{"id":6265,"date":"2022-12-25T10:26:55","date_gmt":"2022-12-25T07:26:55","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6265"},"modified":"2022-12-26T08:13:24","modified_gmt":"2022-12-26T05:13:24","slug":"mitul-compozitorului-surd","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6265","title":{"rendered":"Mitul compozitorului surd"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n
\u201eMul\u021bimea a fost \u00eentotdeauna \u00eenm\u0103rmurit\u0103 cum de este posibil ca un compozitor s\u0103 fie surd. Nu-i exclus ca o mare parte din admira\u021bia fa\u021b\u0103 de Beethoven s\u0103 se datoreze infirmit\u0103\u021bii sale.\u201d (Arthur Honegger, 1951)<\/pre>\n\n\n\n
Omul neevoluat vrea s\u0103 se cread\u0103 superior, de aceea are o dorin\u021b\u0103 mai mult sau mai pu\u021bin secret\u0103 de a-i umili pe cei care au evoluat mai mult dec\u00e2t el: intelectuali, savan\u021bi, arti\u0219ti, sfin\u021bi. Aduc\u00e2ndu-i la nivelul lui, cel pu\u021bin \u00een unele privin\u021be sau \u00een \u00eenchipuirea lui, omul neevoluat \u00ee\u0219i satisface egalitarismul \u0219i lipsa aspira\u021biei proprii c\u0103tre ceva superior lui, pe care-l \u0219i neag\u0103. De aici provin bancurile despre savantul distrat, prostiile despre elevul sub-dotat Einstein, preocuparea comun\u0103 cu ciud\u0103\u021beniile unor genii, precum \u0219i relativizarea valorilor.<\/p>\n\n\n\n
Omul comun se preocup\u0103 de lucruri comune. \u0218i nu e vorba aici despre Doreii care r\u00e2g\u00e2ie relaxa\u021bi la meciurile de la televizor, fiindc\u0103 ei at\u00e2ta pot deocamdat\u0103, ci despre Doreii cu \u0219taif, care se cred cultiva\u021bi. Din aceast\u0103 specie fac parte \u0219i unii care chiar se duc din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd la concerte simfonice (mai pu\u021bin la cele camerale, unde te poate vedea mai pu\u021bin\u0103 lume), se uit\u0103 la filme pseudo-biografice fantasmagorice \u0219i \u00eentre\u021bin locurile comune. Dup\u0103 cum crede astfel de pseudo-public, e normal ca artistul s\u0103 sufere \u0219i s\u0103 fie ne\u00een\u021beles \u00een timpul vie\u021bii. Acest a\u0219a-zis public se \u00eenghesuie la obi\u0219nuitele deschideri \u0219i \u00eencheieri de stagiuni cu celebre simfonii de Beethoven, dar nu mi\u0219c\u0103 o pleoap\u0103 fa\u021b\u0103 de muzica de azi \u0219i ar fi r\u00e2s de el c\u00e2nd tr\u0103ia, ca de un nebun care sperie vacile pe c\u00e2mp c\u00e2nd gesticuleaz\u0103 de unul singur, sau l-ar fi crezut o rud\u0103 retardat\u0103 a mo\u0219ierului (fapte autentice de la Gneixendorf, din 1826 \u2013 de\u0219i pentru cunosc\u0103tori el era cel mai mare compozitor \u00een via\u021b\u0103).<\/p>\n\n\n\n
Totu\u0219i, dincolo de latura ei tragic\u0103 \u00een plan personal \u0219i eventual interpretativ, surditatea nu e pentru un compozitor un obstacol at\u00e2t de mare cum ar fi orbirea pentru un pictor sau lipsa picioarelor pentru un fotbalist. Un ins dotat cu hiperinteligen\u021b\u0103 muzical\u0103 \u0219i emo\u021bional\u0103 \u0219i care \u0219i-a pierdut auzul doar gradat, de-a lungul deceniilor, ca Beethoven, deci nu brusc (iar unii zic c\u0103 niciodat\u0103 complet \u0219i continuu, de unde \u0219i cupola rezonatoare montat\u0103 pe ultimul lui pian), \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 imagina\u021bia creatoare \u0219i auzul interior, care sunt indispensabile oric\u0103rui compozitor serios. Un pictor orb ar \u00eencerca degeaba s\u0103-\u0219i concretizeze imaginile mentale, neav\u00e2nd control asupra materiei picturale, \u00een schimb un compozitor surd poate scrie note (unul dintre avantajele acestui r\u0103u necesar \u0219i aproximativ care e nota\u021bia muzical\u0103 ca intermediar \u00eentre imagina\u021bie \u0219i sunete).<\/p>\n\n\n\n
Dar pentru semidoc\u021bi e mult mai u\u0219or s\u0103 se lege de aspectele personale ale compozitorului, fiindc\u0103 diversitatea \u0219i profunzimile muzicale, emo\u021bionale \u0219i spirituale ale crea\u021biei acestuia nu-i sunt accesibile. Doar un exemplu, nu foarte complex sau elevat \u00een sine, dar cu siguran\u021b\u0103 inedit pentru mul\u021bi: Beethoven nu era \u00een lupt\u0103 cu \u201eDestinul\u201d \u00een Simfonia a V-a<\/em> ca s\u0103-\u0219i \u00eenving\u0103 surditatea (cum?), ci transfigura orchestral \u00een climatul de stat poli\u021bienesc al Austriei muzici vocale cunoscute ale Fran\u021bei revolu\u021bionare. Iar dac\u0103 semidoc\u021bii vor adev\u0103rate culmi, ar putea asculta Marea fug\u0103<\/em>, ultimele cvartete \u0219i sonate sau Missa solemnis<\/em>, de exemplu (dar chiar ar putea?).<\/p>\n\n\n\n
Eventuala surpriz\u0103 a semidoc\u021bilor e c\u0103 Beethoven nu e singurul compozitor surd cunoscut. De unii astfel de compozitori cu siguran\u021b\u0103 n-au auzit (iar \u00een unele cazuri pe bun\u0103 dreptate), dar al\u021bii sunt compozitori importan\u021bi \u00een istoria muzicii \u0219i care au l\u0103sat lucr\u0103ri valoroase. Deci compozi\u021biile lui Beethoven nu sunt mari pentru c\u0103 era el surd (recunosc c\u0103 de mult nu surditatea lui \u00eemi vine \u00een minte prima dat\u0103 c\u00e2nd vine vorba de lucr\u0103rile respective, ci elevarea \u0219i bog\u0103\u021bia acestora).<\/p>\n\n\n\n
Unul dintre ace\u0219ti \u201ecompozitori surzi\u201d a fost Johann Mattheson (1681-1764), de asemenea tenor, muzicograf \u0219i diplomat german, o important\u0103 surs\u0103 de informa\u021bie pentru practica muzical\u0103 din perioada barocului (de\u0219i caracterul lui polemic distorsioneaz\u0103 unele alega\u021bii din scrierile sale teoretice). A fost prieten bun cu Handel, dup\u0103 ce era s\u0103-l omoare \u00eentr-un duel cu s\u0103biile \u00een 1704 (via\u021ba lui Handel a fost salvat\u0103 de un nasture mare de la hain\u0103 care a deviat lovitura de spad\u0103 a lui Mattheson). Principala activitate a polivalentului Mattheson a fost de diplomat profesionist, el \u0219tia bine engleza, dar din cauza surdit\u0103\u021bii s-a retras \u00een 1728 din postul de cantor al catedralei Sf. Maria din Hamburg. Crea\u021bia lui cuprinde mai ales muzic\u0103 vocal\u0103, printre care opt opere, precum \u0219i multe oratorii \u0219i cantate, dar a disp\u0103rut aproape toat\u0103 dup\u0103 Al Doilea R\u0103zboi Mondial \u0219i a fost returnat\u0103 de la Erevan la Hamburg abia \u00een 1998.<\/p>\n\n\n\n
William Boyce (1711-1779) a fost un epigon englez al lui Handel, activ \u00een perioada barocului t\u00e2rziu \u0219i a preclasicismului. Era faimos \u0219i apreciat \u00een Anglia pe vremea lui \u0219i a compus foarte mult \u0219i \u00een mai toate genurile, inclusiv muzic\u0103 de scen\u0103 pentru mont\u0103ri ale unor piese de Shakespeare, dar e practic neglijat azi \u00een afara cercurilor specializate. P\u00e2n\u0103 \u00een 1758 i se degradase auzul at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t a renun\u021bat la postul de organist \u0219i la lec\u021bii, ocup\u00e2ndu-se apoi de editarea unei mari colec\u021bii de muzic\u0103 bisericeasc\u0103, inclusiv cu lucr\u0103ri ale unor compozitori englezi importan\u021bi din trecut, ca William Byrd \u0219i Henry Purcell.<\/p>\n\n\n\n
Contemporanul s\u0103u austriac Ignaz Holzbauer (1711-1783), \u0219i el practic ignorat azi, a fost un reprezentant al \u0219colii componistice de la Mannheim, unde a fost capelmaestru timp de 25 de ani (complet surd spre finalul vie\u021bii). Crea\u021bia lui vast\u0103 cuprinde \u0219i 196 simfonii, 13 lucr\u0103ri concertante \u0219i numeroase opere, iar unele lucr\u0103ri, ca opera german\u0103 G\u00fcnther von Schwarzburg<\/em> (1777), au fost apreciate de Mozart. Cam atunci \u00eencepuse Holzbauer s\u0103-\u0219i piard\u0103 auzul, dar a continuat s\u0103 compun\u0103: printre altele ultima lui oper\u0103, Tancredi<\/em> (1783).<\/p>\n\n\n\n
Bed\u0159ich Smetana (1824-1884) e o alt\u0103 m\u00e2ncare de pe\u0219te, fiind un compozitor ceh important din perioada romantic\u0103, a c\u0103rui cea mai faimoas\u0103 lucrare e poemul simfonic Vltava<\/em> (1874). \u00cen treac\u0103t fie zis, tema principal\u0103 a acestei lucr\u0103ri e azi melodia imnului na\u021bional al Israelului (datorat\u0103 lui Shmuel Cohen, un colonist evreu n\u0103scut \u00een Moldova), fiindc\u0103 aceast\u0103 melodie provine la r\u00e2ndul ei dintr-un c\u00e2ntec popular rom\u00e2nesc (\u201eCucuruz cu frunza-n sus\u201d), dar \u0219i din altele similare din centrul Europei (de ex., c\u00e2te unul polonez, sloven, ucrainian etc.). Interesant e c\u0103 acestea \u00ee\u0219i au originea la r\u00e2ndul lor \u00eentr-un dans renascentist publicat \u00een 1600 \u0219i intitulat \u201eLa Mantovana\u201d sau \u201eBallo di Mantova\u201d (dans din Mantova) atribuit lui Giuseppe Cenci, zis Giuseppino del Biado. Revenind la Smetana, el \u0219i-a pierdut auzul p\u00e2n\u0103 \u00een 1874 dup\u0103 ce a fost chinuit \u0219i de tinnitus, dar a continuat s\u0103 compun\u0103, fiind eliberat prin demisie de \u00eendatoririle lui de la teatru \u0219i de critici. A tr\u0103it apoi, deprimat \u0219i nefericit \u00een c\u0103snicie, dintr-o pensie anual\u0103 de la teatru \u0219i din banii aduna\u021bi de fo\u0219ti studen\u021bi ai lui \u0219i de o fost\u0103 iubit\u0103 suedez\u0103. Publicul, breasla \u0219i criticii au \u00eenceput s\u0103-l aprecieze \u0219i s\u0103-l s\u0103rb\u0103toreasc\u0103, dar el a luat-o razna \u00een 1883-1884 \u0219i a fost internat, murind dup\u0103 o lun\u0103 \u00een spital, oficial de demen\u021b\u0103 senil\u0103 (sau cauzat\u0103 de sifilis, dup\u0103 unii).<\/p>\n\n\n\n
Un alt compozitor semnificativ \u0219i afectat de surditate a fost francezul Gabriel Faur\u00e9 (1845-1924), reprezentant al tranzi\u021biei dintre romantismul t\u00e2rziu \u0219i modernism. El este celebru \u00een prezent mai ales pentru Requiem<\/em>-ul lui, dar a compus mult, mai ales pentru voce \u0219i pentru pian. Considerabila lui influen\u021b\u0103 componistic\u0103 nu poate fi detaliat\u0103 aici, din lips\u0103 de spa\u021biu. A fost director al Conservatorului din Paris \u0219i s-a retras \u00een 1920 mai ales din cauza sc\u0103derii auzului (\u00eenceput\u0103 de vreo 15 ani), dar \u0219i el a continuat s\u0103 compun\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een ultimele sale luni de via\u021b\u0103, inclusiv Cvartetul de coarde \u00een mi minor<\/em>.<\/p>\n\n\n\n
Important mai ales \u00een Anglia, Ralph Vaughan Williams (1872-1958) a fost student al lui Ravel \u0219i a compus opere, balete, muzic\u0103 de camer\u0103, lucr\u0103ri corale, nou\u0103 simfonii \u0219i multe alte lucr\u0103ri. Un \u021bel al s\u0103u a fost s\u0103 fac\u0103 muzica disponibil\u0103 \u0219i accesibil\u0103 oricui. Auzul i-a fost afectat de perioada petrecut\u0103 \u00een Fran\u021ba ca artilerist pe frontul Primului R\u0103zboi Mondial, dar a compus \u0219i el toat\u0103 via\u021ba.<\/p>\n\n\n\n
\u201eTotu\u0219i, surditatea nu avea nici o influen\u021b\u0103 asupra esen\u021bei \u00eens\u0103\u0219i a g\u00e2ndirii lui [Beethoven]. A\u0219 fi ispitit chiar s\u0103 spun c\u0103 aceast\u0103 surditate \u00eel z\u0103g\u0103zuia \u00een sinea lui \u0219i-l ajuta la concentrarea geniului s\u0103u, izol\u00e2ndu-l de toate neroziile \u0219i banalit\u0103\u021bile timpului \u00een care tr\u0103ia\u201d (A. Honegger, 1951).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Un articol de Adrian Gagiu<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":5994,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,406,153,152,1428],"coauthors":[1116],"class_list":["post-6265","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-arte","tag-beethoven","tag-muzica","tag-nr-10-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/11\/ludwig-van-beethoven.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6265","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6265"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6265\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6287,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6265\/revisions\/6287"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5994"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6265"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6265"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6265"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6265"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}