{"id":6288,"date":"2022-12-26T10:29:23","date_gmt":"2022-12-26T07:29:23","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6288"},"modified":"2022-12-26T10:29:28","modified_gmt":"2022-12-26T07:29:28","slug":"premiera-monografica","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6288","title":{"rendered":"Premier\u0103 monografic\u0103"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/12\/vlad-alui-gheorghe-735x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-6291\" width=\"551\" height=\"768\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/12\/vlad-alui-gheorghe-735x1024.jpg 735w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/12\/vlad-alui-gheorghe-215x300.jpg 215w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/12\/vlad-alui-gheorghe-768x1070.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/12\/vlad-alui-gheorghe-1102x1536.jpg 1102w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/12\/vlad-alui-gheorghe-480x669.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/12\/vlad-alui-gheorghe.jpg 1469w\" sizes=\"auto, (max-width: 551px) 100vw, 551px\" \/><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p>De\u0219i a plecat dintre noi \u00een 1990, la abia 35 de ani, Aurel Dumitra\u0219cu a continuat s\u0103 scrie \u0219i s\u0103 publice. Practic, a scris mai mult dup\u0103 moarte dec\u00eet \u00eenainte iar cantitativ opera antum\u0103 (doar dou\u0103 volume) reprezint\u0103 un coeficient aproape ne\u00eensemnat fa\u021b\u0103 de multele postume num\u0103rate de Vlad Alui Gheorghe \u00een <em>Aurel Dumitra\u0219cu, Studiu monografic <\/em>(Editura Junimea, Ia\u0219i, 2022). Obsedat, \u00een interminabilul s\u0103u jurnal \u0219i \u00een monumentalul s\u0103u epistolier de \u201eprietenie \u0219i solidaritate\u201d, dup\u0103 cum eviden\u021biaz\u0103 Vlad, Aurel a avut parte de ele \u0219i-n scurta sa via\u021b\u0103, dar mai ales \u00een postumitate. O m\u00een\u0103 de prieteni devota\u021bi \u2013 \u00een frunte cu Adrian Alui Gheorghe, dar \u0219i al\u021bii, precum Lucian Vasiliu \u2013 s-a ocupat de reeditarea \u0219i antologarea poemelor \u0219i de publicarea (par\u021bial\u0103 \u00eenc\u0103) a jurnalului \u0219i a scrisorilor. Protagonistul acestei prietenii prelungit\u0103 \u00een postumitate e, desigur, Adrian Alui Gheorghe, care a explorat \u0219i valorificat l\u0103zile de manuscrise r\u0103mase de la Aurel, prelu\u00eendu-le ca pe o mo\u0219tenire. \u0218i cum mo\u0219tenirile se transmit din tat\u0103-n fiu, Vlad a fost f\u0103cut responsabil de continuarea explor\u0103rii. Se vede din aceast\u0103 tez\u0103 de doctorat (care e prima monografie dedicat\u0103 lui Aurel, dup\u0103 cum zice, \u00een cuv\u00eentul introductiv, Antonio Patra\u0219) c\u00eet de con\u0219tiincios \u0219i-a asumat misiunea, investig\u00eend mig\u0103los nu numai opera poetic\u0103 editat\u0103 sau r\u0103mas\u0103 \u00een manuscrise, dar \u0219i jurnalele (publicate \u0219i nepublicate), scrisorile, bibliografia critic\u0103 de care a avut parte poetul \u0219i diaristul \u0219i publicistica\/eseistica pe care Aurel le-a practicat scurt\u0103 vreme. N-a r\u0103mas, a\u0219adar, nimic necercetat, a\u0219a \u00eenc\u00eet concluziile la care Vlad ajunge trebuie luate ca documentate exhaustiv. Poate chiar \u0219i acolo unde ele sun\u0103 un pic exaltat sau doar exagerat, cum e cazul ipotezei c\u0103 jurnalul lui Aurel \u201epoate fi considerat jurnalul unei genera\u021bii\u201d ori \u201ecel mai important jurnal al <em>epocii optzeciste<\/em>\u201d<em> (<\/em>s. aut.). Nu pun la \u00eendoial\u0103 c\u0103 ar putea fi a\u0219a, dar asta se va vedea mai \u00eencolo.<\/p>\n\n\n\n<p>Aproape \u00een p\u0103r\u021bi egale se ocup\u0103 Vlad de via\u021ba, poezia \u0219i diaristica lui Aurel (plus epica recept\u0103rii). Fire\u0219te c\u0103 aceast\u0103 ecua\u021bie echitabil\u0103 vine dup\u0103 limpezirea rela\u021biilor dintre poezie \u0219i corpus-ul confesiv, dup\u0103 stabilirea vaselor comunicante dintre ele \u0219i dup\u0103 sublinierea relevan\u021bei pe care o au caietele de \u00eensemn\u0103ri \u00een devenirea ca atare a poetului \u0219i \u00een metamorfozele poeziei. Jurnalul, zice monograful, \u201epoate fi interpretat integral ca un laborator de crea\u021bie\u201d \u2013 \u0219i-n el se pot g\u0103si, prin urmare, toate semnele creativit\u0103\u021bii, de la ezit\u0103ri la fanatisme. Asta cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet Aurel \u0219i-a tr\u0103it paroxistic menirea \u2013 \u0219i condi\u021bia \u2013 de poet, profes\u00eend cu adev\u0103rat \u201eo mistic\u0103 a poeziei\u201d \u0219i implic\u00eendu-se \u201ep\u00een\u0103 la <em>nebunie<\/em>, p\u00een\u0103 la autodistrugere\u201d \u00een \u201epropria <em>devenire poetic\u0103<\/em>\u201d. Nu \u00eencape vorb\u0103 c\u0103 Aurel \u0219i-ar fi dat oric\u00eend via\u021ba pentru poezie (\u0219i chiar a f\u0103cut-o; s\u00eent c\u00eeteva versuri care exprim\u0103 chiar acest ethos \u0219i pe care Vlad le exploateaz\u0103 \u00een c\u00eeteva r\u00eenduri), fiind dintre fundamentali\u0219tii cei mai radicali. Pentru Vlad, poezia lui Adrian e miezul \u00eenvelit \u00een coaja diaristicii: \u201eOpera lui Aurel Dumitra\u0219cu are un miez important, poezia, dar exist\u0103 \u0219i \u2018o coaj\u0103\u2019 care se constituie din jurnalele sale\u201d, zice el. Cam acela\u0219i lucru pare s\u0103-l cread\u0103 \u0219i Antonio Patra\u0219, de vreme ce, zice el, \u201eniciunul dintre volumele lui de versuri, considerat \u00een sine, nu-i nici at\u00eet de complex spre a-i oglindi, f\u0103r\u0103 rest, personalitatea, nici at\u00eet de valoros \u00eenc\u00eet s\u0103 nu mai aib\u0103 nevoie de <em>anexe<\/em>\u201d. Asta e o judecat\u0103 grav\u0103 asupra poeziei, de vreme ce nu-i \u00een stare s\u0103 se sus\u021bin\u0103 singur\u0103 (c\u0103 nu relev\u0103 toat\u0103 personalitatea, e de la sine \u00een\u021beles), de\u0219i asta ar trebui s\u0103 fac\u0103. (Cred c\u0103 \u0219i face). Rostul jurnalelor, \u00een rela\u021bie cu poezia, const\u0103 mai degrab\u0103 \u00een faptul c\u0103 faciliteaz\u0103 urm\u0103rirea pas cu pas a evolu\u021biei de formul\u0103 \u0219i concept, \u00een baza lor Aurel fiind, zice Vlad, dintre pu\u021binii poe\u021bi optzeci\u0219ti \u201ecare pot fi <em>studia\u021bi<\/em> (s. aut.) la nivelul evolu\u021biei\u201d, pe care \u0219i-o urm\u0103re\u0219te permanent, \u201ecu opinii, mir\u0103ri, asocieri, compara\u021bii\u201d. Adev\u0103rul e c\u0103 to\u021bi pot fi studia\u021bi \u201ela nivelul evolu\u021biei\u201d, chiar dac\u0103 nu \u0219i-au consemnat-o, dar Aurel pune de bun\u0103 voie argumentele \u0219i dovezile la dispozi\u021bie. Pe baza lor poate constata Vlad c\u0103 aceasta s-a mi\u0219cat \u00een \u201eritmul lecturilor\u201d (\u0219i al biografiei, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, dac\u0103 lecturile nu fac toat\u0103 biografia \u2013 iar la Aurel n-o fac, din fericire, chiar pe toat\u0103). \u201eEvolu\u021bia\u201d pe care o urm\u0103re\u0219te Vlad e una proiectat\u0103 pe dou\u0103 planuri, interferente p\u00een\u0103 la simbioz\u0103: \u00een planul con\u0219tiin\u021bei poetice, dar \u0219i \u00een plan moral. Candoarea primei adolescen\u021be e bruscat\u0103 de realit\u0103\u021bile cotidiene \u0219i Aurel intr\u0103, chiar dac\u0103 \u201etrezirea la realitate se face lent\u201d, \u00eentr-un proces de radicalizare, consistent documentat. Se adaug\u0103 la cele dou\u0103 \u0219i \u201eevolu\u021bia spiritual\u0103\u201d \u2013 \u00een m\u0103sura \u00een care poate fi distins\u0103 de celelalte dou\u0103, ca peripe\u021bie spre iluminare.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\">\n<p>Pare adesea c\u0103 Aurel vrea s\u0103 demonstreze inadecvarea deplin\u0103 a limbajului critic la limbajul poetic, a\u0219a cum a fost ea proclamat\u0103 de Eugen Ionescu, c\u0103ruia i se p\u0103rea impostur\u0103 absolut\u0103 ca un limbaj ra\u021bional s\u0103 exploreze un limbaj ira\u021bional.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n<p>Traseul biografic-bibliografic urm\u0103rit o vreme reconstituie toate accidentele editoriale prin care au trecut cele dou\u0103 volume antume, \u00eendeosebi primul, <em>Furtunile memoriei<\/em>, din care era c\u00eet pe ce s\u0103 r\u0103m\u00een\u0103 doar \u2013 dup\u0103 \u00eensemnarea lui Aurel \u2013 \u201eo copert\u0103 ro\u0219ie cu un steag\u201d. Nu-i cu mult mai fericit\u0103 nici soarta celui de-al treilea volum \u2013 <em>Mesagerul <\/em>\u2013, al c\u0103rui manuscris predat de Aurel s-a pierdut \u00een zilele revolu\u021biei iar editorul \u2013 Adrian Alui Gheorghe \u2013 l-a reconstituit dup\u0103 unele indicii din jurnale. Cu volumul <em>Cine merge \u00een Paradis <\/em>din 2010 sertarele par epuizate, cel pu\u021bin \u00een ce con\u021bin ele relevant, noteaz\u0103 Vlad, subliniind totodat\u0103 \u201emeritul volumelor cu poezie postum\u0103\u201d, care ar fi \u201eacela de a demonstra c\u0103utarea continu\u0103 a autorului pentru definirea unei poetici personale\u201d. O asemenea c\u0103utare s-ar fi v\u0103zut oricum, \u0219i dac\u0103 volumele ar fi avut norocul edit\u0103rii, mai ales la un fanatic al poeziei cum era Aurel. Iau ca pe o promisiune \u2013 de nu chiar ca pe un angajament \u2013 constatarea c\u0103 \u201ese impune o edi\u021bie critic\u0103 a poeziei\u201d. Rezon!<\/p>\n\n\n\n<p>Din opera\u021biile legate de \u201efacerea\u201d \u0219i \u201edes-facerea poemului la Adrian Dumitra\u0219cu\u201d \u2013 o secven\u021b\u0103 consistent\u0103, ce pune \u00een lumin\u0103 capacitatea hermeneutic\u0103 a lui Vlad \u2013 se \u00een\u021belege clar c\u0103 Aurel a ajuns la o \u201epoetic\u0103 personal\u0103\u201d, num\u0103r\u00eendu-se \u201e\u00eentre pu\u021binii care au creat o art\u0103 poetic\u0103 proprie\u201d. Aceasta s-ar baza pe \u201emetoda hipertelic\u0103\u201d inventat\u0103 de Lezama Lima, conform c\u0103reia, ne precizeaz\u0103 Antonio Patra\u0219, poemul avanseaz\u0103 prin \u201eanularea primului vers de c\u0103tre cel de-al doilea, al celui de-al doilea de urm\u0103torul etc.\u201d. S\u0103-mi fie cu iertare din partea lui Lezama, dar a\u0219a ceva nu poate fi calificat dec\u00eet de prostie. Nu exist\u0103 versuri care pot fi anulate, versurile s\u00eent \u00eentotdeauna definitive. Ele pot fi, eventual, contrazise, compromise, distorsionate de cele ce-i urmeaz\u0103, dar nu anulate. Poezia nu-i o art\u0103 autodevoratoare. \u0218i nici progresia poetic\u0103 nu e la Aurel una \u201eversofag\u0103\u201d, cu at\u00eet mai mult cu c\u00eet, observ\u0103 Vlad, tr\u0103ie\u0219te dintr-o \u201eevident\u0103 exuberan\u021b\u0103 a asocia\u021biilor\u201d, \u00eempins\u0103 \u00eenainte de un entuziasm imagist. Proliferarea produs\u0103 de acesta creeaz\u0103 nu de pu\u021bine ori efecte ermetizante (ca s\u0103 nu zic incongruente, de\u0219i creeaz\u0103 \u0219i de acestea), \u00eempiedic\u00eend efortul de a o traduce \u00een limbaj ra\u021bional coerent. Pare adesea c\u0103 Aurel vrea s\u0103 demonstreze inadecvarea deplin\u0103 a limbajului critic la limbajul poetic, a\u0219a cum a fost ea proclamat\u0103 de Eugen Ionescu, c\u0103ruia i se p\u0103rea impostur\u0103 absolut\u0103 ca un limbaj ra\u021bional s\u0103 exploreze un limbaj ira\u021bional. E o problem\u0103 cu care Vlad se \u00eent\u00eelne\u0219te tot mereu \u0219i aproape c\u0103 devin un refren exegetic ezit\u0103rile \u0219i precau\u021biile lui, de genul \u201eeste dificil de citit coerent acest text\u201d, de\u0219i tocmai asta se str\u0103duie\u0219te s\u0103 fac\u0103. Explorarea ca atare a poeziei se face prin gril\u0103 tematist\u0103, dar exerci\u021biile interpretative constau, cel mai recurent, \u00eentr-un fel de nara\u021bie de semne, simboluri, motive \u0219i imagini, cam \u00een maniera \u00een care f\u0103cea Eugen Simion reconstituirile de \u201eunivers\u201d liric, pun\u00eend laolalt\u0103 elemente luate de peste tot, dar care, la locul lor, aveau alt\u0103 misiune semnificant\u0103. Cam la fel \u0219i la Vlad: \u201eUrmeaz\u0103 un spectacol al imaginilor, ca un film desf\u0103\u0219urat cu \u00eencetinitorul (\u201epo\u021bi \u00eencheia, tot ce proiectezi e film de duzin\u0103\u201d), pe deasupra zboar\u0103 \u201eo vene\u021bie\u201d, \u201efrunzele soarelui sunt negre\u201d, via\u021ba are \u201ec\u0103p\u0219or deta\u0219abil\u201d, o licorn\u0103 \u201eeste jupuit\u0103 \u00een paradis\u201d etc. etc. Desigur c\u0103 \u00een astfel de cazuri interpretarea e cel mult o redundan\u021b\u0103 (dar \u00een realitate e o violen\u021b\u0103 asupra sensurilor, o neglijare a lor). Interpretarea propriu-zis\u0103 \u00eencepe de la descifrarea mecanismului imaginativ care a \u00eennegrit frunzele soarelui \u0219i care a f\u0103cut din soare un arbore \u0219i de la traducerea \u00een sensuri a acestor imagini. Astfel de abandonuri \u00een redundan\u021b\u0103 survin destul de frecvent, dar, trebuie spus, dup\u0103 destule reprize de ingeniozitate interpretativ\u0103. Pe astea ar fi trebuit Vlad s\u0103 le foloseasc\u0103 mai temeinic \u0219i mai frecvent, mai ales c\u0103 nu s\u00eent la \u00eendem\u00eena oricui \u2013 dar la a lui, da. Poet, muzician, critic \u2013 acum abilitat cu prisosin\u021b\u0103 \u2013 Vlad Alui Gheorghe.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Carnete critice de Al. Cistelecan<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":6291,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[376],"tags":[82,1434,375,1428,1435],"coauthors":[1120],"class_list":["post-6288","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carnete-critice","tag-al-cistelecan","tag-aurel-dumitrascu","tag-carnete-critice","tag-nr-10-2022","tag-vlad-alui-gheorghe"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/12\/vlad-alui-gheorghe.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6288","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6288"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6288\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6294,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6288\/revisions\/6294"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6291"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6288"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6288"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6288"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6288"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}