{"id":5991,"date":"2022-11-22T20:17:54","date_gmt":"2022-11-22T17:17:54","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5991"},"modified":"2022-11-23T18:16:23","modified_gmt":"2022-11-23T15:16:23","slug":"beethoven","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5991","title":{"rendered":"Be(e)t(h)o(ve)n"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

Dac\u0103 tot e la mod\u0103 de o vreme demitizarea (de multe ori degenerat\u0103 \u00een satisfac\u021bia t\u00e2mp\u0103 a inep\u021bilor c\u0103 Einstein ar fi avut note mici \u00een \u0219coal\u0103 \u2013 n-a avut, dar lor nu le pas\u0103), ce-ar fi s\u0103 se fac\u0103 demitizarea demitiz\u0103rii? Toat\u0103 lumea a auzit de \u201eBetov\u0103n\u201d, \u0103la surd, cu simfonia destinului, care era sup\u0103rat pe toat\u0103 lumea. Recent s-au aniversat 250 de ani de la na\u0219terea lui, serbat\u0103 cam chinuit \u00een lume din cauza restric\u021biilor pandemiei, dar \u00een general mitizarea lui se pare c\u0103 a r\u0103mas. Cel mai r\u0103sp\u00e2ndit portret e tot cel inexact, cu cravat\u0103 ro\u0219ie, pictat de Stieler, iar imaginea comun\u0103 a lui Beethoven e tot cea a prototipului de artist romantic, mereu \u00eencruntat, ne\u00een\u021beles, revoltat \u0219i care sufer\u0103 (dincolo de uimirea facil\u0103 a semidoc\u021bilor fa\u021b\u0103 de un compozitor surd). De-asta ei sunt incomoda\u021bi de lucr\u0103rile beethoveniene vesele, mistice, senine sau, \u00een general, care nu se \u00eencadreaz\u0103 \u00een c\u0103ma\u0219a de for\u021b\u0103 a canonului lor cu privire la acest compozitor, a\u0219a c\u0103 de obicei le ignor\u0103. Dac\u0103 unul dintre cei mai mari \u0219i mai complec\u0219i compozitori ai lumii e \u0219i dup\u0103 200 de ani victima locurilor comune simplificatoare, ce s\u0103 mai a\u0219tept\u0103m referitor la al\u021bii? Vorba unui personaj de film american, you can\u2019t handle the truth!<\/em> Adic\u0103 succesul de public nu e mereu sinonim cu valoarea, care necesit\u0103 efort de aten\u021bie \u0219i perseveren\u021b\u0103, iar Beethoven era con\u0219tient de asta: \u201eEu nu compun pentru galerie!\u201d (la teatrul de oper\u0103, n. n.<\/em>). Sau, \u0219i mai uimitor: \u201eDac\u0103 se g\u0103sesc c\u00e2\u021biva oameni care s\u0103 m\u0103 \u00een\u021beleag\u0103, eu sunt mul\u021bumit.\u201d<\/p>\n\n\n\n

Din fericire, acum exist\u0103 \u0219i oameni serio\u0219i, unii chiar muzicologi, care au revizuit drastic, pe baza surselor autentice \u0219i mult mai nuan\u021bat, imaginea asupra operei \u0219i a autorului ei. De exemplu, c\u00e2t\u0103 lume \u0219tie acum c\u0103 percep\u021bia comun\u0103 a contemporanilor asupra lui Beethoven nu era de compozitor surd, ca a noastr\u0103? (Honegger chiar s-a \u00eentrebat dac\u0103 fascina\u021bia modernilor fa\u021b\u0103 de Beethoven nu se datoreaz\u0103 \u0219i uimirii fa\u021b\u0103 de un surd care compune.) Dar Beethoven \u0219i-a pierdut auzul gradat, nu brusc, iar lumea muzical\u0103 a vremii a aflat mai t\u00e2rziu, cu at\u00e2t mai mult \u00een afara Vienei, din moment ce informa\u021bia c\u0103l\u0103torea mult mai \u00eencet atunci. \u0218i mai interesant e c\u0103 principalele documente olografe care au alimentat imaginea lui romantic\u0103 de artist suferind \u0219i ne\u00een\u021beles (Testamentul de la Heiligenstadt \u0219i scrisoarea c\u0103tre \u201eIubita nemuritoare\u201d) n-au fost cunoscute \u00een timpul vie\u021bii lui, fiind g\u0103site postum \u00eentr-o ascunz\u0103toare. Deci identificarea, de multe ori abuziv\u0103, a biografiei cu opera nu s-a practicat \u00eentotdeauna. Clasicii aveau o atitudine diferit\u0103 fa\u021b\u0103 de art\u0103, urm\u0103rind echilibrul \u0219i evolu\u021bia, adic\u0103 autocontrolul, pe c\u00e2nd dup\u0103 romantism \u0219i modernism s-a impus subiectivismul total al artistului care justific\u0103 orice \u00een produc\u021biile sale prin propria persoan\u0103. De exemplu, pentru mai to\u021bi, Simfonia a V-a<\/em> e lupta individului cu \u201edestinul\u201d (ce-o mai fi \u0219i asta, concret), dar marele dirijor englez John Eliot Gardiner \u0219i al\u021bi cercet\u0103tori au demonstrat recent prin filia\u021bii muzicale c\u0103 e de fapt o simfonie a Revolu\u021biei (am mai scris pe larg despre asta \u00een Familia<\/em>). Bine\u00een\u021beles, un om cu o via\u021b\u0103 interioar\u0103 at\u00e2t de intens\u0103, complex\u0103 \u0219i contradictorie ca Beethoven a infuzat inevitabil \u0219i cu propriile tr\u0103iri muzica acestei lucr\u0103ri \u0219i a multor altora, dar impulsul care l-a electrizat a fost \u00een acest caz exterior: libertatea.<\/p>\n\n\n\n

Muzica nu e autobiografie, cum credeau deja primii romantici, ca Berlioz, de exemplu cu Simfonia fantastic\u0103 \u201eEpisod din via\u021ba unui artist\u201d<\/em> (care e un fel de muzic\u0103 de film avant la lettre<\/em>), sau Schumann, care se portretiza pe sine \u0219i prietenii \u00een suita Carnaval<\/em>, etc. Sigur, muzica adev\u0103rat\u0103 nu e un joc mental steril, ci e hr\u0103nit\u0103 de impresii suflete\u0219ti personale, dar de aici p\u00e2n\u0103 la simpla ilustra\u021bie e cale lung\u0103. Tot Beethoven a exprimat de fapt cel mai bine aceast\u0103 idee, referindu-se la Simfonia Pastoral\u0103<\/em>, \u00een maniera lui eliptic\u0103, drept \u201emai mult impresii dec\u00e2t ilustrare\u201d. Handel sau Beethoven puteau compune lucr\u0103ri senine sau vesele \u00een toiul suferin\u021belor personale sau fizice fiindc\u0103 \u0219tiau c\u0103 \u201eartistul e de foc, nu pl\u00e2nge\u201d, trebuie s\u0103 se st\u0103p\u00e2neasc\u0103, nu s\u0103 se exhibe \u00een oper\u0103, iar \u201eartistul trebuie s\u0103 poat\u0103 s\u0103-\u0219i asume orice stare sufleteasc\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

Totu\u0219i, chiar \u00een vremea romantismului \u0219i dup\u0103, unii contestau inclusiv lucr\u0103rile lui emblematice pentru imaginea comun\u0103. \u00centre noi fie vorba, muzicienii adev\u0103ra\u021bi \u0219tiu c\u0103, \u00een Simfonia a IX-a<\/em>, prima parte e mult mai coerent\u0103 dec\u00e2t celebrul final cu cor (Oda bucuriei<\/em>, al c\u0103rui interes rezid\u0103 \u00een principal \u00een mesajul lui, f\u0103r\u0103 a-i minimaliza valoarea, bine\u00een\u021beles, inclusiv muzical\u0103). O extrem\u0103 a fost Hans von B\u00fclow, care dirija doar primele trei p\u0103r\u021bi, orchestrale, din Simfonia a IX-a<\/em>, fiindc\u0103 puri\u0219tii credeau c\u0103 finalul-cantat\u0103 fusese un experiment singular, nu epuizarea simfoniei \u0219i inaugurarea \u201eoperei de art\u0103 totale\u201d (cum credea Wagner). Frumos e c\u0103 Beethoven \u00eensu\u0219i ezitase la un moment dat \u00een privin\u021ba finalului coral \u0219i voia s\u0103-l \u00eenlocuiasc\u0103 (dar n-a f\u0103cut-o), iar Simfonia a X-a<\/em> urma s\u0103 fie din nou doar instrumental\u0103.<\/p>\n\n\n\n

Cultul lui Beethoven ca statuie monumental\u0103, deformator ca orice cult, a servit, \u00een mod paradoxal, \u0219i germani\u0219tilor, \u0219i nazi\u0219tilor, \u0219i Alia\u021bilor (\u00een codul Morse, da-da-da-daaa<\/em> e litera V de la victorie), \u0219i comuni\u0219tilor, \u0219i Uniunii Europene (Oda bucuriei<\/em>, f\u0103r\u0103 text, e \u201eimnul UE\u201d). La c\u0103derea Zidului Berlinului \u00een 1989, p\u00e2n\u0103 \u0219i Bernstein s-a servit de un mit fals dirij\u00e2nd Simfonia a IX-a<\/em> \u00een care a \u00eenlocuit Freude<\/em> (bucurie) cu Freiheit<\/em> (libertate). Dar un cult genereaz\u0103 \u0219i reac\u021bii contrare: unora nu le place \u201eoptimismul opresiv\u201d \u0219i, cum spunea chiar biograful american Maynard Solomon (celebru, dar nu foarte riguros), c\u0103 \u00een Oda bucuriei<\/em> \u201efraternitatea e intolerant\u0103 fa\u021b\u0103 de diferen\u021be\u201d. Mai mult, o nebun\u0103 feminist\u0103 \u0219i doct\u0103 scria recent despre Simfonia a IX-a<\/em> c\u0103 exprim\u0103 furia violatoare a b\u0103rbatului alb etc. Dar la modul serios, acum vreo sut\u0103 de ani, mai ales odat\u0103 cu noul obiectivism al neoclasicismului muzical, reac\u021biile de respingere a patosului exagerat din imaginea canonic\u0103 a operei beethoveniene, care a dus la subiectivismul demolator al artei (exprimate de ex. de muzicologul Hermann Abert), au fost fire\u0219ti, ca fa\u021b\u0103 de orice exacerbare.<\/p>\n\n\n\n

Echilibrul, ca \u0219i libertatea, par s\u0103 nu fie \u00eens\u0103 pentru oricine, fiindc\u0103 implic\u0103 responsabilitate. Doar dou\u0103 exemple, mult apreciate de unii de c\u00e2nd cu deconstructivismul (mda, constructivismul e mai greu). Mauricio Kagel (1931-2008), un compozitor evreu argentinian, deja \u201eclasic\u201d al avangardismului, al c\u0103rui stil a fost asem\u0103nat cu teatrul absurdului, a compus \u00een 1969 Ludwig van<\/em>, un \u201emeta-colaj\u201d cu buc\u0103\u021bele din lucr\u0103rile lui Beethoven, care poate fi c\u00e2ntat de oric\u00e2\u021bi muzicieni, la orice instrumente, \u00een orice ordine \u0219i \u00een orice combina\u021bii. Inten\u021bia multi-premiatului Kagel a fost defamiliarizarea cu modelele, mai ales c\u0103 el a prev\u0103zut (tot aleator) s\u0103 se modifice volumul, tempo-ul \u0219i timbrurile acestora, ceea ce spore\u0219te senza\u021bia de alienare. Ca s\u0103 fie totul clar despre aceast\u0103 \u201elucrare\u201d, Kagel a spus c\u0103 \u201e\u0219i muzica trecutului trebuie c\u00e2ntat\u0103 ca muzica prezentului.\u201d Ce noroc a avut Beethoven cu Kagel! E exact ca aleatorismul dadai\u0219tilor \u00een poezie. Iar \u00een iunie 2018, la Festivalul din Ojai (California), extravaganta violonist\u0103 Patricia Kopatchinskaja, originar\u0103 din Basarabia \u0219i stabilit\u0103 \u00een Elve\u021bia, a prezentat un program intitulat Bye Bye Beethoven<\/em>. \u00cen finalul acestuia a fost \u201edeconstruit\u201d marele Concert pentru vioar\u0103<\/em>: muzicienii din orchestr\u0103 au ie\u0219it pe r\u00e2nd de pe podiumul de concert \u00eenainte de sf\u00e2r\u0219itul lucr\u0103rii, d\u0103r\u00e2m\u00e2nd \u00een semn de protest stativele cu note, iar solista s-a tr\u00e2ntit pe jos \u00eenainte de a termina de c\u00e2ntat, \u00een timp ce se difuza \u00een sal\u0103 o amestec\u0103tur\u0103 din muzica lui Beethoven distorsionat\u0103 \u0219i amplificat\u0103 grotesc. Ce noroc are Beethoven c\u0103 e mort (\u0219i nu cere drepturi de autor), put\u00e2nd fi prelucrat\/\u00eembun\u0103t\u0103\u021bit astfel \u0219i oricum! \u0218i nu e vorba de anti-iconoclasm \u00een denun\u021barea unor astfel de experimente gratuite, ci de hainele noi ale \u00eemp\u0103ratului: confuzia de valori \u0219i lipsa logicii.<\/p>\n\n\n\n

Despre transpunerile cinematografice n-are rost s\u0103 discut\u0103m, ele r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doar colec\u021bii mai mari sau mai mici de kitsch<\/em>-uri \u0219i cli\u0219ee deformatoare: Der M\u00e4rtyrer seines Herzens<\/em> (1918), Beethoven\u2019s Moonlight Sonata<\/em> (1920), Un grand amour de Beethoven<\/em> (1937), Immortal Beloved<\/em> (1994) sau Copying Beethoven<\/em> (2006). De remarcat doar c\u0103 sensibilitatea comun\u0103 e interesat\u0103 de via\u021ba sentimental\u0103 a compozitorului, c\u0103 at\u00e2t \u00eei duce mintea, din moment ce nu pot sau nu vor s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een profunzimile uneori contradictorii ale procesului creator.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen orice caz \u0219i contrar imaginii comune, Beethoven \u00eensu\u0219i era mai deta\u0219at, mai obiectiv \u0219i de multe ori chiar autocritic fa\u021b\u0103 de crea\u021biile lui dec\u00e2t posteritatea, scriind c\u0103 adev\u0103ratul artist tinde mereu spre un ideal pe care nu-l poate atinge. O dovad\u0103 c\u0103 \u00ee\u0219i putea privi muzica din perspective diferite e \u0219i faptul (consemnat de credibilul Czerny) c\u0103 r\u00e2dea c\u00e2nd vedea la final c\u00e2t de emo\u021biona\u021bi p\u00e2n\u0103 la lacrimi erau auditorii improviza\u021biilor lui la pianoforte (\u201eCe pro\u0219ti! Artistul e de foc, nu pl\u00e2nge\u201d). O demitizare anti-monumental\u0103 \u00een domeniul artelor plastice ar putea fi Bethon<\/em> (1986), lucrarea \u00een beton a sculptorului Klaus Kammerich de la Bonn, care e format\u0103 din buc\u0103\u021bi ce prezint\u0103 portretul compozitorului doar c\u00e2nd sunt privite din fa\u021b\u0103, ceea ce e \u0219i enigmatic, \u0219i juc\u0103u\u0219, a\u0219a cum era Beethoven \u00eensu\u0219i de multe ori.<\/p>\n\n\n\n

\u0218i, cu toate astea (\u0219i multe altele), misterul r\u0103m\u00e2ne \u0219i func\u021bioneaz\u0103: Beethoven a f\u0103cut profunzimea accesibil\u0103 cui vrea s-o p\u0103trund\u0103 \u0219i s\u0103 se transforme astfel. Bernstein observa \u00een 1970 c\u0103 \u201edubiosul cli\u0219eu c\u0103 muzica e un limbaj universal e aproape adev\u0103rat cu privire la Beethoven. Nici un compozitor care a tr\u0103it vreodat\u0103 nu vorbe\u0219te at\u00e2t de direct at\u00e2t de multor oameni.\u201d<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dac\u0103 tot e la mod\u0103 de o vreme demitizarea (de multe ori degenerat\u0103 \u00een satisfac\u021bia t\u00e2mp\u0103 a inep\u021bilor c\u0103 Einstein ar fi avut note mici \u00een \u0219coal\u0103 \u2013 n-a avut, dar lor nu le pas\u0103), ce-ar fi s\u0103 se fac\u0103 demitizarea demitiz\u0103rii? Toat\u0103 lumea a auzit de \u201eBetov\u0103n\u201d, \u0103la surd, cu simfonia destinului, care era sup\u0103rat pe toat\u0103 lumea. Recent s-au aniversat 250 de ani de la na\u0219terea lui, serbat\u0103 cam chinuit \u00een lume din cauza restric\u021biilor pandemiei, dar \u00een general mitizarea lui se pare c\u0103 a r\u0103mas. Cel mai r\u0103sp\u00e2ndit portret e tot cel inexact, cu cravat\u0103 ro\u0219ie, pictat<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":5994,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[51,55],"tags":[151,153,152,1395],"coauthors":[1116],"class_list":["post-5991","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-arte","category-muzica","tag-adrian-gagiu","tag-beethoven","tag-muzica","tag-nr-9-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/11\/ludwig-van-beethoven.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5991","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5991"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5991\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":6000,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5991\/revisions\/6000"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5994"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5991"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5991"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5991"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5991"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}