{"id":5838,"date":"2022-10-19T14:14:27","date_gmt":"2022-10-19T11:14:27","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5838"},"modified":"2022-10-19T14:14:33","modified_gmt":"2022-10-19T11:14:33","slug":"gnoze-umaniste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5838","title":{"rendered":"Gnoze umaniste"},"content":{"rendered":"<div class=\"wp-block-image\">\n<figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Ioan-Coroama-592x1024.jpg\" alt=\"\" class=\"wp-image-5839\" width=\"444\" height=\"768\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Ioan-Coroama-592x1024.jpg 592w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Ioan-Coroama-173x300.jpg 173w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Ioan-Coroama-768x1329.jpg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Ioan-Coroama-888x1536.jpg 888w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Ioan-Coroama-480x831.jpg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Ioan-Coroama.jpg 924w\" sizes=\"auto, (max-width: 444px) 100vw, 444px\" \/><figcaption>Ioan Coroam\u0103, <em>Colectiva<\/em>, OMG Publishing, Alba Iulia, 2022<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n<p><\/p>\n\n\n\n<p><em>Colectiva<\/em> lui Ioan Coroam\u0103 e o bizarerie (post)umanist\u0103 inedit\u0103 mai greu de recuperat \u00een peisajul ultimelor apari\u021bii \u00een materie de poezie (nu mai zic de debuturi). Cu un discurs animat de tenta\u021bii pluraliste (ori, mai degrab\u0103, printr-o serie de discursuri pe care le tope\u0219te, pe r\u00e2nd, unul dup\u0103 altul, \u00een tot proiectul lui militant), Ioan Coroam\u0103 scrie o poezie cu un ecou umanitar &amp; de apel la transpunere simpatetic\u0103, \u00een care accentele empatice fac regula.<\/p>\n\n\n\n<p>A\u0219 zice c\u0103 e prima \u0219i, oricum, printre cele mai evidente note ale debutului \u0103sta felul \u00een care textele se lanseaz\u0103 brusc \u0219i f\u0103r\u0103 rezerve \u00eentr-un soi de mesianism prin care toate viziunile pe care le proiecteaz\u0103 au ceva din aerul unor gnoze studiate pe tema umanului. Imnul \u0103sta al solidarit\u0103\u021bii colective, motiv central al plachetei, structurat cu mare aten\u021bie, vibreaz\u0103 mai intens mai ales \u00een prima sec\u021biune a debutului, \u201ediferen\u021be\u201d, unde textele mizeaz\u0103 pe o tonalitate vag elegiac\u0103, jucat\u0103 cu suficient\u0103 luciditate \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu alunece nici \u00een patetic, nici \u00een exerci\u021bii ironice elaborate, calibrat\u0103, adic\u0103, perfect. Mesajul puternic integrator forjeaz\u0103 organic \u00een materia poemelor, e prelucrat cu naturale\u021be, altfel spus, f\u0103r\u0103 preten\u021bii moraliste sau trucuri constructiv-stilistice: \u201es\u0103-\u021bi faci fericire singur\u0103 mai \u00eent\u00e2i, pentru a face\/ fericire altora dup\u0103,\/ dar nimeni nu \u0219tie cum r\u0103m\u00e2ne cu acele fericiri\/ ale altora, sf\u00e2r\u0219ite\/ \u0219i bruiate de fericirile tale.\/ eu nu-mi pot face fericire singur mai \u00eent\u00e2i, eu m\u0103\/ fericesc prin ce dau\/ celuilalt, oferindu-m\u0103 spre salvarea sa ce-l scap\u0103\/ de tulbur\u0103ri \u0219i devian\u021be,\/ pe mine \u00eens\u0103 nu m\u0103 scap\u0103 nimeni de tulbur\u0103ri\/ \u0219i devian\u021be,\/ pentru c\u0103 nimeni nu se ofer\u0103 s\u0103 m\u0103 iubeasc\u0103 mai\/ \u00eent\u00e2i pe mine,\/ s\u0103 se ofere spre a m\u0103 salva, ca atunci c\u00e2nd un frate\/ simte c\u0103-i preg\u0103tit\/ s\u0103 moar\u0103 pentru sora sa.\u201d, <em>c\u00e2teva vr\u0103ji pentru tine<\/em>. Se vede aici, \u0219i-n alte texte de genul \u0103sta, miza prin excelen\u021b\u0103 umanist\u0103 a textelor <em>Colectivei<\/em>, aproape incredibil\u0103, pe alocuri, prin simplul ei pretext \u0219i prin felul \u00een care e profesat\u0103. Ba mai mult, \u00eentr-at\u00e2t de cronicizat\u0103 e \u201eboala\u201d comuniunii &amp; a identific\u0103rii la Ioan Coroam\u0103, \u00eenc\u00e2t se prelunge\u0219te \u0219i-n plan vegetal, \u00een c\u00e2teva episoade de comuniune edenic\u0103 a individului cu fauna (\u00een <em>Florile<\/em> se vede cel mai bine), din nou, f\u0103r\u0103 striden\u021be, sau impresia de reverie narcotizat\u0103, ci mai degrab\u0103 printr-o discret\u0103 cazuistic\u0103 eco, pe care poemele o consum\u0103 f\u0103r\u0103 ostenta\u021bie, firesc.<\/p>\n\n\n\n<blockquote class=\"wp-block-quote is-layout-flow wp-block-quote-is-layout-flow\"><p>Ioan Coroam\u0103 (&#8230;) \u00ee\u0219i lanseaz\u0103 viziunile construite pe opozi\u021bia natural\u2013artificial sub forma unor <em>feed<\/em>-uri muzicale care capteaz\u0103 cu o sensibilitate ascetic\u0103 o reverie cu ambi\u021bii integraliste.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n<p>Gradual, \u0219i mai ales odat\u0103 cu cea de-a doua sec\u021biune, direc\u021bia asta umanitar\u0103 e dublat\u0103 \u0219i de-o inevitabil\u0103 critic\u0103 social\u0103. Subversivitatea din poezia lui Ioan Coroam\u0103, dac\u0103 se poate vorbi de o politic\u0103 de genul, ia forma unei ode anticapitaliste, a medita\u021biei cerebrale pe seama \u0219i a refuzului conformit\u0103\u021bii. \u00cen general, textele de genul \u0103sta \u00ee\u0219i asum\u0103 \u0219i un soi de muzicalitate obscur\u0103, pluseaz\u0103 prin ritm, repeti\u021bii \u0219i imagini care se topesc una peste cealalt\u0103 \u00eenspre destina\u021bia lor final\u0103 \u2013 o perspectiv\u0103 de ansamblu care refuz\u0103 conformitatea \u0219i bifeaz\u0103 cu precizie punctele de arden\u021b\u0103 ale (dez)ordinii sociale. Ruptura \u0219i disconfortul cauzat de mi\u0219c\u0103rile proiectate pe retin\u0103 se citesc \u00een poemul <em>P\u0103m\u00e2nt<\/em> mai clar \u0219i curat ca nic\u0103ieri: \u201eAm fost n\u0103scut \u00een timpuri vestigiale,\/ Ani copil\u0103ri\u021bi prin de\u0219euri ale industriei,\/ \u0218i am v\u0103zut industria cum se schimb\u0103,\/ Carburile ei au invadat r\u00e2urile,\/ Animalele au fost injectate \u0219i apoi dezmembrate,\/ Animalele au fost testate\/ \u00een condi\u021bii de deten\u021bie solitar\u0103,\/ Crescute de cercet\u0103tori care le-au auzit\/ strig\u0103tele disperate.\/ Dar \u00een disperare nu te mai atinge bun\u0103tatea,\/ Bun\u0103starea nu-i cetatea omului de azi.\/\/ Acum, c\u00e2nd trec pe l\u00e2ng\u0103 Palas\/ Str\u0103jerii industriei m\u0103 \u00eenghit,\/ Centre comerciale, corpora\u021bii interminabile,\/ Brand-uri implantate peste tot \u00een materie,\/ \u0218i cum privesc \u00een infinit v\u0103d biomasa sclav\u0103,\/ Ochiul de lucr\u0103tor ce \u0219i-a pierdut ardoarea,\/ Spectacolul troneaz\u0103 peste mapamond,\/ Vacan\u021ba \u0219i publicitatea sunt \u021beluri\/ Ale omului autohton.\/\/ \u0218i nimeni nu mai strig\u0103 azi SOMATON\/ C\u00e2nd cei ce n-au putere de delimitare\/ delimiteaz\u0103 tot ce-i viu de tot ce-i mort,\/ \u0218i mintea-mi spune: ai grij\u0103 de corp,\/ Iar corpul spune: de minte s\u0103 ai grij\u0103 ca de mine,\/ C\u0103ci una suntem pe interior.\/ De corpul altuia avut-am grij\u0103 \u00een exterior,\/ \u0219i-n viitor organicul \u0219i anorganicul s\u0103 fie consulta\u021bi \u0219i respecta\u021bi,\/ Nu \u00eenvin\u0219i ai industriei, \u00eeneca\u021bi \u00een combustie,\/ \u0218i desprin\u0219i de ambient.\/\/ Nu mai exist\u0103 Occident \u0219i Orient,\/ Ci investitori \u0219i pie\u021be de desfacere,\/ Stau pe banc\u0103 \u00een fa\u021ba Palatului\/ s\u0103 meditez la relicva P\u0103m\u00e2ntului,\/ M\u0103re\u021bia sa a devenit peste noapte afacere.\u201d &nbsp;\u00cencet, \u00eencet, ceea ce \u00eencepea ca o pledoarie pentru empatie &amp; comun se transform\u0103 \u00een militan\u021b\u0103 st\u00e2ngist\u0103, dar una \u00een care mi\u0219carea confruntativ\u0103 e \u00eenlocuit\u0103 cu exerci\u021bii de deta\u0219are, operat\u0103, deci, cu o oarecare sofistic\u0103rie a limbajului, o coregrafie a versurilor construit\u0103 dup\u0103 polifonii deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u0219i f\u0103r\u0103 tenta\u021bii de radicalizare. Chiar dac\u0103 pe alocuri obscure, zonele astea de activitate ale poeziei din <em>Colectiva<\/em> construiesc suportul teoretic pe care se sprijin\u0103 macrameurile progresiste pe care le construie\u0219te poetul, completeaz\u0103 tot \u201epachetul\u201d \u0103sta.<\/p>\n\n\n\n<p>Altruist \u0219i deta\u0219at, dedat filosof\u0103rilor, dar cu un sim\u021b critic mereu <em>up &amp; running<\/em>, Ioan Coroam\u0103 pare mereu activat de-un spirit prins \u00eentr-o continu\u0103 mi\u0219care (s-a v\u0103zut deja c\u0103 ar fi vorba aici de o poezie fractalic\u0103), \u00ee\u0219i lanseaz\u0103 viziunile construite pe opozi\u021bia natural-artificial sub forma unor <em>feed<\/em>-uri muzicale care capteaz\u0103 cu o sensibilitate ascetic\u0103 o reverie cu ambi\u021bii integraliste. A\u0219 zice c\u0103, de altfel, \u00eentreg volumul, care undeva spre final merge \u0219i pe fine linii mistico-simbolice, e conceput \u00een jurul ideii de sintez\u0103, a\u0219a cum o traduce destul de explicit \u00een <em>Hybrid People (expo2)<\/em>: \u201eRespir prietenii mei + colectivele lor\/ Respir \u00een cod \u0219i \u00eencifrez serial lungimile\/ \u0219i l\u0103\u021bimile\/ Care m\u0103 cuprind.\/ Vine o und\u0103, un fascicul, o fereastr\u0103 deschis\u0103\/ pentru non\/ Eu sunt non\/ Eu sunt\/ Eu nu mai\/ Eu nu\/ Eu nu-mi mai\/ Sunt. Conectat la re\u021bele de modula\u021bie.\/ Blocat \u00een transla\u021bie, \u00een alte creiere care s-au\/ dezintegrat.\/ Nu vom mai \u0219ti de unde am plecat, de unde\/ vorbim\/ Sau cum s\u0103 vorbim din memoriile uitate ale\/ altora.\/ Creierul e o uitare care cere sinteze pentru continuarea sa.\/ Eu nu mai sunt\/ Staz\u0103\/ Sunt\/ Sintez\u0103.\u201d Mai mult aici, \u00een episoadele care \u00eencheie volumul, devine mai clar\u0103 inten\u021bia lui Ioan Coroam\u0103, filtrul lui totalizator prin care dualitatea corp\u2013minte (materie \/ spiritual) devine canalul principal de raportare la lume, una pe care o \u00een\u021belege sub forma unui morfism vizual, de structur\u0103, tonalitate, practic, recuperabil la toate nivelurile, cu \u021bint\u0103 pacifisto-ecologico-social\u0103.<\/p>\n\n\n\n<p><em>All in all<\/em>, <em>Colectiva<\/em> e un debut bine eclozat, f\u0103r\u0103 loc de st\u00e2ng\u0103cii sau ezit\u0103ri, sigur aproape p\u00e2n\u0103 la impersonal (dac\u0103 e ceva ce-i lipse\u0219te sunt, eventual, locurile de \u201edesc\u0103rcare\u201d interioar\u0103). Un tetris postuman jucat cu claritate, f\u0103r\u0103 nicio inten\u021bie de transfigurare (post)ironic\u0103 superioar\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Colectiva lui Ioan Coroam\u0103 e o bizarerie (post)umanist\u0103 inedit\u0103 mai greu de recuperat \u00een peisajul ultimelor apari\u021bii \u00een materie de poezie (nu mai zic de debuturi). Cu un discurs animat de tenta\u021bii pluraliste (ori, mai degrab\u0103, printr-o serie de discursuri pe care le tope\u0219te, pe r\u00e2nd, unul dup\u0103 altul, \u00een tot proiectul lui militant), Ioan Coroam\u0103 scrie o poezie cu un ecou umanitar &amp; de apel la transpunere simpatetic\u0103, \u00een care accentele empatice fac regula. A\u0219 zice c\u0103 e prima \u0219i, oricum, printre cele mai evidente note ale debutului \u0103sta felul \u00een care textele se lanseaz\u0103 brusc \u0219i f\u0103r\u0103 rezerve<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":5839,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[111,106,1369,1352],"coauthors":[1139],"class_list":["post-5838","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-andreea-pop","tag-cronica-literara","tag-ioan-coroama","tag-nr-7-8-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Ioan-Coroama.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5838","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5838"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5838\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5842,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5838\/revisions\/5842"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5839"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5838"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5838"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5838"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5838"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}