{"id":6463,"date":"2023-01-13T12:44:49","date_gmt":"2023-01-13T09:44:49","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6463"},"modified":"2023-01-13T12:44:54","modified_gmt":"2023-01-13T09:44:54","slug":"moartea-plutind-pe-apa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6463","title":{"rendered":"Moartea plutind pe ap\u0103"},"content":{"rendered":"\n<p>Ma\u0219ina e tras\u0103 \u00een fa\u021ba sc\u0103rii. O Dacia papuc, alb\u0103, pe care dou\u0103 femei aranjeaz\u0103 coroanele. Una \u00eei paseaz\u0103 celeilalte tabloul decedatului, s\u0103-l prind\u0103 de grilajul din spatele cabinei \u0219oferului.<\/p>\n\n\n\n<p>Alte femei \u00eembr\u0103cate \u00een negru intr\u0103 pe scar\u0103. La parter, Marius nu-\u0219i d\u0103 seama ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. La balcon, cineva spune c\u0103 i-a murit tat\u0103l. Al\u021bii o dau mai <em>soft<\/em>, c\u0103 n-are cum, c\u0103 e \u00een putere.<\/p>\n\n\n\n<p>S\u0103 tot aib\u0103 opt ani. Jucam fotbal cu el. \u00cei pl\u0103cea s\u0103 stea \u00een poart\u0103. C\u00e2nd se r\u0103zg\u00e2ndea, trecea cu mine \u00een atac. \u0218i atunci te \u021bineai de goluri. M\u0103 \u00een\u021belegeam bine cu el. La \u0219apte c\u0103r\u0103mizi era orgolios, mai ales c\u00e2nd pica \u00een echipa advers\u0103. Se oftica dac\u0103-i d\u0103r\u00e2mam turnul. M\u0103 lua la \u021bint\u0103 cu mingea \u0219i m\u0103 \u00eenjura. Dar nu-i ie\u0219ea. Aveam viteza mai bun\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>El era \u00eenalt \u0219i sl\u0103bu\u021b. F\u0103ceau mi\u0219to al\u021bii mai mari de el, \u00eei ziceau \u201escheletele\u201d, dar se vedea c\u0103 avea puterea \u0219i cuvintele necesare s\u0103 le \u00eenchid\u0103 gurile.<\/p>\n\n\n\n<p>Acum privea Dacia alb\u0103 papuc \u0219i pe cele dou\u0103 femei care aranjau coroanele. Se \u00eentreba cine o fi murit. \u0218i de ce la scara lui.<\/p>\n\n\n\n<p>Pe maic\u0103-sa o v\u0103zuse cu o or\u0103 \u00eenainte, la po\u0219t\u0103. Lucra schimbul unu. \u00cei d\u0103du un sendvi\u0219, dup\u0103 care se luase cu copiii la \u0219apte c\u0103r\u0103mizi. Apoi a v\u0103zut ma\u0219ina, un sicriu acoperit, pe care \u00eel purtau pe um\u0103r doi b\u0103rba\u021bi, \u0219i intrarea \u00een scar\u0103. Marius era \u00een curtea po\u0219tei, la vreo 100 de metri de scar\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Sim\u021bi un junghi \u00een capul pieptului, dar nu se sperie. Am alergat prea mult, \u00ee\u0219i zise. Am m\u00e2ncat \u0219i sendvi\u0219ul \u0219i am b\u0103ut ap\u0103. C\u00e2nd alerga, auzea \u00een burt\u0103 cum se lovea lichidul de pere\u021bi \u0219i r\u00e2g\u00e2ia. Zicea c\u0103 are broa\u0219te care fac oac-oac.<\/p>\n\n\n\n<p>Dacia str\u0103lucea \u00een soare, un soare puternic \u00een februarie. Era pe la dou\u0103. Marius \u00ee\u0219i \u0219tergea transpira\u021bia de pe frunte. Jocul continua, dar era fascinat de ma\u0219ina de la scara lui.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Hai s\u0103 vedem, b\u0103, \u00eemi zice. Poate lu\u0103m coliv\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>A\u0219a vorbeam pe atunci. C\u00e2nd prindeam un mort, ne \u00eenfiin\u021bam la u\u0219\u0103 la cer\u0219it de coliv\u0103. Era bun\u0103, mai ales c\u00e2nd uitau p\u0103rin\u021bii s\u0103 ne cheme la mas\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Abandon\u0103m cele \u0219apte c\u0103r\u0103mizi pentru ma\u0219ina mortului. Ajuns l\u00e2ng\u0103 ea, prive\u0219te coroanele \u0219i d\u0103 cu ochii de poza tat\u0103lui. Moment \u00een care se blocheaz\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Ai fi zis c\u0103 se transformase \u00eentr-o statuie de piatr\u0103. Niciun mu\u0219chi nu mi\u0219ca. Nici nu clipea. Privea \u00een gol imaginea tat\u0103lui \u0219i se \u00eentreba ce caut\u0103 acolo. Chipul fix. \u00cen col\u021bul ochilor, urme de lacrimi ce cre\u0219teau. Dup\u0103 care \u021b\u00e2\u0219ni de l\u00e2ng\u0103 mine cu o vitez\u0103 nou\u0103. Ajunse pe casa sc\u0103rii \u00een dou\u0103 secunde, trecu printre oamenii ce se adunau \u0219i ajunse \u00een hol. Casa era plin\u0103. Pe maic\u0103-sa n-o v\u0103zu.<\/p>\n\n\n\n<p>Femei care preg\u0103teau \u00een buc\u0103t\u0103rie, b\u0103rba\u021bi care ie\u0219eau de la baie cu schimbul \u0219i treceau \u00een sufragerie. La u\u0219\u0103, un lum\u00e2n\u0103rar improvizat dintr-o oal\u0103 de fier, cu nisip p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate. C\u00e2teva fitiluri aprinse. L\u00e2ng\u0103, un f\u0103ra\u0219 de tabl\u0103 pe care se aflau mici pastile de c\u0103rbune cu t\u0103m\u00e2ie pe ele.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103? Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103? Ce\u2026 repet\u0103 \u00eentrebarea obsesiv, cu mici sughi\u021buri.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Marius, b\u0103iatu\u2019 meu, vino \u00eenco\u2019, o v\u0103zu pe bunic\u0103-sa ie\u0219ind din buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Cine sunt oamenii \u0103\u0219tia? Ce vor?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ei sunt.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u0218i unde e tati? o \u00eentrerupe. Unde e tati? Unde e?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Copile, vino la m\u0103m\u0103i\u021ba, \u00eel apuc\u0103 \u0219i-i str\u00e2nse capul de \u0219or\u021bul de buc\u0103t\u0103rie.<\/p>\n\n\n\n<p>Mirosea a vanilie \u0219i a esen\u021b\u0103 de rom. O senza\u021bie de lini\u0219te puse st\u0103p\u00e2nire pe el \u0219i \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Nu un pl\u00e2ns cu jale, ci unul molcom, de parc-ar fi \u00een\u021beles cu toat\u0103 fiin\u021ba lui ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Dar \u00eei era fric\u0103 s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een sufragerie. Mai v\u0103zuse oameni mor\u021bi \u0219i \u00eel puseser\u0103 ai lui s\u0103 pupe m\u00e2inile bunicilor din partea tat\u0103lui. El le-a pupat, dar apoi a privit capetele vinete, cu cocoloa\u0219ele de vat\u0103 \u00eenfipte \u00een nas, \u0219i frica i s-a instalat \u00een piept.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 M\u0103m\u0103i\u021b\u0103, tati t\u0103u a.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 A mulit. \u0218tiu, a mulit, \u0219i continu\u0103 s\u0103 pl\u00e2ng\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Nici a\u0219a nu-l for\u021b\u0103 s\u0103 intre \u00een sufragerie. \u00cei spuse s\u0103 ias\u0103 afar\u0103, s\u0103 se vad\u0103 cu mine.<\/p>\n\n\n\n<p>Eu \u00eel a\u0219teptam pe gardul ce \u00eemprejmuia apartamentul lui. Era gr\u0103dini\u021ba blocului \u0219i voiam s\u0103 v\u0103d ce e cu el. \u0218i mie \u00eemi era fric\u0103 s\u0103 dau ochii cu tat\u0103l lui.<\/p>\n\n\n\n<p>C\u00e2nd intrase prima oar\u0103 \u00een cas\u0103, m-am dus \u0219i eu pe casa sc\u0103rii, c\u0103 eram curios. \u0218i am ajuns p\u00e2n\u0103 la u\u0219\u0103. Dar am v\u0103zut lum\u00e2n\u0103rile \u0219i am \u00eentins-o. Mi s-a f\u0103cut fric\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Cum st\u0103team pe gard, l-am v\u0103zut pe preot venind. P\u0103rea gr\u0103bit. Era ca \u00een zilele c\u00e2nd venea cu boboteaza. \u201eDoamne miluie\u0219te, Doamne miluie\u0219te\u201d, dup\u0103 care un \u201eAmin\u201d, banii \u0219i \u201eDoamne, Ajut\u0103!\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Pe ritmul \u0103sta p\u0103rea c\u0103 venise \u0219i la \u00eenmorm\u00e2ntare.<\/p>\n\n\n\n<p>Marius ie\u0219i cu un colac \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i \u00eemi \u00eentinse jum\u0103tate. Se a\u0219ez\u0103 pe gard, l\u00e2ng\u0103 mine, \u0219i am\u00e2ndoi priveam Dacia alb\u0103 papuc, cu coroanele ag\u0103\u021bate de ea \u0219i portretul prins cu s\u00e2rm\u0103 de cupru de grilajul cabinei \u0219oferului. Iar golul devenea lini\u0219te. O lini\u0219te ap\u0103s\u0103toare care ne ducea departe de v\u00e2rsta noastr\u0103. Era o lini\u0219te a mor\u021bii. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eens\u0103\u0219i moartea a vorbit.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\">\n<p>Mai v\u0103zuse oameni mor\u021bi \u0219i \u00eel puseser\u0103 ai lui s\u0103 pupe m\u00e2inile bunicilor din partea tat\u0103lui. El le-a pupat, dar apoi a privit capetele vinete, cu cocoloa\u0219ele de vat\u0103 \u00eenfipte \u00een nas, \u0219i frica i s-a instalat \u00een piept.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n<p>Auzi primul \u021bip\u0103t, apoi pe al doilea. Apoi c\u00e2teva voci de b\u0103rba\u021bi: \u201eScoate de-aci. Femeie, ia covorul. Adu c\u00e2rpe. Las\u0103 prosoapele astea. D\u0103-le-ncoa\u2019.\u201d Se mai auzea c\u00e2te un \u201eDumnezeu s\u0103-l ierte!\u201d. \u201eAleluia\u201d, urmat de \u201eFemeie, anun\u021b\u0103 pe cineva! S\u0103 se duc\u0103 la central\u0103. Distrugem tot\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Moment \u00een care Marius \u021b\u00e2\u0219ni pentru a doua oar\u0103 de l\u00e2ng\u0103 mine. Am \u00eenfulecat bucata de pasc\u0103 r\u0103mas\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i am pornit-o spre el.<\/p>\n\n\n\n<p>La u\u0219\u0103, acela\u0219i sentiment de fric\u0103, dar o nou\u0103 stare m\u0103 \u00eempingea spre interior. Era un soi de adrenalin\u0103 combinat\u0103 cu fraternitate.<\/p>\n\n\n\n<p>Ajuns \u00een hol, vedeam cum oamenii se agitau care cu c\u00e2te un prosop, care cu un lighean, c\u0103di\u021b\u0103, oal\u0103, ce prindeau, pe care le duceau \u00een sufragerie. Pe mas\u0103, sicriul. \u00cen sicriu, tat\u0103l lui Marius orientat cu capul spre intrare. Preotul \u021binea c\u0103delni\u021ba \u00een m\u00e2n\u0103 \u0219i t\u0103m\u00e2ia c\u00e2t mai aproape de ie\u0219ire. \u00cen partea dinspre geam, agita\u021bie. Oamenii puneau ligheane \u0219i prosoape. Unii ie\u0219eau cu ele pline de ap\u0103 ruginie.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 S\u0103 se duc\u0103, domn\u2019le, cineva la central\u0103. S-a spart caloriferul \u0219i nu au niciun robinet aici. Inund\u0103m toat\u0103 scara, Doamne, iart\u0103-m\u0103! \u0218i \u0103\u0219tia, domn\u2019le, cu presiunea lor. Nici n-ai de unde s-o opre\u0219ti. Nu se mai face nimic ca pe vremuri, nimic.<\/p>\n\n\n\n<p>Marius alerg\u0103 la geam \u0219i v\u0103zu o gaur\u0103 \u00een caloriferul de tabl\u0103 prin care \u021b\u00e2\u0219nea un jet puternic de ap\u0103 ruginie. Linoleumul de pe jos b\u0103ltea. Preotul \u00ee\u0219i ridic\u0103 sutana \u0219i ie\u0219i pe hol, a\u0219tept\u00e2ndu-\u0219i r\u0103splata.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Doamne, Ajut\u0103! Ne vedem la cimitir. A fost un om bun. S\u0103 nu uita\u021bi de dasc\u0103l \u0219i de femeia de la lum\u00e2n\u0103ri, s\u0103 trag\u0103 clopotul \u0219i s\u0103 t\u0103m\u00e2ieze morm\u00e2ntul. Dumnezeu s\u0103-l odihneasc\u0103! \u0218i-o \u00eentinse, scutur\u00e2ndu-\u0219i pantofii de ap\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Marius m\u0103 vede \u0219i-mi zice s\u0103 m\u0103 duc la central\u0103, c\u0103 e presiunea mare.<\/p>\n\n\n\n<p>O iau spre ie\u0219ire \u0219i-l strig pe Piciu s\u0103 vin\u0103 cu mine. Centrala era la un kilometru de cartier, prin preajma gr\u0103dini\u021bei. Era o central\u0103 mare, construit\u0103 din c\u0103r\u0103mizi, cu geamurile lipite pe corniere. U\u0219a de la intrare se reg\u0103sea la orice fabric\u0103, de parc\u0103 o copiaser\u0103 la xerox, una metalic\u0103 vopsit\u0103 \u00een bronz.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cei zic lui Piciu s\u0103 alerg\u0103m, c\u0103 i s-a spart caloriferul lui Marius \u0219i e \u0219i cu tat\u0103l mort \u00een cas\u0103. \u0102sta se scutur\u0103 din corp, ca alung\u00e2nd un duh r\u0103u prevestitor, \u0219i \u00eencepem s\u0103 alerg\u0103m prin z\u0103pad\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Ajun\u0219i \u00een fa\u021ba centralei, ne apuc\u0103 un sentiment de team\u0103. Cine o fi acolo? \u0218i cum o s\u0103-i spunem? Ne-or crede pe noi oamenii \u0103ia? Sunt fochi\u0219ti, nu prieteni, m\u0103 g\u00e2ndeam eu.<\/p>\n\n\n\n<p>Circulau tot felul de legende prin cartier legate de central\u0103. C\u0103 fochi\u0219tii fur\u0103 copiii de la gr\u0103dini\u021b\u0103 \u0219i nu-i mai g\u0103se\u0219te nimeni apoi.<\/p>\n\n\n\n<p>Adrenalina, care m\u0103 ajutase s\u0103 ajung cu tupeu p\u00e2n\u0103 \u00een fa\u021ba centralei termice, acum d\u0103dea rateuri. Dar nici nu puteam renun\u021ba. A\u0219 fi picat de prost \u00een fa\u021ba lui Piciu, care era \u0219i mai mic dec\u00e2t mine. Plus c\u0103 mai era \u0219i situa\u021bia asta delicat\u0103 cu \u00eenmorm\u00e2ntarea, iar Marius se baza pe mine. De fapt, nu numai el, ci toat\u0103 familia.<\/p>\n\n\n\n<p>Puteai suna la central\u0103, dar nu r\u0103spundea nimeni. Iar dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpla rar ca vreun fochist s\u0103 aud\u0103 \u0219i s\u0103 ridice receptorul, zicea c\u0103 nu se poate, c\u0103 instala\u021bia e \u00eenc\u0103rcat\u0103 \u0219i cazanele func\u021bioneaz\u0103 la capacitate maxim\u0103. Pe scurt: \u201eNe doare la banan\u0103, descurca\u021bi-v\u0103!\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Erau totu\u0219i excep\u021bii, dac\u0103 te duceai personal la ei. Te milogeai ni\u021bel \u0219i poate aveai o sans\u0103. Atunci \u00eenchideau un cazan \u0219i opreau alimentarea cu energie termic\u0103 timp de o or\u0103, c\u00e2t s\u0103 chemi un me\u0219ter.<\/p>\n\n\n\n<p>Apuc m\u00e2nerul u\u0219ii metalice \u0219i-l trag cu putere. U\u0219a abia se cr\u0103p\u0103, deschiz\u00e2nd \u00een fa\u021ba ochilor mei o nou\u0103 lume. Mai trag o dat\u0103 \u0219i reu\u0219esc s\u0103 p\u0103trundem. \u00cen fa\u021b\u0103, dou\u0103 cazane imense, cu guri de evacuare \u0219i ochiuri de flac\u0103r\u0103. Vedeam arz\u0103toarele tur\u00e2nd la maximum \u0219i o c\u0103ldur\u0103 cople\u0219itoare ne cuprinse. Dup\u0103 alerg\u0103tur\u0103 eram anestezia\u021bi. Z\u0103pada se topea pe bocanci \u0219i obrajii ne ardeau. C\u00e2\u021biva b\u0103rba\u021bi \u00een m\u00e2nec\u0103 scurt\u0103, cu salopete albastre m\u00e2njite de vaselin\u0103, verificau cazanele \u0219i presiunea din instala\u021bie. Sunetul infernului ie\u0219ea prin ochiurile de veghe.<\/p>\n\n\n\n<p>M\u0103 vede unul dintre fochi\u0219ti.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ce-i cu voi aici. N-ave\u021bi voie! Ie\u0219i\u021bi! url\u0103 c\u00e2t s\u0103 se fac\u0103 auzit.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Domnu\u2019, bun\u0103 ziua, avem o problem\u0103 la caloriferul lui Marius, de la Po\u0219t\u0103. S-a, s-a spart, reu\u0219ii s\u0103 scot c\u00e2teva cuvinte pe gur\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>Inima \u00eemi b\u0103tea cu putere \u0219i pentru moment sim\u021beam c-o s\u0103 le\u0219in. Diferen\u021ba de temperatur\u0103 era prea mare \u0219i mi se f\u0103cuse sete instantaneu. Piciu era \u00een spatele meu. Intrase la ap\u0103 v\u0103z\u00e2nd fochistul apropiindu-se de noi. \u00cei era \u0219i lui fric\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u0219i unde mai exact?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 P\u0103i, s-a spart un calorifer la parter. \u00cen D3, nu, sta\u021bi, D1, cartier Po\u0219t\u0103. \u0218i, \u0219i, i-a \u0219i murit tat\u0103l azi. E pe mas\u0103. \u0218i curge apa, urlam \u0219i eu c\u00e2t s\u0103 m\u0103 aud\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 D1 zici, nu? B\u0103iete, nu pot opri instala\u021bia f\u0103r\u0103 aprobare. Hai p\u00e2n\u0103 la \u0219efu\u2019 s\u0103 vorbe\u0219ti cu el. E aici, intri pe u\u0219a asta \u0219i apoi la st\u00e2nga. \u0218i-i ar\u0103t\u0103 pe unde.<\/p>\n\n\n\n<p>Frica devenea acut\u0103. Vedeam u\u0219a deschis\u0103, un mic coridor \u0219i \u00eenc\u0103 o u\u0219\u0103. Fochistul o deschise \u0219i pe a doua \u0219i deasupra era un geam cu grilaj, pozi\u021bionat aproape de tavan. Lumina intra \u00een camer\u0103, dar o senza\u021bie de r\u0103u puse st\u0103p\u00e2nire pe mine. N-aveam curaj s\u0103 m\u0103 duc mai departe. \u00cen plus, dinspre camer\u0103 nu se auzi nicio voce.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen minte \u00eemi ap\u0103ruse imaginea unor schelete aruncate dup\u0103 u\u0219\u0103. Ca \u0219i cum fuseser\u0103 \u0219i al\u021bi copii pe acolo care muriser\u0103. \u0218i m-am panicat \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t am luat-o la fug\u0103. L-am tras pe Piciu dup\u0103 mine \u0219i, aproape de u\u0219\u0103, i-am aruncat fochistului un:<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Mi-e fric\u0103, domnu\u2019. Nu pot intra.<\/p>\n\n\n\n<p>Ca mai apoi s\u0103 \u00eemping u\u0219a de la intrare cu toat\u0103 for\u021ba de care dispuneam \u0219i s-o zbughesc cu Piciu. Nu-mi amintesc sigur dac-am auzit un r\u00e2s \u00een spatele meu, c\u0103 alergam printre n\u0103me\u021bi \u0219i b\u0103ltoci.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen 3 minute eram \u00eenapoi la Marius. Abia respir\u00e2nd, i-am spus c\u0103 nu vor s\u0103 \u00eenchid\u0103 \u0219i m-am uitat la m\u00e2inile lui. Nu \u0219tiu de ce o f\u0103cusem, dar ele erau ro\u0219ii, ca abia scoase dintr-o oal\u0103 \u00een clocot.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Stai lini\u0219tit, am, am rezolvat. Aveam un lemn \u00een sertarul cu scule \u0219i l-am t\u0103iat cu cu\u021bitul a\u0219a, ca un creion, \u0219i l-am b\u0103gat \u00een gaur\u0103. M\u0103car nu mai arunc\u0103, dar era clocotit\u0103, pu\u021ba m\u0103-sii.<\/p>\n\n\n\n<p>Apa \u00een cas\u0103 era p\u00e2n\u0103 la glezn\u0103. Femeile, cu coliva pe farfurii, ie\u0219eau \u00een casa sc\u0103rii. Scuturau picioarele. Unele mutaser\u0103 p\u00e2n\u0103 \u0219i oala cu lum\u00e2n\u0103ri, s\u0103 nu dea apa pe ele.<\/p>\n\n\n\n<p>\u00cen cas\u0103 nu mai era nimeni, dec\u00e2t mortul ce privea printr-un ochi deschis pere\u021bii albi.<\/p>\n\n\n\n<p>Cepul din calorifer sugea apa din\u0103untru \u0219i o v\u0103rsa \u00eentr-un borcan, pic\u0103tur\u0103 cu pic\u0103tur\u0103. Apoi pic\u0103tura se transform\u0103 \u00eentr-un mic firicel. P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd ced\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>O proz\u0103 scurt\u0103 de Dorian Dron<\/p>\n","protected":false},"author":214,"featured_media":6467,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1465,1428,98],"coauthors":[1464],"class_list":["post-6463","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-dorian-dron","tag-nr-10-2022","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/01\/Dorian-Dron1.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6463","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/214"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6463"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6463\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6466,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6463\/revisions\/6466"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6467"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6463"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6463"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6463"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6463"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}