{"id":6295,"date":"2022-12-26T12:41:00","date_gmt":"2022-12-26T09:41:00","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6295"},"modified":"2022-12-26T12:41:06","modified_gmt":"2022-12-26T09:41:06","slug":"cei-trei-f","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6295","title":{"rendered":"Cei trei F"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Daniela Ra\u021biu, Ultimul an cu Ceau\u0219escu<\/em>, ed. Litera, 2022<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Nu cu mult\u0103 vreme \u00een urm\u0103 am citit un interviu (f\u0103r\u0103 s\u0103 re\u021bin numele intervievatului ori al celui care punea \u00eentreb\u0103rile) \u00een care am dat peste o idee care m-a f\u0103cut s\u0103 amu\u021besc. \u0218i anume c\u0103 azi, \u00een art\u0103, \u0219i \u00een special \u00een literatur\u0103, \u201ediscursul anticomunist e desuet\u201d. Nu mai e la mod\u0103, a\u0219adar, ca un roman, de exemplu, s\u0103 vorbeasc\u0103 f\u0103\u021bi\u0219 despre perioada dintre 1947 \u0219i 1989. Las la o parte enormitatea \u201em\u00f3delor\u201d \u00een ceea ce prive\u0219te tema unei desf\u0103\u0219ur\u0103ri epice \u0219i m\u0103 axez pe absurditatea etic\u0103 a enun\u021bului. Lucrul e revolt\u0103tor mai ales c\u0103 acum c\u00e2\u021biva ani un t\u00e2n\u0103r critic literar spunea, f\u0103r\u0103 s\u0103 simt\u0103 absurdul ideii pe care o punea \u00een circula\u021bie, c\u0103 nu vom putea avea niciodat\u0103 un mare roman al comunismului rom\u00e2nesc c\u00e2t\u0103 vreme niciun autor care s-ar \u00eenh\u0103ma la un asemenea proiect n-ar fi dispus s\u0103 vorbeasc\u0103 \u0219i despre p\u0103r\u021bile luminoase ale socialismului antedecembrist. Cu alte cuvinte, un roman despre comunismul rom\u00e2nesc ar trebui, pe l\u00e2ng\u0103 pove\u0219tile despre canal, despre \u00eenchisorile de\u021binu\u021bilor politic, despre alimentele pe cartel\u0103 \u0219i Securitate, s\u0103 vorbeasc\u0103 \u0219i despre blocurile noi edificate \u00een perioada aceea, despre lipsa \u0219omajului \u0219i, eventual, despre metrou. E ca \u0219i cum ai spune c\u0103 un roman despre perioada nazist\u0103, care ar descrie cu lux de am\u0103nunte detalii oribile ale Holocaustului, nu ar fi valid din punct de vedere literar dac\u0103 n-ar aminti, m\u0103car \u00een treac\u0103t, \u0219i despre \u0219oselele minunate construite din ordinul lui Hitler.<\/p>\n\n\n\n

Daniela Ra\u021biu, din fericire, \u0219i-a asumat acest \u201ehandicap\u201d al scrierii unei c\u0103r\u021bi de o onestitate cople\u0219itoare despre comunismul rom\u00e2nesc, v\u0103zut din perspectiva unui copil\/adolescent. Ultimul an cu Ceau\u0219escu<\/em> este o fascinant\u0103 radiografie a societ\u0103\u021bii rom\u00e2ne\u0219ti de dinainte de 1990. Romanul e structurat \u00een c\u00e2teva capitole distincte care urm\u0103resc via\u021ba m\u0103runt\u0103 a unei familii din Timi\u0219oara \u00een cele patru anotimpuri premerg\u0103toare c\u0103derii regimului Ceau\u0219escu. \u00centr-at\u00e2t de incisiv este decorul acestui univers \u00eenchis, \u00eenc\u00e2t nu \u0219tii niciodat\u0103, ca cititor, dac\u0103 parcurgi o autofic\u021biune de bun\u0103 calitate ori un roman de memorialistic\u0103. Personaj principal pare s\u0103 fie nu autoarea, ci atmosfera \u00een care ea, al\u0103turi de familia ei, \u00ee\u0219i t\u00e2r\u0103\u0219te (acesta e cuv\u00e2ntul) existen\u021ba. \u0218i, dac\u0103 e s\u0103 d\u0103m crezare Hertei M\u00fcller atunci c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 cel mai bun produs al comunismului a fost frica, avem \u00een romanul Danielei Ra\u021biu dovada cea mai pertinent\u0103 c\u0103 a\u0219a au stat lucrurile. \u0218i nu doar frica str\u0103bate istoria acestor locuri, ci \u0219i foamea \u0219i frigul. Cei trei F care au definit o epoc\u0103 \u0219i care au transformat destine \u00een matri\u021be identice ale dezumaniz\u0103rii.<\/p>\n\n\n\n

Autoarea rememoreaz\u0103 senza\u021bii dintre cele mai inedite. Una dintre acestea e bucuria ridicol\u0103 (dar at\u00e2t de intens\u0103) a revenirii electricit\u0103\u021bii dup\u0103 repausul zilnic dictat de autorit\u0103\u021bi. Lucrurile banale devin capitale, satisfac\u021biile se ob\u021bin din contemplarea unei normalit\u0103\u021bi care e mult prea des curmat\u0103: \u201e\u00cemi \u00eentorc privirea spre ceasul din buc\u0103t\u0103rie, mai este un minut. M\u0103 voi uita pe fereastr\u0103 p\u00e2n\u0103 la fix, vreau s\u0103 v\u0103d cum irumpe lumina \u00een buc\u0103t\u0103riile blocului din fa\u021b\u0103, \u00een casele de pe strada Eneas, c\u00e2t pot vedea uit\u00eendu-m\u0103 sus la etajele superioare ale blocului nostru. [\u2026] Gata! A venit curentul. Aproape toate ferestrele blocului din fa\u021b\u0103, ale blocurilor pe care le pot cuprinde cu privirea, ale caselor de pe Eneas, se aprind \u00een acela\u0219i timp. E ca o explozie de lumin\u0103. Z\u0103pada str\u0103luce\u0219te luminat\u0103 de ferestrele invadate de lumin\u0103. Avem curent electric. Fugim \u00een sufragerie. Deschidem televizorul. Pe canalul s\u00e2rbilor prindem o reclam\u0103 la blugi. Noi st\u0103m \u00eenfofoli\u021bi \u00een fa\u021ba televizorului, pe canapea, cu c\u0103ciuli pe cap \u0219i \u0219osete cro\u0219etate din l\u00e2n\u0103 groas\u0103. St\u0103m lipi\u021bi unul de altul. Mama pune o p\u0103tur\u0103 pe noi. Avem televizor \u0219i lumin\u0103.\u201d (p. 40)<\/p>\n\n\n\n

\u00centr-un astfel de sistem, lupta pentru supravie\u021buire iese din haina ei metaforic\u0103 \u0219i \u00eembrac\u0103 cele mai concrete forme. Oamenii sunt \u00eennebuni\u021bi de foame \u0219i de nelini\u0219tea c\u0103 orice sacrificiu (statul la coad\u0103 \u00een condi\u021bii inumane) ar putea fi inutil, c\u00e2t\u0103 vreme nu au niciodat\u0103 garan\u021bia c\u0103 efortul de a a\u0219tepta \u00een frig, ore-n \u0219ir, le va fi r\u0103spl\u0103tit: \u201eIarna, oamenii devin animale. A\u0219a \u00eei simt. De fapt, la coad\u0103, oamenii devin animale. Nu dintr-odat\u0103. Sunt etape p\u00e2n\u0103 ajung \u00een starea aia. Am fi \u00een stare s\u0103 ne sf\u00e2\u0219iem unii pe al\u021bii. C\u00e2nd vine marfa, ne cuprinde pe to\u021bi un soi de nebunie. Frica de foame. \u021ai se \u00eence\u021bo\u0219eaz\u0103 mintea. Copii, b\u0103tr\u00e2ni, femei, b\u0103rba\u021bi, tineri, ne apuc\u0103 pe to\u021bi nebunia cozii.\u201d (p. 53)<\/p>\n\n\n\n

\n

\u00centr-at\u00e2t de incisiv este decorul acestui univers \u00eenchis, \u00eenc\u00e2t nu \u0219tii niciodat\u0103, ca cititor, dac\u0103 parcurgi o autofic\u021biune de bun\u0103 calitate ori un roman de memorialistic\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n

\u00cen partea cea mai dureroas\u0103 a volumului, unde \u00eent\u00e2lnim povestea avortului clandestin al unei cuno\u0219tin\u021be, stilul autoarei cap\u0103t\u0103 accente dramatice. Tonul e sacadat & ritmic, fraza e lipsit\u0103 de verb, parc\u0103 pentru a \u00eent\u0103ri imobilitatea produs\u0103 de spaim\u0103: \u201eSenza\u021biile, sentimentele, realul, s\u00e2ngele, posibilitatea mor\u021bii, femeia-asistent\u0103-clandestin\u0103, scobirea, geanta ei plin\u0103 de ustensilele mor\u021bii, buc\u0103\u021bile de tifon mustind de s\u00e2nge. Cuvintele stau suspendate \u00eentre noi. Ni s-a f\u0103cut fric\u0103.\u201d Tot aici, \u00een\u0219iruirea aleatorie de elemente de recuzit\u0103 ale unei vie\u021bi \u00een comunism aduce aminte de impresionanta poezie \u201eTotul\u201d a Anei Blandiana, care imprim\u0103 realit\u0103\u021bii un ton apocaliptic, ca o incanta\u021bie despre neputin\u021ba de a evada din tabloul general: \u201eCozile la carne, lapte, ou\u0103, ulei, unt, carnea terminat\u0103 \u00een fa\u021ba ta, portocalele la care visezi, bananele care se coc pe dulap, ciocolata, <taci>, revistele de mod\u0103, lumea din televizor, <ai grij\u0103 ce vorbe\u0219ti la \u0219coal\u0103>, tabloul lui Ceau\u0219escu st\u0103 str\u00e2mb, tabloul cade, lec\u021biile despre productivitatea muncii, cincinale, dou\u0103 ore de program TV, filme la s\u00e2rbi, reclame la Coca-Cola, produc\u021bii-record, r\u00e2setele din clas\u0103, curentul electric […].\u201d (p. 78)<\/p>\n\n\n\n

Personajul \u00eentruchipat de autoare simte, pe m\u0103sur\u0103 ce cre\u0219te, c\u0103 lucrurile care i se p\u0103reau fire\u0219ti p\u00e2n\u0103 deun\u0103zi devin acum insuportabile. \u00cen cazul ei se na\u0219te o revolt\u0103 de sens contrar, manifestat\u0103 nu prin dorin\u021ba de a fi ofensiv\u0103 \u00eempotriva regimului, ci prin refuzul cu \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nare de a-\u0219i mai alimenta f\u0103r\u00e2ma de speran\u021b\u0103. Tinere\u021bea ei, verva \u0219i vitalitatea ei sucomb\u0103 printr-o capitulare absolut\u0103. Pare c\u0103 personajul crede c\u0103 printr-o astfel de atitudine va reu\u0219i s\u0103 provoace norocul \u0219i acesta s\u0103-i demonstreze, \u00eentr-un final, c\u0103 s-a \u00een\u0219elat c\u00e2nd s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 nu mai a\u0219tepte deznod\u0103m\u00e2ntul fericit: \u201eFata vecinilor este de v\u00e2rsta noastr\u0103. Tata vine c\u00e2teodat\u0103 cu haine primite, pe care fata care c\u00e2nt\u0103 la pian nu le mai poart\u0103. Nu le \u00eembrac niciodat\u0103, oric\u00e2t m\u0103 roag\u0103 mama. <Sunt haine de la pachet>, zice mama, <uite, sunt \u00een stare bun\u0103.> Nu vreau s\u0103 le port, a\u0219a cum nu mai vreau s\u0103 ascult Europa Liber\u0103. Nu voi mai asculta niciodat\u0103. Noi o s\u0103 r\u0103m\u00e2nem cu Ceau\u0219escu. Toat\u0103 lumea tace, oriunde te-ai duce.\u201d (p. 208)<\/p>\n\n\n\n

Impresionant\u0103 e \u0219i perspectiva \u00een care ne e prezentat\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea lui Ceau\u0219escu. Tensiunea cre\u0219te, personajul atribuie valen\u021be hiperbolice oric\u0103rui gest de frond\u0103, scand\u0103rile par s\u0103 cuprind\u0103 nu doar centrul Bucure\u0219tiului, ci, ca-ntr-un efect de domino, \u00eentreaga scenografie, \u00eentreg cuprinsul \u021b\u0103rii, ajung\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la scara blocului. Vuietul e colectiv, devine unitar \u0219i indestructibil: \u201eDinspre mul\u021bime se aude un vuiet. Nu sunt aplauze. Nu. E un vuiet ca un animal care se ridic\u0103 \u00een picioare, un animal care rupe lan\u021bul. Ceau\u0219escu prive\u0219te dezorientat spre mul\u021bime. S\u0103rim \u00een picioare, strig\u0103m to\u021bi de bucurie. Url\u0103m. Strig\u0103m din to\u021bi r\u0103runchii. <Jos Ceau\u0219escu! Hai, Bucure\u0219ti! Ai curaj! Suntem aici! Suntem liberi!> Un strig\u0103t se aude \u00een tot blocul. Ceau\u0219escu se uit\u0103 spre mul\u021bime \u0219i nu \u00een\u021belege c\u0103 gata, e gata, glon\u021bul a ajuns la Bucure\u0219ti.\u201d (p. 261) Imaginea final\u0103 a romanului, pe care nu o voi dezv\u0103lui, e de un dramatism care-\u021bi taie respira\u021bia, un tablou \u00een care se \u00eengem\u0103neaz\u0103 bucuria \u0219i oroarea, euforia \u0219i medita\u021bia asupra felului \u00een care ne-am c\u00e2\u0219tigat libertatea. Un fel de rug\u0103 solitar\u0103, a unui om lucid, \u00eentr-o lume \u00eennebunit\u0103 de delirul ruperii lan\u021burilor.<\/p>\n\n\n\n

Pentru mine, Ultimul an cu Ceau\u0219escu<\/em> este una dintre cele mai puternice c\u0103r\u021bi pe care le-am citit \u00een ultima vreme. Daniela Ra\u021biu a scris o carte excep\u021bional\u0103: impecabil\u0103 sub aspect stilistic, impresionant\u0103 prin for\u021ba detaliului, tulbur\u0103toare prin mesaj \u0219i acurate\u021bea rememor\u0103rii. De la Matei Brunul<\/em> al lui Lucian Dan Teodorovici \u00eencoace nu am mai \u00eent\u00e2lnit un roman at\u00e2t de bine articulat despre bucata aceasta de istorie pe care ar fi bine s\u0103 n-o uit\u0103m prea cur\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O cronic\u0103 de carte de Dan-Liviu Boeriu<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":6296,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[106,99,1436,1428],"coauthors":[1187],"class_list":["post-6295","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-cronica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-daniela-ratiu","tag-nr-10-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/12\/Daniela_Ratiu_coperta.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6295","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6295"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6295\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6299,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6295\/revisions\/6299"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6296"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6295"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6295"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6295"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6295"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}