{"id":5778,"date":"2022-10-14T14:58:44","date_gmt":"2022-10-14T11:58:44","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5778"},"modified":"2022-10-14T14:58:52","modified_gmt":"2022-10-14T11:58:52","slug":"thymosul-si-un-exercitiu-de-imaginatie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5778","title":{"rendered":"Thymosul \u0219i-un exerci\u021biu de imagina\u021bie"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"
Francis Fukuyama, Identitate: nevoia de demnitate \u0219i politica resentimentului<\/em>, Humanitas, 2022 (231 pag). Traducere din englez\u0103 de Irina Manea<\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 ce-a creat o nemaipomenit\u0103 v\u00e2lv\u0103 \u00een urm\u0103 cu 30 de ani cu Sf\u00e2r\u0219itul istoriei \u0219i ultimul om<\/em>, carte tradus\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u0219te (1997), celelalte apari\u021bii editoriale semnate de Francis Fukuyama n-au mai atins cota de interes izbutit\u0103 ini\u021bial. Poate c\u0103 a contat \u0219i faptul c\u0103 analizele \u0219i mai ales prognozele privind mersul istoriei \u00een orizontul de \u00eenceput al mileniului al III-lea n-au \u00eemplinit mai deloc a\u0219tept\u0103rile. Zadarnic a \u00eencercat eseistul \u0219i politologul american s\u0103-\u0219i explice \u0219i s\u0103-\u0219i nuan\u021beze ipotezele. De altfel, un astfel de demers \u00eencearc\u0103 \u0219i \u00een debutul c\u0103r\u021bii de fa\u021b\u0103, Identitatea: nevoia de demnitate \u0219i politica resentimentului<\/em>, invoc\u00e2nd o eroare de amplasament conceptual \u00een receptare, respectiv sensurile date celor dou\u0103 no\u021biuni-cheie \u2013 istorie<\/em>, respectiv sf\u00e2r\u0219it<\/em>. \u0218i pentru c\u0103 lucrurile nu vor fi l\u0103murite vreodat\u0103, iar istoria continu\u0103 s\u0103 ne ia prin surprindere, ba chiar s\u0103 ne \u00eenfrico\u0219eze, s\u0103 vedem \u00een cele ce urmeaz\u0103 care sunt mizele noi ale unei c\u0103r\u021bi ap\u0103rute \u00een 2018, \u00een plin regim Trump, ba chiar asumat\u0103 fiind ca un exerci\u021biu intelectual \u0219i mai apoi editorial datorat tocmai acestei \u201etraume\u201d resim\u021bite de o bun\u0103 parte a establishment<\/em>-ului american, dup\u0103 alegerile din noiembrie 2016.<\/p>\n\n\n\n

Conceptul-pivot \u00een jurul c\u0103ruia Francis Fukuyama \u00ee\u0219i deseneaz\u0103 dantel\u0103ria speculativ\u0103 este cel de identitate<\/em>. Fire\u0219te c\u0103 nu este ales deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, c\u00e2t\u0103 vreme sunt destui cei ce acuz\u0103 nevoia de ie\u0219ire dintr-o paradigm\u0103 a istoriei veche de mai bine de 150 de ani, anume aceea a na\u021biunilor, \u00een favoarea unei reconstruc\u021bii geopolitice suficient de articulate \u00eenc\u00e2t s\u0103 asume fenomenul globaliz\u0103rii. Nu doar istorici precum Oliver Jens Schmitt, dar \u0219i numero\u0219i al\u021bi anali\u0219ti ai lumii postmoderne \u00eenclin\u0103 s\u0103 considere conceptul de na\u021biune drept unul obosit, contraproductiv \u0219i st\u00e2njenitor, oarecum anun\u021b\u00e2nd ie\u0219irea dintr-o paradigm\u0103 al c\u0103rei corset str\u00e2nge sever \u0219i chiar taie respira\u021bia. Dup\u0103 ce distinge \u00eentre identitatea personal\u0103 \u0219i cea comunitar\u0103 (prima este analizat\u0103 \u00eentr-un periplu ce trece prin trei puncte de cristalizare \u2013 Martin Luther, Jean-Jacques Rousseau \u0219i Revolu\u021bia Francez\u0103 \u2013 \u0219i se define\u0219te ca diferen\u021b\u0103 esen\u021bial\u0103 \u00eentre sinele interior sau ego, respectiv exterioritatea perceput\u0103 drept altceva), accentul cade pe cea din urm\u0103. \u00centrebarea cu privire la viabilitatea na\u021biunii, ca element definitoriu al umanit\u0103\u021bii globalizate, este pus\u0103 c\u00e2t se poate de limpede, autorul consider\u00e2nd c\u0103 abordarea \u201econform c\u0103reia ideea de stat este \u00eenvechit\u0103 \u0219i statele ar trebui \u00eenlocuite de organisme interna\u021bionale este defectuoas\u0103, deoarece nimeni nu a fost \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 propun\u0103 o metod\u0103 bun\u0103 pentru a consolida \u00een mod democratic astfel de organisme interna\u021bionale<\/em>\u201d (p. 160). Vedem tot mai \u00eengrijora\u021bi cum sistemul pan-european d\u0103 semne de sl\u0103biciune, f\u0103r\u0103 a reu\u0219i s\u0103 \u00eembine principiul na\u021bional cu unul comunitar \u0219i \u00eempotmolindu-se \u00eentr-un birocratism complet lipsit de viziune. \u00cen ce \u00eel prive\u0219te, Fukuyama indic\u0103 nu mai pu\u021bin de cinci func\u021bii \u00een baza c\u0103rora statul na\u021bional nu poate fi \u00eenlocuit cu altceva: asigurarea unei securit\u0103\u021bi fizice a cet\u0103\u021benilor, o guvernare echitabil\u0103, proiect dezirabil de dezvoltare economic\u0103, rat\u0103 ridicat\u0103 a \u00eencrederii \u0219i delegitimarea suspiciunii, siguran\u021b\u0103 social\u0103 \u0219i c\u00e2mp propice de ac\u021biune \u00een contul democra\u021biilor de tip liberal. Toate acestea consolideaz\u0103 solidaritatea, evit\u00e2nd crize provocate de triburile angajate \u00een uniuni \u0219i structuri federative fluide. Viziunea g\u00e2nditorului american poate p\u0103rea stranie, ba chiar conservatoare, sfid\u00e2nd mainstream<\/em>-ul tot mai vocal \u0219i dispus s\u0103 c\u00e2nte prohodul pe cadavrul celui acuzat ca fiind, \u00een veacul trecut, generator de masacre \u0219i orori la scar\u0103 planetar\u0103. Pe de alt\u0103 parte, este denun\u021bat resentimentul unor state iliberale (printre acestea, mai cu seam\u0103 Ungaria, Rusia, dar \u0219i China sau alte na\u021biuni asiatice ori africane), transform\u00e2nd identitatea exacerbat\u0103 \u00eentr-o p\u00e2rghie de amorsare a noului val de na\u021bionalism. Devian\u021ba spre extreme (dreapta sau st\u00e2nga) este diagnosticat\u0103 \u00een chiar s\u00e2nul societ\u0103\u021bii americane, fie c\u0103 este vorba despre adep\u021bii fanatici ai suprematismului albilor (comilitonii \u00eenfoca\u021bi ai lui Donald Trump), fie c\u0103 este vorba despre elitele universitare adepte ale corectitudinii politice. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 fie lucid \u0219i c\u00e2t mai neutral ideologic, Francis Fukuyama descrie un arhipelag al identit\u0103\u021bilor din ce \u00een ce mai fragmentate \u0219i fragmentare, risc\u00e2nd la un moment dat ca acestea s\u0103 sf\u00e2\u0219ie p\u00e2nza coeziunii sociale. Astfel, identitatea colectiv\u0103 se atomizeaz\u0103, practic, un colaps fiind tot mai probabil. Ideea de diferen\u021b\u0103 se impune \u00een defavoarea celei a unit\u0103\u021bii, pe fundalul unei emancip\u0103ri a identit\u0103\u021bii individuale, oarecum repulsiv\u0103, ba chiar ostil\u0103 oric\u0103rui proiect ce aduce aminte de masificare, de istoria gregariz\u0103rii sub valul uria\u0219 al tehnologismului \u0219i seculariz\u0103rii din instinct politic liberal, ini\u021biate \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XIX-lea. Da, p\u0103rem a fi la r\u0103sp\u00e2ntie, dar sf\u00e2r\u0219itul istoriei<\/em> fiind am\u00e2nat sine die<\/em>, mai e mult de trudit pentru a \u021bine pe linia de plutire o lume pe c\u00e2t de apucat\u0103, pe at\u00e2t de dornic\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 singur\u0103 felul. \u201eDe\u0219i ast\u0103zi ar fi gre\u0219it s\u0103 leg\u0103m identitatea de ras\u0103, etnie sau religie, este corect s\u0103 spunem c\u0103 identitatea na\u021bional\u0103 \u00eentr-o democra\u021bie func\u021bional\u0103 necesit\u0103 ceva mai mult dec\u00e2t acceptarea pasiv\u0103 a unui crez<\/em>\u201d (pag. 186), pluseaz\u0103 autorul vag nostalgic, dup\u0103 ce repertoriaz\u0103 crize ce ne-au surescitat \u00een ultimele trei decenii (valul refugia\u021bilor sirieni sau afgani, atacurile teroriste, atrocit\u0103\u021bile n\u0103scute din spiritul sangvinar de revan\u0219\u0103), incredul p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00een privin\u021ba solu\u021biilor izvor\u00e2te din \u00een\u021belepciunea reg\u0103sit\u0103 dup\u0103 lungi deambul\u0103ri bezmetice.<\/p>\n\n\n\n

Fukuyama indic\u0103 nu mai pu\u021bin de cinci func\u021bii \u00een baza c\u0103rora statul na\u021bional nu poate fi \u00eenlocuit cu altceva: asigurarea unei securit\u0103\u021bi fizice a cet\u0103\u021benilor, o guvernare echitabil\u0103, proiect dezirabil de dezvoltare economic\u0103, rat\u0103 ridicat\u0103 a \u00eencrederii \u0219i delegitimarea suspiciunii, siguran\u021b\u0103 social\u0103 \u0219i c\u00e2mp propice de ac\u021biune \u00een contul democra\u021biilor de tip liberal.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Conceptul de identitate are o arm\u0103tur\u0103 solid\u0103. Piatra lui unghiular\u0103 ar fi thymosul<\/em>, definit, printre altele, ca fiind un \u201easpect universal al personalit\u0103\u021bii umane care pretinde recunoa\u0219tere<\/em>\u201d \u0219i angajeaz\u0103 chestiunea sensibil\u0103 a demnit\u0103\u021bii. Apelul la thymos<\/em> pentru a edifica identitatea c\u00e2t mai riguros cu putin\u021b\u0103 nu este surprinz\u0103toare \u0219i nici original\u0103. Cam la fel a procedat, \u00een proiecte intelectuale diferite, Ren\u00e9 Girard (Violen\u021ba \u0219i sacrul<\/em>) \u0219i Peter Sloterdijk (M\u00e2nie \u0219i timp<\/em>). Cel din urm\u0103 vorbe\u0219te chiar de o lume thymotic\u0103<\/em>, angajat\u0103 \u00eentr-o competi\u021bie \u00een care eroii cu expresie thymotic\u0103 accentuat\u0103 apeleaz\u0103 la tr\u0103irile profunde ale unui eu dominat de m\u00e2nie, onoare, demnitate, sacrificiu de sine, a\u0219adar un mix de patimi prin care sinele ia consisten\u021ba unui personaj temerar, oarecum pe linia supraomului de care vorbe\u0219te Friedrich Nietzsche \u00een A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra<\/em>. Mult mai pu\u021bin dispus s\u0103 deschid\u0103 conceptul grecesc \u00eenspre ur\u0103 \u0219i r\u0103zbunare, Francis Fukuyama prefer\u0103 o variant\u0103 mai soft<\/em>. Insisten\u021ba sa este pe caracteristica demnit\u0103\u021bii. Aici se articuleaz\u0103 identitatea, \u00een perspectiva a ceea ce presupune recunoa\u0219terea<\/em>, adic\u0103 legitimarea mult dorit\u0103, ipostaza de r\u0103spuns plauzibil \u00een numele unui statut \u0219i al valorii ce-l armeaz\u0103. Numai c\u0103 avem de-a face cu o etajare a tipurilor de agregare prin care recunoa\u0219terea se realizeaz\u0103 la nivelul unui om ce are capacitatea de a discerne \u00eentre eul interior \u0219i cel exterior: \u201eisothymia este preten\u021bia de a fi respectat la fel de mult ca ceilal\u021bi oameni; \u00een timp ce <\/em>megalothymia este dorin\u021ba de a fi recunoscut ca superior<\/em>\u201d (p. 13). Dintr-o dat\u0103, chestiunea de orgoliu simplu se transform\u0103 \u00eentr-o dorin\u021b\u0103 presant\u0103, ba chiar ultimativ\u0103, de-a fi evaluat la superlativ, ca beneficiar al unor calit\u0103\u021bi exemplare, aproape supraumane, despre care face vorbire Ren\u00e9 Girard c\u00e2nd invoc\u0103 un alt concept din filosofia greac\u0103, cel al kudos<\/em>-ului: \u201eKudos-ul este \u00eentotdeauna posedat de cel care d\u0103 cea mai puternic\u0103 lovitur\u0103, de \u00eenving\u0103torul clipei, de cel care \u00eei face pe ceilal\u021bi s\u0103 cread\u0103, \u0219i poate \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 chiar el \u00eensu\u0219i, c\u0103 violen\u021ba sa a triumfat definitiv<\/em>\u201d (Violen\u021ba \u0219i sacrul<\/em>, p. 165). \u00cen ultim\u0103 instan\u021b\u0103, ceea ce revendic\u0103 megalothymia<\/em> nu este at\u00e2t recunoa\u0219terea, ci gloria, excep\u021bionalitatea, sceptrul de superputere. Depozitele sau b\u0103ncile cu ur\u0103 \u0219i cu m\u00e2nie ale na\u021biunilor, despre care vorbe\u0219te pe larg Peter Sloterdijk \u00een M\u00e2nie \u0219i timp<\/em>, nu sunt nici pe departe sec\u0103tuite, a\u0219tept\u00e2nd doar prilejurile pentru a fi \u201einvestite\u201d, \u00een numele a ceea ce thymosul <\/em>revendic\u0103 f\u0103r\u0103 odihn\u0103. \u00cen ce \u00eel prive\u0219te, Francis Fukuyama invoc\u0103 \u00eentr-un capitol \u201erevolu\u021biile demnit\u0103\u021bii\u201d, enumer\u00e2nd evenimente din istoria recent\u0103 consumate \u00een numele unei recunoa\u0219teri cu termen foarte \u00eent\u00e2rziat de \u00eemplinire: Prim\u0103vara Arab\u0103 (2011) \u0219i Revolu\u021biile Colorate (cea portocalie, din Ucraina, din 2014, fiind de actualitate, \u00een siajul barbariei declan\u0219ate de Rusia, pe 24 februarie 2022) sau alte r\u0103bufniri \u00een numele libert\u0103\u021bii \u0219i standardelor democratice consumate \u00een Myanmar, Birmania, Iran ori \u00een unele foste republici ex-sovietice \u021bin toate de \u201eafi\u0219ul\u201d unui spectacol \u00een care demnitatea individual\u0103 \u0219i demnitatea colectiv\u0103 \u0219i-au \u00eencordat mu\u0219chii, din p\u0103cate cu rezultate cu mult sub standardul patimilor \u0219i n\u0103zuin\u021belor angajate \u00een premise. Victoriile au refuzat s\u0103 apar\u0103, chiar dac\u0103 era internetului, capacitatea informa\u021biilor \u0219i mesajelor de-a dejuca cenzura \u0219i teroarea ideologic\u0103, constituiser\u0103 un mediu bun de ini\u021biere \u0219i organizare a revoltelor hr\u0103nite de thymos<\/em> \u0219i agregate \u00een numele unor identit\u0103\u021bi ce refuzau s\u0103 mai fie ignorate sau t\u0103cute. Numai c\u0103 era hiperconectivit\u0103\u021bii are tarele ei: \u201ePrin subminarea editorilor din mass-media tradi\u021bionale, a celor care verific\u0103 validitatea \u0219tirilor \u0219i a codurilor profesionale, a fost \u00eenlesnit\u0103 circula\u021bia informa\u021biilor nocive \u0219i promovarea eforturilor deliberate de a p\u0103ta imaginea adversarilor politici. Mai mult, natura anonim\u0103 a acestor demersuri a \u00eenl\u0103turat barierele bunei-cuviin\u021be<\/em>\u201d (p. 207). Dezinformarea, fake-news<\/em> \u2013 urile, realit\u0103\u021bile alternative au invalidat nu doar adev\u0103rul, ca temei solid al cunoa\u0219terii, ci speran\u021ba, adic\u0103 ingredientul f\u0103r\u0103 de care m\u00e2ndria \u0219i demnitatea \u00ee\u0219i pot rata complet sensul.<\/p>\n\n\n\n

La final, un exerci\u021biu simplu de imagina\u021bie: dac\u0103 thymosul<\/em> este un fenomen ce hr\u0103ne\u0219te demnitatea unui popor, instig\u00e2ndu-l s\u0103 fie recunoscut \u0219i evaluat \u00een consonan\u021b\u0103 cu miturile ce au \u00eentemeiat diverse na\u021biuni moderne, \u0219i dac\u0103 ni-l \u00eenchipuim asemenea unei fond de investi\u021bii<\/em> tranzac\u021bionat pe burse, s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 punem pe o list\u0103 statele lumii \u00een func\u021bie de indicele thymosului <\/em>de care beneficiaz\u0103, hr\u0103nindu-le, mai mult sau mai pu\u021bin, demnitatea. Iar dup\u0103 ce facem asta, s\u0103 ne g\u00e2ndim cam pe ce loc ar trebui s\u0103 plas\u0103m Rom\u00e2nia. Dac\u0103 vom reu\u0219i s\u0103 fim one\u0219ti, se cheam\u0103 c\u0103 n-am citit degeaba cartea propus\u0103 de Francis Fukuyama.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dup\u0103 ce-a creat o nemaipomenit\u0103 v\u00e2lv\u0103 \u00een urm\u0103 cu 30 de ani cu Sf\u00e2r\u0219itul istoriei \u0219i ultimul om, carte tradus\u0103 \u00een rom\u00e2ne\u0219te (1997), celelalte apari\u021bii editoriale semnate de Francis Fukuyama n-au mai atins cota de interes izbutit\u0103 ini\u021bial. Poate c\u0103 a contat \u0219i faptul c\u0103 analizele \u0219i mai ales prognozele privind mersul istoriei \u00een orizontul de \u00eenceput al mileniului al III-lea n-au \u00eemplinit mai deloc a\u0219tept\u0103rile. Zadarnic a \u00eencercat eseistul \u0219i politologul american s\u0103-\u0219i explice \u0219i s\u0103-\u0219i nuan\u021beze ipotezele. De altfel, un astfel de demers \u00eencearc\u0103 \u0219i \u00een debutul c\u0103r\u021bii de fa\u021b\u0103, Identitatea: nevoia de demnitate \u0219i politica resentimentului, invoc\u00e2nd<\/p>\n","protected":false},"author":6,"featured_media":5779,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[75,52],"tags":[77,76,1361,1352],"coauthors":[1201],"class_list":["post-5778","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-cronica-ideilor","category-rubrici","tag-cronica-ideilor","tag-florin-ardelean","tag-francis-fukuyama","tag-nr-7-8-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Francis_Fukuyama.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5778","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/6"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5778"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5778\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5780,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5778\/revisions\/5780"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5779"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5778"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5778"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5778"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5778"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}