<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
1.<\/p>\n\n\n\n
Memoria e at\u00e2t de \u00een\u0219el\u0103toare, spunea bunica Aurora. Uite aici. \u0218i ar\u0103ta cu degetul ei noduros plasa de sfoar\u0103 at\u00e2rnat\u0103 de c\u00e2rligul din tind\u0103. Noduri \u0219i leg\u0103turi. G\u0103uri. La fel \u0219i memoria. Noduri, leg\u0103turi \u0219i g\u0103uri prin care multe amintiri se pierd. Unele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri r\u0103m\u00e2n \u00een amintire \u0219i se solidific\u0103. Altele se scurg ca nisipul prin g\u0103urile plasei \u0219i las\u0103 doar o idee vag\u0103, un gol, ceva ce va fi umplut de imagina\u021bie p\u00e2n\u0103 se solidific\u0103 \u00eentr-o \u00eent\u00e2mplare nou\u0103, care va r\u0103m\u00e2ne \u0219i ea \u00een plas\u0103. \u0218i trece timpul \u0219i nici nu mai \u0219tii care \u00eent\u00e2mplare este real\u0103 \u0219i care nu. Totul pare viu \u0219i real acolo \u00een plas\u0103. \u0218i vin cei din genera\u021biile urm\u0103toare, care nu mai \u0219tiu ce a fost cu adev\u0103rat, atunci cu ani \u00een urm\u0103, sau ce a venit mai t\u00e2rziu, din amintiri \u0219i dorin\u021be. Din imagina\u021bie. Pentru ei, \u00eent\u00e2mpl\u0103rile astea vechi sunt deja acoperite de negura trecutului, care le-a dat o aur\u0103 de bl\u00e2nde\u021be \u0219i pace, de pove\u0219ti care fac parte din tine f\u0103r\u0103 s\u0103 le mai sim\u021bi povara.<\/p>\n\n\n\n
***<\/p>\n\n\n\n
\u00cen istoria familiei noastre se spune c\u0103 totul a \u00eenceput cu o ezitare.<\/p>\n\n\n\n
Un r\u00e2u.<\/p>\n\n\n\n
O potec\u0103 \u0219erpuitoare \u00eentre r\u00e2u \u0219i p\u0103durice.<\/p>\n\n\n\n
O fat\u0103 care trece gr\u0103bit\u0103 pe potec\u0103. (De unde venea oare? Nimeni n-a pus \u00eentrebarea asta.)<\/p>\n\n\n\n
Clipocitul u\u0219or al apei pe pietre. Zumzet de albine. Trilul unui cintezoi cu pene ro\u0219cate.<\/p>\n\n\n\n
Fata ajunge \u00eentr-un loc \u00een care poteca se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 pu\u021bin de r\u00e2u, \u00eenconjur\u00e2nd un ochi de ap\u0103 st\u0103tut\u0103. Apa neagr\u0103, pe care toat\u0103 lumea o ocole\u0219te. To\u021bi se tem s\u0103 treac\u0103 pe acolo, pe l\u00e2ng\u0103 apa neagr\u0103 \u00een care nu te po\u021bi oglindi. Oric\u00e2t de luminos ar fi cerul, oric\u00e2t de sus ar fi soarele, c\u00e2nd te ui\u021bi la ap\u0103 nu vezi dec\u00e2t un negru ad\u00e2nc. Se spune c\u0103 acolo ajung \u00eeneca\u021bii. Dar niciodat\u0103 nu au v\u0103zut vreunul, apa \u00eei \u00eenghite f\u0103r\u0103 urm\u0103 \u0219i devine la fel de \u00eentunecat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Fata gr\u0103be\u0219te \u0219i mai mult pasul, f\u0103r\u0103 s\u0103 se uite spre apa neagr\u0103. Poteca o ocole\u0219te pe departe, fiindc\u0103 poteca e f\u0103cut\u0103 de pa\u0219ii oamenilor, iar ei din vechime s-au ferit de locul \u0103sta.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i deodat\u0103 aude un pl\u00e2nset de copil. Un sc\u00e2ncet de bebelu\u0219. Fata se gr\u0103be\u0219te s\u0103 ajung\u0103 acas\u0103. Dar bebelu\u0219ul pl\u00e2nge din ce \u00een ce mai tare de undeva de l\u00e2ng\u0103 ochiul de ap\u0103. Oare ce caut\u0103 acolo?<\/p>\n\n\n\n
Fata ezit\u0103. Nu s-a apropiat niciodat\u0103 de apa neagr\u0103 \u0219i \u00eei e fric\u0103. \u0218i e t\u00e2rziu. Nu are ceas, \u00eens\u0103 \u0219tie asta dup\u0103 discul portocaliu al soarelui \u00eenghi\u021bit pe jum\u0103tate de s\u0103lciile \u0219i r\u0103chitele de pe malul cel\u0103lalt al r\u00e2ului.<\/p>\n\n\n\n
Trebuie s\u0103 ajung\u0103 acas\u0103 \u00eenainte s\u0103 se \u00eentunece.<\/p>\n\n\n\n
Are \u0219aisprezece ani \u0219i nu mai crede de mult \u00een pove\u0219ti cu p\u0103duri \u00eentunecate \u0219i balauri. De\u0219i cu apa neagr\u0103 oricine i-ar spune c\u0103 nu e de glumit. \u0218i \u00een plus, acum lumea e r\u0103v\u0103\u0219it\u0103 de r\u0103zboiul care tocmai s-a \u00eencheiat. Tot felul de oameni umbl\u0103 pe drumuri. Nu e bine s\u0103 r\u0103m\u00e2i noaptea pe poteci.<\/p>\n\n\n\n
Bebelu\u0219ul sc\u00e2nce\u0219te iar \u0219i atunci fata se apropie de ap\u0103. \u00cel vede imediat cum se mi\u0219c\u0103 \u00eentr-un ghemotoc de c\u00e2rpe l\u0103sat l\u00e2ng\u0103 o piatr\u0103. Se uit\u0103 \u00een jur, \u00eei caut\u0103 din ochi mama. Dar nu e nimeni.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Hei! strig\u0103. E cineva aici?<\/p>\n\n\n\n
Niciun r\u0103spuns.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Hei! mai strig\u0103 o dat\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Lini\u0219te. Doar susurul r\u00e2ului \u0219i \u021b\u00e2r\u00e2itul greierilor.<\/p>\n\n\n\n
Se apleac\u0103 \u0219i atinge bebelu\u0219ul pe obraz. Nu \u0219tie ce s\u0103 fac\u0103. E var\u0103, dar nop\u021bile sunt r\u0103coroase \u0219i bebelu\u0219ul nu poate r\u0103m\u00e2ne acolo.<\/p>\n\n\n\n
Oare e singur? Poate p\u0103rin\u021bii lui s-au \u00eendep\u0103rtat pu\u021bin \u0219i se \u00eentorc.<\/p>\n\n\n\n
Fata se ridic\u0103 \u0219i face c\u00e2\u021biva pa\u0219i. Se uit\u0103 \u00een jur. E pustiu. Mai strig\u0103 o dat\u0103, dar nu r\u0103spunde nimeni. Discul portocaliu al soarelui a disp\u0103rut aproape de tot \u00een spatele copacilor de pe malul cel\u0103lalt al r\u00e2ului. \u00cen cur\u00e2nd va fi \u00eentuneric. Se apleac\u0103 \u0219i se uit\u0103 iar la bebelu\u0219. \u00cel ia \u00een bra\u021be. E mai u\u0219or dec\u00e2t \u0219i-a \u00eenchipuit. \u00cel leag\u0103n\u0103 pu\u021bin \u0219i bebelu\u0219ul \u00ee\u0219i \u00eencre\u021be\u0219te n\u0103sucul \u00eentr-un fel de z\u00e2mbet. Dar nu z\u00e2mbe\u0219te, ci str\u0103nut\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Poate i-a fost frig. L\u00e2ng\u0103 ap\u0103 e mereu mai r\u0103coare.<\/p>\n\n\n\n
Se uit\u0103 iar \u00een jur.<\/p>\n\n\n\n
Nimeni.<\/p>\n\n\n\n
Femeile din familia noastr\u0103 nu seam\u0103n\u0103 deloc \u00eentre ele. (…) Membrii unei familii au de obicei un aer comun, o similitudine care iese la iveal\u0103 chiar \u00een lipsa unei asem\u0103n\u0103ri fizice evidente. Un mod de a ridica din umeri, o privire mijit\u0103, o arcuire de spr\u00e2ncean\u0103. Dar la noi nu e a\u0219a.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n
Poate ar trebui s\u0103-l ia acas\u0103. Sora ei mai mare va \u0219ti cu siguran\u021b\u0103 ce s\u0103 fac\u0103 cu el. Va \u0219ti unde s\u0103 \u00eentrebe. S\u0103-i g\u0103seasc\u0103 p\u0103rin\u021bii. Dac\u0103 nu l-or fi abandonat aici. Chiar a\u0219a, e locul cel mai ocolit de lume. Dac\u0103 bebelu\u0219ul n-ar fi pl\u00e2ns, nici ea nu l-ar fi g\u0103sit.<\/p>\n\n\n\n
\u00cel leag\u0103n\u0103 \u0219i bebelu\u0219ul \u00eenchide ochii.<\/p>\n\n\n\n
Fata o ia u\u0219or pe c\u0103rare, uit\u00e2ndu-se mereu \u00een spate. Poate apare mama bebelu\u0219ului. Dar nu apare nimeni. Merge din ce \u00een ce mai repede, s\u0103 n-o apuce noaptea pe poteca de pe malul r\u00e2ului. S\u0103 nu-i apuce. \u021aine bebelu\u0219ul str\u00e2ns \u00een bra\u021be. Abia acum se g\u00e2nde\u0219te \u2013 ce-o fi: b\u0103iat sau fat\u0103? Cum l-o chema? C\u00e2te luni are? Sau zile.<\/p>\n\n\n\n
Sora ei o s\u0103 \u0219tie ce s\u0103 fac\u0103. De\u0219i nici ea nu are copii. E m\u0103ritat\u0103 de opt ani, dinainte de r\u0103zboi. Are treizeci \u0219i doi de ani \u0219i de cinci ani duce singur\u0103 gospod\u0103ria. So\u021bul ei nu s-a \u00eentors de pe front, nu mai \u0219tie nimic de el. Au stat singure \u00een toat\u0103 perioada asta. P\u0103rin\u021bii lor au murit \u00eenainte de r\u0103zboi. Fra\u021bii au plecat pe front. Unul a murit pe frontul de est, cel\u0103lalt s-a \u00eentors r\u0103nit. St\u0103 \u00eentr-un sat de dincolo de mun\u021bi \u0219i acolo s-au refugiat \u0219i ele \u00een timpul bombardamentelor, fiindc\u0103 satul lor e prea aproape de rafin\u0103rie \u0219i era mereu bombardat. Dar so\u021bia lui nu se \u00een\u021belege cu sora fetei, a\u0219a c\u0103 s-au \u00eentors acas\u0103 c\u00e2t de repede au putut. Casa lor a sc\u0103pat, dar satul pare acum altul. Podul peste r\u00e2u \u0219i peste calea ferat\u0103 este d\u0103r\u00e2mat, multe case au pere\u021bii cr\u0103pa\u021bi. Vecinii de peste drum au murit, fiindc\u0103 i-a prins bombardamentul \u00een partea de jos a satului.<\/p>\n\n\n\n
O lume crud\u0103 \u0219i rea, \u00een care nu mai vrei s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti. Poate de asta au l\u0103sat bebelu\u0219ul pe malul apei.<\/p>\n\n\n\n
Fata ajunge la o bifurca\u021bie \u0219i p\u0103r\u0103se\u0219te poteca de l\u00e2ng\u0103 r\u00e2u. Las\u0103 \u00een urm\u0103 o v\u00e2lcea cu tufi\u0219uri de porumbari \u0219i m\u0103ce\u0219i. Un m\u0103t\u0103sar mo\u021bat o urm\u0103re\u0219te \u021bop\u0103ind din creang\u0103 \u00een creang\u0103, dar fata n-are ochi pentru el. Mai e doar pu\u021bin p\u00e2n\u0103 \u00een sat. Merge repede ca s\u0103 n-o apuce noaptea pe drum. Nu \u0219tii cine poate s\u0103-\u021bi a\u021bin\u0103 calea.<\/p>\n\n\n\n
Sunt vremuri grele. Abia au sc\u0103pat de solda\u021bii ru\u0219i care aveau cartierul general \u00een conacul de l\u00e2ng\u0103 p\u0103dure. Nicio fat\u0103 nu se apropia. De\u0219i nu prea conta asta. Ajungea s\u0103 fii \u00een locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Toate r\u0103m\u00e2neau grele p\u00e2n\u0103 la urm\u0103. Familia le alunga de multe ori. O fat\u0103 din vecini fusese omor\u00e2t\u0103 \u00een b\u0103taie de taic\u0103-s\u0103u c\u00e2nd se descoperise c\u0103 r\u0103m\u0103sese grea. Altele au fugit de acas\u0103 \u0219i nu li s-a mai dat de urm\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Poate bebelu\u0219ul e de la una dintre ele. L\u0103sat s\u0103-l g\u0103seasc\u0103 cineva. Abandonat. Da, poate.<\/p>\n\n\n\n
Fata ajunge la marginea satului c\u00e2nd e deja \u00eentuneric. Mai bine, a\u0219a n-o s-o vad\u0103 nimeni. \u0218i-ar \u00eenchipui c\u0103 e al ei. Abia acum se g\u00e2nde\u0219te la asta. La ce-o s\u0103 zic\u0103 lumea. Poate n-o s-o cread\u0103 nimeni \u0219i o s\u0103 spun\u0103 c\u0103 e al ei. Pe ea nu are cine s-o omoare sau s-o alunge. Sora ei n-ar face asta. Dar niciun b\u0103iat nu s-ar mai uita la ea. Ar r\u0103m\u00e2ne fat\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 sau ar trebui s\u0103 se m\u0103rite cu vreun mo\u0219 \u0219tirb \u0219i s\u0103rac, care oricum ar snopi-o \u00een b\u0103taie.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i sora ei lua uneori b\u0103taie de la b\u0103rbatu-s\u0103u. Dar el era frumos \u0219i gospodar \u0219i se iubeau. Era altceva.<\/p>\n\n\n\n
Ce bine c\u0103 nu s-a \u00eent\u00e2lnit cu nimeni. Fata intr\u0103 \u00een curte \u0219i apoi \u00een buc\u0103t\u0103ria de var\u0103, unde sora ei a pus ni\u0219te cartofi la fiert. E s\u0103r\u0103cie mare dup\u0103 r\u0103zboi. Ru\u0219ii le-au luat toate g\u0103inile \u0219i ra\u021bele din b\u0103t\u0103tur\u0103. \u0218i porumbul din hambar. Au r\u0103mas cartofii, pe \u0103ia nu s-au obosit s\u0103-i scoat\u0103 din p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n\n\n\n
Fata are bebelu\u0219ul \u00een bra\u021be \u0219i sora ei se \u00eencrunt\u0103 \u0219i o \u00eentreab\u0103 din priviri. Abia apuc\u0103 s\u0103 zic\u0103 dou\u0103 cuvinte, c\u0103 sora ei izbucne\u0219te.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ai \u00eennebunit? M\u0103 omoar\u0103 b\u0103rbatu-meu. O s\u0103 cread\u0103 c\u0103-i al meu. M\u0103 omoar\u0103, zice iar \u0219i se a\u0219az\u0103 pe lavi\u021ba de l\u00e2ng\u0103 plit\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u00ce\u0219i \u0219terge m\u00e2inile pe \u0219or\u021b \u0219i nu mai spune nimic. Are m\u00e2ini mari \u0219i ro\u0219ii, cr\u0103pate de at\u00e2ta munc\u0103. Fata se uit\u0103 la m\u00e2inile ei, tot cam mari, dar f\u0103r\u0103 cr\u0103p\u0103turi. Sora ei o scute\u0219te de muncile grele. Las\u0103 c\u0103 o s\u0103 robote\u0219ti destul la casa ta, \u00eei zice. M\u0103car aici s-o duci bine.<\/p>\n\n\n\n
Dar acum se uit\u0103 una la alta f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie ce s\u0103 fac\u0103. Tac am\u00e2ndou\u0103. Sora ei se ridic\u0103 \u0219i ia bebelu\u0219ul \u00een bra\u021be. \u00cel leag\u0103n\u0103. Bebelu\u0219ul deschide ochii, \u00eentinde m\u00e2nu\u021ba spre ea \u0219i o apuc\u0103 de deget.<\/p>\n\n\n\n
E un moment ca o lume \u00eentreag\u0103. Ca \u0219i cum toate bucuriile lumii s-au adunat acolo. Cartofii fierb molcom pe plit\u0103. Un c\u00e2ine latr\u0103 \u00eentr-o curte \u00eendep\u0103rtat\u0103. De peste drum se aud voci ascu\u021bite de copii.<\/p>\n\n\n\n
Se a\u0219az\u0103 am\u00e2ndou\u0103 pe lavi\u021b\u0103 \u0219i leag\u0103n\u0103 pe r\u00e2nd bebelu\u0219ul.<\/p>\n\n\n\n
Sora ei \u00eel pune apoi pe mas\u0103 \u0219i \u00eel desfa\u0219\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E feti\u021b\u0103, zice \u0219i am\u00e2ndou\u0103 z\u00e2mbesc.<\/p>\n\n\n\n
O feti\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nu cred s\u0103 aib\u0103 mai mult de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, dou\u0103, zice sora fetei.<\/p>\n\n\n\n
Se uit\u0103 una la alta.<\/p>\n\n\n\n
Se g\u00e2ndesc de unde s\u0103 fac\u0103 rost de lapte.<\/p>\n\n\n\n
Se g\u00e2ndesc din ce s\u0103 coas\u0103 h\u0103inu\u021be.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Cred c\u0103 s-a n\u0103scut cam de s\u0103rb\u0103toarea Sfintei M\u0103rii, zice sora fetei. O s\u0103-i spunem Maria.<\/p>\n\n\n\n
***<\/p>\n\n\n\n
Maria este mama mea. Sora mai mare a fetei de pe potec\u0103 este bunica Aurora. Aurora Col\u021batu, n\u0103scut\u0103 Botea. Iar fata de pe potec\u0103 e m\u0103tu\u0219a Paula.<\/p>\n\n\n\n
Am auzit povestea asta de nenum\u0103rate ori, spus\u0103 cu mai multe sau mai pu\u021bine am\u0103nunte, \u00eens\u0103 niciodat\u0103 n-am \u0219tiut dac\u0103 s-o cred sau nu. Dac\u0103 nu cumva este nisip care s-a scurs din plas\u0103, adunat apoi, amestecat cu alte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri \u0219i a\u0219ezat \u00een form\u0103 de poveste.<\/p>\n\n\n\n
Bunicul Anton s-a \u00eentors de pe front la c\u00e2teva luni dup\u0103 ce micu\u021ba Maria a ap\u0103rut \u00een gospod\u0103rie. Lumea \u00een sat vorbea pe la col\u021buri, dar nimeni nu zicea nimic clar. Bunica Aurora era trupe\u0219\u0103 de felul ei \u0219i purta haine largi, sub care ar fi putut ascunde orice. Sora ei mai mic\u0103, Paula, era mai sub\u021bire. Dar \u00een timpul r\u0103zboiului multe femei \u0219i fete se \u00eembr\u0103cau cu haine l\u0103l\u00e2i, s\u0103 nu atrag\u0103 aten\u021bia \u0219i poftele asupra lor. A\u0219a c\u0103 nimeni nu putea spune cu siguran\u021b\u0103 dac\u0103 vreuna dintre ele r\u0103m\u0103sese grea \u0219i ascunsese asta. Au acceptat povestea lor \u0219i au acceptat copilul.<\/p>\n\n\n\n
Dar c\u00e2nd s-a \u00eentors bunicul Anton to\u021bi au vrut s\u0103 vad\u0103 ce zice el. Sim\u021beai curiozitatea asta \u00een fiecare cuv\u00e2nt \u0219i \u00een fiecare privire. Curiozitatea le \u00eenv\u0103luia familia ca un caier de fum cenu\u0219iu, s\u0103 le aduc\u0103 aminte c\u0103 niciodat\u0103 nu iese fum f\u0103r\u0103 foc.<\/p>\n\n\n\n
Bunicul a ascultat povestea f\u0103r\u0103 s\u0103 comenteze. Era o poveste plin\u0103 de am\u0103nunte deja, fiindc\u0103 bunica Aurora \u0219i sora ei \u0219i-o povesteau sear\u0103 de sear\u0103, cum terminau treaba \u00een gospod\u0103rie, de parc\u0103 se temeau s\u0103 nu o uite.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i n-a venit nimeni dup\u0103 ea? a \u00eentrebat el la final.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Nimeni, a r\u0103spuns bunica.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i la prim\u0103rie a\u021bi fost? La poli\u021bie?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 N-am fost, a zis bunica, dar a trecut nea Vasile pe aici \u0219i i-am spus totul. S-a interesat el pe urm\u0103, dar degeaba, n-a c\u0103utat-o nimeni.<\/p>\n\n\n\n
G\u00e2ndul la scena asta \u00eemi d\u0103 mereu o str\u00e2ngere de inim\u0103. O femeie \u00een toat\u0103 firea \u0219i o fat\u0103, am\u00e2ndou\u0103 speriate de ce-ar putea crede bunicul. De ce-ar putea hot\u0103r\u00ee s\u0103 fac\u0103. Cu bebelu\u0219ul. Cu ele. \u00cemi \u00eenchipui cum cele dou\u0103 femei f\u0103ceau front comun, cum se a\u0219ezaser\u0103 \u00een fa\u021ba cop\u0103i\u021bei \u00een care dormea micu\u021ba Maria, ca nu cumva bunicul s\u0103-\u0219i verse sup\u0103rarea asupra ei.<\/p>\n\n\n\n
Bunicul Anton le-a dat la o parte \u0219i s-a aplecat s-o vad\u0103. A luat-o \u00een bra\u021be \u0219i atunci micu\u021ba Maria, sculat\u0103 din somn, a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Bunica a luat-o repede \u0219i i-a zis:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite c-ai speriat-o!<\/p>\n\n\n\n
A leg\u0103nat-o pu\u021bin, p\u00e2n\u0103 a adormit, \u0219i a pus-o din nou \u00een cop\u0103i\u021b\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Bunicul Anton s-a a\u0219ezat pe lavi\u021b\u0103, obosit de drum \u0219i a zis doar at\u00e2t:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Deci a\u0219a, a\u021bi hot\u0103r\u00e2t singure ce s\u0103 face\u021bi?<\/p>\n\n\n\n
\u2014 P\u0103i ce-ai fi vrut, s\u0103 a\u0219tept\u0103m s\u0103 vii tu? i-a r\u0103spuns bunica \u0219i a dat din umeri.<\/p>\n\n\n\n
Cumva, \u00een acel moment, bunicul a \u00een\u021beles c\u0103 lucrurile se schimbaser\u0103. C\u0103 \u00een toat\u0103 perioada c\u00e2t el fusese pe front bunica \u021binuse gospod\u0103ria de una singur\u0103, c\u0103 acum era obi\u0219nuit\u0103 s\u0103 fac\u0103 ce \u0219tia ea mai bine \u0219i c\u0103 nu mai avea de g\u00e2nd s\u0103 \u00eei cear\u0103 voie pentru asta. Bunicul era obosit, foarte obosit, a\u0219a c\u0103 s-a dus \u00een camera lor \u0219i s-a culcat f\u0103r\u0103 s\u0103 mai zic\u0103 nimic.<\/p>\n\n\n\n
***<\/p>\n\n\n\n
Femeile din familia noastr\u0103 nu seam\u0103n\u0103 deloc \u00eentre ele. \u0218i nu sunt eu prima care a observat asta. Membrii unei familii au de obicei un aer comun, o similitudine care iese la iveal\u0103 chiar \u00een lipsa unei asem\u0103n\u0103ri fizice evidente. Un mod de a ridica din umeri, o privire mijit\u0103, o arcuire de spr\u00e2ncean\u0103. Dar la noi nu e a\u0219a. Dac\u0103 ai str\u00e2nge laolalt\u0103 toate femeile din familie (dac\u0103 ai putea, bine\u00een\u021beles, pentru c\u0103 unele au murit deja), ai vedea doar o adun\u0103tur\u0103 pestri\u021b\u0103. Ca \u0219i cum ai privi lumea care se scurge pe strad\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Poate asta se trage de la mama mea, care nu \u0219i-a aflat ob\u00e2r\u0219ia. Ea a rupt leg\u0103tura de familie, iar secretul na\u0219terii ei ne-a \u00eendep\u0103rtat una de alta, a f\u0103cut s\u0103 dispar\u0103 asem\u0103n\u0103rile cu genera\u021biile dinainte, dar \u0219i \u00eentre genera\u021biile ce urmau s\u0103 vin\u0103. De parc\u0103 singurul lucru comun pentru noi, cele care am urmat, a fost curiozitatea. O curiozitate care \u00eenghi\u021bea totul \u0219i dezlega totul. Pentru c\u0103 doream r\u0103spunsul la acel prim secret, la acea sear\u0103 de pe malul r\u00e2ului, de l\u00e2ng\u0103 apa neagr\u0103. Doream s\u0103 \u0219tim dac\u0103 a fost a\u0219a sau nu. Apoi s-au ad\u0103ugat alte \u0219i alte secrete, iar istoria familiei a devenit incert\u0103 \u0219i schimb\u0103toare, ca v\u0103zut\u0103 printr-un ochean care transform\u0103 lucrurile la fiecare privire.<\/p>\n\n\n\n
2.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103tu\u0219a Paula, sora bunicii, avea patruzeci \u0219i \u0219apte de ani \u0219i era traduc\u0103toare la Ministerul Agriculturii c\u00e2nd a \u00eenceput s\u0103 \u00eemi dea lec\u021bii de englez\u0103. Eram \u00een clasa a treia \u0219i mergeam la ea \u00eempreun\u0103 cu Doris, colega mea de banc\u0103 \u0219i cea mai bun\u0103 prieten\u0103. Nu f\u0103cea medita\u021bii cu nimeni altcineva \u0219i bine\u00een\u021beles c\u0103 nu ne lua bani. \u0218i \u00een plus, ne trata mereu cu savarine, cump\u0103rate special pentru noi de la cofet\u0103ria de l\u00e2ng\u0103 minister. Doris decretase c\u0103 nu exist\u0103 ceva mai bun ca savarinele alea, cu blat pufos \u0219i \u00eensiropat \u0219i cu fri\u0219c\u0103 b\u0103tut\u0103 chiar atunci din sm\u00e2nt\u00e2n\u0103 de \u021bar\u0103. Pentru ele merita s\u0103 facem lec\u021biile suplimentare pe care ni le d\u0103dea m\u0103tu\u0219a.<\/p>\n\n\n\n
\u00cemi pl\u0103cea s\u0103 merg cu Doris, fiindc\u0103 m\u0103tu\u0219a Paula m\u0103 cam intimida. \u00cemi p\u0103ruse mereu distant\u0103 \u0219i rece, at\u00e2t de diferit\u0103 de mama \u0219i de bunica. De\u0219i eram rude, ne vedeam rar, fiindc\u0103 mama se certase cu ea \u00een tinere\u021be, a\u0219a c\u0103 m-am mirat c\u00e2nd a apelat la ea pentru lec\u021biile mele de englez\u0103.<\/p>\n\n\n\n
E ciudat\u0103, zisese \u0219i Doris dup\u0103 prima zi. Mie m\u0103tu\u0219a Paula \u00eemi d\u0103dea impresia unei persoane care st\u0103 \u00een mijlocul unui vacuum. Parc\u0103 n-o \u00eenconjura nimic, parc\u0103 \u00eei lipsea zgomotul de fond. O senza\u021bie pe care nu puteam s-o explic. La ea acas\u0103 totul era aranjat milimetric: hainele \u00een dulapuri, nu vedeai nici m\u0103car un cordon uitat pe undeva, nicio h\u00e2rtiu\u021b\u0103 r\u0103t\u0103cit\u0103, niciun creion \u00een plus. C\u0103r\u021bile de poezie, preferatele ei, erau mereu a\u0219ezate \u00een bibliotec\u0103 \u00eentr-o ordine bine stabilit\u0103. \u0218tiam c\u0103 cite\u0219te mult, dar rar vedeam vreo carte pe m\u0103su\u021ba joas\u0103 pe care \u00ee\u0219i punea cea\u0219ca de cafea la amiaz\u0103. \u0218i cea\u0219ca disp\u0103rea repede, nu ca la noi unde mama o muta dup\u0103 ea prin cas\u0103 \u0219i apoi uita unde a pus-o.<\/p>\n\n\n\n
Apartamentul m\u0103tu\u0219ii Paula avea o r\u0103ceal\u0103 de muzeu. \u0218i nu erau doar lucrurile. Parc\u0103 \u0219i lini\u0219tea avea acolo un ton aparte, care estompa zgomotele blocului, iar larma de afar\u0103 se auzea \u0219i mai pu\u021bin. Asta era straniu, \u00eentr-o intersec\u021bie a\u0219a aglomerat\u0103 \u0219i zgomotoas\u0103 ca Pia\u021ba Piept\u0103nari \u0219i \u00een vremea aia \u00een care nu existau geamuri termopan. De la cele dou\u0103 cimitire care m\u0103rginesc pia\u021ba vine lini\u0219tea asta ciudat\u0103, m-am g\u00e2ndit. Dar nu avea sens, fusesem \u0219i la \u021bar\u0103 \u00een cimitirul de pe deal \u0219i nu era nici pe departe a\u0219a. Nu, n-avea leg\u0103tur\u0103 cu cimitirele.<\/p>\n\n\n\n
Apoi, \u00eentr-o sear\u0103 neobi\u0219nuit de rece de \u00eenceput de octombrie, mi-am dat seama c\u0103 nici mirosurile nu rezistau \u00een apartamentul m\u0103tu\u0219ii Paula. \u00cen perioada aia a anului nu era niciodat\u0103 pornit\u0103 c\u0103ldura \u0219i, ca s\u0103 mai \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 apartamentul, m\u0103tu\u0219a a pus la cuptor c\u00e2teva mere, pe care le-a scobit de cotor \u0219i le-a umplut cu nuci \u0219i scor\u021bi\u0219oar\u0103. Pe drumul de \u00eentoarcere am \u00eentrebat-o pe Doris dac\u0103 a sim\u021bit miros de mere coapte. M\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 poate am eu o idee fix\u0103 \u0219i-mi dispar sim\u021burile \u00een casa m\u0103tu\u0219ii Paula.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0102\u0103\u0103… nu. Acum \u00eemi dau seama c\u0103 n-am sim\u021bit. Nici c\u00e2nd le-am m\u00e2ncat. Ciudat, da. Probabil folose\u0219te ceva contra mirosurilor. Ce p\u0103cat totu\u0219i, merele coapte miros a\u0219a frumos…<\/p>\n\n\n\n
Dar eu eram convins\u0103 de altceva. Eram convins\u0103 c\u0103 \u00een apartamentul m\u0103tu\u0219ii Paula nici mirosurile \u0219i nici zgomotele nu rezist\u0103. C\u0103 totul dispare. Nu i-am zis lui Doris, dar mereu c\u00e2nd intram acolo aveam un sentiment nedefinit, o team\u0103 c\u0103 \u0219i noi am putea disp\u0103rea.<\/p>\n\n\n\n
\u0218i mai era tabloul. At\u00e2rnat pe perete \u00eentr-un col\u021b, nu la vedere cum pune toat\u0103 lumea tablourile. O reproducere, bine\u00een\u021beles c\u0103 nu era original, a unui autoportret al lui Chagall. Totul era ciudat \u00een tabloul \u0103sta. Cerul la dreapta, casele la st\u00e2nga, una peste alta, cu turla bisericii culcat\u0103. \u0218i \u00een centru, mai mare dec\u00e2t casele \u0219i biserica, un om \u00een costum maro.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Marc Chagall t\u00e2n\u0103r, ne-a zis m\u0103tu\u0219a Paula c\u00e2nd am \u00eentrebat-o, \u00eentr-o sear\u0103 \u00een care lumina ro\u0219iatic\u0103 a apusului c\u0103dea pe tablou \u0219i ne-a atras aten\u021bia asupra lui.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 E ur\u00e2t, am zis eu. Doris n-a zis nimic, din polite\u021be, dar mi-am dat seama c\u0103 nici ei nu-i place.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i de ce are capul dat \u00een dou\u0103? am \u00eentrebat eu, cu ochii la partea de sus a capului, toat\u0103 mov, care plutea spre casele din st\u00e2nga, \u00een timp ce jum\u0103tatea cealalt\u0103, cu gura \u0219i b\u0103rbia, era la locul ei, \u00een continuarea gulerului. Doar c\u0103 era bleu.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Un tablou nu trebuie s\u0103 copieze realitatea, ne-a r\u0103spuns m\u0103tu\u0219a Paula. E un altfel de limbaj, pe care-l descifrezi singur. Spune lucrurile altfel. Prin orientare, reprezentare, mod de abordare. Exist\u0103 un subtext, la fel ca \u00een literatur\u0103.<\/p>\n\n\n\n
S-a apropiat de tablou \u0219i a \u00eentins m\u00e2na. Gestul ei era fluid, o m\u00e2ng\u00e2iere neterminat\u0103, \u0219i s-a oprit la jum\u0103tate. S-a \u00eentors apoi spre noi.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u0218i mai e textura. Nu se vede aici, \u00een reproducerea asta, dar \u00eemi \u00eenchipui cum ar fi s\u0103 vedem originalul.<\/p>\n\n\n\n
R\u0103m\u0103sese vis\u0103toare. M-am uitat cu p\u0103rere de r\u0103u la ea, de\u0219i habar n-aveam ce e textura sau subtextul \u0219i nu \u00een\u021belesesem mai nimic din explica\u021bia ei. Se vedea \u00eens\u0103 c\u00e2t de mult \u00eei place. M-a mirat pu\u021bin emo\u021bia pe care i-o st\u00e2rnea un simplu obiect. Mai ales c\u0103 noi ne uitam cu team\u0103 la tabloul acela, singurul din cas\u0103, singurul parc\u0103 nelalocul lui \u00een spa\u021biul acela calm \u0219i rece.<\/p>\n\n\n\n
Un intrus care nelini\u0219tea.<\/p>\n\n\n\n
***<\/p>\n\n\n\n
Orele de englez\u0103 cu m\u0103tu\u0219a Paula, la care s-au ad\u0103ugat mai t\u00e2rziu \u0219i cele de francez\u0103, erau un prilej grozav pentru mine \u0219i Doris s\u0103 o spion\u0103m. M\u0103tu\u0219a era nem\u0103ritat\u0103 \u0219i mama zicea c\u0103 are pe \u201ecineva\u201d. Un tip sus-pus din armat\u0103, \u00eensurat \u0219i cu copii, care venea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe la ea. Mama str\u00e2mba din nas c\u00e2nd zicea asta, cu un aer de dispre\u021b \u00eeng\u0103duitor.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 N-o s\u0103 divor\u021beze niciodat\u0103 pentru ea, am auzit-o la un moment dat discut\u00e2nd cu tanti Vica, vecina de la doi, cu care-\u0219i bea mereu cafeaua \u0219i fuma \u00een buc\u0103t\u0103rie. \u0218i e cu el de peste dou\u0103zeci de ani. \u00ce\u021bi dai seama? Dou\u0103zeci de ani. \u00cel a\u0219teapt\u0103 de dou\u0103zeci de ani. Asta spune tot, ce mai! \u0218i c\u00e2nd te g\u00e2nde\u0219ti c\u0103 are \u0219i facultate…<\/p>\n\n\n\n
Tanti Vica a zis ceva ce n-am \u00een\u021beles \u0219i mama a continuat:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 O femeie at\u00e2t de \u0219tears\u0103. Demodat\u0103 \u0219i lipsit\u0103 de zv\u00e2c. \u00cemb\u0103tr\u00e2nit\u0103 prematur de at\u00e2ta a\u0219teptare.<\/p>\n\n\n\n
Am sim\u021bit o u\u0219oar\u0103 \u00een\u021bep\u0103tur\u0103 \u0219i m-am mirat: uite c\u0103 \u00eencepeam s\u0103 \u021bin la m\u0103tu\u0219a Paula. Poate de asta mi se p\u0103rea frumoas\u0103. \u00cens\u0103 frumuse\u021bea ei era discret\u0103, ca peisajul de fundal al unui tablou, pus \u00een umbr\u0103 de imaginile din prim-plan.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Seam\u0103n\u0103 pu\u021bin cu Claudia Cardinale, a zis tanti Vica.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ei, pe naiba, s-a b\u0103gat Nucu, tat\u0103l meu vitreg. Aia e femeie adev\u0103rat\u0103, nu ca Paula. Asta zici c\u0103 e femeia \u0219nur, f\u0103r\u0103 \u021b\u00e2\u021be, f\u0103r\u0103 cur.<\/p>\n\n\n\n
Mama \u0219i tanti Vica au \u00eenceput s\u0103 r\u00e2d\u0103.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Poate la buze \u0219i la ochi, a zis tanti Vica, de\u0219i p\u0103rea mai pu\u021bin convins\u0103 de data asta.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 No, nici vorb\u0103, a zis Nucu. E prea supt\u0103 la fa\u021b\u0103. \u0218i figura aia serioas\u0103, care niciodat\u0103 nu z\u00e2mbe\u0219te…<\/p>\n\n\n\n
Apoi a pus o m\u00e2n\u0103 pe um\u0103rul mamei \u0219i a zis:<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Uite aici femeie adev\u0103rat\u0103. Buze, ochi, p\u0103r. Piele. Pfff! Mai frumoas\u0103 ca Brigitte Bardot.<\/p>\n\n\n\n
\u0218tiam ce urmeaz\u0103 s\u0103 zic\u0103. Era lauda suprem\u0103, la care mama ro\u0219ea, apoi el o s\u0103ruta pe gur\u0103 lung-lung, at\u00e2t de lung \u00eenc\u00e2t ro\u0219ea \u0219i tanti Vica. Mie \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 uit, s\u0103 v\u0103d toate etapele s\u0103rutului.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 A\u0219a ar ar\u0103ta Brigitte Bardot dac\u0103 ar m\u00e2nca \u0219i ea cumsecade.<\/p>\n\n\n\n
A doua zi m-am dus la Doris \u0219i ne-am uitat \u00eempreun\u0103 \u00een teancul de reviste \u201eCinema\u201d pe care le colec\u021biona mama ei. Am c\u0103utat poze cu Claudia Cardinale.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Ce frumoas\u0103 e! a zis Doris c\u00e2nd am dat de o fotografie de-a ei din \u201eGhepardul\u201d.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 \u021ai se pare c\u0103 seam\u0103n\u0103 cu m\u0103tu\u0219a Paula? am \u00eentrebat-o.<\/p>\n\n\n\n
Mie nu mi se p\u0103rea.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 Eii, ce-\u021bi veni? M\u0103tu\u0219\u0103-ta e b\u0103tr\u00e2n\u0103. Are coafura aia demodat\u0103 \u0219i se \u00eembrac\u0103 de zici c\u0103 e de la c\u0103lug\u0103ri\u021be. \u00ce\u021bi dai seama… Nu i-am v\u0103zut niciodat\u0103 coatele. Nici pe c\u0103ldura cea mai mare.<\/p>\n\n\n\n
Nu m\u0103 g\u00e2ndisem la asta. Mie \u00eemi pl\u0103cea jacheta cu m\u00e2neci trei-sferturi pe care o purta m\u0103tu\u0219a vara. \u0218i bluzele cu decolteu rotund, la baza g\u00e2tului. Fustele care c\u0103deau \u00een falduri la jum\u0103tatea gambei. Mi se p\u0103rea c\u0103-i vin bine.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 O via\u021b\u0103 irosit\u0103, spunea bunica Aurora de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd venea vorba de m\u0103tu\u0219a Paula. \u0218i, cumva, cuvintele ei \u0219i mai ales sensul lor fuseser\u0103 preluate de to\u021bi din familie. Cuvintele astea m\u0103 \u00eentristau \u0219i m\u0103 f\u0103ceau s\u0103 v\u0103d \u00een m\u0103tu\u0219a Paula o figur\u0103 tragic\u0103, o victim\u0103 a sor\u021bii. Abia mai t\u00e2rziu am \u00eenceput s\u0103 deslu\u0219esc dincolo de ele o persoan\u0103 care-\u0219i acceptase solitudinea \u0219i care se \u00een\u021belegea bine cu ea.<\/p>\n\n\n\n
Cu timpul, apartamentul m\u0103tu\u0219ii Paula devenise unul obi\u0219nuit, \u00een care auzeam zgomotele din bloc \u0219i sim\u021beam mirosurile de pr\u0103jeal\u0103 de la vecini. Doar cu tabloul nu m\u0103 \u00eemp\u0103cam. \u201eAnywhere out of the World\u201d scria cu litere de m\u00e2n\u0103 \u00een partea de jos a cartonului care \u00eenconjura reproducerea. Dedesubt, cu litere \u0219i mai mici, era varianta \u00een francez\u0103: \u201eN’importe o\u00f9, hors du monde\u201d.<\/p>\n\n\n\n
M\u0103tu\u0219a Paula ne-a tradus \u00eentr-o sear\u0103. Oriunde \u00een afara lumii. De la un poem \u00een proz\u0103 al lui Baudelaire.<\/p>\n\n\n\n
\u2014 De fapt, mi-a zis Doris mai t\u00e2rziu, \u0219tiu de ce-i place tabloul. Pentru titlu. I se potrive\u0219te perfect. Mereu am avut impresia c\u0103 m\u0103tu\u0219a ta e dintr-alt\u0103 lume.<\/p>\n\n\n\n
Nu puteam s-o contrazic. \u0218i eu aveam impresia asta, dar nu m\u0103 pricepusem s-o pun \u00een cuvinte. \u00cemi pl\u0103cea \u00eens\u0103 titlul tabloului. De c\u00e2nd ni-l spusese m\u0103tu\u0219a, parc\u0103 \u00eel priveam altfel. \u0218i \u00eemi pl\u0103cea mai ales cuv\u00e2ntul \u201eanywhere\u201d. \u00cemi d\u0103dea o senza\u021bie de spa\u021biu \u0219i \u00eentindere, de posibilit\u0103\u021bi nem\u0103rginite, pe care cuv\u00e2ntul rom\u00e2nesc \u201eoriunde\u201d nu mi-l d\u0103dea. Am fost dezam\u0103git\u0103 mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd am aflat c\u0103 un simplu \u201eno\u201d pus \u00een locul lui \u201eany\u201d transform\u0103 cuv\u00e2ntul meu favorit \u00een \u201enic\u0103ieri\u201d.<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n\n\n\n
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
1. Memoria e at\u00e2t de \u00een\u0219el\u0103toare, spunea bunica Aurora. Uite aici. \u0218i ar\u0103ta cu degetul ei noduros plasa de sfoar\u0103 at\u00e2rnat\u0103 de c\u00e2rligul din tind\u0103. Noduri \u0219i leg\u0103turi. G\u0103uri. La fel \u0219i memoria. Noduri, leg\u0103turi \u0219i g\u0103uri prin care multe amintiri se pierd. Unele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri r\u0103m\u00e2n \u00een amintire \u0219i se solidific\u0103. Altele se scurg ca nisipul prin g\u0103urile plasei \u0219i las\u0103 doar o idee vag\u0103, un gol, ceva ce va fi umplut de imagina\u021bie p\u00e2n\u0103 se solidific\u0103 \u00eentr-o \u00eent\u00e2mplare nou\u0103, care va r\u0103m\u00e2ne \u0219i ea \u00een plas\u0103. \u0218i trece timpul \u0219i nici nu mai \u0219tii care \u00eent\u00e2mplare este real\u0103 \u0219i<\/p>\n","protected":false},"author":196,"featured_media":5874,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1377,29],"tags":[1373,1352,47],"coauthors":[1372],"class_list":["post-5871","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-box-office","category-fictiune","tag-anca-vieru","tag-nr-7-8-2022","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Anca_Vieru.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5871","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/196"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5871"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5871\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5875,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5871\/revisions\/5875"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5874"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5871"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5871"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5871"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5871"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}