Sincer, n-aveam absolut niciun chef s\u0103 merg la nunt\u0103. Afar\u0103 erau un milion de grade pentru a \u0219asea zi la r\u00e2nd, cu o sear\u0103 \u00eenainte m\u0103 certasem cu so\u021bia din cauza unor bani prost gestiona\u021bi \u0219i trebuia s\u0103 ne mai \u0219i c\u0103r\u0103m p\u00e2n\u0103 \u00een alt jude\u021b.<\/p>\n\n\n\n
Dar solicitarea venise de la cea mai \u00eenalt\u0103 autoritate posibil\u0103 \u2013 bunic\u0103-mea, a\u0219a c\u0103 n-am prea avut de ales. Tot clanul era invitat, a\u0219a c\u0103 ne-am adunat, cu c\u0103\u021bel, cu purcel, cu puradel, \u00een fa\u021ba cl\u0103dirii bisericii vechi din satul \u00een care am petrecut cei mai mul\u021bi ani ai copil\u0103riei.<\/p>\n\n\n\n
Rectificare: nu era o nunt\u0103 per se<\/em>, era aniversarea unei nun\u021bi care avusese loc cu cincizeci de ani \u00eenainte \u0219i ai c\u0103rei protagoni\u0219ti \u00eenc\u0103 mai tr\u0103geau aer \u00een piept \u0219i erau bine-mersi. O nunt\u0103 de aur. C\u00e2nd mi-a zis bunic\u0103-mea a\u0219a ceva, a trebuit s\u0103 stau pu\u021bin \u0219i s\u0103 diger informa\u021bia, mi s-a p\u0103rut ceva enorm. S\u0103 tr\u0103ie\u0219ti o via\u021b\u0103 de om \u0219i aproape pe toat\u0103 l\u00e2ng\u0103 aceea\u0219i persoan\u0103. Cincizeci de ani \u00eempreun\u0103, trezit zi de zi, culcat zi de zi, m\u00e2ncat, pi\u0219at, c\u0103cat, futut zi de zi cu aceea\u0219i persoan\u0103 timp de o jum\u0103tate de secol. De c\u00e2nd sunt pe planeta asta n-am avut parte de un asemenea eveniment. Bunicii mi i-am pierdut devreme, c\u00e2nd eram \u00eenc\u0103 adolescent: pe cel din partea mamei \u00een bra\u021bele cancerului de pl\u0103m\u00e2ni, iar pe cei din partea tat\u0103lui mi i-au luat, \u00een ordinea asta, un cancer de stomac \u0219i edemul pulmonar cauzat de paralizie. To\u021bi trei \u00eentr-un interval de trei ani, \u0219i to\u021bi \u00een jurul v\u00e2rstei de \u0219aizeci. Bunica din partea mamei a r\u0103mas singur\u0103 \u0219i a mai tras \u00eenc\u0103 dou\u0103 decenii dup\u0103 aceea, v\u0103z\u00e2nd cu ochii cum noua genera\u021bie \u2013 str\u0103nepo\u021bii \u2013 o \u00eempinge spre moarte \u0219i nemurire. Anyway<\/em>, c\u00e2nd am auzit \u201enunt\u0103 de aur\u201d a b\u0103tut \u00een mine un clopot medieval care mi-a dat de \u00een\u021beles c\u0103 e ceva ce probabil nu voi vedea prea des. Sigur, evenimentul \u00een sine nu m\u0103 a\u0219teptam s\u0103 fie mare lucru. Slujb\u0103 la biseric\u0103, felicit\u0103ri transpirate, m\u00e2ncare bun\u0103 \u0219i gras\u0103 f\u0103cut\u0103 la \u021bar\u0103, de o suit\u0103 de babe cu prea pu\u021bine considerente pentru igien\u0103, muzic\u0103 live de un band<\/em> local, dulciuri de proast\u0103 calitate, revederea acelora\u0219i fe\u021be pe care le \u0219tiam de aproape treizeci de ani din satul nostru \u0219i acelea\u0219i \u00eentreb\u0103ri de care m-am s\u0103turat dinainte s\u0103 le aud, ce mai faci?<\/em>, pe unde stai?<\/em>, ce munce\u0219ti?<\/em>, te-ai c\u0103s\u0103torit?<\/em>, ai copii?<\/em>, chestii de-astea elementare ca r\u0103s\u0103ritul soarelui. Pe cele mai enervante aveam s\u0103 le evit prin prezen\u021ba so\u021biei \u0219i a copilului (yesss!<\/em>), restul erau oricum irelevante.<\/p>\n\n\n\n Ne-am \u00eent\u00e2lnit \u00een fa\u021ba bisericii. Privind cl\u0103direa alb\u0103, am sim\u021bit un val de nostalgie pr\u0103bu\u0219indu-se peste mine, dar \u00een acela\u0219i timp \u0219i dezam\u0103gire. \u00cen urm\u0103 cu dou\u0103zeci de ani, c\u00e2nd ridicam ochii spre turn, parc\u0103 priveam o catedral\u0103 gotic\u0103 a c\u0103rei cruce str\u0103pungea cerul de deasupra \u0219i care m\u0103 strivea prin simpla ei prezen\u021b\u0103, dar acum mi se p\u0103rea a fi ceva de-a dreptul meschin. Ferestrele cu vitralii din lateral erau de fapt at\u00e2t de joase \u00eenc\u00e2t mi se p\u0103rea c\u0103 puteam s\u0103 le ating pervazurile dac\u0103 ridicam m\u00e2na. Am f\u0103cut c\u00e2\u021biva pa\u0219i \u0219i am testat ipoteza asta, \u0219i da, puteam atinge pervazurile fierbin\u021bi de tabl\u0103. M-am \u00eentors la ceilal\u021bi u\u0219or ab\u0103tut de revela\u021bia asta. Nu-s un tip prea \u00eenalt. Una dintre m\u0103tu\u0219i a r\u00e2s \u0219i avea \u00een privire \u00een\u021belegerea necesar\u0103 s\u0103 \u0219tie ce tr\u0103iam. Mai era acolo o alt\u0103 m\u0103tu\u0219\u0103, maic\u0103-mea \u0219i gagiul ei, bunic\u0103-mea \u0219i bastonul ei (\u00een ultimul an a \u00eenceput s\u0103-l foloseasc\u0103 brusc, parc\u0103 trecerea peste pragul de optzeci de ani a trebuit marcat\u0103 de schimbarea asta pragmatic\u0103), so\u021bia mea, Laura, \u0219i b\u0103iatul. Restul urmau s\u0103 vin\u0103 la un moment dat \u00een viitorul apropiat. Pe la col\u021burile str\u0103zilor adiacente erau deja str\u00e2nse c\u00e2teva ciorchine de femei \u0219i copii de toate v\u00e2rstele, \u00een anticiparea momentului ie\u0219irii din biseric\u0103. Ca \u0219i \u00een urm\u0103 cu treizeci de ani, satul a r\u0103mas o comunitate foarte str\u00e2ns\u0103 \u00een care to\u021bi se cunosc \u0219i absolut nimic nu scap\u0103 neobservat.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Unde-i toat\u0103 lumea?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Uite, cred c\u0103-s la c\u0103min.<\/p>\n\n\n\n \u2014 P\u0103i hai \u0219i noi acolo, c\u0103 mor \u00een soarele \u0103sta! a spus maic\u0103-mea, \u0219i ne-am gr\u0103bit s\u0103 ne ad\u0103postim.<\/p>\n\n\n\n C\u0103minul cultural e locul \u00een care s-au \u021binut majoritatea evenimentelor din sat, mai ales dup\u0103 dezasamblarea colectivului, \u00een urm\u0103 cu vreo dou\u0103zeci de ani. O cl\u0103dire simpl\u0103 cu vreo dou\u0103 anexe \u0219i o curte mare \u00een spate, unde exist\u0103 \u0219i o scen\u0103 cu platform\u0103 de beton pentru scaune \u00een mijlocul unui teren ne\u00eentre\u021binut, n\u0103p\u0103dit de iarb\u0103 ce pare albastr\u0103 \u00een lumina soarelui. Am intrat \u00een sala principal\u0103 \u2013 o camer\u0103 de \u0219apte pe treizeci \u2013 \u0219i acolo era toat\u0103 lumea, la ad\u0103postul celor trei aparate de aer condi\u021bionat. Mirii, am\u00e2ndoi trecu\u021bi de \u0219aptezeci, rumeni \u00een obraji \u0219i \u00eenf\u0103\u0219ura\u021bi \u00een cele mai bune haine ale lor, se aflau \u00een mijlocul unui grup de oameni. S-au schimbat pup\u0103turi, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri, flori, z\u00e2mbete, b\u0103t\u0103i pe spate \u0219i apoi ne-am c\u0103utat o mas\u0103 dintre cele \u0219apte sau opt aliniate pe l\u00e2ng\u0103 pere\u021bi. Banchetele de lemn cu picioare pliabile, cum vezi pe la festivalurile de bere, erau acoperite cu p\u0103turi. Pe mese, c\u00e2te un buchet de flori \u00eenfipt \u00eentr-o vaz\u0103 \u2013 vazele erau diferite de la o mas\u0103 la alta \u2013, farfurii \u0219i tac\u00e2muri \u00eenf\u0103\u0219urate \u00een \u0219erve\u021bele, un balon cu num\u0103rul \u201e50\u201d, umflat cu heliu \u0219i ancorat pe t\u0103blia mesei de un alt balon mai mic, umplut cu ap\u0103, c\u00e2te o sticl\u0103 de ap\u0103 mineral\u0103, cola \u0219i \u00eenc\u0103 un soi de suc care \u00eemi aducea aminte de zemurile sintetice pe care le \u00eengurgitam \u00een cantita\u021bi industriale pe vremea copil\u0103riei, \u0219i nelipsitele s\u0103r\u0103\u021bele cu untur\u0103, drapate \u00een ca\u0219caval. Am luat dou\u0103, erau bune \u0219i proaspete, evident f\u0103cute \u00een cas\u0103. De tavan sp\u00e2nzurau ghirlande lungi cu baloane marcate similar cu num\u0103rul \u201e50\u201d, iar \u00een cap\u0103tul s\u0103lii, \u00een spatele zonei de instrumente muzicale, dou\u0103 baloane aurii, un 5 \u0219i un 0 de c\u00e2te un metru \u00een\u0103l\u021bime, r\u0103stignite pe perete cu piuneze de tabl\u0103. Prezidiul mirilor era la o mas\u0103 distan\u021b\u0103, pe partea noastr\u0103 de sal\u0103. Deasupra lor, pe perete, cineva a at\u00e2rnat o poz\u0103 cu cei doi din anul c\u0103s\u0103toriei, 1971, presupun, \u0219i era genul \u0103la de poz\u0103 \u00een care am\u00e2ndoi stau cumva obraz \u00een obraz \u0219i privesc \u00een dep\u0103rtare, z\u00e2mbete vagi pe fe\u021bele lor, parc\u0103 erau ferici\u021bi, dar parc\u0103 nu prea \u0219tiau exact de ce, oricum, ce o fi, o fi, or s\u0103 vad\u0103 ei. \u0218i iat\u0103-i, abia au clipit, jum\u0103tate de secol mai t\u00e2rziu, \u00eenc\u0103 vii, \u00eenc\u0103 oameni, doi copii, un nepot, ea u\u0219or g\u00e2rbovit\u0103, el u\u0219or pierdut, preg\u0103ti\u021bi pentru \u00eenc\u0103 zece ani \u00eempreun\u0103, \u0219i apoi direct groapa.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd mi-a zis bunic\u0103-mea a\u0219a ceva, a trebuit s\u0103 stau pu\u021bin \u0219i s\u0103 diger informa\u021bia. (…) Cincizeci de ani \u00eempreun\u0103, trezit zi de zi, culcat zi de zi, m\u00e2ncat, pi\u0219at, c\u0103cat, futut zi de zi cu aceea\u0219i persoan\u0103 timp de o jum\u0103tate de secol. De c\u00e2nd sunt pe planeta asta n-am avut parte de un asemenea eveniment.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n B\u0103iatul vrea \u00een bra\u021be, o s\u0103 fie una dintre zilele alea, \u00eemi zic, pentru c\u0103 e \u00eentre str\u0103ini \u0219i c\u00e2nd e \u00eentre str\u0103ini mereu vrea \u00een bra\u021be, acolo se simte el \u00een siguran\u021b\u0103, dar m\u0103car e bine c\u0103 m\u0103 solicit\u0103 pe mine \u0219i nu pe Laura, c\u0103 ea are probleme cu spatele \u0219i c\u0103ratul unui prunc de treisprezece kile \u00een bra\u021be din punctul A \u00een punctul Z, trec\u00e2nd prin toate celelalte intermediare n-o s\u0103-i fac\u0103 prea bine. Partea bun\u0103 e c\u0103 avem toate rudele astea \u00een jur, majoritatea femei \u00een putere, care abia a\u0219teapt\u0103 s\u0103-l distreze pe cel mic, a\u0219a c\u0103 \u00eencerc s\u0103 \u00eel pasez, \u0219i merge (yesss!<\/em>). \u00cel ia maic\u0103-mea \u0219i cu asta, basta. Dar dup\u0103 ce \u00eel ia, m\u0103 trage deoparte:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ai un plic?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Pentru?<\/p>\n\n\n\n \u2014 P\u0103i, pentru cadou.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Am un plic.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Adic\u0103, ai unul \u00een plus?<\/p>\n\n\n\n M\u0103 g\u00e2ndesc, am adus eu unul de acas\u0103, l-am pus \u00een torpedou, \u0219i apoi am mai primit unul de la bunic\u0103-mea, \u00een caz c\u0103 n-am. Zic:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Am \u0219i unul \u00een plus.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Am nevoie de el.<\/p>\n\n\n\n \u2014 OK. Acuma?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu chiar acuma, mai \u00eencolo.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Bine, mai \u00eencolo mergem \u0219i \u021bi-l dau.<\/p>\n\n\n\n M\u0103 uit la ceas, e aproape ora \u0219ase seara. Aproape vremea s\u0103 intr\u0103m la slujb\u0103. Cureaua de piele mi s-a lipit de \u00eencheietur\u0103, o desfac \u0219i mut dintele \u00eentr-o alt\u0103 gaur\u0103, e mai lejer a\u0219a, dar b\u0103l\u0103ng\u0103neala ceasului m\u0103 deranjeaz\u0103, a\u0219a c\u0103 mut la loc dintele \u00een gaura original\u0103 \u0219i mi\u0219c un pic \u00eencheietura, niciodat\u0103 n-o s\u0103 pot s\u0103-i \u00een\u021beleg pe cei care \u00ee\u0219i at\u00e2rn\u0103 ceasurile at\u00e2t de larg pe \u00eencheietur\u0103 c\u0103, privindu-le, ai mereu impresia c\u0103 or s\u0103 alunece \u0219i or s\u0103 se sparg\u0103 de podea.<\/p>\n\n\n\n Mirii trec pe l\u00e2ng\u0103 noi, trec \u0219i copiii lor, Csabi, b\u0103iatul \u2013 \u201eb\u0103iatul\u201d are cincizeci de ani, c\u0103 veni vorba, am fost la nunta lui de argint acum patru ani, jesus<\/em>, ce trece timpul! \u2013 \u00eempreun\u0103 cu so\u021bia lui, Katia, rotund\u0103 \u0219i scund\u0103 ca o butelcu\u021b\u0103, simpatic\u0103 tip\u0103, apoi vine fata mirilor, Csila, \u00een scaunul cu rotile, din na\u0219tere \u00een scaunul cu rotile, patruzeci \u0219i trei de ani \u00een scaunul cu rotile, o salut din priviri \u0219i \u00eei fac cu ochiul, trebuie s\u0103 st\u0103m la o palavr\u0103, c\u0103 nu ne-am mai v\u0103zut de la nunta de argint a lui frate-su, apoi mai trec ni\u0219te cupluri \u00een v\u00e2rst\u0103, apoi alte cupluri \u00een v\u00e2rst\u0103, to\u021bi sunt antici, \u0219i \u00een final \u00eei spun Laurei, hai \u0219i noi, strecoar\u0103-te acolo. M\u0103 uit dup\u0103 maic\u0103-mea, copilul e \u00eenc\u0103 la ea, ochii \u00eei str\u0103lucesc ca mercurul, capul i se \u00eenv\u00e2rte ca un girofar, nu se satur\u0103 s\u0103 tot vad\u0103 lume \u00een jur, arat\u0103 cu degetul \u0219i \u00eentreab\u0103 mereu \u201ece-i aia?\u201d, bunic\u0103-sa \u00eei explic\u0103 \u0219i dup\u0103 tot a treia \u201ece-i aia?\u201d \u00eei apuc\u0103 dege\u021belul lui de doi ani\u0219ori \u0219i i-l pup\u0103 zgomotos, \u00een fine, se mobilizeaz\u0103 \u00eencet, totul e OK. Facem un alai \u0219i trecem strada, soarele arde ca un laser, \u0219i ne urc\u0103m pe trotuarul care \u00eenconjoar\u0103 bisericu\u021ba. La col\u021buri s-au adunat \u0219i mai mul\u021bi oameni, exclusiv femei de toate v\u00e2rstele, nimic cu testicule, \u0219i \u00eencep s\u0103 aud melodia aia dulce a strig\u0103telor de nunt\u0103 maghiare, \u00eenjur\u0103turi despre cine poa\u2019 s\u0103 fut\u0103 iepurele sau capra, sau chiar pe na\u0219\u0103, dac\u0103 \u00ee\u0219i permite s\u0103 r\u00e2d\u0103 de nunta\u0219i. Lumea r\u00e2de, nunta\u0219ii r\u00e2d, na\u0219a e moart\u0103 de vreo dou\u0103zeci de ani, c\u0103 altfel ar r\u00e2de \u0219i ea, Laura m\u0103 str\u00e2nge u\u0219or de m\u00e2n\u0103, ce zic oamenii \u0103\u0219tia? \u00cei explic, face o grimas\u0103, not quite her tempo<\/em>, mergem mai departe. \u00cen fa\u021ba bisericii ne oprim c\u00e2teva clipe, ca \u0219i cum ar fi nevoie de rostirea \u00een g\u00e2nd a unei parole magice, apoi mirii p\u0103\u0219esc \u00een\u0103untru, \u0219i noi restul \u00eei urm\u0103m. Interiorul e a\u0219a cum mi-l aduc aminte, simplu, pere\u021bii \u00eenal\u021bi \u2013 dar nu at\u00e2t de \u00eenal\u021bi cum \u021bineam minte, cred c\u0103 dac\u0103 m-a\u0219 ridica din nou pe v\u00e2rfuri a\u0219 atinge candelabrul, dar nu mai repet faza, mi-e efectiv team\u0103 \u2013, f\u0103r\u0103 picturi \u0219i zorzoanele kitsch ale ortodoc\u0219ilor, pentru c\u0103 asta e biseric\u0103 de catolici purs\u00e2nge. Pronaosul e flancat de doi st\u00e2lpi gro\u0219i, p\u0103tra\u021bi, \u0219i fiecare are ata\u0219at de el o mic\u0103 scoic\u0103 de marmur\u0103, \u00een care se afl\u0103 ap\u0103 sfin\u021bit\u0103. Babele \u00ee\u0219i \u00eenmoaie degetele \u0219i \u00ee\u0219i fac cruci interminabile. Lumea o ia spre naos, unde v\u0103d acelea\u0219i dou\u0103 r\u00e2nduri de b\u0103nci din lemn masiv, l\u0103cuite \u0219i l\u0103sate \u00een plata domnului. Acela\u0219i mozaic de marmur\u0103 pe jos, care \u0219i acum arat\u0103 destul de bine. Stranele sunt ocupate de c\u00e2te o vitrin\u0103 din lemn vopsit \u00een alb, ambele populate cu c\u00e2te o versiune a fecioarei cu pruncul, iar nimburile lor sunt leduri care lic\u0103resc de parc\u0103 chiar ar fi de foc. Mereu am admirat sculpturile astea dou\u0103. De\u0219i mult\u0103 vreme culoarea acestei biserici a fost un stacojiu r\u0103u-prevestitor, descop\u0103r cu surprindere c\u0103 materialele decorative sunt de un verde iridiscent, de parc\u0103 ar s\u0103rb\u0103tori St. Patrick<\/em>\u2019<\/em>s Day<\/em>.<\/p>\n\n\n\n Femeile \u0219i cuplurile \u00een v\u00e2rst\u0103 o iau \u00eenainte, Laura \u0219i maic\u0103-mea, \u0219i copilul, \u0219i m\u0103tu\u0219ile, \u0219i bunic\u0103-mea, to\u021bi ocup\u0103 primele dou\u0103 b\u0103nci de pe partea st\u00e2ng\u0103. Mirii \u0219i familia ocup\u0103 primele dou\u0103 b\u0103nci de pe partea dreapt\u0103. M\u0103 uit \u00een jur \u0219i imediat l\u00e2ng\u0103 intrare, pe partea st\u00e2ng\u0103, v\u0103d scara care duce \u00een pod. Pod e impropriu spus, e un balcon imens \u00een care se afl\u0103 orga bisericii \u0219i \u00eenc\u0103 vreo dou\u0103 b\u0103nci, locul \u00een care st\u0103teau de obicei b\u0103rba\u021bii. Scara e at\u00e2t de abrupt\u0103 \u2013 au l\u0103cuit-o recent, s\u0103 fie lucrurile \u0219i mai complicate \u2013 \u00eenc\u00e2t urci aproape vertical. Dar urc, \u0219i c\u00e2nd ajung sus constat c\u0103 am f\u0103cut o gre\u0219eal\u0103 enorm\u0103.<\/p>\n\n\n\n \u00cen biseric\u0103, unde de obicei era destul de r\u0103coare, de\u0219i amintirea asta pare sever dep\u0103\u0219it\u0103, pentru c\u0103 e veche de un sfert de secol, \u00eenainte ca \u00eenc\u0103lzirea global\u0103 \u0219i schimbarea climatic\u0103 s\u0103 fie o chestie valid\u0103, sunt vreo patruzeci de grade. Iar \u00een balcon, cincizeci. \u00cencep s\u0103 transpir instant, simt cum c\u0103ma\u0219a mi se lipe\u0219te de corp \u0219i c\u00e2nd \u00eencerc s-o \u00eendep\u0103rtez de pe spate, aud sunetul acela de suc\u021biune, ca atunci c\u00e2nd bei ultimele pic\u0103turi dintr-o sticl\u0103 de plastic. \u00cenjur \u00eencet \u0219i m\u0103 uit \u00een jur. M\u0103 mir s\u0103-l descop\u0103r st\u00e2nd chiar l\u00e2ng\u0103 mine pe Cristi Stanciu, un tip pe care nu l-am mai v\u0103zut de vreo cel pu\u021bin cincisprezece ani. Era unul dintre derbedeii de la bloc, la dracu\u2019, era \u0219eful derbedeilor de la bloc. Cu un an mai mare dec\u00e2t mine, mereu ras \u00een cap \u0219i cu mandibula lui p\u0103trat\u0103, \u00een care avea \u00eenfip\u021bi ni\u0219te din\u021bi strica\u021bi, prefera s\u0103 dea palme \u00een st\u00e2nga \u0219i \u00een dreapta, \u0219i nu prea-i pl\u0103ceau discu\u021biile. Era mega-prieten cu un tip pe nume Andrei, poreclit \u0218clep\u021b, pentru c\u0103 avea vreo dou\u0103zeci de kile cu haine umede cu tot, \u0219i \u0103\u0219tia doi f\u0103ceau scandal pe la blocuri mereu. De \u0218clep\u021b n-am mai auzit nimic de foarte mult\u0103 vreme, dar uite-l pe Cristi, viu \u0219i nev\u0103t\u0103mat, aici \u00een fa\u021ba mea. \u00cemi aduc aminte de dou\u0103 faze, c\u00e2nd vine vorba de el. Prima, c\u0103 o dat\u0103 a venit la mine la u\u0219\u0103, \u00een absen\u021ba mea, \u0219i s-a dat prieten cu mine, \u0219i i-a cerut maic\u0103-mii Cartea Recordurilor (edi\u021bia aia albastr\u0103 din 2001). C\u00e2nd am ajuns acas\u0103 din ora\u0219, Cristi \u0219i \u00eenc\u0103 vreo c\u00e2\u021biva pule\u021bi st\u0103teau pe banca din fa\u021ba blocului \u0219i r\u0103sfoiau cartea mea. N-am zis nimic, c\u0103 nu \u0219tiam c\u0103 era a mea, dar am recunoscut paginile \u0219i m-a mirat de unde dracu\u2019 aveau ei a\u0219a ceva. Ajuns sus, aflu de la maic\u0103-mea toat\u0103 faza, schimb c\u00e2teva culori, apoi cobor \u00een fa\u021ba blocului. Cristi m\u0103 vede, \u00eenchide volumul \u0219i se apropie \u0219i mi-l \u00eentinde:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Fain.<\/p>\n\n\n\n Apoi se ia \u0219i pleac\u0103.<\/p>\n\n\n\n A doua faz\u0103 s-a \u00eent\u00e2mplat la vreo lun\u0103 dup\u0103 asta cu cartea, eram pe terenul de fotbal eu, Cristi, Dodi \u0219i Alexa. \u0102\u0219tia din urm\u0103 s-au luat la b\u0103taie dintr-un motiv aiurea, \u0219i Alexa \u00eel caftea pe Dodi. Am vrut s\u0103 intervin, dar Cristi m-a prins \u00eentr-un headlock<\/em> \u0219i mi-a \u0219optit:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Stai pe curu\u2019 t\u0103u, nu te b\u0103ga.<\/p>\n\n\n\n \u2014 P\u0103i Dodi \u0219i-o ia pe coaj\u0103!<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce treab\u0103 ai tu de acolo? a r\u00e2s Cristi, \u00een timp ce continua s\u0103 m\u0103 \u021bin\u0103 cu bra\u021bul de g\u00e2t.<\/p>\n\n\n\n Atunci am f\u0103cut o chestie care nu numai c\u0103 i-a oprit pe Dodi \u0219i pe Alexa din mijlocul \u00eenc\u0103ier\u0103rii, ci a mai adunat \u0219i alt\u0103 lume din jur: mi-am plantat bine picioarele \u00een p\u0103m\u00e2nt \u0219i l-am aruncat pe Cristi peste cap, a aterizat direct pe spate cu o bufnitur\u0103 \u0219i i-au trebuit vreo zece secunde s\u0103 \u00ee\u0219i revin\u0103 \u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i dea seama ce s-a \u00eent\u00e2mplat.<\/p>\n\n\n\n S-a ridicat, era nervos, mi-am zis gata, mi-a sunat ceasul, dar s-a apropiat de mine \u0219i \u0219i-a lipit fruntea de a mea, m-a \u00eempins a\u0219a vreo doi pa\u0219i \u00een spate, doar cu fruntea, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 ating\u0103 cu bra\u021bele, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd l-am oprit \u0219i l-am \u00eempins \u00eenapoi un pas. Se f\u0103cuse deja cerc \u00een jurul nostru \u0219i Cristi a observat asta, dar momentul trecuse, a sim\u021bit \u0219i el, a\u0219a c\u0103 s-a mul\u021bumit s\u0103 scr\u00e2\u0219neasc\u0103 doar:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Ce faci, b\u0103, fraiere?<\/p>\n\n\n\n M-a pocnit apoi scurt cu fruntea, dar n-a fost dureros, \u0219i s-a c\u0103rat.<\/p>\n\n\n\n Anyway,<\/em> uite-l aici, \u00eemi z\u00e2mbe\u0219te, m-a recunoscut \u0219i \u00eemi \u00eentinde m\u00e2na. I-o str\u00e2ng ferm, ne batem pe umeri. E u\u0219or burtos, cu o barb\u0103 de viking \u0219i un manbun<\/em> care nu-i st\u0103 deloc r\u0103u, \u00eembr\u0103cat \u00een pantaloni de stof\u0103 \u0219i o c\u0103ma\u0219\u0103 maronie, \u0219i sincer tot look\u00ad<\/em>-ul \u0103sta al lui m\u0103 cam surprinde, e destul de chic<\/em>, de\u0219i mereu a fost un cocalar, \u0219i dac\u0103 m-a\u0219 fi a\u0219teptat s\u0103 \u00eel \u00eent\u00e2lnesc aici, mi l-a\u0219 fi imaginat \u00een trening \u0219i adida\u0219i. Ca \u0219i mine, transpir\u0103 abundent \u0219i \u00eemi zice c\u0103-\u0219i bag\u0103 pula \u00een clima rom\u00e2neasc\u0103, n-o suport\u0103, abia a\u0219teapt\u0103 s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00eenapoi.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Unde-i \u201e\u00eenapoi\u201d?<\/p>\n\n\n\n \u2014 UK.<\/p>\n\n\n\n \u2014 UK?<\/p>\n\n\n\n \u2014 Mda.<\/p>\n\n\n\n Se afla \u00een balconul bisericii doar din \u00eent\u00e2mplare, nu cuno\u0219tea actorii principali \u0219i secundari ai acestui eveniment. Nevast\u0103-sa, Anca \u2013 o tip\u0103 cu care am copil\u0103rit \u2013, \u0219i familia ei fuseser\u0103 invita\u021bi, ca prieteni de familie ai mirilor, iar el, luat cu valul \u0219i importat \u00een \u021bara de ba\u0219tin\u0103 pe care evident n-o mai iubea ca pe vremuri.<\/p>\n\n\n\n Ne lu\u0103m fiecare locul pe una dintre b\u0103ncile de pe margine \u0219i a\u0219tept\u0103m s\u0103 \u00eenceap\u0103 slujba. Trei preo\u021bi \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een robe albe \u0219i purt\u00e2nd draperii verzi intr\u0103 din partea st\u00e2ng\u0103 a altarului. \u00cen urma lor, un b\u0103iat blond de vreo doisprezece sau treisprezece ani, trebuie s\u0103 aib\u0103 m\u0103car at\u00e2t ca s\u0103 poat\u0103 fi acolo, al\u0103turi de popi. Figura lui oval\u0103 \u00eemi atrage aten\u021bia. Are ochii migdala\u021bi, de un albastru sp\u0103l\u0103cit \u0219i mi se pare c\u0103 i-am mai v\u0103zut undeva, dar nu-mi dau seama unde. E evident b\u0103iatul cuiva care locuie\u0219te \u00een sat, a\u0219a c\u0103 \u00eemi bag ni\u0219te degete imaginare \u00een m\u00e2lul memoriei \u0219i \u00eencep s\u0103 r\u0103scolesc, s\u0103 tulbur tot. Nimic.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n\n\n\n Pe jos c\u0103lcai direct pe p\u0103m\u00e2nt b\u0103t\u0103torit, dar nu-\u021bi \u00eenchipui c\u0103 era perfect neted \u0219i nivelat la zero grade, nu, era plin de g\u00e2lme, a\u0219a cum face magma atunci c\u00e2nd se r\u0103ce\u0219te \u0219i se \u00eent\u0103re\u0219te. Am primit un pahar cu suc \u0219i dup\u0103 prima gur\u0103 \u2013 era cald \u0219i r\u0103suflat \u2013 l-am a\u0219ezat pe un scaun ce \u021binea loc de m\u0103su\u021b\u0103, \u0219i am privit cum lichidul galben st\u0103tea oblic fa\u021b\u0103 de pere\u021bii paharului.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Preo\u021bii stau cu spatele la noi, se \u00eenchin\u0103 \u0219i se roag\u0103 \u00een \u0219oapt\u0103 maicii \u0219i fiului, apoi se \u00eentorc \u0219i unul dintre ei face un pas \u00eenainte, spre microfonul a\u0219ezat pe masa din mijloc. \u00cencepe s\u0103 vorbeasc\u0103 \u00een maghiar\u0103, kedves bar\u00e1taim, ma \u00f6sszegy\u0171lt\u00fcnk itt \u00fcnnepelni<\/em>, o \u021bine a\u0219a vreo cinci minute, eu m-am deconectat \u0219i tot \u00eencerc s\u0103 \u00eemi dau seama cine naiba e pu\u0219tiul, \u0219i dintr-odat\u0103 m\u0103 pocne\u0219te, e b\u0103iatul unei tipe pe care o cheam\u0103 Melinda, fuck!<\/em>, e leit Melinda. Sigur, ar putea fi al surorii ei, dar nu al lui frate-su, c\u0103 \u0103la nu sem\u0103na deloc cu ele. Dar nu, sigur e al Melindei. Fra\u021bii \u0103\u0219tia trei tr\u0103iau acum dou\u0103zeci de ani \u00eentr-o cas\u0103 d\u0103r\u0103p\u0103nat\u0103, la vreo c\u00e2teva sute de metri distan\u021b\u0103 de biseric\u0103, pe strada principal\u0103. Erau, cum ai spune, s\u0103racii satului. OK, poate nu cei mai s\u0103raci, dar categoric intrau \u00een top cinci cele mai s\u0103race familii din sat. Casa lor \u00een form\u0103 de vagon de tren avea o singur\u0103 fereastr\u0103 la strad\u0103, \u00eengust\u0103 \u0219i joas\u0103, cu tocul acoperit de vopsea cr\u0103pat\u0103 de un verde turbat \u0219i cu ochiurile mereu murdare de nu puteai vedea prin ele nici dac\u0103 \u00ee\u021bi lipeai fa\u021ba de sticl\u0103. Casa era construit\u0103 din p\u0103m\u00e2nt \u0219i funda\u021bia proast\u0103 \u2013 sau poate doar lipsa de \u00eentre\u021binere, pater familias<\/em> era un be\u021bivan f\u0103r\u0103 pereche, nu l-am v\u0103zut niciodat\u0103 treaz \u2013 o f\u0103cuse s\u0103 se \u00eencline \u0219i s\u0103 se aplece amenin\u021b\u0103tor de mult peste trotuarul de la strad\u0103, \u0219i el cr\u0103pat doar \u00een dreptul acestei locuin\u021be, de \u021bi-era mereu team\u0103 c\u0103 o s\u0103 cad\u0103 peste tine c\u00e2nd treceai pe acolo. Poarta lor, sprijinit\u0103 de cas\u0103, luase \u0219i ea direc\u021bia oblic\u0103, ar\u0103ta ca o caricatur\u0103 dintr-un film de Tim Burton. Am intrat \u00een curtea lor o singur\u0103 dat\u0103, \u00eentr-o var\u0103, nu mai \u021bin minte exact cu ce treab\u0103. Nu aveau deloc iarb\u0103 \u00een b\u0103t\u0103tur\u0103, doar p\u0103m\u00e2nt ars \u0219i gol, populat din loc \u00een loc cu c\u00e2te-o balt\u0103 plin\u0103 de noroi fierbinte \u00een care se b\u0103l\u0103ceau ra\u021be murdare. Totu\u0219i, din ce \u021bin minte, asta se \u00eent\u00e2mpla pe vremea c\u00e2nd majoritatea popula\u021biei din sat t\u00e2njea dup\u0103 cur\u021bi betonate. St\u00e2rpeau iarba \u0219i p\u0103m\u00e2ntul dezgolit cu o vitez\u0103 fenomenal\u0103, am v\u0103zut cur\u021bi de sute de metri p\u0103tra\u021bi betonate de pe o zi pe alta, era absolut incredibil. Probabil oamenii se s\u0103turaser\u0103 de noroaiele atroce pe care le aduceau ploile s\u0103pt\u0103m\u00e2nale. Veranda Melindei era lung\u0103, joas\u0103 \u0219i extrem de \u00eentunecoas\u0103, ca o monospr\u00e2ncean\u0103 satanic\u0103, \u0219i fiecare st\u00e2lp de sus\u021binere avea \u00eenf\u0103\u0219urat \u00een jurul lui c\u00e2te un vrej de vi\u021b\u0103 de vie ce producea struguri cu bob mic \u0219i acru. Nu aveau gard de delimitare a cur\u021bii din fa\u021b\u0103 de cea din spate, a\u0219a c\u0103 animalele, pu\u021bine c\u00e2te erau, se aventurau des chiar p\u00e2n\u0103 \u00een tocul u\u0219ii de la intrare \u00een \u00eenc\u0103peri. Mai \u021bin minte c\u0103 aveau undeva \u00een fundul cur\u021bii o c\u0103pi\u021b\u0103 imens\u0103 de f\u00e2n ce p\u0103rea inepuizabil\u0103, trona mereu cu vreo doi sau trei metri deasupra muchiei acoperi\u0219ului casei. Am fost \u0219i \u00een\u0103untru, \u00een camerele de locuit. Pe jos c\u0103lcai direct pe p\u0103m\u00e2nt b\u0103t\u0103torit, dar nu-\u021bi \u00eenchipui c\u0103 era perfect neted \u0219i nivelat la zero grade, nu, era plin de g\u00e2lme, a\u0219a cum face magma atunci c\u00e2nd se r\u0103ce\u0219te \u0219i se \u00eent\u0103re\u0219te. Am primit un pahar cu suc \u0219i dup\u0103 prima gur\u0103 \u2013 era cald \u0219i r\u0103suflat \u2013 l-am a\u0219ezat pe un scaun ce \u021binea loc de m\u0103su\u021b\u0103, \u0219i am privit cum lichidul galben st\u0103tea oblic fa\u021b\u0103 de pere\u021bii paharului. Aerul era fiert \u0219i st\u0103tut, mirosea a br\u00e2nz\u0103, a capr\u0103 sau a picioare nesp\u0103late, ori poate a toate trei \u0219i \u00eenc\u0103 ceva \u00een plus. Tavanul era at\u00e2t de jos c\u0103 am dat cu capul de candelabru, \u0219i crea o senza\u021bie \u0219i mai ap\u0103s\u0103toare. Ferestrele minuscule \u0219i pu\u021bine, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 erau absolut mizerabile, purtau draperii murdare, a\u0219a c\u0103 lumina care ajungea \u00een\u0103untru era aproape zero. Camera fetelor avea un pat imens, cu o saltea ce f\u0103cea valuri, un dulap din lemn masiv care se cl\u0103tina groaznic atunci c\u00e2nd Melinda a deschis u\u0219ile s\u0103 \u00ee\u0219i ia haine din el, \u0219i o mas\u0103 mare pe care, al\u0103turi de un televizor care vedea cu pureci, am v\u0103zut vreo dou\u0103 farfurii cu resturi de m\u00e2ncare \u0219i firimituri de p\u00e2ine.<\/p>\n\n\n\n Melinda era cea mai mic\u0103 dintre fra\u021bi, cu un an sau doi mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t mine, dac\u0103 bine \u021bin minte. Frate-su ie\u0219ise \u00eenaintea ei, iar cealalt\u0103 sor\u0103 era cea mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dintre to\u021bi. Maic\u0103-sa era o femeie b\u0103tucit\u0103 de munc\u0103 \u0219i s\u0103r\u0103cie, mult\u0103 vreme am crezut c\u0103 era bunica lor, p\u0103rea c\u0103-i f\u0103cuse pe to\u021bi dup\u0103 cincizeci de ani. Erau genul de oameni care nu avuseser\u0103 niciodat\u0103 nimic bun, durabil sau frumos, \u0219i nici nu p\u0103rea c\u0103 vor avea vreodat\u0103. Dar nu sim\u021beai asta pe umerii lor. B\u0103iatul era t\u0103cut \u0219i harnic, de mic trimis la munc\u0103, s\u0103 ciupeasc\u0103 ce putea, s\u0103 c\u00e2rpeasc\u0103 ce putea, rareori \u00eel vedeai la joac\u0103, mai venea s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara la fotbal \u0219i duminica la balt\u0103, la o baie, \u0219i niciodat\u0103 nu l-am v\u0103zut r\u00e2z\u00e2nd. Sora cea mare, am uitat cum o cheam\u0103, era deja major\u0103 c\u00e2nd noi \u00eenc\u0103 n-aveam buletine, a\u0219a c\u0103 o ardea prin alt\u0103 lig\u0103, nu-\u0219i b\u0103tea capul cu pu\u021boi ca noi. St\u0103team vinerea \u0219i s\u00e2mb\u0103t\u0103 seara pe banc\u0103 \u00een fa\u021ba \u0219colii sau a dispensarului \u0219i o vedeam cum trecea pe trotuarul opus, boc\u0103nind trotuarul cu tocurile pantofilor de lac, tr\u0103g\u00e2nd \u00een jos de o fust\u0103 mini care nu reu\u0219ea s\u0103-i acopere prea bine chilo\u021bii. C\u00e2nd ajungea \u00een fa\u021ba bisericii se oprea \u0219i fuma vreo dou\u0103 \u021big\u0103ri p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd venea ma\u0219ina \u2013 un BMW ciuruit de ab\u021bibilduri t\u00e2mpe\u0219ti \u2013 \u0219i o lua. Mergeau la discotec\u0103 \u00eentr-unul dintre satele vecine, unde \u00eent\u00e2lnirile de gen erau mai vaste, mai organizate, mai zgomotoase. De fapt, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u021bi primeai buletinul erai condamnat s\u0103 nu po\u021bi ie\u0219i din sat. \u00cen celelalte discoteci, cele de oameni mari, nu te primeau dac\u0103 nu te cuno\u0219teau sau nu aveai act de identitate. Pruncimea st\u0103tea acas\u0103, sau lipit\u0103 de partea exterioar\u0103 a gardului, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 prind\u0103 c\u00e2te o fr\u00e2ntur\u0103 din ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een interior, \u0219i de cele mai multe ori trebuia s\u0103 ne mul\u021bumim cu pove\u0219tile nerealiste pe care ni le spuneau cei mai mari a doua zi. Despre ce \u0219i c\u00e2t au b\u0103ut, c\u00e2\u021bi bani au spart, ce muzic\u0103 a bubuit, ce au futut. \u0218tiam c\u0103 erau vr\u0103jeli, m\u0103 rog, nu \u0219tiam, nu puteam \u0219ti, dar b\u0103nuiam \u00een sufletul nostru c\u0103 paradisul nu putea fi chiar at\u00e2t de aproape \u0219i noi s\u0103 nu-l putem atinge, ar fi fost crud \u0219i necinstit, dar t\u0103ceam \u0219i le savuram, uneori cu gurile c\u0103scate, \u0219i cred c\u0103 ideea de a spune minciuni \u00een halul \u0103la, de a p\u0103rea zei \u00een fa\u021ba unor pu\u021boi ne\u0219tiutori, ne f\u0103cea s\u0103 absorbim toate tehnicile \u0219i chichi\u021bele narative folosite de cei mari pentru a crea starea aceea de tensiune \u0219i expectativ\u0103 ca bure\u021bii usca\u021bi de sete. C\u00e2ndva o s\u0103 ajungem \u0219i noi s\u0103 spunem pove\u0219tile astea \u00eentr-o dup\u0103-mas\u0103 de mahmureal\u0103, cer\u00e2nd \u00een eter c\u00e2te o sticl\u0103 de cola ca s\u0103 ne mai r\u0103corim, s\u0103 ne mai revenim, \u0219i cineva avea s\u0103 aduc\u0103 sticla aia de cola f\u0103r\u0103 s\u0103 ne cear\u0103 bani, c\u0103 \u0103sta era pre\u021bul pove\u0219tilor. O s\u0103 povestim cum melodia perfect\u0103 a \u00eenceput \u0219i atunci, chiar atunci, am v\u0103zut lumina \u021b\u00e2\u0219nind din globul disco exact pe fa\u021ba \u0219i pe pieptul tipei perfecte, o s\u0103 povestim cum ne-am dus la ea \u0219i am \u0219tiut exact<\/em> ce s\u0103 spunem, iar ea a acceptat b\u0103utura \u0219i dansul, iar acolo, pe ring, \u00eentr-un spa\u021biu personal nerezonabil de generos, de parc\u0103 toat\u0103 lumea s-a dat u\u0219or la o parte pentru momentul acela cinematografic, acolo, pe ring, am s\u0103rutat-o pe tipa perfect\u0103, avea buzele moi \u0219i dulci, ochii u\u0219or \u00eenchi\u0219i \u0219i obrazul neted, \u0219i apoi ne-a luat de m\u00e2n\u0103 \u0219i am ie\u0219it afar\u0103, \u00een aerul r\u0103coros al nop\u021bii trecute de miez, \u0219i ne-am \u00eendep\u0103rtat \u00een t\u0103cere, \u0219tiam exact ce urma, dar nimeni n-a dat \u00eenapoi.<\/p>\n\n\n\n Popa \u0219i-a terminat discursul \u0219i \u00eencepe slujba.<\/p>\n\n\n\n Bla bla bla… \u0219i, oh fuck!<\/em>, n-are cum s\u0103 fie el, dar… m\u0103 aplec u\u0219or peste marginea balustradei \u0219i chiar atunci \u00ee\u0219i \u00eentoarce fa\u021ba din profil \u0219i, da, el e. Zoli. Am uitat complet de el, de\u0219i era evident c\u0103 va fi \u0219i el prezent, n-avea cum s\u0103 nu fie, c\u0103 doar ai lui formeaz\u0103 20% din num\u0103rul invita\u021bilor. Fratele mai mic al Anc\u0103i, cumnatul lui Cristi, Zoli e un tip gras \u0219i mereu transpirat, cu un impediment de vorbire pe care nu \u0219tiu cum s\u0103-l descriu. Nu st\u00e2lce\u0219te cuvintele, dar pare c\u0103 pune cumva accentele gre\u0219it pe silabe. Nu \u0219tiu cum \u00eei zice chestiei \u0103steia, dar nu asta e problema lui cea mai mare. Zoli e genul de om care nu cite\u0219te prea bine semnalele sociale \u0219i crede c\u0103 fiecare \u00eentrebare, oric\u00e2t de banal\u0103 \u0219i pasager\u0103, are musai nevoie de un r\u0103spuns c\u00e2t se poate de elaborat, s\u0103 fie interlocutorul curios l\u0103murit pe via\u021b\u0103, at\u00e2ta c\u00e2t \u00eei mai r\u0103m\u00e2ne dup\u0103 ce termin\u0103 Zoli de vorbit.<\/p>\n\n\n\n Nu m-a v\u0103zut, dar o s\u0103 d\u0103m unul peste altul mai t\u00e2rziu. E inevitabil.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Sincer, n-aveam absolut niciun chef s\u0103 merg la nunt\u0103. Afar\u0103 erau un milion de grade pentru a \u0219asea zi la r\u00e2nd, cu o sear\u0103 \u00eenainte m\u0103 certasem cu so\u021bia din cauza unor bani prost gestiona\u021bi \u0219i trebuia s\u0103 ne mai \u0219i c\u0103r\u0103m p\u00e2n\u0103 \u00een alt jude\u021b. Dar solicitarea venise de la cea mai \u00eenalt\u0103 autoritate posibil\u0103 \u2013 bunic\u0103-mea, a\u0219a c\u0103 n-am prea avut de ales. Tot clanul era invitat, a\u0219a c\u0103 ne-am adunat, cu c\u0103\u021bel, cu purcel, cu puradel, \u00een fa\u021ba cl\u0103dirii bisericii vechi din satul \u00een care am petrecut cei mai mul\u021bi ani ai copil\u0103riei. Rectificare: nu era o<\/p>\n","protected":false},"author":182,"featured_media":1864,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1377,29],"tags":[1378,359,1352,98],"coauthors":[1299],"class_list":["post-5889","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office","category-fictiune","tag-box-office","tag-cosmin-leucuta","tag-nr-7-8-2022","tag-proza-scurta"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/04\/Cosmin-Leucut\u0326a.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5889","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/182"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5889"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5889\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5891,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5889\/revisions\/5891"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/1864"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5889"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5889"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5889"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5889"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}