Diminea\u021ba, Alex St\u0103noiu mergea la baie \u0219i urina \u00eendelung, \u00eenc\u0103 adormit pe jum\u0103tate, \u0219i \u00eei pl\u0103cea senza\u021bia de plutire pe care i-o oferea alunecarea \u00een lateral a picioarelor, mi\u0219carea abia perceptibil\u0103 a papucilor de cauciuc pe gresia portocalie, unghiul dintre picioarele sale se m\u0103rea at\u00e2t de lent, \u00eenc\u00e2t o ciudat\u0103 senza\u021bie de abandon \u00eel cuprindea, ca \u0219i cum ar fi tr\u0103it la ralanti un moment acrobatic de o maxim\u0103 virtuozitate, con\u0219tiin\u021ba func\u021bion\u00e2ndu-i \u00eens\u0103 la vitez\u0103 normal\u0103. Se g\u00e2ndea uneori la astfel de tr\u0103iri stranii, la astfel de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ne\u0219tiute din via\u021ba oamenilor \u0219i se \u00eentreba cum de nu avusese nimeni ideea s\u0103 cartografieze acest bizar peisaj uman. Desigur, pare neimportant, dar psihologic ar avea foarte multe lucruri de spus. Toat\u0103 coregrafia micilor ritualuri secrete ar putea oferi accesul c\u0103tre sursele primare ale comportamentului, c\u0103tre latura instinctual\u0103 a individului, acea latur\u0103 acoperit\u0103 cu un num\u0103r, diferit de la caz la caz, de straturi de glazur\u0103 civiliza\u021bional\u0103. Ra\u021bionamentul s\u0103u \u00eei mirosea a freudism de m\u00e2na a zecea, dar \u0219tia prea pu\u021bin despre Freud \u0219i nici nu \u00eel interesa s\u0103 afle mai mult. \u00cel g\u0103sea boln\u0103vicios, lucru cu at\u00e2t mai ciudat cu c\u00e2t el \u00eensu\u0219i manifesta porniri analitice similare \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Lui Alex nu-i p\u0103sa de nimic, nu-i mai p\u0103sa, un soi de lene atavic\u0103 se ridicase \u00een el, devenise tot mai vizibil\u0103 de la an la an, spre indignarea apropia\u021bilor, a rudelor. Se alesese praful de toate reu\u0219itele lui de p\u00e2n\u0103 atunci, de tot ce \u00eenc\u0103 promitea. \u201eP\u0103cat de el, era un b\u0103iat bun!\u201d, a\u0219a ziceau sau g\u00e2ndeau to\u021bi, iar el \u0219tia acest lucru \u0219i nu-i p\u0103sa, chiar nu-i mai p\u0103sa de nimic. Ce sens are?!<\/em> se \u00eentreba. Tocmai starea aceasta de amor\u021bire \u00eei crescuse, \u00een mod paradoxal, acuitatea fa\u021b\u0103 de acele gesturi \u0219i tr\u0103iri care \u00een mod normal subzist\u0103 undeva \u00een subsolul con\u0219tiin\u021bei. Devenise un expert \u00een comportamentul rezidual. F\u0103r\u00e2ma lui de curiozitate \u00een fa\u021ba vie\u021bii se ocupa cu aceste zv\u00e2cniri pe care le g\u0103sea mai autentice dec\u00e2t tot e\u0219afodajul ra\u021bional folosit de oameni pentru a-\u0219i cl\u0103di imaginea. Era interesat de tr\u0103irile primare, nu primitive, de acele ac\u021biuni n\u0103scute prematur din g\u0103oacea cogni\u021biei, de acele pulsiuni care nu se ridicau \u00een lumina orbitoare a lucidit\u0103\u021bii bine calibrat\u0103 la normele sociale. \u0218i nu mai suporta zgomotul, nu mai suporta fiin\u021bele zgomotoase, vorb\u0103re\u021bii, oamenii care gesticulau ca ni\u0219te marionete \u00eendr\u0103cite. Prefera lini\u0219tea, c\u0103ci lini\u0219tea limpezea lumea, f\u0103cea aerul mai transparent, obiectele \u0219i fiin\u021bele \u00eencepeau s\u0103 se vad\u0103, iar sunetele cele mai discrete c\u0103p\u0103tau \u00een sf\u00e2r\u0219it importan\u021ba cuvenit\u0103. E de la sine \u00een\u021beles c\u0103 \u0219i-a pierdut to\u021bi prietenii. So\u021bia l-a p\u0103r\u0103sit, scoas\u0103 din min\u021bi de mu\u021benia lui, de apatia lui, de timiditatea lui, de lipsa lui de voin\u021b\u0103, de ambi\u021bie. \u201eO s\u0103 te m\u0103n\u00e2nce p\u0103duchii!\u201d i-a strigat. Era adev\u0103rat, nu-i prea mai p\u0103sa nici de igien\u0103, se sp\u0103la numai atunci c\u00e2nd \u00eencepea s\u0103 put\u0103. Mul\u021bi i-au spus c\u0103 are nevoie de un psiholog, c\u0103 e ros de o depresie dur\u0103 ca un cancer, dar el se uita la gurile lor vulgare, la buzele unse cu saliv\u0103, \u0219i se mira cum de to\u021bi indivizii \u0103ia nu \u00een\u021beleg c\u0103 tocmai ei sunt cei care au nevoie de psiholog, dar de un psiholog care s\u0103 le spun\u0103 c\u0103 tot ce \u0219tim despre via\u021b\u0103 este profund gre\u0219it \u00een\u021beles. Nu, nu se considera buricul lumii, nu avea orgoliul de a se g\u00e2ndi la el, nici m\u0103car nu se \u00eentreba dac\u0103 mai exist\u0103 oameni ca el, lui, a\u0219a cum spuneam, pur \u0219i simplu nu-i mai p\u0103sa de nimic. \u0218i \u00een acel context at\u00e2t de aparent nefavorabil, a cunoscut-o pe Maria. F\u0103r\u0103 talie, cu s\u00e2ni mici, dep\u0103rta\u021bi, cu fundul \u00eengust, de b\u0103iat \u0219i cu picioare fibroase, ea nu putea fi considerat\u0103 atr\u0103g\u0103toare, \u00een ciuda chipului pl\u0103cut, poate chiar frumos. Mi\u0219c\u0103rile \u00eei erau lene\u0219e, ceva \u00eengrijor\u0103tor te izbea din mecanica trupului, reflexia unui bagaj emo\u021bional gata oric\u00e2nd s\u0103 cedeze. \u0218i totu\u0219i, lui i-a pl\u0103cut. Unindu-se \u00een pr\u0103bu\u0219irea lor iminent\u0103, p\u0103reau s\u0103 capete astfel ceva interesant, o for\u021b\u0103 pe care numai dezastrul asumat o poate avea.<\/p>\n\n\n\n La \u00eenceput i-a fost team\u0103 s\u0103 nu apar\u0103 zgomotul, dar Maria t\u0103cea \u0219i z\u00e2mbea at\u00e2t de rar \u0219i de pl\u0103cut. O privea \u00een ochi, iar ea \u00een\u021belegea c\u0103 nu e nevoie de cuvinte, de parole, de \u00eendemnuri, c\u0103 limbajul e pentru a regla lucruri, a stabili grani\u021be, c\u0103 un cuv\u00e2nt rostit poate omor\u00ee ceea ce cre\u0219te-ncet \u00een t\u0103cere, ca un uria\u0219 reflector aprins brusc, orbitor, arz\u0103tor, \u00eentr-o noapte luminat\u0103 bl\u00e2nd p\u00e2n\u0103 atunci doar de lun\u0103 \u0219i stele.<\/p>\n\n\n\n \u00cei studia la nesf\u00e2r\u0219it corpul gol \u0219i g\u0103sea fascinante particularit\u0103\u021bile pe care le depista. Lua camera foto \u0219i \u00eencerca s\u0103 capteze c\u00e2t mai fidel fiecare detaliu neinseriabil care-i st\u00e2rnise interesul.<\/p>\n\n\n\n Ascultau Mahler \u0219i admirau de la fereastr\u0103 leag\u0103nul gol din fa\u021ba blocului. Iarna, luminat de razele albastre care c\u0103deau oblic peste el, parc\u0103 desenate, asemenea unor lamele de sticl\u0103 ce se sub\u021biau c\u0103tre cer p\u00e2n\u0103 ce deveneau sub\u021biri ca ni\u0219te fire de a\u021b\u0103, disp\u0103r\u00e2nd apoi cu totul, era cel mai frumos.<\/p>\n\n\n\n Se plimbau pe la periferii, pe c\u0103i ferate abandonate, prin mahalale pline de indivizi periculo\u0219i, se urcau la \u00eent\u00e2mplare \u00een autobuze \u0219i tramvaie \u0219i str\u0103b\u0103teau de la un cap\u0103t la altul ora\u0219ul, se a\u0219ezau pe malul r\u00e2ului \u0219i citeau poezii de Baudelaire, cump\u0103rau fructe de care nu mai auziser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, dar nu le m\u00e2ncau, at\u00e2t li se p\u0103reau de extravagante \u0219i de frumoase.<\/p>\n\n\n\n <\/a>Nu se putea spune, de c\u00e2nd ap\u0103ruse Maria, c\u0103 se schimbase ceva fundamental \u00een filosofia lui de a tr\u0103i, ci doar c\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103sise un camarad. Avea pe cineva care-l \u00een\u021belegea, care sim\u021bea ca el. Nu un discipol, el nu propov\u0103duia nimic, nu \u00eencerca s\u0103 conving\u0103 pe nimeni de nimic, voia ca fiecare s\u0103 fac\u0103 ce vrea, dar f\u0103r\u0103 s\u0103-i agaseze pe ceilal\u021bi. E o filosofie simplist\u0103, poate fi auzit\u0103 la cr\u00e2\u0219m\u0103, pe marginea \u0219an\u021bului sau la st\u00e2n\u0103, dar complicat e s\u0103 ajungi s\u0103 sim\u021bi ceva care face diferen\u021ba. S\u0103 sim\u021bi acea emo\u021bie pe care o ai c\u00e2nd un lucru cu adev\u0103rat important \u021bi se dezv\u0103luie. Alex nu tr\u0103ise un soi de iluminare, ci doar se descoperise pe sine. Nu era vorba despre egolatrie, dimpotriv\u0103. Scutit de efortul de a se impune \u00een via\u021b\u0103, de a presta acel comportament a\u0219teptat de la un om responsabil, bine integrat \u00een societate, ajunsese s\u0103 se lini\u0219teasc\u0103 \u0219i s\u0103 se identifice ca parte a acelei lumi \u00een decorul c\u0103reia ambi\u021bio\u0219ii dau din coate. O g\u00e2ndire falimentar\u0103? \u00cenc\u0103 nu \u0219tia, dar un lucru care suna la fel de simplist ca filosofia pe care o practica era cert: mai devreme sau mai t\u00e2rziu to\u021bi oamenii mor.<\/p>\n\n\n\n