentului de superioritate al cre\u0219tinilor. Un astfel de eroism a \u00eensemnat mult mai mult dec\u00e2t triumful obi\u0219nuitului curaj omenesc. Durerea martirului era considerat\u0103 neglijabil\u0103 de un grup de oameni care renun\u021baser\u0103, \u00een trans\u0103, la leg\u0103turile cu societatea omeneasc\u0103 \u0219i se g\u0103seau \u00een str\u00e2ns\u0103 intimitate cu Hristos\u201d (p. 77). Fanatismul \u00ee\u0219i ar\u0103ta prin spectacolul sinistru al cre\u0219tinilor schingiui\u021bi \u0219i omor\u00e2\u021bi \u00een fa\u021ba unui public isterizat un chip transfigurat de dragostea fa\u021b\u0103 de Cel ce venise \u0219i se \u00eentrupase pentru a schimba Legea veterotestamentar\u0103 cu iubirea aproapelui, clamat\u0103 de Noul Leg\u0103m\u00e2nt. Emo\u021bia unor astfel de tr\u0103iri a f\u0103cut diferen\u021ba \u00eentre rafinamentul elitist al \u00een\u021belepciunii p\u0103g\u00e2ne \u0219i exaltarea de poseda\u021bi a celor gata s\u0103 primeasc\u0103 Botezul. Nimeni nu-i mai putea sfida \u00een lumea roman\u0103 pe cei ce se autointitulau \u201eprietenii lui Dumnezeu\u201d, iar persecu\u021biile lui Diocle\u021bian n-au f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 le sporeasc\u0103 ambi\u021bia, dar \u0219i convingerea c\u0103 sunt mesagerii celui care se definise ca fiind \u201eCalea, Adev\u0103rul \u0219i Via\u021ba\u201d. Valul convertirilor n-a mai putut fi st\u0103vilit (cea mai eclatant\u0103 \u0219i plin\u0103 \u00een consecin\u021b\u0103 dintre ele fiind cea a \u00eemp\u0103ratului Constantin, \u00een anul 312), iar finalul de secol III \u00eenregistreaz\u0103 o schimbare de con\u021binut \u00een Imperiul Roman: \u201ePe l\u00e2ng\u0103 ierarhia secular\u0103 a unei societ\u0103\u021bi tot mai \u00abpiramidale\u00bb se distingea o ierarhie spiritual\u0103 de \u00abprieteni ai lui Dumnezeu\u00bb, care sus\u021bineau r\u0103spicat c\u0103 sursa \u0219i legitimitatea puterii lor din lumea aceasta sunt de natur\u0103 celest\u0103\u201d (p. 80). Nu mai avem de-a face cu marginali \u0219i nesp\u0103la\u021bi, cu in\u0219i ciuda\u021bi duhnind a jeg (zelo\u021bi), ci cu oameni \u00eendoctrina\u021bi, cu profe\u021bi gata de orice sacrificiu, \u00een numele adora\u021biei \u0219i a (deja) m\u00e2ntuirii de p\u0103cate. Antichitatea T\u00e2rzie \u00eenregistreaz\u0103, fire\u0219te, dispre\u021bul sub\u021bire al filosofilor Vechii Lumi fa\u021b\u0103 de aceast\u0103 pegr\u0103, dar constat\u0103, imediat apoi, coagularea noii paradigme, cum ar spune Thomas Kuhn.<\/p>\n\n\n\n

Acestui timp al interferen\u021belor dintre p\u0103g\u00e2nism \u0219i cre\u0219tinism (sec. II-III) \u00eei este specific\u0103 ideea c\u0103 fiecare om \u00ee\u0219i are \u201e\u00eenso\u021bitorul\u201d s\u0103u, daimonul<\/em> p\u0103g\u00e2nului Socrate sau \u00eengerul p\u0103zitor<\/em> al converti\u021bilor la doctrina M\u00e2ntuitorului. Omul \u0219i dublul s\u0103u constituiau o unitate, lumea v\u0103zut\u0103 coabit\u00e2nd cu lumea nev\u0103zut\u0103, spiritul omului interfer\u00e2nd cu Spiritul: \u201eTema \u00eenso\u021bitorului nev\u0103zut este una dintre tr\u0103s\u0103turile cele mai acute \u0219i mai atent elaborate din religiozitatea Antichit\u0103\u021bii T\u00e2rzii\u201d (p. 92). Prin acest balans care une\u0219te verosimil sau magic lumea material\u0103 cu lumea suprasensibil\u0103 se deschide un t\u0103r\u00e2m cu doi versan\u021bi opu\u0219i: pe de o parte, spiritul cel bun, atins de gra\u021bia divin\u0103, dar, pe de alta, spiritul malefic (aflat sub influen\u021ba demonilor \u00een\u021bele\u0219i nu ca entit\u0103\u021bi exterioare omului, ci ca prelungiri ale sufletului fiec\u0103ruia), av\u00e2nd drept la existen\u021b\u0103 \u00een baza unei defec\u021biuni survenite \u00een rela\u021bia dintre Creator \u0219i creaturile sale. Zona de tranzit, sau \u201evama\u201d ce desparte p\u0103g\u00e2nismul de cre\u0219tinism d\u0103 drept de reziden\u021b\u0103 lumii de dincolo \u0219i legitimeaz\u0103 atavica aspira\u021bie a noastr\u0103 spre mai mult dec\u00e2t putem fi.<\/p>\n\n\n\n

Analiza pe care o \u00eentreprinde autorul englez cu privire la tranzi\u021bia dinspre lumea antichit\u0103\u021bii romane precre\u0219tine spre lumea Bisericii lui Hristos se termin\u0103 printr-o \u201edeplasare\u201d \u00een Egiptul aflat sub influen\u021ba religiei copte \u0219i a fenomenului ascetic din secolele IV \u0219i V, c\u00e2nd p\u0103g\u00e2nismul coexist\u0103 cu cre\u0219tinismul, \u00eentr-o tensiune ce va degenera adesea spre conflict. Cei doi eremi\u021bi ale\u0219i pentru a ilustra \u201echemarea pustiei\u201d ca gest exemplar de apropiere de divin prin refuzul lumescului frivol, sunt Antonie \u0219i Pahomie, \u00eentemeietori ai monahismului tocmai la \u00eenceputul secolului al IV-lea, c\u00e2nd Constantin cel Mare adopt\u0103 cre\u0219tinismul. G\u00e2ndind \u00een spiritul Patericului egiptean<\/em>, Peter Brown vede \u00een ascet mai mult dec\u00e2t un ins ce se supune unor priva\u021biuni pe care noi, ast\u0103zi, le-am considera drept comportamente sociale: \u201eAscetul era un om care se credea mort. Dar moartea lui era o moarte social\u0103, nu o simpl\u0103 mortificare a trupului. T\u0103indu-\u0219i orice dependen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de semeni, ascetul c\u00e2\u0219tiga nep\u0103sarea fa\u021b\u0103 de morm\u00e2nt\u201d (p. 115). Pustnicul c\u0103uta eliberarea (anach\u00f3resis<\/em>), \u00eentr-o continu\u0103 delimitare fa\u021b\u0103 de p\u0103g\u00e2nismul ce-\u0219i tr\u0103ia, ca un fel de revolt\u0103 zadarnic\u0103, crepusculul \u00eentr-un Egipt conectat frenetic la ambi\u021bia de-a g\u0103si calea cea adev\u0103rat\u0103 spre Dumnezeu.<\/p>\n\n\n\n

Peter Brown ofer\u0103 un text abstract, ranforsat \u00een idee, f\u0103r\u0103 a l\u0103sa loc unei factologii l\u0103muritoare, tipic pentru mediul academic, mustind a erudi\u021bie \u0219i alimentat de-o ironie abia sesizabil\u0103. Cartea este un eseu. O privire peste um\u0103r spre vremuri ce-au constituit un moment de r\u0103scruce pentru destinul civiliza\u021biei umane. O r\u0103scruce ce s-a petrecut dup\u0103<\/em> Cruce.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin Ardelean despre cartea lui Peter Brown, Geneza Antichit\u0103\u021bii T\u00e2rzii<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":6621,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,1493,1495],"coauthors":[1201],"class_list":["post-6620","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-nr-11-12-2022","tag-peter-brown"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/01\/Peter_Brown.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6620","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6620"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6620\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6623,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6620\/revisions\/6623"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6621"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6620"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6620"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6620"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6620"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}