{"id":5954,"date":"2022-11-03T13:00:14","date_gmt":"2022-11-03T10:00:14","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5954"},"modified":"2022-11-03T16:26:49","modified_gmt":"2022-11-03T13:26:49","slug":"95","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5954","title":{"rendered":"\u201995"},"content":{"rendered":"\n<p>S\u0103 v\u0103 zic\u2026 Nu trecusem pe la tata de mai bine de jum\u0103tate de an. Multe proiecte, mici, ur\u00e2te, frustrante, de scris c\u00e2te ceva pentru diver\u0219i, ei \u00een\u0219i\u0219i oameni cu idei bune, mai ales atunci c\u00e2nd trebuie s\u0103 le pui tu \u00een oper\u0103. M\u0103 rog, n-am ajuns pe la el. Nu-mi repro\u0219a, vorbeam la telefon de dou\u0103, trei ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, analizam meciurile Craiovei etap\u0103 de etap\u0103, \u00eemi povestea ce planuri are pentru iarn\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i descoperise o nou\u0103 preocupare: ura frizerii. Nu-\u0219i imagina cum acceptase aceast\u0103 \u0219arlatanie at\u00e2t de ieftin\u0103 toat\u0103 via\u021ba: s\u0103 dai cuiva bani ca s\u0103-\u021bi taie p\u0103rul.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u00cen\u021beleg, spunea el, dac\u0103 e\u0219ti handicapat, nu ai m\u00e2ini, atunci da. Dar nici atunci, c\u0103 ai familie, vecini, nu e\u0219ti singur pe lume.<\/p>\n\n\n\n<p>M-am urcat \u00een ma\u0219in\u0103 cu Laura, era vineri seara, a zis c\u0103 sunt nebun, \u0219i am plecat spre tata. Am ie\u0219it de pe A2 la Drajna \u0219i de acolo am mai f\u0103cut o or\u0103. Ce surpriz\u0103, se \u00eensera, Bra\u021bul Borcea str\u0103lucea lini\u0219tit, tata a zis:<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Hai, las\u0103-m\u0103, c\u0103 nu m-a\u0219 fi a\u0219teptat la una ca asta.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 M-a luat pe sus, hai la tata, c\u0103 cine \u0219tie c\u00e2nd mai ajungem, i-a confirmat Laura precipitarea.<\/p>\n\n\n\n<p>I-am l\u0103sat s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een curte, tata \u00eei prezenta pomii, \u00ee\u0219i trecea \u00een revist\u0103 efectivele. Am mers \u00een col\u021bul str\u0103zii, unde era pe-atunci un butic scund \u0219i lung, acoperit cu tabl\u0103. \u201eRo\u0219u\u201d, scria la intrare cu vopsea galben\u0103. Am salutat dou\u0103 babe care ie\u0219eau cu p\u00e2ine, eram gr\u0103bit, voiam s\u0103 iau ni\u0219te beri, s\u0103 st\u0103m \u00een curte, s\u0103 spargem semin\u021be \u0219i s\u0103 bem, tata s\u0103 ne povesteasc\u0103 despre cauciucurile de iarn\u0103 de la Renault \u0219i despre ho\u021bia de la servisul auto. Cu fiecare an de b\u0103tr\u00e2ne\u021be, tata descoperea o nou\u0103 ho\u021bie \u00een mersul lumii. I-am zis Laurei: \u201eLa un moment dat va \u00eencheia ciclul ho\u021biei, va declara c\u0103 via\u021ba cu totul e o ho\u021bie \u0219i Adio!\u201d C\u00e2nd am ie\u0219it din butic, aplecat, s\u0103 nu m\u0103 lovesc cu capul de tavan, am dat nas \u00een nas cu Diana. \u00cenc\u0103l\u021bat\u0103 \u00een ni\u0219te papuci de plastic maronii, cu o pereche de pantaloni scur\u021bi verzi \u0219i un tricou alb larg. Am vrut\u2026 nu \u0219tiu ce am vrut, dar cert e c\u0103 am luat-o de bra\u021b \u0219i am tras-o \u00een lumin\u0103, doi metri mai spre st\u00e2nga, unde se g\u0103seau \u0219i dou\u0103 mese de plastic. S-a \u00eempotrivit pu\u021bin.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Diana? am \u00eentrebat-o.<\/p>\n\n\n\n<p>Ea a r\u00e2s \u0219i s-a \u00eenro\u0219it toat\u0103, \u0219i-a dat cu m\u00e2na prin p\u0103r, s\u0103-l aranjeze \u0219i a spus ceva, \u00eens\u0103 nu am \u00een\u021beles ce. Avea p\u0103rul tuns scurt \u0219i vopsit ro\u0219cat, cam a\u0219a.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Am auzit c\u0103 e\u0219ti jurnalist, a spus ea, \u0219i a pus punga mare \u0219i alb\u0103 pe care scria Lidl \u00een dreptul picioarelor.<\/p>\n\n\n\n<p>S\u0103 v\u0103 zic\u2026 \u00cen vara lui \u201995 mi-era poft\u0103 s\u0103 fiu vehement f\u0103r\u0103 motiv, cum mi-era poft\u0103 de Coca-Cola atunci c\u00e2nd nu b\u0103usem Coca-Cola. Era var\u0103, aveam 16 ani, nu \u0219tiam ce s\u0103 fac, nu aveam chef de nimic din ce-mi trecea prin minte. \u00cen capul str\u0103zii, \u021big\u0103ncile st\u0103teau pe marginea drumului toat\u0103 ziua, rezemate de c\u00e2\u021biva corcodu\u0219i, m\u00e2ncau semin\u021be \u0219i c\u00e2nd treceam \u00eencrezut pe-acolo, \u00ee\u0219i dep\u0103rtau picioare \u0219i-mi ar\u0103tau pizda. Trei surori, se puneau pe r\u00e2s, \u0219i pentru mine r\u00e2sul \u0103la se amesteca cu pizdele lor \u0219i noaptea, p\u00e2n\u0103 s\u0103 adorm, a\u0219a vehement cum eram, mi se p\u0103rea c\u0103 aveau pizde vii.<\/p>\n\n\n\n<p>Nu \u0219ti\u021bi cum e s\u0103 te ard\u0103 soarele \u00een b\u0103r\u0103gan ca o moned\u0103 incandescent\u0103 \u00een v\u00e2rful capului, \u00eentr-un ora\u0219 cum era Fete\u0219tiul atunci.<\/p>\n\n\n\n<p>Zilele treceau \u00een vacan\u021ba aia ca marfarele pe calea ferat\u0103: \u00eencet, interminabil, monoton. Dura o ve\u0219nicie p\u00e2n\u0103 fierbeam \u00een ibric dou\u0103 ou\u0103, p\u00e2n\u0103 le m\u00e2ncam, p\u00e2n\u0103 venea tata de la depoul CFR \u0219i m\u0103 \u00eentreba absent dac\u0103 am dat de m\u00e2ncare la g\u0103ini. D\u0103deam, nu d\u0103deam, nu aveam multe op\u021biuni totu\u0219i.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\">\n<p>Noaptea, c\u00e2nd st\u0103team \u00een curte \u0219i m\u0103 uitam spre stelele de pe cer, aveam impresia c\u0103 noi, fete\u0219tenii, nu le merit\u0103m.<\/p>\n<\/blockquote>\n\n\n\n<p>Noaptea, c\u00e2nd st\u0103team \u00een curte \u0219i m\u0103 uitam spre stelele de pe cer, aveam impresia c\u0103 noi, fete\u0219tenii, nu le merit\u0103m. Mama, c\u00e2nd tr\u0103ia, avea insomnii, umbla noaptea prin curte, \u00eens\u0103 tata dormea bine, ne\u00eentors. \u00cen \u201995 \u00eens\u0103 eram doar eu cu tata de mai bine de trei ani deja.<\/p>\n\n\n\n<p>Uneori m\u0103 apucam s\u0103 scriu poezie sau citeam Descartes, aveam <em>Discursul\u2026<\/em> \u00eemprumutat de un an de zile de la biblioteca de la Fete\u0219ti-sat. Poeziile erau despre cum to\u021bi oamenii din ora\u0219 sunt oameni obi\u0219nui\u021bi, iar eu nu suportam asta. La sf\u00e2r\u0219itul zilei aruncam totul la co\u0219, de\u0219i r\u0103m\u00e2neam cu gustul unor \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri inutile. Puneam m\u00e2na pe Descartes \u0219i, \u00een loc s\u0103 citesc, m\u0103 g\u00e2ndeam la epoca \u00een care a tr\u0103it, \u00eencercam s\u0103-mi imaginez camera \u00een care locuia.<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218i c\u00e2nd s\u0103 se termine vara, s\u0103 r\u0103suflu u\u0219urat, s-a mutat pe strad\u0103 Diana. De v\u00e2rsta mea, cu ni\u0219te ochi adormi\u021bi \u0219i cu ni\u0219te s\u00e2ni imen\u0219i. S-a mutat cu maic\u0103-sa \u0219i cu taic\u0103-su \u00een casa b\u0103tr\u00e2nei Catinca. O b\u0103tr\u00e2n\u0103 cr\u0103c\u0103nat\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een negru de c\u00e2nd o \u0219tiam, purt\u00e2nd un doliu infinit. \u00cemi d\u0103dea gogo\u0219i, o femeie bun\u0103, dar a murit \u0219i copiii ei s-au certat o vreme pe cas\u0103, apoi s-a l\u0103sat lini\u0219tea \u00een curtea ei \u0219i au \u00eenceput s\u0103 creasc\u0103 b\u0103l\u0103riile. M-am tot plimbat arogant prin fa\u021ba cur\u021bii Dianei, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am intrat \u00een vorb\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Tu ai v\u0103zut-o, tat\u0103, pe Diana? Ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu ea?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Aa, ai v\u0103zut-o? m-a \u00eentrebat \u0219i el, cumva \u00eenc\u00e2ntat. E c\u00e2t m\u0103-sa, mai mare ca m\u0103-sa. C\u0103 a\u0219a e \u0219i aia.<\/p>\n\n\n\n<p>M-am \u00eentors cu berile, am aprins sub masa din curte dou\u0103 spirale parfumate \u00eempotriva \u021b\u00e2n\u021barilor, Laura a spus, ca de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd mai trecea pe acolo, c\u0103 ea nu ar fi \u00een stare s\u0103 se ocupe a\u0219a de o gr\u0103din\u0103, oric\u00e2t de tare i-ar pl\u0103cea asta. Tata a pufnit pe nas, confirm\u00e2ndu-i.<\/p>\n\n\n\n<p>Eu am insistat:<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Dar \u0219tii, totu\u0219i, ce s-a \u00eent\u00e2mplat cu ea? Oare e bolnav\u0103? Mi s-a p\u0103rut mie sau \u00eei lipsesc din\u021bii din fa\u021b\u0103, de sus.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Hai, m\u0103, tat\u0103, ce dracu\u2019, crezi c\u0103 stau s\u0103 m\u0103 uit la din\u021bii \u0103stora?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u0218i ce are? a \u00eentrebat Laura \u00een timp ce-mi ar\u0103ta pe Instagram un video cu doi husky. Eram \u00eennebuni\u021bi dup\u0103 husky \u00een perioada aia, cum \u201evorbesc\u201d ei cu st\u0103p\u00e2nii, cum protesteaz\u0103, m\u0103 rog, am r\u00e2s \u0219i m-am \u00eenduio\u0219at la ce mi-a ar\u0103tat.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 M\u0103 mai ajut\u0103 prin curte, a zis tata.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Cum adic\u0103?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u00cei dau 50 de lei pe zi, dac\u0103 m\u0103 ajut\u0103 toat\u0103 ziua. De obicei c\u00e2nd am de t\u0103iat pomii \u0219i de smuls iarb\u0103 \u00een solar.<\/p>\n\n\n\n<p>Am mai stat \u00een t\u0103cere, Laura mi-a mai ar\u0103tat ni\u0219te c\u0103\u021bei care s\u0103reau pe o trambulin\u0103 \u00een ap\u0103, tata ne-a \u00eentrebat dac\u0103 vrem sarmale. N-am vrut. \u0218i tot el a continuat, avea obiceiul \u0103sta:<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 A venit odat\u0103, eu lucram la ma\u0219in\u0103, la portier\u0103. C\u0103 nea Toma, s\u0103rut-m\u00e2na, c\u0103 dac\u0103 ai dou\u0103 baterii nu \u0219tiu de care. I-am dat \u0219i cam asta a fost. Dup-aia m-a \u00eentrebat de munc\u0103, dac\u0103 \u0219tiu eu. Fata mea, i-am zis, nu \u0219tiu.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 \u0218i nu \u0219tii de ce s-a mutat?<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Cine e? a \u00eentrebat Laura care se uita \u00een telefon.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Prima mea iubit\u0103, i-am zis.<\/p>\n\n\n\n<p>\u2014 Gagica lui, a zis \u0219i tata.<\/p>\n\n\n\n<p>Am intrat t\u00e2rziu \u00een cas\u0103, dup\u0103 miezul nop\u021bii, Laura s-a \u00eenviorat, mi-a spus c\u0103 se simte&nbsp; vinovat\u0103 c\u0103 \u00een anii din urm\u0103 nu a mers cu mine la cimitir, unde e \u00eengropat\u0103 mama. Ne-am uitat pe telefon la un episod din Clanul Soprano \u2013 \u0103la \u00een care Tony \u00eei repar\u0103 ma\u0219ina terapeutei sale \u2013 \u0219i c\u00e2nd s\u0103 adorm, m-am g\u00e2ndit c\u0103 pe Diana o trimite probabil tata s\u0103 \u00eengrijeasc\u0103 de morm\u00e2ntul mamei.<\/p>\n\n\n\n<p>O fi fost plecat\u0103 \u00een str\u0103in\u0103tate, c\u0103s\u0103torit\u0103, divor\u021bat\u0103, b\u0103tut\u0103? Uitasem s-o \u00eentreb dac\u0103 are copii. Sigur avea.<\/p>\n\n\n\n<p><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>S\u0103 v\u0103 zic\u2026 Nu trecusem pe la tata de mai bine de jum\u0103tate de an. Multe proiecte, mici, ur\u00e2te, frustrante, de scris c\u00e2te ceva pentru diver\u0219i, ei \u00een\u0219i\u0219i oameni cu idei bune, mai ales atunci c\u00e2nd trebuie s\u0103 le pui tu \u00een oper\u0103. M\u0103 rog, n-am ajuns pe la el. Nu-mi repro\u0219a, vorbeam la telefon de dou\u0103, trei ori pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, analizam meciurile Craiovei etap\u0103 de etap\u0103, \u00eemi povestea ce planuri are pentru iarn\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i descoperise o nou\u0103 preocupare: ura frizerii. Nu-\u0219i imagina cum acceptase aceast\u0103 \u0219arlatanie at\u00e2t de ieftin\u0103 toat\u0103 via\u021ba: s\u0103 dai cuiva bani ca s\u0103-\u021bi taie<\/p>\n","protected":false},"author":201,"featured_media":5918,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1377,29],"tags":[1378,1390,1352,47],"coauthors":[1382],"class_list":["post-5954","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office","category-fictiune","tag-box-office","tag-mihai-radu","tag-nr-7-8-2022","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/11\/Mihai-Radu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5954","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/201"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5954"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5954\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5960,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5954\/revisions\/5960"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5918"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5954"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5954"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5954"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5954"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}