{"id":6410,"date":"2023-01-07T09:02:39","date_gmt":"2023-01-07T06:02:39","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6410"},"modified":"2023-01-07T09:05:21","modified_gmt":"2023-01-07T06:05:21","slug":"terravid","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6410","title":{"rendered":"Terravid"},"content":{"rendered":"\n<p>\u00cen primul r\u00e2nd, comportamentul sau \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area solomonarului nu tr\u0103dau nimic din faptul c\u0103 ar avea preocup\u0103ri stranii. Sergiu fusese, p\u00e2n\u0103 acum, de pu\u021bine ori \u00een vizit\u0103 la el \u0219i observ\u0103 c\u0103, de fiecare dat\u0103, se comporta normal. Iar ceea ce \u00eei atr\u0103sese, \u00een mod special, aten\u021bia, pe l\u00e2ng\u0103 hainele cam uzate care-i d\u0103deau aspectul unui anticar din vremuri \u00eendep\u0103rtate, era faptul c\u0103 \u0219chiop\u0103ta de piciorul drept \u0219i purta o musta\u021b\u0103 neagr\u0103 ca abanosul, r\u0103sucit\u0103 la ambele capete. \u00centreaga sa \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are \u00eei amintea \u0219i de marinarii trecu\u021bi de o anumit\u0103 v\u00e2rst\u0103, care se \u00eendeletnicesc cu tot felul de aventuri, uneori devenind cei mai de temut pira\u021bi.<\/p>\n\n\n\n<p>C\u00e2nd solomonarul b\u0103g\u0103 de seam\u0103 c\u0103 Sergiu se uita cam prea curios la el, \u00eentr-una dintre vizite, c\u00e2nd \u00eei pusese \u00een fa\u021b\u0103 un ceai cu ghimbir, ment\u0103 \u0219i pu\u021bin rom, specialitatea sa, care, pe Sergiu \u00eel cam ame\u021bea, \u00eei povesti urm\u0103toarele:<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 C\u00e2nd eram t\u00e2n\u0103r, am \u00eencercat s\u0103 trec grani\u021ba pe o biciclet\u0103. Era pe la mijlocul anilor \u0219aizeci, aici regimul \u00eencepea, tot mai abitir, s\u0103-\u0219i arate col\u021bii. Nu suportam atmosfera, eram prea liber \u0219i prea nelini\u0219tit s\u0103 stau \u00eenchis \u00een temni\u021ba vie, a\u0219a c\u0103 m\u0103 hot\u0103r\u00e2sem s\u0103 p\u0103r\u0103sesc \u021bara. \u0218tiam c\u0103 gestul meu avea nevoie de o preg\u0103tire ca la carte, \u0219tiam c\u0103 p\u0103rin\u021bii nu aveau s\u0103 m\u0103 lase, nu trecusem bine de 20 de ani, nici nu-mi r\u0103s\u0103riser\u0103 bine tuleiele la pu\u021b\u0103, \u0219i mai \u0219tiam c\u0103, dac\u0103 te prindeau \u00een timp ce \u00eencercai s\u0103 treci Dun\u0103rea \u00eenot, aveau s\u0103 te \u00eempu\u0219te pe loc, acolo \u00een largul apei, care \u00ee\u021bi devenea morm\u00e2nt. F\u0103ceam o treab\u0103 cu care nu prea m\u0103 l\u0103udam, dar \u00eemi asigura dumicatul zilnic. Eram, dar\u0103, b\u0103iat de pr\u0103v\u0103lie la o sifonerie, \u00eel ajutam pe nea Tache, sifonierul, o figur\u0103 de om, tot timpul \u0219ugub\u0103\u021b, care cre\u0219tea viermi de m\u0103tase \u0219i se ocupa de ei, at\u00e2t de intens \u00eenc\u00e2t \u00eei cam m\u00e2nca toat\u0103 ziua. De aceea, m\u0103 l\u0103sa pe mine s\u0103 duc greul pr\u0103v\u0103liei. C\u00e2t era ziua de lung\u0103, c\u0103ram sifoane, butelii \u0219i alte cele, serveam clien\u021bii care d\u0103deau buzna, m\u0103 deplasam \u0219i la domiciliu, alteori m\u0103 certam cu r\u0103u-platnicii, ne mai \u0219i \u00eenghionteam, \u00eens\u0103, la final, \u00eentotdeauna \u00eemi ie\u0219eau socotelile. Dar eu m\u0103 tot sf\u0103deam cu mine \u00eensumi c\u0103 nu trebuia s\u0103 r\u0103m\u00e2n la o pr\u0103v\u0103lie de sifoane. Nu era locul meu aici. Mai ales c\u0103 citeam at\u00e2ta. \u00cemi spuneam c\u0103 aveam s\u0103 o fac, era musai s\u0103-mi reu\u0219easc\u0103 \u0219i voiam, mai ales, s\u0103 sfidez regimul! Aveam s\u0103 fug din \u021bar\u0103 pe o biciclet\u0103, \u00een timp ce \u00eei d\u0103deam zdrav\u0103n la pedale, p\u00e2n\u0103 ie\u0219ea fumul, iar eu urma s\u0103 chiuiesc, s\u0103 fluier, iar \u00een satele prin care treceam aveam s\u0103 m\u0103 dau drept orb, ca s\u0103 cap\u0103t ceva de-ale gurii! Zis \u0219i f\u0103cut. Un neam de-al meu lucra la o fabric\u0103 de biciclete, mai bine nici nu se putea nimeri, \u0219i, cum m\u0103 aveam ca fratele cu acest v\u0103r \u0219i, mai ales, cum se apropia ziua mea, l-am rugat s\u0103-mi fac\u0103 un cadou mai special, c\u0103, deh, sunt b\u0103iat s\u0103rac, la nicio aniversare nu am primit ceva mai ac\u0103t\u0103rii \u0219i \u00eemi doream cu disperare o biciclet\u0103, dar de cea mai bun\u0103 calitate, \u00eenc\u00e2t s\u0103 sclicheasc\u0103 toat\u0103 \u00een soare \u0219i f\u0103r\u0103 ro\u021bi ajut\u0103toare, c\u0103 doar\u0103 eu \u0219tiam a m\u0103 da. Astfel, aveam s\u0103-i ajut \u0219i pe ai mei, mai mult, c\u00e2nd urma s\u0103 m\u0103 duc prin sat, pe la po\u0219t\u0103 sau la moar\u0103, aveam s\u0103 iau bicicleta \u0219i puteam s\u0103 car mai multe cu ea! Zis \u0219i f\u0103cut, at\u00e2t l-am b\u0103tut la cap p\u00e2n\u0103 ce \u00eemi adusese o biciclet\u0103 nu at\u00e2t de special\u0103 precum mi-o \u00eenchipuisem, dar destul de aspectuoas\u0103, cu pedale bune \u0219i foarte curat\u0103! Mi-o adusese chiar cu o sear\u0103 \u00eenainte de a \u00eemplini parc\u0103 opti\u0219pe ani. Venise p\u00e2n\u0103 la noi cu trenul, a\u0219a c\u0103 l-am culcat la noi \u0219i l-am omenit peste m\u0103sur\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i peste alte zile, dup\u0103 ce mi-am pus ordine \u00een lucruri, dup\u0103 ce am \u00eencercat s\u0103 fiu c\u00e2t mai discret \u0219i s\u0103 m\u0103 comport c\u00e2t mai natural, am hot\u0103r\u00e2t c\u0103 urma s\u0103 plec \u00eentr-o s\u00e2mb\u0103t\u0103, dis-de-diminea\u021b\u0103! Nu-mi luasem cu mine dec\u00e2t o boccelu\u021b\u0103 \u00een care-mi pusesem c\u00e2teva fleacuri, ni\u0219te fotografii, \u00eempreun\u0103 cu vechiul aparat foto pe care-l aveam atunci \u0219i la care \u021bineam foarte mult, ni\u0219te pietricele, un carnet, un pix, portofelul, un parfum \u0219i ceasul de\u0219tept\u0103tor. Pietricele, ca s\u0103 nu uit gustul p\u0103m\u00e2ntului de la noi! Cum era \u00een plin\u0103 var\u0103 \u0219i se anun\u021ba ar\u0219i\u021b\u0103, \u00eembr\u0103casem un tricou, o pereche de pantaloni scur\u021bi \u0219i sandalele. At\u00e2t reu\u0219isem s\u0103 iau cu mine! \u0218i am plecat \u00een prima s\u00e2mb\u0103t\u0103 de dup\u0103 ziua mea, am f\u0103cut ore bune p\u00e2n\u0103 la Dun\u0103re, am trecut mai mult pe drumuri de \u021bar\u0103, am primit de m\u00e2ncare, dar nu foarte mult\u0103 \u0219i nu de oriunde, joaca de-a orbul nu a \u021binut peste tot, dar m\u0103 sim\u021beam st\u0103p\u00e2n pe mine, nu obosisem deloc, pedalam f\u0103r\u0103 oprire, timpul era c\u0103lduros, dar c\u00e2nd m\u0103 cuprindea tare toropeala, m\u0103 a\u0219ezam sub coroana vreunui copac \u0219i mo\u021b\u0103iam pu\u021bin. Apoi, m\u0103 sculam \u0219i o luam de la cap\u0103t.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\">\n<p>\u0218tiam s\u0103 \u00eenot bini\u0219or, m\u0103 \u00eenv\u0103\u021base tata \u00een iazul de la ie\u0219irea din sat, \u00eens\u0103 \u00een apele Dun\u0103rii m-am cam pierdut cu capul, sim\u021beam c\u0103 m\u0103 trag tot mai \u00een ad\u00e2nc, de\u0219i apa era c\u0103ldu\u021b\u0103, cum o f\u0103cea mama \u00een van\u0103 ca s\u0103 ne spele.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n<p>La Dun\u0103re am ajuns chiar c\u00e2nd se l\u0103sa \u00eentunericul, am a\u0219teptat ascuns \u00eentr-o tuf\u0103 care m\u0103 acoperea cu totul, am \u00eencercat s\u0103 nu fac prea multe mi\u0219c\u0103ri, s\u0103 nu atrag cumva aten\u021bia. \u00cemi m\u00e2ncasem p\u00e2inea cu sl\u0103nin\u0103 \u0219i ceap\u0103 pe care o c\u0103p\u0103tasem \u00eentr-un sat de la o v\u0103duv\u0103 inimoas\u0103, apoi, c\u00e2nd era \u00eentuneric de tot, mi-am abandonat bicicleta, mi-am luat la revedere, mul\u021bumindu-i c\u0103 m\u0103 adusese p\u00e2n\u0103 aici, mi-am legat cu o sfoar\u0103 c\u00e2t mai bine boccelu\u021ba de \u0219olduri, am ie\u0219it din tuf\u0103, m-am uitat \u00een toate p\u0103r\u021bile, aproape c\u0103 nu mai respiram, aten\u021bia mea era \u00een toate p\u0103r\u021bile, voiam s\u0103 v\u0103d s\u0103 nu fie cumva vreun soldat la p\u00e2nd\u0103. C\u00e2nd am v\u0103zut c\u0103 nu e nimeni \u00een jur, doar o t\u0103cere imens\u0103, acoperit\u0103 \u0219i ea de giulgiul de plumb al nop\u021bii, atunci am \u00eenceput s\u0103 alerg \u0219i m-am aruncat \u00een apa Dun\u0103rii. \u0218tiam s\u0103 \u00eenot bini\u0219or, m\u0103 \u00eenv\u0103\u021base tata \u00een iazul de la ie\u0219irea din sat, \u00eens\u0103 \u00een apele Dun\u0103rii m-am cam pierdut cu capul, sim\u021beam c\u0103 m\u0103 trag tot mai \u00een ad\u00e2nc, de\u0219i apa era c\u0103ldu\u021b\u0103, cum o f\u0103cea mama \u00een van\u0103 ca s\u0103 ne spele. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am tot dat din m\u00e2ini \u0219i din picioare, am \u00eencercat s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 e ad\u00e2nc\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eenaintez cumva. Dup\u0103 nu \u0219tiu c\u00e2te minute, am reu\u0219it, mai mult obosit, cu mintea ca o vaz\u0103 tr\u00e2ntit\u0103 de to\u021bi pere\u021bii creierului, s\u0103 ajung pe malul cel\u0103lalt. Nu-mi venea s\u0103 cred, m\u0103 uitam t\u00e2mpit peste tot, mai ales la cel\u0103lalt mal, care r\u0103m\u0103sese neschimbat! \u00cencepusem s\u0103 tremur, nu \u0219tiu dac\u0103 de fric\u0103 sau frig, eram ud complet, sandalele parc\u0103 mi se topiser\u0103, con\u021binutul boccelu\u021bei, la fel, dar eram liber, p\u0103r\u0103sisem cel\u0103lalt mal, unde nu exista libertate, de\u0219i ar\u0103ta identic cu acesta. Nu-mi r\u0103m\u0103sese altceva de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 o iau la fug\u0103! Am alergat toat\u0103 noaptea, f\u0103r\u0103 oprire, jur, nu sim\u021beam nici somn, nici foame, nimic altceva! Chit c\u0103 \u00een ziua trecut\u0103 nu f\u0103cusem dec\u00e2t s\u0103 fiu \u00een mi\u0219care, acum, pe timpul nop\u021bii, m\u0103 sim\u021beam \u0219i mai \u00een putere, parc\u0103 apa fu ca cea din basme, \u0219i \u00eemi d\u0103duse vlag\u0103 cu duiumul. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, dup\u0103 o alt\u0103 zi oabl\u0103 de mers, am reu\u0219it s\u0103 trec de Iugoslavia, ascunz\u00e2ndu-m\u0103 \u00eentr-un tren de animale, unde st\u0103tusem mai mult \u00een gr\u0103mezi de paie amestecate cu b\u0103legar. Iar\u0103\u0219i nu dormisem deloc, nu m\u00e2ncasem sau poate c\u0103 mirosul sau c\u0103ldura paielor m\u0103 f\u0103cuser\u0103 s\u0103 a\u021bipesc at\u00e2t c\u00e2t era necesar. Dup\u0103 c\u00e2teva ore, ajunsesem \u00eentr-o localitate din Croa\u021bia, unde se afla un port. Acolo urma s\u0103 iau un vapor turcesc cu ruta Marsilia! P\u00e2n\u0103 atunci, ar\u0103tam groaznic, murdar din cale-afar\u0103, pu\u021beam a grajd \u0219i de-abia mi se mai z\u0103rea culoarea pielii. Ar\u0103tam din cap p\u00e2n\u0103-n picioare tuciuriu. Am cer\u0219it \u00een port, am ob\u021binut ceva, nimeni nu m\u0103 b\u0103ga \u00een seam\u0103, ceea ce era bine, \u00eensemna c\u0103 nu aveam s\u0103 fiu \u00eentrebat, luat la rost, mai ales c\u0103 oamenii vorbeau o limb\u0103 ciudat\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, cu pu\u021binii bani ob\u021binu\u021bi am reu\u0219it s\u0103-mi cump\u0103r de la un bazar ni\u0219te haine care, oricum, \u00eemi veneau cam mari. Am reu\u0219it, la malul unui r\u00e2u, s\u0103 m\u0103 sp\u0103l pu\u021bin. De plecat, nu puteam s\u0103 plec imediat spre alt\u0103 \u021bar\u0103, a\u0219a c\u0103 am ajuns, nu-mi mai amintesc cum, s\u0103 lucrez \u00een port ca hamal. C\u0103ram chestii care erau mai mari \u0219i mai grele dec\u00e2t mine \u0219i pu\u021beau de-\u021bi mutau nasul \u0219i ma\u021bele. Dar am supravie\u021buit. Le pl\u0103cuser\u0103 de mine, chit c\u0103 ne \u00een\u021belegeam tot timpul prin gesturi, \u00eenc\u00e2t am r\u0103mas cu ei \u0219i din c\u00e2te \u00een\u021belesesem aveau s\u0103 m\u0103 ia \u0219i pe mine, p\u00e2n\u0103 aproape de Marsilia, unde aveam de g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 stabilesc. \u00cens\u0103 c\u0103pitanul turc, c\u00e2nd aflase de mine \u0219i c\u0103 urmau s\u0103 m\u0103 ia cu ei, voia s\u0103-mi vad\u0103 actele. C\u00e2nd nu am avut ce s\u0103-i ar\u0103t, speriat, am luat-o la fug\u0103 \u0219i iar am fugit de am rupt p\u0103m\u00e2ntul, numai c\u0103, dup\u0103 vreo zece kilometri, am c\u0103zut, am le\u0219inat, m-au prins, au aflat de unde vin, fusesem dat \u00een urm\u0103rire, m-au trimis \u00eenapoi \u00een \u021bar\u0103, tot \u00eentr-un vagon de animale, acolo am fost preluat \u00een primul ora\u0219 de c\u0103tre jandarmi, dus \u00eentr-un subsol \u0219i m-au b\u0103tut f\u0103r\u0103 \u00eencetare o noapte \u00eentreag\u0103. Au vrut s\u0103 se asigure c\u0103 m\u0103 \u00eenv\u0103\u021basem minte, eu, un pu\u0219ti care trebuia s\u0103-\u0219i vad\u0103 de \u0219coal\u0103 \u0219i de nimic altceva! Visul meu de a ajunge, dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani de Fran\u021ba, \u00een India \u2013 auzisem despre vr\u0103jitorii de acolo \u2013 fusese spulberat de loviturile repetate de baston, aplicate pe tot corpul, mai ales la picioare. De aceea merg a\u0219a! Am stat \u00eenchis c\u00e2teva luni, apoi mi-au dat drumul, urm\u00e2nd s\u0103 ajung \u00eentr-o \u0219coal\u0103 de corec\u021bie pentru mult timp. Abia dup\u0103 aceea m-am \u00eentors la ai mei!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Fragment de roman de Savu Popa<\/p>\n","protected":false},"author":212,"featured_media":6409,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1428,47,1460],"coauthors":[1459],"class_list":["post-6410","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-nr-10-2022","tag-proza","tag-savu-popa"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2023\/01\/Savu-Popa_foto.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6410","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/212"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6410"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6410\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6416,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6410\/revisions\/6416"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6409"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6410"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6410"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6410"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6410"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}