Avraam nu e mare, la \u00eenceput nu e deloc important. C\u00e2nd s-a n\u0103scut, tat\u0103l s\u0103u l-a visat probabil pe o alt\u0103 traiectorie, dar ne mul\u021bumim s\u0103 ne imagin\u0103m pentru el o via\u021b\u0103 ca oricare alta. O via\u021b\u0103 \u00een care toat\u0103 lumea are ce m\u00e2nca, prefer\u0103 sosul verde, buc\u0103t\u0103ria italian\u0103 cea de toate zilele \u0219i se pl\u00e2nge f\u0103r\u0103 mult\u0103 convingere c\u0103, dup\u0103 cum se spune, crima organizat\u0103 pare s\u0103 fi invadat \u00eentreg p\u0103m\u00e2ntul. Asta pentru c\u0103 lumea crede c\u0103 lumea suntem noi. Pentru Avraam, via\u021ba pe care o tr\u0103im nu iese a\u0219a, ca din burt\u0103. Via\u021ba asta pe care mai t\u00e2rziu o numim existen\u021b\u0103 se ive\u0219te de la \u00eenceput ostenit\u0103 \u0219i idioat\u0103, p\u00e2ndind pl\u0103cerea, dulcea\u021ba tr\u0103irii, odat\u0103 cu laptele luminii \u0219i amorul u\u0219uratic al fetelor. Avraam crede c\u0103 totul are un \u00eenceput. Un \u00eenceput pentru dorin\u021ba noastr\u0103 de-a debuta, de-a \u00eentreprinde ceva, ca \u0219i pentru dorin\u021ba de-a ne pierde. El spune a face \u00eenseamn\u0103 a te \u00eeneca. Iar noi credem c\u0103 e mereu at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n de parc\u0103 n-ar fi ie\u0219it niciodat\u0103 din p\u00e2ntecul unei femei. Vie\u021buitorii uit\u0103 c\u0103 au ie\u0219it dintr-un p\u00e2ntece, ei nu-\u0219i mai aduc aminte c\u0103 s-au n\u0103scut \u00eentr-o bun\u0103 zi. Avraam a venit pe lume \u00een anotimpul ploilor, \u00eentr-un ora\u0219 plin de porticuri, de vr\u0103jitori, de vechi temple. \u00cen acest loc \u00een lume, mic \u0219i palid \u00ee\u0219i \u00eencepe el via\u021ba. E mic. N-ai cum s\u0103 fii mare de la \u00eenceput. Avraam nu crede c\u0103 ar fi putut s\u0103 se nasc\u0103 \u00een alt\u0103 parte dec\u00e2t \u00een acest loc precis. Chiar dac\u0103 se \u00eendoie\u0219te c\u0103 ar exista \u0219i alte locuri \u00een lume probabil la fel de numeroase \u0219i de exacte precum minutele de t\u0103cere \u00een spa\u021biu. A te na\u0219te nu seam\u0103n\u0103 cu nimic. Se g\u00e2nde\u0219te Avraam \u2013 a\u0219a e lumea. Vede o pas\u0103re \u0219i \u00eentreab\u0103 ce e asta. Arat\u0103 cu degetul perimetrul p\u0103m\u00e2ntului s\u0103pat pe unde merge \u0219i valurile spre care nu se duce. Z\u0103pad\u0103, v\u00e2nt, spum\u0103 \u2013 nu se duce \u00eentr-acolo. Arat\u0103 cerul mi\u0219c\u0103tor de deasupra capului. Cerul albastru c\u0103scat ca un co\u0219 cu p\u0103strugi. Nici acolo. Lumea e bl\u00e2nd\u0103 \u0219i lini\u0219tit\u0103, plin\u0103 de zei gelo\u0219i, de ora\u0219e inexpugnabile, de inimi de ghea\u021b\u0103. Prefer\u0103 s\u0103 cread\u0103 c\u0103 ne na\u0219tem cu to\u021bii \u00een acela\u0219i loc pe p\u0103m\u00e2nt, printre ceilal\u021bi care sunt mereu aceia\u0219i. N-ar pleca de-acolo pentru nimic \u00een lume. Ast\u0103zi totu\u0219i \u00eei cunoa\u0219tem pe to\u021bi cei care pleac\u0103, pe cei care cresc\u00e2nd \u00eencearc\u0103 \u00een diferite feluri s\u0103 plece. Diferite feluri mai mult sau mai pu\u021bin \u00eendr\u0103zne\u021be de-a p\u0103r\u0103si acest loc\u0219or precis al lumii. De-a face o bucat\u0103 de drum pe undeva. Ba unii iau \u0219i trenul sau vaporul. Al\u021bii fac tot parcursul pe jos \u0219i le vorbesc picioarelor c\u00e2nd \u00eei dor picioarele. Li se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 naufragieze, urc\u0103 pe mun\u021bi \u00eenz\u0103pezi\u021bi \u0219i au urechile \u0219i picioarele \u00eenghe\u021bate. Se opresc epuiza\u021bi \u00een v\u0103ile industriale \u0219i dorm pe sub poduri nu departe de c\u0103ile ferate. Au v\u0103zut str\u00e2mtoarea Gibraltar \u0219i vedetele ultrarapide ale G\u0103rzii civile. Al\u021bii au escaladat \u00een mintea lor Everestul sau Anapuma. Bine\u00een\u021beles, nu to\u021bi dorm. Noaptea, vechile lor p\u0103turi seam\u0103n\u0103 cu pieile de lup uzate de ploaie \u0219i de frig. Se g\u00e2ndesc atunci cu angoas\u0103 c\u0103 \u00eenzestra\u021bi ca \u0219i el, cu mai pu\u021bin curaj \u0219i mai pu\u021bin\u0103 for\u021b\u0103, ar fi abandonat ideea de-a vedea dac\u0103 ar putea tr\u0103i mai bine \u00een alt\u0103 parte \u00eentr-o lume smintit\u0103 \u0219i printre str\u0103ini. Avraam e ca ei, un om foarte, foarte bl\u00e2nd \u0219i la \u00eenceput f\u0103r\u0103 istorie. Mult timp Avraam a r\u0103mas fecior \u0219i stupid. S\u00e2ngele nu i se urca niciodat\u0103 la cap. \u00ce\u0219i \u021binea m\u00e2inile cuminte \u00een buzunare. Te \u00eentrebi oare ce l-ar putea \u00eentrista. Oare credea \u00een c\u0103snicie, \u00een nefericire. Credea oare \u00een puritate, \u00een suferin\u021b\u0103. \u00cen alte orizonturi. Lui Avraam \u00eei pl\u0103ceau filmele de aventuri. \u00cei pl\u0103cea profilul cam uzat, tremurat, al eroului singuratic jucat de acela\u0219i actor alcoolic care a murit \u00eentr-o noapte de var\u0103 la volanul unei ma\u0219ini decapotabile pe \u00een\u0103l\u021bimile albastre ale Los Angeles-ului, cu n\u0103rile \u00eembuibate de cola. Cu uimire a aflat Avraam din ziare c\u0103 tipul nu era c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin un justi\u021biar \u00een via\u021ba real\u0103, \u00een via\u021ba nebun\u0103 a actorilor de cinema. Via\u021ba trecea peste Avraam ca v\u00e2ntul peste apa ad\u00e2nc\u0103, dar transparent\u0103, a unui iaz. Pur \u0219i simplu via\u021ba nu-l punea niciodat\u0103 la \u00eencercare. \u0218i cine poate s\u0103 ne pun\u0103 la \u00eencercare? \u00eentreba rabinul. Oare via\u021ba. Sau tu \u00eensu\u021bi. Poate c\u0103 altcineva. Ai fi zis c\u0103 via\u021ba se a\u0219ezase pe el ca o insect\u0103 efemer\u0103 pe tija sub\u021bire a unui spic. Rareori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 se \u00eencruci\u0219eze cu propriile sale \u00eent\u00e2mpl\u0103ri. Literatura a avut rolul acesta obscur de-a reaminti existen\u021bei noastre toate \u00eent\u00e2mpl\u0103rile prin care ar fi putut trece, dar nu trecuse dec\u00e2t foarte rar. Avraam se g\u00e2ndea la tat\u0103l s\u0103u \u0219i \u00ee\u0219i spunea: nu seam\u0103n deloc cu el, nu cred, nu seam\u0103n cu el. Se g\u00e2ndea: nu \u0219tiu nimic, nu cunosc povestea tat\u0103lui meu. Avraam nu-\u0219i imagina nicio r\u0103scruce de drumuri, nicio \u00eencruci\u0219are posibil\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Avraam a visat. Avraam nu \u0219i-a interpretat niciodat\u0103 visele. Visele sale sunt \u0219i ale altora. Visele lumii \u00eentregi de c\u00e2nd lumea e lume, iar Avraam e Avraam. C\u00e2nd Avraam viseaz\u0103, el nu \u0219tie niciodat\u0103 dac\u0103 e mort sau viu. Te \u00eentrebi c\u00e2nd a murit Avraam. Nimeni nu \u0219tie exact. Avraam nu moare. Am vrea mereu s\u0103 \u0219tim totul despre trecutul care nu exist\u0103. Pe Avraam \u00eel amuz\u0103 naivitatea asta. El a devenit at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n acum. Povestim tot felul de istorii ca s\u0103 uit\u0103m c\u0103 nu \u0219tim, c\u0103 nu \u0219tim nimic din tot ce ar fi putut s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. Construim morminte care nu exist\u0103. Dac\u0103 Avraam are o \u0219ans\u0103 s\u0103 existe c\u00e2t de c\u00e2t, cu siguran\u021b\u0103 c\u0103 numai \u00een istorie e posibil. Ca \u0219i mama, eu cred c\u0103 Avraam tr\u0103ie\u0219te \u00een continuare. Anytime, anywhere<\/em>. Din subterana acestei oboseli f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it despre care credem c\u0103 e trecutul \u0219i care nu e altceva dec\u00e2t oboseala noastr\u0103. Avraam cunoa\u0219te fl\u0103c\u0103ruia asta, u\u0219oar\u0103 cutremurare pe care o numim plictis. Avraam e convins c\u0103 p\u0103s\u0103rile c\u00e2nt\u0103 pentru el foarte scurte melodii inimitabile. Oameni ca el locuiesc to\u021bi \u00een acela\u0219i ora\u0219 de c\u00e2mpie unde bog\u0103\u021biile de odinioar\u0103 s-au volatilizat pe m\u0103sur\u0103 ce nego\u021buri de necrezut s-au dezvoltat \u0219i odat\u0103 cu acestea roluri noi au ap\u0103rut. Avraam nu-\u0219i poate \u00eenchipui c\u0103 ne putem schimba rolul pe scen\u0103. Oamenii \u00eenva\u021b\u0103 pove\u0219ti pentru c\u0103 nu exist\u0103 un mijloc mai omenesc pentru a deveni cineva. Chiar dac\u0103 cineva nu e niciodat\u0103 cineva. Chiar dac\u0103 cineva nu e niciodat\u0103 singurul care se crede cineva. Oamenii care se g\u00e2ndesc s\u0103 devin\u0103 cineva \u00ee\u0219i dau repede seama c\u0103 putem trece peste mun\u021bi \u0219i frontiere, mun\u021bi tot mai \u00eenal\u021bi \u0219i frontiere invizibile sau doar desenate la repezeal\u0103 pe o hart\u0103 mototolit\u0103 \u00een buzunarul istovit al ghidului \u2013 acela\u0219i omule\u021b t\u0103cut, agasat, pentru c\u0103 nu mergem niciodat\u0103 destul de repede \u0219i suntem mereu tot mai mul\u021bi. Pove\u0219ti legate mai mult sau mai pu\u021bin de m\u00e2ntuire, \u00een care trafic\u0103m zile \u0219i nop\u021bi, mai ales nop\u021bi, portbagajul automobilelor pentru a ascunde femei \u0219i copii. Pove\u0219ti cu naufragii programate c\u00e2nd c\u00e2rduri de oameni fug \u00een noapte pe fluviu, ag\u0103\u021b\u00e2ndu-se de un vechi cauciuc de camion. \u00cen apa rece ca ghea\u021ba, cauciucul alunec\u0103 din m\u00e2ini. \u00cen de\u0219ertul unduios sub soare, a fost ridicat un zid de tabl\u0103 \u0219i beton \u00een fa\u021ba c\u0103ruia poate lua sf\u00e2r\u0219it fuga aceea dezordonat\u0103, la picioarele lui se poate, de asemenea, muri.<\/p>\n\n\n\n Neonul sc\u00e2nteia. Unele litere se aprindeau. Altele erau stinse ori smulse. Dup\u0103 ce dansa, fata se c\u0103\u021b\u0103ra pe un fals pat din lemn, acoperit cu o murdar\u0103 p\u0103tur\u0103 ro\u0219ie, \u00een fundul barului. Se dezbr\u0103ca \u0219i-\u0219i ar\u0103ta tot ce are, r\u00e2z\u00e2nd atroce \u0219i f\u0103r\u0103 nicio vorb\u0103.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n Avraam \u00ee\u0219i spune: suntem la dou\u0103 mii de ani dup\u0103 na\u0219terea lui Cristos (ce \u00eenseamn\u0103 o mie de ani? se \u00eentreba odinioar\u0103 vocea r\u0103gu\u0219it\u0103 \u0219i pu\u021bin fals\u0103 a lui Bossuet), dar am putea fi cu dou\u0103 mii de ani \u00eenainte. \u00cenainte de Moise \u0219i de frica de-a muri \u00een de\u0219ert, \u00eenainte de imperiile antice, \u00eenainte de crema de ciocolat\u0103, de cancerul la ficat, \u00eenainte de industria automobilului, \u0219i c\u00e2teva r\u0103zboaie \u0219i c\u00e2teva inven\u021bii mai pu\u021bin, scriitura alfabetic\u0103, electricitatea, atomul, arta contemporan\u0103, R\u0103zboiul de 100 de Ani, Jeanne d’Arc \u0219i cinematograful, \u00eenainte de poezia lui Guillaume Apollinaire ori sinuciderea Annei Karenina. R\u0103m\u00e2n doar b\u0103ltoace goale \u00een care ne murd\u0103rim c\u00e2nd c\u0103lc\u0103m. Avraam spune c\u0103 era \u00eenainte de s\u0103r\u0103cia lumii industrializate, \u00eenainte de marile voci virile \u0219i celibatare sub imensele bol\u021bi de piatr\u0103 ale bazilicilor, \u00eenainte de iaurturile industriale. Avraam spune: prima mea nevast\u0103 a pretins mult timp asta, de atunci e peste tot \u00een lume \u00een existen\u021ba fiec\u0103ruia aceea\u0219i acuza\u021bie care niciodat\u0103 nu-\u0219i g\u0103se\u0219te drumul drept, ceva \u00eentortocheat plin de pietri\u0219, \u0219i pe urm\u0103 imensa oboseal\u0103 pe umerii b\u0103rba\u021bilor, crima nedus\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t care c\u00e2nt\u0103re\u0219te mai mult dec\u00e2t crima \u00eens\u0103\u0219i. Avraam mai spune c\u0103 prima oar\u0103 c\u00e2nd m-am supus s\u0103 plec eram \u00een doliu dup\u0103 mama, purtam deja acelea\u0219i \u00eenc\u0103l\u021b\u0103ri, o enorm\u0103 pereche de culoare albastr\u0103, c\u00e2t se poate de \u00eeng\u0103lat\u0103. Avraam s-a dus la tropice \u0219i a f\u0103cut dragoste cu o doic\u0103 african\u0103. La \u00eentoarcere, a mers \u00eencolo \u0219i \u00eencoace. Nu sunt \u00een stare s\u0103 merg p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, a zis \u00eentr-o zi Avraam. Avraam n-avea dreptul la Securitatea social\u0103. Avraam nu \u0219tia s\u0103 scrie \u0219i nici s\u0103 citeasc\u0103. Nu e\u0219ti bun de nimic, a \u021bipat la el prima lui nevast\u0103 \u00eentr-o zi c\u00e2nd nu aveau ce s\u0103 m\u0103n\u00e2nce. \u0218i totu\u0219i, Avraam a tr\u0103it \u00een palatele regale din Egipt. Avraam a c\u0103l\u0103torit \u00eentr-un pick-up. C\u00e2nta de mama focului \u0219i ofta. Zicea: vreau s\u0103 tr\u0103iesc ca un aventurier. Vreau ca realitatea s\u0103-mi apar\u0103 ca un vis \u0219i s\u0103 tr\u0103iesc \u00eentr-o lume de viziuni.<\/p>\n\n\n\n Avraam a spus: c\u00e2nd m-am supus pentru a doua oar\u0103 poruncii de-a pleca, via\u021ba mi-a fost dat\u0103 peste cap. Nevast\u0103-mea n-a vrut niciodat\u0103 s\u0103 priceap\u0103 de ce. De ce am f\u0103cut-o f\u0103r\u0103 s-o fac, de ce m-am sim\u021bit capabil s\u0103 merg p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u00een ceea ce aveam de g\u00e2nd s\u0103 fac \u0219i p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am fost cru\u021bat f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00een\u021beleg de ce. De ce m-am supus. Scrupulos p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it. Avraam a spus: de ast\u0103 dat\u0103 mi-am auzit numele. N-am visat. Nevast\u0103-mea a zis: tu vei fi \u00eentotdeana omul \u00een stare s-o fac\u0103. Omul care se viseaz\u0103 pe el \u00eensu\u0219i. Omul care la cap\u0103t de drum se vede \u00eempiedicat s\u0103 fac\u0103 ce voia dup\u0103 ce-a mers trei zile \u0219i trei nop\u021bi pentru asta \u0219i pentru care \u0219i-a dat \u2013 \u0219i-ar fi dat \u2013 via\u021ba. Tu vei fi omul prad\u0103 evenimentului. Avraam e totdeauna prezent c\u00e2nd evenimentul se n\u0103puste\u0219te asupra omului \u0219i-l doboar\u0103. Omul de sticl\u0103 mic \u0219i imens \u00een acela\u0219i timp, care f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea \u00ee\u0219i arunc\u0103 pe jos cu\u021bitul. \u00ce\u0219i d\u0103 seama c\u0103 nu \u00een\u021belege nimic din ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. R\u0103m\u00e2ne \u00een picioare inofensiv, epuizat. A fost cru\u021bat. Aerul nop\u021bii f\u00e2s\u00e2ie. Zorii se revars\u0103 ca o pudr\u0103 acidulat\u0103. Un berbec era captiv \u00een m\u0103r\u0103cini\u0219. E\u0219ti sigur, chiar e\u0219ti sigur c\u0103 ai fost cru\u021bat? \u00cel \u00eentreab\u0103 navasta. E\u0219ti sigur c\u0103 ai sc\u0103pat teaf\u0103r? Unde-i deosebirea? Niciunde. Nu trebuie s\u0103 caute. Negrul e negru peste tot. Avraam a spus: nevast\u0103-mea, \u00een g\u00e2ndul ei, \u00een ceea ce ai vrut s\u0103 faci, ai e\u0219uat. Astrele au aflat \u0219i-o murmur\u0103 la urechea nop\u021bii care i-o murmur\u0103 p\u0103m\u00e2ntului care i-o murmur\u0103 focului din vulcani. Nevast\u0103-mea a zis: ai t\u0103r\u0103g\u0103nat \u0219i te-ai r\u0103t\u0103cit. Biet idiot. Atunci tu ai r\u0103spuns c\u0103 nu a\u0219teptai niciun r\u0103spuns. Ea a spus s\u0103 nu crezi c\u0103 putem privi \u00eend\u0103r\u0103t, c\u0103 putem schimba ceva din ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Nu \u0219tim nimic din faptul petrecut. Faptul petrecut e\u0219ti tu. Avraam \u0219i-a repetat \u00een barb\u0103 mult timp vorbele ei. Faptul petrecut e\u0219ti tu. Prima nevast\u0103 a lui Avraam era proasp\u0103t\u0103, rece ca ghea\u021ba, ca apa neagr\u0103 din scobitura dintre pietre. Avraam se g\u00e2ndise: mai am timp s\u0103 fac un tur \u0219i s\u0103 m\u0103 \u00eentorc, s\u0103-mi limpezesc pu\u021bin ideile. Nevasta i-a spus: ce s-a petrecut a fost uitat, dar va r\u0103m\u00e2ne mereu ceva din ce-ar fi fost dac\u0103 ai fi f\u0103cut-o, vreau s\u0103 spun, a ad\u0103ugat ea, ceva din ce-ar fi fost dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r o f\u0103ceai. \u00ce\u021bi va r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna \u00een fundul sufletului ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat, dar care se va p\u0103stra mai adev\u0103rat, mai just dec\u00e2t ce s-a petrecut \u0219i-a fost uitat. Avraam a privit-o o clip\u0103, ea era acum con\u0219tiin\u021ba teribil\u0103 a ceea ce ar fi fost dac\u0103 el ar fi f\u0103cut-o \u00eentr-adev\u0103r. Ea a \u00eempr\u0103\u0219tiat totul printr-o mi\u0219care a m\u00e2inii \u00een aer. A \u00eentrebat dac\u0103 era mai r\u0103u dec\u00e2t dac\u0103 ai fi fost l\u0103sat s\u0103 mergi p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t cu ce \u00ee\u021bi imaginai c\u0103 faci. Avraam \u0219i-a reaminit: nevast\u0103-mea a zis: a\u021bi plecat am\u00e2ndoi, am r\u0103mas singur\u0103, ce e de mirare?, am a\u0219teptat toat\u0103 noaptea, eram doar cu arborii, cu animalele f\u0103r\u0103 glas, n-aveam cum s\u0103 \u0219tiu unde era\u021bi pleca\u021bi, ori\u0219ic\u00e2t e prea de tot!, ce v-a apucat?, nu, nu r\u0103spunde! a \u021bipat ea, care murise de fric\u0103 singur\u0103 cu strigoii. \u0218i-a amintit Avraam, eu n-am spus nimic, \u00eemi pierise glasul. A avut noaptea cu ea. \u0218i cu Avraam fusese cineva. Respira\u021bia lui. Nici urm\u0103 de dumnezeu nic\u0103ieri. \u0218i barba care \u021bi-a crescut \u00een trei zile, a zis femeia. Absen\u021ba st\u00e2rne\u0219te valuri de t\u0103cere, mi\u0219c\u0103ri gigantice spintec\u0103toare, absen\u021ba face s\u0103 creasc\u0103 barba \u0219i p\u0103rul unui om b\u0103tr\u00e2n ca mine. Avraam se \u00eentorsese cl\u0103tin\u00e2ndu-se. Beat, dar din ce cauz\u0103. Umilit sau u\u0219uratic. Avraam s-a \u00eentors la tinerii care \u00eel a\u0219teptau la poalele muntelui. Unii au crezut c\u0103 e singur la cobor\u00e2re. Al\u021bii au v\u0103zut c\u0103 \u00ee\u0219i \u021binea de bra\u021b fiul. Avraam a spus: eram murdari. Ajuns \u00een fa\u021ba nevestei, am \u00eenceput s\u0103 \u021bip, dar ea mi-a \u00eentors spatele. A r\u0103mas indiferent\u0103. N-o mai interesa. N-avea nimic de citit \u00een ochii mei. Am vrut s\u0103-mi dau importan\u021b\u0103 \u00een fa\u021ba ei, s\u0103-i explic gravitatea celor \u00eent\u00e2mplate. Voiam s\u0103-i v\u0103d lacrimile curg\u00e2ndu-i pe obraji. Nevasta nu pl\u00e2ngea niciodat\u0103. A r\u00e2s, da, pe vremuri r\u00e2dea, dar nu pl\u00e2ngea. Mi-a spus: ai plecat cu fiul nostru f\u0103r\u0103 s\u0103-mi spui nimic, era \u00een picioare \u00een fa\u021ba noastr\u0103 ca o mic\u0103 \u00eenot\u0103toare care tocmai ie\u0219ise din apa rece a bazinului de competi\u021bie. \u0218i vorbea, vorbea, ai fi zis c\u0103 sporov\u0103ia ca s\u0103 c\u00e2\u0219tige timp fa\u021b\u0103 de explica\u021biile care oricum urmau, pentru a \u00eent\u00e2rzia clipa c\u00e2nd va fi cu adev\u0103rat singur\u0103 cu propriile sale m\u0103rturisiri. Avraam a spus: nevast\u0103-mea n-a f\u0103cut niciodat\u0103 efortul s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 asta. Nimic nu e mai urgent dec\u00e2t s\u0103 nu \u0219tii mai mult, dec\u00e2t s\u0103 ignori toate astea. C\u00e2nd m-am \u00eentors cu dragul meu fiu, nevast\u0103-mea a spus: mi-e fric\u0103 s\u0103 nu g\u0103sesc fie \u0219i o buc\u0103\u021bic\u0103 de ra\u021biune, oric\u00e2t ar fi de mic\u0103, \u00een r\u0103spunsul t\u0103u afirmativ. Ceva, o nimica toat\u0103, care ar putea s\u0103 te justifice. Oric\u00e2t ar p\u0103rea de ciudat, nu mi-e team\u0103 de tine, de tot ce-ai fi \u00een stare s\u0103 faci, dar mi-e fric\u0103, da, mi-e fric\u0103, \u00eencepu ea s\u0103 \u021bipe, s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc fie \u0219i o clip\u0103 c\u00e2t de mic\u0103, o frac\u021biune de secund\u0103, s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, da, de ce nu la urma urmei, s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, da, ca \u0219i tine, mi-e fric\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u0103 nu \u00een\u021beleg de ce te-ai dus \u0219i ce s\u0103 faci acolo cu el. Team\u0103 c\u0103 ea \u00eens\u0103\u0219i ar fi putut consim\u021bi. Team\u0103 de nebunia consim\u021b\u0103m\u00e2ntului pe care l-a sim\u021bit cum urc\u0103 \u00een ea ca laptele ce urc\u0103 \u00een mame. Printre arbori, \u00een lini\u0219tea arborilor, ea a spus: nu vreau s\u0103 aud a\u0219a ceva, a urlat: cum s\u0103 fii de acord cu a\u0219a ceva, s\u0103 abandonezi totul f\u0103r\u0103 s\u0103 ai vreun motiv evident. Pentru ea numai motivele evidente contau \u00een ochii celor \u00een via\u021b\u0103, numai cele capabile s\u0103-i salveze pe cei vii de nebunia de-a tr\u0103i, motive vizibile \u0219i pe care nu voia niciodat\u0103 s\u0103 le vad\u0103, le \u021binea deoparte, ra\u021biunile care sunt salvarea lumii vii. Avraam era un bloc de praf. Cenu\u0219\u0103 rece. Mumie ridicol\u0103. Sim\u021bea greutatea crimei neduse p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, a clipei \u00een suspensie. Dorin\u021b\u0103 monstruoas\u0103 de justi\u021bie. F\u0103r\u0103 s\u0103 mai zic\u0103 nimic, femeia a luat cu ea ve\u0219mintele lor murdare. Le-a dat s\u0103 bea \u0219i s\u0103 m\u0103n\u00e2nce. Sem\u0103nau cu doi bie\u021bi asasini c\u0103rora victima le sc\u0103pase din m\u00e2ini. Femeia le-a spus doar: e nemaipomenit c\u00e2t timp v-a trebuit. M\u00e2ncarea le ardea buzele \u0219i gura. S-au privit unul pe altul. Ar fi putut s\u0103 fac\u0103 ceva \u00eempreun\u0103. S\u0103 se duc\u0103 la cinema. Se f\u0103cuse noapte at\u00e2t de repede. Se auzea pasul lent al cuiva care se \u00eendep\u0103rta, cineva pe care nu-l vor mai vedea niciodat\u0103 at\u00e2t de bine, dar c\u0103ruia \u00eei vor fi auzit pentru totdeauna pa\u0219ii care \u00eel duceau \u00eencetul cu \u00eencetul departe de noi. Avraam \u0219i-a amintit: nevast\u0103-mea mi-a zis: e\u0219ti un idiot. Str\u00e2ngea masa. Nevast\u0103-mea a zis: ce-a fost a fost. Ce anume? Ideea c\u0103 s-ar fi putut \u00eent\u00e2mpla, ideea asta a fost de-ajuns. S-a \u00eent\u00e2mplat \u00een tine. Aici \u2013 a ar\u0103tat ea bra\u021bul noduros al lui Avraam. Timpul nu mai e acela\u0219i acum, a g\u00e2ndit ea. Timpul e scurt, ghemuit ca o jivin\u0103 gata s\u0103 sar\u0103 \u0219i care nu se va mai clinti. Timpul e\u0219ti tu, i-a spus femeia. Ai fi putut s-o faci. Ai fi fost \u00een stare s-o duci p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Arborii r\u0103m\u00e2n nemi\u0219ca\u021bi. N-a fost o \u00eentrerupere ca la cinema. Avraam spune: mi-a fost re\u021binut bra\u021bul, am urlat, am v\u0103zut. Am v\u0103zut mai \u00eent\u00e2i c\u0103 s-a \u00eennoptat \u0219i m-am mirat. M\u0103 \u00eentreb \u0219i-acum de ce, a spus Avraam. Cum de-am putut s\u0103 fiu at\u00e2t de uluit. Ai \u00een\u021beles? a \u00eentrebat femeia. Ce s\u0103 \u00een\u021beleg? Ea s-a g\u00e2ndit c\u0103 nu trebuia s\u0103 afle vreodat\u0103 ce for\u021b\u0103 poate \u00eempinge un b\u0103rbat ca el s\u0103 fac\u0103 asta, s\u0103 afle care era aceast\u0103 for\u021b\u0103 \u00een stare s\u0103 ac\u021bioneze \u00een inima \u0219i \u00een bra\u021bul unui om ca el, la urma urmei aici nu mai conteaz\u0103 dac\u0103 bra\u021bul ac\u021bioneaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Fapta cea rea a fost f\u0103cut\u0103. Ideea, a spus ea, simpla idee, neagr\u0103 precum n\u0103molul de pe fundul iazului. Ideea pe\u0219te de noroi cu ochii la fel de mari ca ai mei. Ideea asta, i-a spus nevasta, n-o s\u0103 te mai p\u0103r\u0103seasc\u0103 vreodat\u0103. Vei tr\u0103i \u00een prezen\u021ba insuportabil\u0103 a ideii acesteia negre \u0219i familiare. Avraam \u0219i-a amintit: nevast\u0103-mea a zis: sper s\u0103 nu aflu vreodat\u0103 ce for\u021b\u0103 exist\u0103 \u00een bra\u021bul omului pe care \u00eel iubesc, ce fel de putere \u00eel pune \u00een mi\u0219care, for\u021ba neomeneasc\u0103 a accept\u0103rii, for\u021ba care \u00eel face s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 pe un om ca tine c\u0103 e \u00een stare s\u0103 fac\u0103, puterea care \u00eel face s\u0103 se bizuie pe propriile sale for\u021be. Ceea ce se pl\u0103te\u0219te cu nebunia faptei. Fapta a fost \u00eentrerupt\u0103, \u0219tears\u0103, dar nebunia r\u0103m\u00e2ne at\u00e2rnat\u0103 de bra\u021bele noastre. Nu neap\u0103rat. Nu e gre\u0219eal\u0103, nu e nici vin\u0103. Nu e cu putin\u021b\u0103 s\u0103 te bizui pe propriile tale for\u021be, s-a g\u00e2ndit Avraam. S\u0103-\u021bi urmezi drumul \u0219i s\u0103 faci ceea ce a\u0219 fi putut s\u0103 fac. Poate c\u0103 cineva m-a \u00eempins, a zis Avraam. Cineva m-a ajutat. Nevasta lui avea ochii sumbri, ca ni\u0219te prune. Ar fi vrut s\u0103 \u0219tie unde a t\u00e2r\u00e2t-o, p\u00e2n\u0103 unde a dus-o cu el. Ea a zis: ce eroare, \u0219i a g\u00e2ndit: ca s\u0103 renun\u021bi, trebuie s\u0103 fii puternic, s\u0103 nu a\u0219tep\u021bi s\u0103 \u021bi se smulg\u0103 din m\u00e2n\u0103 cu\u021bitul. Acum i s-a f\u0103cut frig, proste\u0219te Avraam i-a mul\u021bumit cerului.<\/p>\n\n\n\n Avraam \u00ee\u0219i aminte\u0219te: \u00eentr-o sear\u0103, prima sa nevast\u0103 muri. Era o noapte plin\u0103, cu pu\u021bine stele, dar destule pentru a pune \u00een eviden\u021b\u0103 cerul negru sub care alunecau ca ni\u0219te b\u0103rcu\u021be vie\u021bile oamenilor. Nu era un cer pictat. Era un cer viu. Nevast\u0103-sa a m\u00e2ncat o sup\u0103 \u0219i apoi a murit. Avraam s-a g\u00e2ndit: nu mai am un prieten din copil\u0103rie pe care s\u0103-l chem pentru a-i spune: nevast\u0103-mea a m\u00e2ncat o sup\u0103 \u0219i pe urm\u0103 a murit. Avraam s-a g\u00e2ndit: moartea apar\u021bine pa\u0219nicei enumer\u0103ri de catalog sau de dic\u021bionar. Acela\u0219i muzician f\u0103r\u0103 succes c\u00e2nt\u0103 acelea\u0219i \u00eent\u00e2lniri, acelea\u0219i desp\u0103r\u021biri. Acelea\u0219i femei singure care se prefac c\u0103-\u0219i joac\u0103 via\u021ba, via\u021ba lumii \u00eentregi, acelea\u0219i obstacole care ne-au f\u0103cut s\u0103 e\u0219u\u0103m cel pu\u021bin o dat\u0103. Acelea\u0219i lucruri f\u0103r\u0103 importan\u021b\u0103 care c\u00e2nt\u0103resc tone, tone \u00eentregi. Acelea\u0219i hoarde de inamici asalt\u00e2nd un mic Himalaya dur \u0219i \u00eenghe\u021bat, cunoscut \u0219i sub numele cople\u0219itor de superficial de Via\u021b\u0103 \u2013 adic\u0103 via\u021ba. Acela\u0219i front de lupt\u0103 unde solda\u021bii fraternizeaz\u0103 de oboseal\u0103 \u0219i de groaz\u0103. \u0218i s\u0103 \u00een\u021belegi brusc \u00eentr-o sear\u0103: eu sunt cer\u0219etorul am\u00e2ndurora, c\u0103ci eu r\u0103m\u00e2n \u00een via\u021b\u0103. Acela\u0219i soldat \u00eenvins care spune \u201ev\u0103 iubesc, v\u0103 iubesc\u201d du\u0219manilor celor mai aprigi. Pe unde se ducea Avraam, cerea un teren ca s\u0103-\u0219i \u00eengroape nevasta. Nu i-a fost u\u0219or. Nu era de-al locului. Avraam recuno\u0219tea: nu sunt dec\u00e2t un emigrant. Vorb\u0103rie f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it. Era epuizat \u0219i murdar. A izbutit s\u0103 cad\u0103 la \u00een\u021belegere f\u0103c\u00e2nd pe idiotul. I-a fost cedat\u0103 o gaur\u0103 \u00eentr-o st\u00e2nc\u0103 pentru care a fost silit s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 scump dup\u0103 ce l-au f\u0103cut s\u0103 cread\u0103 c\u0103 f\u0103cuse o bun\u0103 afacere. Avraam a spus: n-am unde \u00een alt\u0103 parte s\u0103-mi \u00eengrop nevasta. Abia atunci a izbucnit \u00een pl\u00e2ns. S-a g\u00e2ndit la existen\u021ba lui legendar\u0103. Ca un copil care recit\u0103 un catalog de v\u00e2nz\u0103ri prin coresponden\u021b\u0103, o list\u0103 f\u0103cut\u0103 la \u00eent\u00e2mplare cu tot ce ar trebui f\u0103cut dac\u0103. El a crezut din tot sufletul c\u0103 tat\u0103l s\u0103u nu plecase atunci la New York cu o parte a familiei pentru a lucra mai t\u00e2rziu \u00eentr-o \u00eentreprindere de import de produse orientale. Uleiuri, vinuri, creme \u0219i siropuri. \u00cen momentul acela, lui Avraam i-ar fi pl\u0103cut s\u0103 verifice \u00een c\u0103r\u021bile de istorie c\u00e2\u021bi emigran\u021bi au devenit gangsteri sau asasini. Un zgomot infernal izbucni \u00een capul s\u0103u. Lovituri joase, calcule sordide. Se g\u00e2ndi la mecanismul m\u0103celurilor din filmele de ac\u021biune, la violen\u021ba nemaipomenit\u0103 a gangsterilor. Explozii \u00een serie. Racket. Dificult\u0103\u021bi \u00een dragoste. Dor de \u021bar\u0103. N-ai cum s\u0103 \u0219tii. Avraam v\u0103zu ni\u0219te tipi \u00eenal\u021bi \u0219i cam zbanghii, care sem\u0103nau cu tat\u0103l s\u0103u, invad\u00e2nd str\u0103zile unor ora\u0219e necunoscute. Chipul s\u0103u s-a \u00eentristat. De ce e\u0219ti at\u00e2t de trist, b\u0103tr\u00e2ne? \u00centrebau femeile din col\u021b care sorbeau \u00een fiecare sear\u0103 dou\u0103 degete de vermut \u00een a\u0219teptarea nop\u021bii, a ceasului mor\u021bii. Totu\u0219i, avusese tot ce i-a trebuit, spuneau ele. Avraam se sim\u021bi at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n \u0219i at\u00e2t de singur. Voia s\u0103 \u0219tie p\u00e2n\u0103 la ce v\u00e2rst\u0103 s-ar putea sim\u021bi singur, at\u00e2t de singur. El te f\u0103cea s\u0103 te g\u00e2nde\u0219ti la animalele acelea mici \u0219i inteligente pe care nimeni nu e \u00een stare s\u0103 le domesticeasc\u0103. Acum se deplasa cu lentoare, ca ur\u0219ii din gr\u0103dina zoologic\u0103. Iar\u0103\u0219i ur\u0219ii. Felul acesta idiot de-a se r\u0103suci \u0219i de-a se pr\u0103bu\u0219i f\u0103r\u0103 zgomot. Crap\u0103 to\u021bi de necaz \u00een cu\u0219ca lor. Dup\u0103 ce a \u00eengropat-o \u0219i a pl\u00e2ns-o pe prima lui nevast\u0103, Avraam a fugit \u00een America de Nord \u0219i s-a g\u00e2ndit: sunt pierdut \u00eentr-un ora\u0219 str\u0103in. S-a dus s-o vad\u0103 pe blonda aceea \u00eenalt\u0103 \u0219i slab\u0103 care dansa sear\u0103 de sear\u0103 la barul Divine Dance<\/em>. \u00cen partea de sus a sc\u0103rii abrupte ca o scar\u0103 pliant\u0103, Erotic bed<\/em> pentru 20 de dolari (lap dance<\/em> cinci dolari). Neonul sc\u00e2nteia. Unele litere se aprindeau. Altele erau stinse ori smulse. Dup\u0103 ce dansa, fata se c\u0103\u021b\u0103ra pe un fals pat din lemn, acoperit cu o murdar\u0103 p\u0103tur\u0103 ro\u0219ie, \u00een fundul barului. Se dezbr\u0103ca \u0219i-\u0219i ar\u0103ta tot ce are, r\u00e2z\u00e2nd atroce \u0219i f\u0103r\u0103 nicio vorb\u0103. Fata se \u00eentorcea \u0219i se a\u0219eza pe un sc\u0103unel de lemn l\u0103cuit, cum exista pe vremuri \u00een biserici pentru cei \u00een \u00eent\u00e2rziere. Ea avea grij\u0103 s\u0103 acopere scaunul cu un \u0219tergar de baie alb. Avea, asemeni lui, sur\u00e2sul acela \u00eencremenit al bie\u021bilor emigran\u021bi din Est care \u00eenc\u0103 mai cred \u00een Dumnezeu \u0219i se prostitueaz\u0103 \u00een \u021b\u0103rile bogate. Cu p\u0103rul sp\u0103l\u0103cit, unghiile roase \u0219i ochii verzi f\u0103r\u0103 str\u0103lucire, Avraam a p\u0103r\u0103sit-o \u00een prima sear\u0103, dup\u0103 ce i-a dat ultimii s\u0103i dolari. C\u00e2nd a sunat de ora dou\u0103 diminea\u021ba, s-a hot\u0103r\u00e2t s\u0103 m\u0103n\u00e2nce c\u00e2te ceva. Osp\u0103tarul din pizzerie i-a servit acelea\u0219i por\u021biuni de pizza grase, crocante, piperate, pe care le-a \u00eenghi\u021bit \u00een picioare \u00een fa\u021ba lui. Avraam a m\u00e2ncat pe s\u0103turate. Osp\u0103tarul era acele\u0219i b\u0103rbat ostenit, taciturn, poate c\u0103 prea \u00eenalt, cu ochii stin\u0219i \u00eend\u0103r\u0103tul ochelarilor de fier. Avraam s-a g\u00e2ndit u\u0219urat: e tat\u0103l meu care lucreaz\u0103 toat\u0103 noaptea \u00een \u0219or\u021bul s\u0103 alb. Care propune \u00een plus sosul acela pigmentat, deja pu\u021bin alterat. Avraam deschise gura \u0219i r\u0103mase a\u0219a, cu gura c\u0103scat\u0103. A doua zi, Avraam \u0219i-a amintit de blonda aceea din Est cu picioare imense. O femeie foarte t\u00e2n\u0103r\u0103. Sclipirea ochilor ei era mai mult dec\u00e2t fierbinte \u00een lumina portocalie din Divine dance<\/em>. Au cinat pe col\u021bul unei mese. Nu le-a dat nimeni niciun fel de aten\u021bie. B\u0103rba\u021bii pl\u0103teau \u0219i priveau fetele cum danseaz\u0103. Avraam a povestit c\u00e2teva firimituri din istoria lui, z\u00e2z\u00e2ind. Iertazi-m\u0103, unele le-am zuitat. P\u0103rea at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n. \u00ce\u0219i c\u0103uta fiul pierdut, un copil f\u0103cut cu o chelneri\u021b\u0103 \u00eent\u00e2lnit\u0103 \u00eentr-un alt bar. Ea l-a ascultat \u00een t\u0103cere, dar el a b\u0103gat de seam\u0103 c\u0103-\u0219i r\u0103sucea degetele. Avraam continua s\u0103 spun\u0103 tot felul de lucruri c\u00e2nd ea \u0219i-a pus m\u00e2na pe locul sexului, sub imensul mantou de care el nu se desp\u0103r\u021bea niciodat\u0103. Avraam devenise friguros. Ei \u00eei pl\u0103cu \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area lui de ve\u0219nic emigrant, sclipirea aceea din privire a \u00eentoarcerii imposibile. Sim\u021bi sub stofa mantoului cum i se \u00eenv\u00e2rto\u0219e\u0219te sexul. Ie\u0219ir\u0103 \u00een noapte. C\u00e2nd Avraam mergea, umbra lui era uluitoare. Mergea \u00eencet, cu sexul mereu \u00eenv\u00e2rto\u0219at. Avraam spuse: m-am rec\u0103s\u0103torit la o sut\u0103 \u0219aptezeci \u0219i cinci de ani, c\u0103s\u0103torie \u00een toat\u0103 regula, cu vin, dragoste \u0219i c\u00e2ntece. Iubire arz\u0103toare. Nu i-au mai r\u0103mas \u00een gur\u0103 dec\u00e2t patru din\u021bi. Avraam a luat-o spre sud. Ploua. Ploaia c\u0103dea bl\u00e2nd dintr-un cer cenu\u0219iu de iarn\u0103. Avraam era a\u0219ezat \u00een spate. Avraam avea la m\u00e2ini c\u0103tu\u0219e. Paznicului a\u0219ezat al\u0103turi Avraam i-a spus: de ce l-a\u021bi luat cu voi pe tat\u0103l meu. Avraam avea chipul unui miel repet\u00e2nd \u201ede ce mi-a\u021bi luat tat\u0103l?\u201d. C\u00e2nd Avraam \u00ee\u0219i mi\u0219ca bra\u021bele, c\u0103tu\u0219ele z\u0103ng\u0103neau \u0219i \u00eei r\u0103neau \u00eencheieturile. Iar Avraam era peste tot la el acas\u0103, \u00eentre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt. Nevestei celei noi, care dansa, i-a spus: noi to\u021bi am fost c\u00e2ndva mici copii. Pe urm\u0103 Avraam a plecat din nou pe mare. Pe cargoul pe care s-au \u00eembarcat, abia se \u021binea drept pe picioare ag\u0103\u021bat de bra\u021bul nevestei. Avraam i-a zis: spune-mi Avraam \u0219i imagineaz\u0103-\u021bi pentru \u00eenceput un b\u0103rbat nu foarte \u00eenalt, un personaj din Gertrude Stein, din Flaubert sau Chaplin, unul care nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een literatura pentru idio\u021bi sau \u00een filmul mut, un personaj biblic foarte s\u0103rac \u00een sentimente, de-o pio\u0219enie uscat\u0103. Mare st\u00e2ng\u0103cie \u00een toate. Sunt aruncat \u00een strad\u0103. E exilul pe dos. P\u0103r\u0103sesc totul, casa, p\u0103m\u00e2ntul, familia, ca s\u0103 m\u0103 duc la mine acas\u0103, pe p\u0103m\u00e2ntul meu, cu familia. O voce l-a \u00eentrebat pe Avraam: nu e\u0219ti a\u0219teptat \u0219i \u00een alt\u0103 parte uneori? Nu trebuie s\u0103 iei un avion sau un tren? Oare \u00een clipa asta nu trebuie s\u0103 fii \u00een cel\u0103lalt cap\u0103t al lumii? Avraam g\u00e2ndea c\u0103 nu: nimeni nu m\u0103 a\u0219teapt\u0103 nic\u0103ieri. \u0218i ca s\u0103 m\u0103 duc unde? Oricare ar fi locul pe lumea asta unde ne ducem, e deja plin de lume, e deja lume unde debarc\u0103m \u00een seara asta. \u0218i cu to\u021bii ne prefacem c\u00e2nd credem c\u0103 suntem acas\u0103. Inutil s\u0103 mergem mai departe, inutil s\u0103 scotocim mai mult \u00een sufletul oamenilor.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Avraam nu e mare, la \u00eenceput nu e deloc important. C\u00e2nd s-a n\u0103scut, tat\u0103l s\u0103u l-a visat probabil pe o alt\u0103 traiectorie, dar ne mul\u021bumim s\u0103 ne imagin\u0103m pentru el o via\u021b\u0103 ca oricare alta. O via\u021b\u0103 \u00een care toat\u0103 lumea are ce m\u00e2nca, prefer\u0103 sosul verde, buc\u0103t\u0103ria italian\u0103 cea de toate zilele \u0219i se pl\u00e2nge f\u0103r\u0103 mult\u0103 convingere c\u0103, dup\u0103 cum se spune, crima organizat\u0103 pare s\u0103 fi invadat \u00eentreg p\u0103m\u00e2ntul. Asta pentru c\u0103 lumea crede c\u0103 lumea suntem noi. Pentru Avraam, via\u021ba pe care o tr\u0103im nu iese a\u0219a, ca din burt\u0103. Via\u021ba asta pe care mai t\u00e2rziu<\/p>\n","protected":false},"author":202,"featured_media":5965,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[27],"tags":[1062,1392,1352,157],"coauthors":[1391],"class_list":["post-5964","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-traduceri","tag-dumitru-tepeneag","tag-frederic-boyer","tag-nr-7-8-2022","tag-traduceri"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/11\/boyer.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5964","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/202"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5964"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5964\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5970,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5964\/revisions\/5970"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5965"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5964"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5964"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5964"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5964"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}\n