{"id":6021,"date":"2022-11-24T22:07:04","date_gmt":"2022-11-24T19:07:04","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6021"},"modified":"2023-01-20T18:44:04","modified_gmt":"2023-01-20T15:44:04","slug":"e-m-cioran-infricosatorul-si-rizibilul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=6021","title":{"rendered":"E.M. Cioran: \u00cenfrico\u0219\u0103torul \u0219i rizibilul"},"content":{"rendered":"\n
\n

\u00cen 1987, anul \u00een care ap\u0103rea ultima sa carte, M\u0103rturisiri \u0219i anateme<\/em>, Cioran devenise un scriitor faimos. Succesul de public a venit relativ t\u00e2rziu, o dat\u0103 cu Exerci\u021biile de admira\u021bie<\/em>, de\u0219i \u00een mediile intelectuale c\u0103r\u021bile sale erau apreciate, fiind tradus \u00een Germania, SUA, Spania, Italia, chiar \u0219i \u00een Japonia. Acum \u00eens\u0103, datorit\u0103 tirajelor \u00een cre\u0219tere, era solicitat s\u0103 dea interviuri la televiziune \u2013 \u0219i nu oriunde, ci chiar la celebra emisiune Apostrophes<\/em> a lui Bernard Pivot. Consecvent ideilor sale, a refuzat s\u0103 participe. \u0218tiindu-l at\u00e2t de retractil, este de mirare c\u0103 a acceptat s\u0103 colaboreze la una dintre cele mai exclusiviste reviste din lume, Ego\u00efste<\/em>, care \u00een anul apari\u021biei ultimei sale c\u0103r\u021bi i-a publicat c\u00e2teva fotografii, \u00eempreun\u0103 cu un text inedit.<\/p>\n\n\n\n

Ego\u00efste<\/em> este o revist\u0103 at\u00e2t de exclusiv\u0103 \u00eenc\u00e2t, de\u0219i e cunoscut\u0103 cam pe tot mapamondul, pu\u021bin\u0103 lume a aflat de ea. \u00cenfiin\u021bat\u0103 \u00een 1977, la Paris, apare la intervale neregulate, o dat\u0103 la c\u00e2\u021biva ani, \u00een func\u021bie de capriciile editorului ei, Nicole Wisniak, ale c\u0103rei exigen\u021be sunt proverbiale. P\u00e2n\u0103 azi au fost scoase doar 19 numere. E tip\u0103rit\u0103 alb-negru, \u00een format foarte mare (A3), pe h\u00e2rtie lucioas\u0103, de lux, principalul punct de atrac\u021bie fiind fotografiile de un \u00eenalt nivel artistic, realizate de somit\u0103\u021bi ca Helmut Newton, Peter Lindbergh \u0219i Richard Avedon. Av\u00e2nd aproape 200 de pagini, un num\u0103r ajunge s\u0103 c\u00e2nt\u0103reasc\u0103 \u0219i dou\u0103 kilograme. \u00cen paginile sale se reg\u0103sesc personalit\u0103\u021bi din toate domeniile, de la Jean-Paul Sartre \u0219i Ava Gardner la Mick Jagger, Isabelle Adjani sau Yves Saint Laurent. E o revist\u0103 pentru colec\u021bionari: numerele mai vechi se v\u00e2nd pe eBay la pre\u021buri de sute de dolari.<\/p>\n\n\n\n

Pe Cioran \u00eel g\u0103sim \u00een num\u0103rul 10, ap\u0103rut \u00een vara anului 1987, pe copert\u0103 fiind Andy Warhol, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219at cu corpul plin de cicatrici, dup\u0103 ce asupra sa fuseser\u0103 trase mai multe gloan\u021be de c\u0103tre o feminist\u0103 cam dus\u0103 cu pluta. \u00cen sumar mai figureaz\u0103 celebrit\u0103\u021bi ca Federico Fellini, Marguerite Duras, Jeanne Moreau, Bernard-Henri L\u00e9vy \u0219i Karl Lagerfeld. Imaginile care \u00eel reprezint\u0103 pe Cioran au fost realizate de celebrul fotograf american Richard Avedon, care l-a pus pe autorul Ispitei de a exista<\/em> s\u0103 se holbeze \u00een aparat, rezultatul fiind un Cioran cu o \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are de lunatic. Textul care \u00eenso\u021be\u0219te fotografiile, scris de Cioran special pentru acest num\u0103r, este intitulat \u201eLe Terrifiant et le Risible\u201d, fiind printre extrem de pu\u021binele publicate dup\u0103 apari\u021bia ultimei sale c\u0103r\u021bi. Neinclus \u00een nicio antologie, el apare acum pentru \u00eent\u00e2ia oar\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u0219te.<\/p>\n\n\n\n

***<\/p>\n\n\n\n

Am asistat de cur\u00e2nd la incinerarea unui prieten mai \u00een v\u00e2rst\u0103, dar cu un spirit remarcabil de t\u00e2n\u0103r. Eram c\u00e2\u021biva care a\u0219teptam afar\u0103 ca \u201eopera\u021biunea\u201d s\u0103 se \u00eencheie. Dup\u0103 o or\u0103, un personaj stilat, ceva ca un majordom, a venit s\u0103 ne prezinte pe un fel de tav\u0103 r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele<\/em>\u2026 Iat\u0103 metamorfoza final\u0103 a celui care, cu doar c\u00e2teva zile mai devreme, \u00eemi vorbea cu \u00eensufle\u021bire despre proiectele sale, emi\u021b\u00e2nd judec\u0103\u021bi severe asupra unuia sau altuia. P\u0103r\u0103sind asisten\u021ba, am ajuns treptat s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la mascarada final\u0103 \u0219i s\u0103-mi pun \u00eentreb\u0103ri precum: spectacolul la care tocmai asistasem oare nu mi l-ar putea oferi \u00eentr-o bun\u0103 zi \u00eentreg universul? Cenu\u0219a<\/em> ar fi, pe scurt, punctul culminant \u0219i secretul tuturor lucrurilor.<\/p>\n\n\n\n

Secretul acesta oamenii l-au b\u0103nuit sau l-au \u0219tiut dintotdeauna. \u0218i tocmai pentru a-l da uit\u0103rii au n\u0103scocit religiile, a c\u0103ror specialitate este s\u0103 ata\u0219eze neantului un supliment, un act \u00een plus la o fars\u0103 \u00eencheiat\u0103 de-a binelea.<\/p>\n\n\n\n

Timp de aproape dou\u0103 secole, viitor<\/em> \u0219i miracol<\/em> au fost mai mult sau mai pu\u021bin sinonime. Admirabil \u0219i blestemat secol al XVIII-lea, cu iluziile sale frenetice! Originalitatea timpului nostru const\u0103 \u00een a fi golit viitorul de orice con\u021binut utopic, altfel spus de eroarea de a spera. Un salt uria\u0219 \u00een planul cunoa\u0219terii, o eliberare\u2026 intelectual\u0103 nemaiv\u0103zut\u0103, v\u0103duvit\u0103, se \u00een\u021belege de la sine, de orice certitudine euforizant\u0103. Cunoa\u0219terea \u0219i exultarea sunt departe de a fi termeni corelativi. A cunoa\u0219te \u00eenseamn\u0103 a demasca, a zgudui fundamentele, \u00eenseamn\u0103 a purta \u00een triumf spre culmi ame\u021bitoare, \u0219i \u00een asta const\u0103 singura latur\u0103 pozitiv\u0103 a acestei activit\u0103\u021bi.<\/p>\n\n\n\n

Constantin Leontiev, unul dintre cele mai stranii spirite ale secolului trecut, a scris despre \u021bara sa aceast\u0103 fraz\u0103 pe bun\u0103 dreptate celebr\u0103: \u201ePentru a \u00eempiedica Rusia s\u0103 putrezeasc\u0103, trebuie pus\u0103 la ghea\u021b\u0103\u201d. Presim\u021bise noianul de nenorociri care p\u00e2ndeau vastul imperiu, excesele de tot soiul \u0219i propor\u021biile tulbur\u0103rilor care \u00eel a\u0219teptau. Pentru un vizionar asemenea lui, stagnarea \u00eensemna unica solu\u021bie, singura modalitate de a evita dezastrul. \u00cen orice caz, acesta p\u0103rea s\u0103 fie mottoul s\u0103u, iar evenimentele i-au dat dreptate. Putem merge \u00eenc\u0103 \u0219i mai departe, pun\u00e2nd la \u00eendoial\u0103 mi\u0219carea ca atare. La ce ne-ar servi s\u0103 facem cea mai mic\u0103 schimbare? \u00cen termeni absolu\u021bi, a inova este un nonsens, \u0219i este cert c\u0103 omul ar fi trebuit s\u0103-\u0219i \u00eentrerup\u0103 mar\u0219ul, goana spre nou, c\u0103utarea surprizei. A avut oare dorin\u021ba sau posibilitatea s-o fac\u0103? Nimic nu este mai pu\u021bin sigur. Primul pas pe care l-a f\u0103cut spre a ie\u0219i din animalitate i-a provocat, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, o asemenea tres\u0103rire de orgoliu, o asemenea be\u021bie a puterii \u00eenc\u00e2t nimic din ceea ce a urmat n-a mai avut darul s\u0103-l fac\u0103 circumspect \u0219i s\u0103-l lini\u0219teasc\u0103.<\/p>\n\n\n\n

S\u0103 \u00eenainteze cu orice pre\u021b<\/em> a devenit sloganul s\u0103u, c\u0103ruia i-a r\u0103mas credincios \u0219i continu\u0103 s\u0103-i fie, cu aceast\u0103 rezerv\u0103 considerabil\u0103 c\u0103 ast\u0103zi nu mai crede \u00een el, neav\u00e2nd totu\u0219i puterea s-o admit\u0103 cinstit, adic\u0103 s\u0103 abdice, s\u0103 se salveze. Dar \u00een care moment ar fi avut \u00eenc\u0103 \u0219ansa de a se salva? \u00cen epoca de piatr\u0103? Era deja prea t\u00e2rziu, c\u0103ci cucerirea \u00eel atr\u0103sese \u0219i \u00eel flatase mereu pe acest biped necioplit. Ajuns \u00een pragul tehnicii \u2013 \u0219i deja impregnat de supersti\u021biile moderne, ar fi fost ultimul prilej pentru el s\u0103-\u0219i vin\u0103 \u00een fire, s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t oric\u0103rei \u00eenaint\u0103ri, s\u0103 depun\u0103 armele, \u00eenlocuind disperata sa fug\u0103 spre viitor cu extazul capitul\u0103rii. A luat-o \u00een direc\u021bia opus\u0103, ced\u00e2nd farmecelor \u0219i prestigiului Progresului<\/em>. Singura caracteristic\u0103 important\u0103 a timpului nostru este eclipsa acestui mit. De acum vom \u00eenainta lipsi\u021bi de entuziasm, din pur automatism, nevoi\u021bi s\u0103 fim complicii unui ideal devenit, \u00een mod evident, un agent al pr\u0103bu\u0219irii.<\/p>\n\n\n\n

Ironia face c\u0103, \u00een zorii istoriei, mai bine zis \u00eenaintea ei, omul fusese prevenit asupra derapajului pe care \u00eel reprezenta pentru el curiozitatea<\/em>, acest germen nefast al \u0219tiin\u021bei. Nimic mai semnificativ dec\u00e2t alegerea dramatic\u0103 a lui Adam, pus \u00een fa\u021ba celor doi pomi. Opt\u00e2nd pentru Cunoa\u0219tere, a trasat de la bun \u00eenceput cursul istoriei, aceast\u0103 victorie a omului asupra celorlalte viet\u0103\u021bi, voin\u021b\u0103 a unui monstru supradotat de a avea cu orice pre\u021b un destin. Cel mai mare aventurier care a b\u00e2ntuit vreodat\u0103 p\u0103m\u00e2ntul va trebui \u00eentr-o zi s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 pentru un astfel de privilegiu. \u00cen punctul \u00een care se afl\u0103, nu va putea s\u0103 ignore, chiar de-ar corupe \u0219i ar devasta toate planetele, c\u0103 va avea parte de o carier\u0103 scurt\u0103. C\u0103 de la bun \u00eenceput a avut presim\u021birea catastrofei, f\u0103r\u0103 a \u00eencerca s-o evite \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 se cramponeze de o la\u0219itate deghizat\u0103 \u00een \u00een\u021belepciune, e dovada unui amestec de luciditate, lips\u0103 de prevedere \u0219i orbire care ne invit\u0103 la o admira\u021bie perplex\u0103. E un paradox al s\u0103u s\u0103 poat\u0103 fi superficial, \u0219tiind \u00een acela\u0219i timp c\u0103 este muritor. Dac\u0103 individul ca atare se resemneaz\u0103 s\u0103 nu mai fie nimic, de ce n-ar accepta el \u0219i deznod\u0103m\u00e2ntul procesului istoric, sf\u00e2r\u0219itul speciei? Cu toate acestea, el continu\u0103 ca \u0219i cum nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. Nimeni nu face at\u00e2tea planuri c\u00e2te face un muribund.<\/p>\n\n\n\n

Poate p\u0103rea ciudat c\u0103 suntem nevoi\u021bi, vorbind despre destinul nostru, s\u0103 ne raport\u0103m mereu la Genez\u0103<\/em>. Dar autorul acestei prime c\u0103r\u021bi era mai aproape dec\u00e2t noi de origini, avea o amintire mai precis\u0103 a acelui fiasco ini\u021bial, din care se trage monumentalul fiasco la care suntem martori.<\/p>\n\n\n\n

Istoria nu ar fi de mare interes dac\u0103 ar implica o ie\u0219ire. Cum tocmai c\u0103 nu include niciuna, ne obsedeaz\u0103 \u0219i ne chinuie. Avantajul de a fi profe\u021bi, ori perspectiva de a fi martorii sau victimele unei unice catastrofe, confer\u0103 existen\u021bei noastre o brum\u0103 de sens \u0219i justific\u0103 izbucnirile de orgoliu, un orgoliu la r\u00e2ndul s\u0103u singular.<\/p>\n\n\n\n

Anticii, \u00een mod special grecii, cu viziunea lor circular\u0103 asupra timpului, aveau prerogativa de a-\u0219i imagina anihil\u0103ri periodice grandioase. Contamina\u021bi de cre\u0219tinism \u0219i de viziunea sa rectilinie, noi suntem for\u021ba\u021bi s\u0103 ne limit\u0103m la un singur cataclism cosmic, fulgurant \u0219i de propor\u021bii, o pulverizare universal\u0103 care, asemenea unei inciner\u0103ri umane, \u021bine de \u00eenfrico\u0219\u0103tor \u0219i de rizibil.<\/p>\n\n\n\n

\u2026\u0218i iat\u0103 cum, spre a uita imaginea unei fiin\u021be pref\u0103cute \u00een cenu\u0219\u0103, ajungem s\u0103 divag\u0103m despre cenu\u0219a \u00eens\u0103\u0219i. <\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Prezentare \u0219i traducere de Al. Seres<\/strong><\/p>\n<\/div><\/div>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Text inedit. Prezentare \u0219i traducere de Alexandru Seres<\/p>\n","protected":false},"author":20,"featured_media":6022,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[27],"tags":[137,1398,1395,157],"coauthors":[1126],"class_list":["post-6021","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-traduceri","tag-alexandru-seres","tag-e-m-cioran","tag-nr-9-2022","tag-traduceri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/11\/Cioran_Egoiste-scaled.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6021","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/20"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=6021"}],"version-history":[{"count":10,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6021\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6600,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/6021\/revisions\/6600"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6022"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=6021"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=6021"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=6021"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=6021"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}