Caraf\u0103 de argint, secolul al XIX-lea, tabacher\u0103 filigranat\u0103 aurit\u0103, brichet\u0103 Cartier, scrumier\u0103 Vicenza stil Art Deco. Canapea vienez\u0103 Sezession, garnitur\u0103 de salon Empire, mas\u0103 de joc \u00eenceputul secolului al XIX-lea, set trei vase Gall\u00e9, atelierele din Nancy, sticl\u0103 de nuan\u021ba ambrei cu frunze de ferig\u0103. Vas soliflor Daum Nancy Art Nouveau, ceas de \u0219emineu din bronz dor\u00e9, sf\u00e2r\u0219itul secolului al XVIII-lea, platou de fructe Lalique satinat, decorat cu margarete.<\/em><\/p>\n\n\n\n \u00cel z\u0103ream pe uli\u021bele Bucure\u0219tiului. Tr\u0103ia ca un \u0219obolan, reperat numai dup\u0103 sunetele pe care le producea. \u00cel auzeam cum \u0219tergea caldar\u00e2mul cu poalele paltonului boieresc, \u00eembl\u0103nit, cu guler de samur. C\u00e2nd trecea, se auzea \u0219i tic\u0103itul unui ceas de buzunar, mereu \u00eenso\u021bit de un horc\u0103it. Fantomaticul personaj r\u0103sufla greu, se sufoca din cauza astmului. \u00cen auz aveai zgomotul bastonului lovind ritmic trotuarul. Peste toate, sunetul inimii lui\u00a0\u2013\u00a0nu-\u021bi trebuia stetoscop s\u0103-l auzi. Acesta era setul de sunete pe care le producea trec\u0103torul. Nu vedeai mai nimic pentru c\u0103 era translucid. Privirea trecea prin el p\u00e2n\u0103 vizavi, \u00een gardul bisericii. Numai c\u00e2nd vorbea\u00a0\u2013\u00a0totdeauna \u00een \u0219oapt\u0103\u00a0\u2013\u00a0fiin\u021ba lui c\u0103p\u0103ta un contur, \u00een func\u021bie de starea luminii, de locul unde se afla \u0219i de vreme. La umbr\u0103, la soare, sub o ploaie toren\u021bial\u0103, depinde. Se transforma uneori \u00eentr-o batist\u0103, alteori \u00eentr-un pitic de gr\u0103din\u0103. C\u00e2nd \u00eencepe istoria noastr\u0103, Candid I\u021bescu se \u00eentorcea acas\u0103 de la o serat\u0103 unde negociase un set de icoane pe glaj\u0103 de la m\u0103n\u0103stirea Nicula. De\u0219i \u00eemb\u0103tr\u00e2nise \u0219i era h\u00e2r\u0219\u00e2it \u00een rele, nu se s\u0103tura s\u0103 \u00eendeplineasc\u0103 acest ritual. T\u00e2rguiala r\u0103m\u00e2nea una dintre marile pl\u0103ceri ale vie\u021bii lui. Se edificase\u00a0\u2013\u00a0icoanele erau autentice, lucrate de c\u0103lug\u0103ri la \u00eenceputul marelui secol al XIX-lea. Avea o fire evocatoare \u0219i a v\u0103zut cu ochii min\u021bii un slujnicar purtat de c\u00e2\u021biva m\u0103g\u0103ru\u0219i trec\u00e2nd de m\u0103n\u0103stirea V\u0103c\u0103re\u0219ti pentru a poposi cu tot avutul la hanul Ziule\u021b (pe uli\u021ba Cavafii Vechi), pe care \u00eel cump\u0103rase aproape pe nimic, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 se afla \u00een Istanbul \u0219i-\u0219i preg\u0103tea refugiul peste Dun\u0103re. Dou\u0103 secole au trecut de la acest episod p\u00e2n\u0103 \u00een seara c\u00e2nd \u00eel z\u0103rim pe Candid I\u021bescu apropiindu-se de cas\u0103 \u00eentr-un Bucure\u0219ti am\u0103gitor \u0219i trist.<\/p>\n\n\n\n A cobor\u00e2t din taxi pe Franzelari col\u021b cu Toamnei. De obicei, se d\u0103dea jos mai devreme, s\u0103 nu se afle unde locuie\u0219te. Taximetri\u0219tii vorbesc prea mult. Clientul sem\u0103na cu un conspirator. Impresia era \u00eent\u0103rit\u0103 de un cotoi ro\u0219u aprins care \u00eel a\u0219tepta pe acoperi\u0219ul chio\u0219cului de ziare din col\u021bul str\u0103zii Popa Chi\u021bu. \u00cel urma furi\u0219\u00e2ndu-se pe garduri, abia observat. Habar n-am dac\u0103 personajul nostru \u00eel fixa cu privirea. B\u0103nuiesc c\u0103 \u00eei era de ajuns s\u0103-l \u0219tie prin preajm\u0103. Nu trebuia s\u0103 miaune \u0219i nici s\u0103 fac\u0103 vreun zgomot. De pild\u0103, s\u0103 r\u0103stoarne o conserv\u0103 sau s\u0103 se dea hu\u021ba pe o poart\u0103 cu balamalele neunse. Dumnealui n-avea \u00eencredere \u00een nimeni \u0219i un \u00eenso\u021bitor precum cotoiul cel ro\u0219u era binevenit. Bucure\u0219ti \u2013 ora\u0219ul tr\u0103d\u0103rilor, denun\u021burilor, al cu\u021bitului \u00eenfipt \u00eentre omopla\u021bi. Trebuie s\u0103 nu-\u021bi deschizi sufletul, dac\u0103 \u021bii s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti. Pe strad\u0103 era \u00eentuneric, dar ochii trec\u0103torului se obi\u0219nuiser\u0103 cu lipsa luminii. \u00cei convenea de minune c\u0103 era invizibil, m\u0103car pentru vecini. A aprins lanterna s\u0103 vad\u0103 pe unde merge. A p\u0103\u0219it lipit de trei garduri de uluc\u0103 putred\u0103 c\u0103zute-ntr-o r\u00e2n\u0103, un gang, un col\u021b de strad\u0103 unde se g\u0103sea un cuptor de brut\u0103rie. S-a frecat de zidurile co\u0219covite, le \u0219tia pe dinafar\u0103. Dac\u0103 cineva se afla pe urmele lui cu g\u00e2nduri rele!? Tr\u0103ia cu aceast\u0103 impresie din copil\u0103rie. Un t\u00e2lhar, un b\u0103t\u0103u\u0219, un uciga\u0219. De fric\u0103 a iu\u021bit pa\u0219ii. A ascultat pre\u021b de o secund\u0103 h\u0103m\u0103itul c\u00e2inilor din mahala \u0219i a intuit c\u0103 a ajuns acas\u0103. A sim\u021bit un val de c\u0103ldur\u0103 \u00een corp, de\u0219i era frig. A deschis poarta ca orbetele. A parcurs curtea pe sub bolta acoperit\u0103 cu ieder\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a z\u0103rit ferestrele. Le-a recunoscut dup\u0103 gratiile din fier forjat. Urma o scar\u0103 larg\u0103, dubl\u0103, cum se f\u0103ceau pe vremea r\u0103zboiului Crimeii \u2013 cu balustrad\u0103, croit\u0103 pentru baluri, s\u0103 urce boierii cu cocoanele de bra\u021b dup\u0103 ce l\u0103sau tr\u0103surile \u0219i caii \u00een grija vizitiului. Topografic, venea o marchiz\u0103 cu geamuri \u00eenguste \u0219i cercevele verzi-vine\u021bii. Al\u0103\u00adturi se deschidea un bovindou \u00eenc\u0103p\u0103tor. Apoi o copertin\u0103, peste un hochparter, care d\u0103dea seme\u021bie casei. Nu mai folosea de mult intrarea oficial\u0103, cea de la cap\u0103tul sc\u0103rilor. Nu se mai d\u0103deau baluri pentru protipendad\u0103. Nu se mai primeau ambasadori, nici delega\u021bii str\u0103ine. \u00cen curte nu mai r\u0103sunau r\u0103dvanele negustorilor de la Gabrovo. Nici c\u0103ru\u021bele cu coviltir \u00eenc\u0103rcate cu pepeni, porumbi de la mo\u0219ie. Excelen\u021bele lor nu mai \u021bineau aici \u00eent\u00e2lniri de tain\u0103. Nu se mai jucau partide de stos \u0219i preferans, unde se tocau averile prin gubernie. U\u0219a dubl\u0103 de la cap\u0103tul sc\u0103rilor era \u00eenchis\u0103 demult \u0219i nimeni nu \u0219tia unde sunt cheile. Disp\u0103ruser\u0103 \u00een ziua c\u00e2nd feldmare\u0219alul Mackensen a ocupat Bucure\u0219tii, \u00eentr-un decembrie \u00eenz\u0103pezit. Se folosea cea de sub scar\u0103. Coborai, se remarcau ferestrele t\u0103iate oval \u00een fa\u021bad\u0103, \u00eencadrate cu pietricele din ceramic\u0103 colorat\u0103. Pe ziduri, flori \u0219i frunze din stuc. C\u00e2inii, la cap\u0103tul sc\u0103rii, nu m\u00e2r\u00e2iau, nu l\u0103trau, te priveau fix.<\/p>\n\n\n\n Casa a fost ridicat\u0103 \u00eentr-o livad\u0103 a dumnealui Gu\u021b\u0103 \u0218tirbescu, negustor ajuns. Avea rostul s-o \u00eenzestreze pe fie-sa. Catinca nu era a lui, o luase de suflet de la sor\u0103-sa Marghioli\u021ba, r\u0103mas\u0103 v\u0103duv\u0103 c\u00e2nd al ei c\u0103zuse secerat de glon\u021b. Dar de iubit o iubea ca pe ochii din cap. Tac-su murise \u00een urma r\u0103nii de pistol primite \u00een duel. Fusese provocat de un aventurier despre care se zvonea c\u0103-l asasinase pe Barbu Catargiu\u00a0\u2013\u00a0c\u00e2t era el de prim-ministru\u00a0\u2013\u00a0sub clopotni\u021ba Mitropoliei, dup\u0103 ce se \u00eencontrase cu ro\u0219ii lui Br\u0103tianu. Duelul avusese loc \u00eentr-un lumini\u0219 din p\u0103durea B\u0103neasa, la vremea holerei celei mari. Cum fata ajunsese aproape de majorat \u0219i avea cea mai mare zestre din Valahia, era pe\u021bit\u0103 \u00een draci. Unde mai pui c\u0103 pica de frumoas\u0103. Ni\u0219te ochi mari negri, spr\u00e2ncenele \u00eempreunate perfect deasupra nasului, o gur\u0103 senzual\u0103, carmin, numai bun\u0103 de pupat. F\u0103cuse multe cuceriri, dar \u00ee\u0219i p\u0103strase virginitatea. Idilele amoroase se rezumau la c\u00e2teva valsuri prin casele boierilor veli\u021bi. Secr\u00e9taire-ul de la mezanin era burdu\u0219it cu scrisorele de amor. To\u021bi ofi\u021berii garnizoanei erau amoreza\u021bi de ea \u0219i \u00eei scriau. Se vorbea prin t\u00e2rg verzi \u0219i uscate, dar Catinca era cuminte. Ajungeau un z\u00e2mbet, o ochiad\u0103, s\u0103 te bat\u0103 u\u0219or cu evantaiul pe um\u0103r. Dac\u0103 \u00ee\u021bi accepta invita\u021bia la vals, erai ca \u0219i mort. Te ofereai la comenduire s\u0103 fii recrutat, s\u0103 pleci la r\u0103zboi, s\u0103 \u00eei ui\u021bi ochii \u0219i s\u0103 mori \u00een tran\u0219ee g\u0103urit de \u0219rapnele otomane. Nu conta, moarte s\u0103 fie! F\u0103r\u0103 ea nu puteai s\u0103 mai tr\u0103ie\u0219ti. Bre, fata lui Gu\u021b\u0103 \u0218tirbescu f\u0103cea pr\u0103p\u0103d la baluri, soar\u00e9le simandicoase, la v\u00e2n\u0103tori. Domni\u0219oarei \u00eei pl\u0103cea s\u0103 trag\u0103 \u0219i s\u0103 ucid\u0103 mistre\u021bul ie\u0219it \u00een lumini\u0219. Avea un temperament care \u00eel \u00eengrijora pe tat\u0103l adoptiv. Acesta punea pe seama v\u00e2rstei, \u00eentre copil \u0219i femeie, firea de arzoaic\u0103. Zicea a\u0219a: \u201e\u00cei trebuie b\u0103rbat s-o potoleasc\u0103. S\u0103 fie la casa ei, cu griji \u0219i cu copii\u201c. Catinca a fost sortit\u0103 s\u0103 ajung\u0103 soa\u021b\u0103 de Junker, iar Gu\u021b\u0103 \u0218tirbescu s-a decis s\u0103 ridice de dragul ei casa nemaiv\u0103zut\u0103, s-o dea mirilor, s\u0103 fie numai a lor. Cel ales a fost un porucic, Vladimir Ianuarevici Siakoff, \u0219i Catinca\u00a0\u2013\u00a0s-a jurat Gu\u021b\u0103 \u0218tirbescu\u00a0\u2013\u00a0va c\u0103p\u0103ta casa la cheie \u00eendat\u0103 ce-\u0219i pun pirostriile \u0219i ies din sf\u00e2nta biseric\u0103 Boteanu, unde se \u00eencheiau c\u0103s\u0103toriile pricopsite \u00een acele timpuri. Ginerele se preg\u0103tea s\u0103 ocupe un post \u00eensemnat la lega\u021bia rus\u0103 de pe podul Mogo\u0219oaiei, vizavi de Biserica Doamnei, al\u0103turi de o pr\u0103v\u0103lie de stambe, catifele \u0219i taftale pe care o \u021binea Gu\u021b\u0103 \u0218tirbescu \u00een casele Greceanu de pe col\u021b. Negustorul nostru nu era un fitecine. \u00cenv\u00e2rtea m\u0103rfuri scumpe \u00eentre Kiev, Odesa \u0219i Istanbul. \u021ainea multe fi\u0219icuri de bani \u00een seifurile unor b\u0103nci din Ragusa \u0219i Vene\u021bia. Se temea de ru\u0219i, aveau o \u021bar\u0103 nesigur\u0103, unde via\u021ba \u0219i avutul nu valorau nici c\u00e2t cenu\u0219a de sub vatr\u0103. \u021ainea s\u0103 nu se arate inferior preafudulului s\u0103u ginere.<\/p>\n\n\n\n T\u00e2n\u0103rul se tr\u0103gea din prin\u021bi \u0219i avea mo\u0219ii \u00eentinse c\u00e2t Valahia l\u00e2ng\u0103 Nijni Novgorod. Casa a \u00eenceput s\u0103 se ridice chiar \u00een acea toamn\u0103, dar \u0219antierul a fost abandonat \u00eendat\u0103 din pricina rezbelului ruso-turc, c\u00e2nd s-au luptat o\u0219tirile la Silistra. Cel h\u0103r\u0103zit a plecat la Sevastopol, s\u0103 combat\u0103 o\u0219tirile Evropei. C\u00e2nd s-a terminat asediul \u0219i a \u00eenceput Conferin\u021ba de pace de la Paris, Vladimir Ianuarevici Siakoff a fost \u00eencartiruit \u00een Polonia, unde se ridicase r\u0103scoala contra m\u0103ritului \u021bar Alexandru al II-lea. \u00cen tot acest timp, a corespondat \u00een secret cu t\u00e2n\u0103ra Catinca, \u00eent\u00e2lnit\u0103 la un bal \u021binut pe cheiul G\u00e2rlei, \u00een casele banului Ghica, zis Mavroforu. S-a \u00eent\u00e2mplat c\u0103 a cobor\u00e2t la sud, \u00een Bucure\u0219ti, s\u0103-\u0219i \u00eengrijeasc\u0103 r\u0103nile. Voia s\u0103 se retrag\u0103 din armat\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i vad\u0103 de via\u021b\u0103. Siakoff a primit \u00eens\u0103rcinare de la Sankt Petersburg s\u0103 \u021bin\u0103 sub observa\u021bie \u021bara asta mic\u0103 \u0219i nervoas\u0103, bez m\u0103rimile Valahiei. Existau cercuri antiruse\u0219ti formate din refugia\u021bi de dincolo de Nistru \u0219i bonjuri\u0219ti. \u00ce\u0219i pierdeau vremea prin localuri\u00a0\u2013\u00a0Brenner, Concordia, Kiriazi\u00a0\u2013\u00a0frecventate de venetici. A fost norocul fetei. C\u00e2nd s-a deschis sezonul balurilor, de \u00a0Sf\u00e2ntul Nicolae, cei doi amorezi s-au reg\u0103sit \u0219i sc\u00e2nteia iubirii s-a reaprins c\u00e2nd fata a fost poftit\u0103 la vals, \u00eentr-un salon din mahalaua Dichiu, unde se str\u00e2ngea tinerimea emancipat\u0103. Idila \u00eentre Catinca \u0219i Vladimir s-a \u00eenfiripat \u00een acea sear\u0103. C\u0103s\u0103toria a fost stabilit\u0103 prin negocieri \u00eentortocheate. Pre\u021b de c\u00e2teva sertare cu scrisori private \u0219i oficiale trimise prin curieri. Mai mult, \u00een acea iarn\u0103, pe la Boboteaz\u0103, dumnealui Gu\u021b\u0103 \u0218tirbescu s-a aventurat la drum lung cu s\u0103niile prin nesf\u00e2r\u0219ita Rusie. Ispr\u0103vile au fost povestite \u00een familie, trei genera\u021bii, ca un basm. Este cheza\u0219 \u0219i azi un jurnal p\u0103strat ca prin minune \u00eentr-un dulap m\u00e2ncat de cari. Jurnalul nu apar\u021binea lui Gu\u021b\u0103 \u0218tirbescu\u00a0\u2013\u00a0era analfabet\u00a0\u2013\u00a0ci secretarului s\u0103u. Negustorul semna documentele pun\u00e2nd pe h\u00e2rtie degetul \u00eenmuiat \u00een c\u0103limara de la br\u00e2u, dup\u0103 ce i se citea pe silabe con\u021binutul. O f\u0103cea acest secretar \u0219colit la Pesta \u0219i Padova, pe nume Bazil I\u021bescu, de felul lui din Sibiu. Nu v\u0103 lua\u021bi dup\u0103 pove\u0219tile cu Bosforul \u0219i fuga romantic\u0103 peste Dun\u0103re. Sunt versiuni apocrife scornite prin gubernie de ni\u0219te m\u00e2zg\u0103litori la gazet\u0103, de cei care \u00eempu\u0219c\u0103 francul, boemi incorigibili deprin\u0219i cu halba \u0219i mai pu\u021bin cu condeiul.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd l-au \u00eentins pe n\u0103s\u0103lie pe Gu\u021b\u0103 \u0218tirbescu\u00a0\u2013\u00a0ajunsese \u00eentre timp starostele breslei negustorilor din urbea Bucure\u0219ti\u00a0\u2013\u00a0\u0219i a trebuit s\u0103 se zic\u0103 niscaiva vorbe sim\u021bite, popa F\u0103inu\u0219 a fost scurt, se f\u0103cuse frig al naibii. Aveau deja obrazele \u00een\u021bepenite, nasurile \u0219i buzele livide. Dintr-o via\u021b\u0103 lung\u0103 nu a amintit de bine mai nimic. Nici c\u0103 preacurvise, nici despre imensa lui avere, din care l\u0103sase jum\u0103tate bisericii Schitul Maicii Domnului. Mai avea niscai b\u0103l\u021bi cu pe\u0219te, mo\u0219ii la C\u00e2mpulung \u0219i podgorie la Ostrov, pe Dun\u0103re. \u021ainea la Br\u0103ila case \u00eendestulate cu acareturi date-n chirie\u00a0\u2013\u00a0p\u0103c\u0103tosul \u021binea tractir pentru solda\u021bi \u0219i marinarii de pe Dun\u0103re. Mai avea o cherhana la Chilia. \u00cen Pite\u0219ti \u0219i Craiova avea case de \u00eenchiriat celor cu dare de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u201eChivernisit om!\u201d s-a zis la deschiderea testamentului. Minus partea d\u0103ruit\u0103 bisericii, a l\u0103sat restul mo\u0219tenirii nepoatei sale dragi, Catinca \u0218tirbescu-Siakoff, \u0219i celor trei nepo\u021bi ap\u0103ru\u021bi \u00eentre timp, Mi\u0219a, Nikita, Olga. Popa F\u0103inu\u0219 a vorbit despre s\u0103niile trase de cai trop\u0103ind viforo\u0219i prin n\u0103me\u021bi, despre iarna c\u00e2nd umblase \u00een pe\u021bit, despre drumul prin nic\u0103ieri. Numai dup\u0103 ce a verificat starea ginerelui la el acas\u0103, l\u00e2ng\u0103 \u00eentinsul t\u00e2rg Nijni Novgorod, Gu\u021b\u0103 \u0218tirbescu \u0219i-a dat consim\u021b\u0103m\u00e2ntul ca tinerii amorezi s\u0103-\u0219i pun\u0103 pirostriile. Mai \u00eent\u00e2i \u00eens\u0103 i-a vizitat ginerelui mo\u0219ia populat\u0103 cu suflete\u00a0\u2013\u00a0analfabete \u0219i supersti\u021bioase. Ginerele p\u0103c\u0103tuia \u00een ochii negustorului nostru c\u0103 era rus, neam pe care nu-l suferea dup\u0103 ce un pluton de cazaci d\u0103duse foc acareturilor pe care le avea, august 12, 1848, c\u00e2nd cu zavera. Pr\u0103v\u0103lii, hanul Ziule\u021b, case, p\u0103dure \u00eentins\u0103 pe 50 de hectare. A fost \u00eencondeiat ca rebel, s-ar fi ridicat \u00eempotriva pravilei Regulamentului Organic, pe motiv c\u0103-l coco\u0219au taxele. A\u0219adar, era un antihrist, ceea ce \u021barul nu tolera. Nu au fost numai incendiile, dar \u0219i violurile, b\u0103t\u0103ile \u0219i schingiuirile. At\u00e2rnatul cu capul \u00een jos \u00een afum\u0103toare, scufundatul nenorocitului \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103 s\u0103 se \u00eenece, t\u0103ierile de nasuri, limbi \u0219i urechi s\u0103 se \u00eenve\u021be minte valahul. \u00centr-un incendiu pus de cazaci \u00eei murise nevasta, Anicu\u021ba\u00a0\u2013\u00a0ars\u0103 de vie \u00een \u0219ura \u00een care se ascundea s\u0103rmana de groaza pravoslavnicilor. Arseser\u0103 conacul, livada, recolta de gr\u00e2u, caii lega\u021bi \u00een grajduri, atelajele\u2026 R\u0103m\u0103sese \u00een urm\u0103 scrumul. A\u0219a cu ru\u0219ii! Dup\u0103 aceast\u0103 \u00eemprejurare, i-a ur\u00e2t p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a pus m\u00e2inile pe piept. Cum venea, bre, s\u0103 dea pe Catinca unui rus? Fata era tot ce avea mai scump pe lume. Multe nop\u021bi s-a chinuit p\u00e2n\u0103 s\u0103 zic\u0103: \u201eFie, a ta e!\u201c<\/p>\n\n\n\n1<\/h4>\n\n\n\n
\n\n\n\n