![\"\"](\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Holmes.jpg\")
<\/figure>\n<\/div>\n\n\nPerioada mea de formare intelectual\u0103 \u0219i o mare parte a vie\u021bii mele s-au petrecut \u00eentr-un climat dominat de tendin\u021bele care presupuneau c\u0103 o persoan\u0103 care urmeaz\u0103 calea studiilor trebuie s\u0103 se antreneze \u00een cunoa\u0219terea modelelor culturale (cu prec\u0103dere cele literare, \u00een cazul meu) de temelie (modelul latin insuflat de mentorul meu adev\u0103rat, profesorul Ioan Blendea), mai apoi, \u00een apropierea de muzica, dansul, pictura clasic\u0103, filmele de art\u0103, \u0219i nu \u00een ultimul r\u00e2nd, \u00een ini\u021bierea \u00een filosofie \u0219i \u0219tiin\u021be, pentru ca individul (adic\u0103, eu!) s\u0103 ajung\u0103 cumva la un statut exclusivist care s\u0103 ateste eficien\u021ba investi\u021biei f\u0103cute \u00een educa\u021bia sa; toate aceste coordonate de dezvoltare erau sus\u021binute de acel vibe care era favorabil asimil\u0103rii culturii \u00eenalte \u0219i era at\u00e2t de persistent \u00een perioadele c\u00e2nd clivajul dintre arta elitist\u0103 \u0219i cea pop(ular\u0103), de mas\u0103\/consum, era puternic opera\u021bional. Cu toate aceste instruc\u021biuni primite acas\u0103 sau la \u0219coal\u0103, nu de pu\u021bine ori am fost atras\u0103 de romanele poli\u021biste sau de cele de spionaj, universul meu alternativ fiind vizitat pe r\u00e2nd de Sherlock Holmes (mai t\u00e2rziu \u00een via\u021b\u0103, la Londra fiind, am vizitat Muzeul Sherlock Holmes de pe Baker Street 221b, de unde mi-am cump\u0103rat un semn de carte!) sau de Hercule Poirot (Agatha Christie r\u0103m\u00e2ne nu doar modelul meu de autoare de proz\u0103 detectivistic\u0103, ci \u0219i, am constatat anul trecut \u00een croaziera pe Nil, brand-<\/em>ul turismului egiptean unde este omniprezent\u0103 \u00een narativele ghizilor oferite, mai cu seam\u0103, europenilor). Mai recent, \u00een spa\u021biul op\u021biunilor postmodernismului \u00een literatur\u0103, bun\u0103oar\u0103, diferen\u021ba dintre cele dou\u0103 accep\u021biuni asupra culturii s-a estompat considerabil (a\u0219a cum s-a \u00eent\u00e2mplat, de altminteri, \u0219i cu alte opozi\u021bii binare), deschiz\u00e2nd prozatorilor perspectiva \u00eencorpor\u0103rii genurilor conven\u021bionale consacrate (proza poli\u021bist\u0103, de anticipa\u021bie, fantastic\u0103, de dragoste, pentru copii etc.) \u00een scrierile lor, extinz\u00e2nd astfel aria lor de inspira\u021bie \u0219i lucru, \u0219i reconfigur\u00e2ndu-le personajele tradi\u021bionale, intriga \u0219i subiectul, \u00een spiritul vremurilor de azi, c\u00e2nd lista de best sellers a genului poli\u021bist, s\u0103 zicem, e dominat\u0103 de thriller-e psihologice<\/em> sau de serii de crime misterioase<\/em>, cu o nou\u0103 tipologie de crime, criminali\u0219ti, detectivi.<\/p>\n\n\n\n Practici traseologice<\/strong><\/p>\n\n\n\n Considerat\u0103 ca parte a literaturii cotidianului, prin care autorii se adreseaz\u0103 institu\u021biilor \u0219i cititorilor contemporani prezent\u00e2ndu-le un spectru variat de personaje care interac\u021bioneaz\u0103 \u00een contextele istorice \u0219i geografice voit alese pentru ele, literatura detectivistic\u0103 induce, indubitabil, \u201eo pl\u0103cere a lecturii\u201d, fiind un bun \u201eexerci\u021biu de logic\u0103 \u0219i \u00een\u021belegere (…), o delectare social\u0103 \u0219i moral\u0103\u201d (vezi Kermode, 2004: 9), \u0219i cre\u00e2nd, cel mai adesea, o nevoie de repetitivitate prin gradul de \u201esatisfac\u021bie compensatorie\u201d pe care o genereaz\u0103 (21). Un amator devotat de intrigi poli\u021biste devine martorul rescrierii personajelor principale reprezentate de detectivul (postmodern), avansat de la statutul de amator la cel de investigator profesionist, \u00een mod constant aproape completat \u00een cercetarea sa de un \u00eentreg corp de speciali\u0219ti, criminali\u0219ti\/criminologi, subdiviza\u021bi \u00een arii de studiu specifice, speciali\u0219ti f\u0103r\u0103 de care poli\u021bistul consacrat nu poate progresa \u00een aflarea adev\u0103rului (scopul esen\u021bial al genului). Ei consolideaz\u0103 \u0219i ajut\u0103 investiga\u021bia c\u0103ci sunt profesioni\u0219ti nu doar \u00een domeniul anatomo-patologiei, ci \u0219i al psihologiei, psihanalizei, antropologiei, arheologiei sau lingvisticii, \u00eenvesti\u021bi de autorul lor s\u0103 stabileasc\u0103 \u201emodul cum infractorul a p\u0103truns \u00een c\u00e2mpul infrac\u021biunii, ac\u021biunile pe care le-a desf\u0103\u0219urat, succesiunea ac\u021biunilor, instrumentele pe care le-a folosit, deprinderile \u00een m\u00e2nuirea lor, identitatea autorului\u201d (Ruiu, Stancu, 2016: 9).<\/p>\n\n\n\n Karin Johannson lucreaz\u0103 cu moartea zilnic \u00een laboratorul ei de criminalistic\u0103, examin\u00e2nd cu scrupulozitate urmele f\u0103ptuitorului de pe corpul victimei, importante pentru cercetarea cauzei crimei \u0219i pentru descoperirea autorului ei: \u201eMoartea a fost provocat\u0103 de lovituri \u00een zona occipital\u0103. Criminalul s-a folosit de un obiect contondent \u015fi a lovit \u015fi figura, \u015fi cutia cranian\u0103 cu o violen\u0163\u0103 ie\u015fit\u0103 din comun, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu a mai r\u0103mas dec\u00e2t aceast\u0103 mas\u0103 inform\u0103 de carne (…). Cu siguran\u0163\u0103 era viu [Bengt Balonu\u2019Andersson, victima] la primele lovituri, dar \u015fi-a pierdut cuno\u015ftin\u0163a aproape imediat. Criminalul sau criminalii au folosit, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, \u015fi un cu\u0163it (…). Bra\u0163ele, picioarele \u015fi capul par a\u015fa, ca prelungiri ale trunchiului, ni\u015fte ramuri scurte, dar groase (…). Craniul a fost despicat la nivelul cefei, conform regulamentului (…). Dac\u0103 strangularea ar fi fost cauza decesului, s\u00e2ngele nu ar mai fi urcat la creier (…). Dac\u0103 lu\u0103m \u00een considerare lipsa de s\u00e2nge din picioare (…), a\u015f zice c\u0103 a fost omor\u00e2t cu vreo cinci ore \u00eenaintea momentului \u00een care a fost sp\u00e2nzurat \u00een copac (…). Zg\u00e2rieturile de pe gambe arat\u0103 c\u0103 trupul a fost deplasat. Pe un sol umed. R\u0103nile con\u0163in urme de nisip \u015fi fibre textile\u201d (Kallentoft, 2011: 51). Rezultatele expertizei sale relev\u0103 urmele agresiunii f\u0103pta\u0219ului pe corpul victimei, contribuind astfel la re\/compunerea tabloului complet al cauzei \u0219i modalit\u0103\u021bilor de ac\u021biune ale acestuia, elemente importante \u00een aflarea adev\u0103rului: \u201eIpoteza mea este c\u0103 a murit din cauza loviturilor de cu\u0163it. Urmele de pe \u00eencheietura m\u00e2inii cadavrului sunt urme de la lan\u0163. A\u015fa l-au ridicat \u00een copac.\u201d (52).<\/p>\n\n\n\n O urm\u0103, adic\u0103 \u201eorice modificare material\u0103 produs\u0103 ca urmare a interac\u021biunii dintre f\u0103ptuitor, mijloacele folosite, elementele componente al mediului unde \u00ee\u0219i desf\u0103\u0219oar\u0103 activitatea infrac\u021bional\u0103\u201d (Ruiu, Stancu, 2016: 10), este obiectul de studiu al traseologiei care determin\u0103 detaliile faptei, descoper\u0103 identitatea \u201ef\u0103ptuitorului \u0219i a mijloacelor folosite\u201d (10), precum \u0219i \u00eemprejur\u0103rile cauzei care a dus la aceast\u0103 stare de fapt, a\u0219a cum procedeaz\u0103 \u0219i medicul legist Sara Linton, analiz\u00e2nd gaura din pieptul victimei, Sibyl Adams: \u201ecred c\u0103 e vorba despre o lam\u0103 de cel pu\u0163in zece centimetri lungime (…), foarte ascu\u0163it\u0103 (…). Individul i-a t\u0103iat abdomenul (…) de-a curmezi\u015ful (…). Cauza mor\u0163ii a fost probabil pierderea de s\u00e2nge.\u201d (Slaughter, 2005: 32), concluzion\u00e2nd c\u0103 \u201euciga\u015ful a atacat cumva de sus \u00een jos (…); atacantul a f\u0103cut o t\u0103ietur\u0103 \u00een cartilajul xifoid (…) pentru a t\u0103ia o cruce \u00een abdomenul cuiva \u015fi a b\u0103ga cu\u0163itul exact \u00een centru\u201d(50).<\/p>\n\n\n\n Profileri \u0219i detectivi<\/strong><\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 detectivii tradi\u021bionali demonstrau o intui\u021bie \u0219i o cunoa\u0219tere a modului de operare al criminalilor ie\u0219ite din comun, azi, oric\u00e2t s-ar str\u0103dui ei, aceste priceperi nu ar fi suficiente ca s\u0103 claseze o crim\u0103 (\u0219i asta s-a rafinat, asemenea criminalilor!) \u0219i e nevoie, cum s-a v\u0103zut \u00een romanele men\u021bionate \u00eenainte, de o echip\u0103 complex\u0103 de interpretare a \u201eurmelor \u0219i a mijloacelor materiale de prob\u0103\u201d (Ruiu, Stancu, 2016: 199) pentru stabilirea \u201erela\u021biei care exist\u0103 \u00eentre acestea \u0219i fapta s\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 (…), pentru explicarea provenien\u021bei urmelor \u0219i a obiectelor descoperite, pentru explicarea mecanismului de formare a diferitelor categorii de urme, a rela\u021biilor ce exist\u0103 \u00eentre urmele \u0219i mijloacele materiale de prob\u0103, existente \u00een c\u00e2mpul infrac\u021biunii\u201d (199). O asemenea echip\u0103 diversificat\u0103 profesional, compus\u0103 din detectivi, criminali\u0219ti \u0219i criminologi, ac\u021bioneaz\u0103 exemplar \u0219i \u00een cartea Camillei Grebbe care \u00eei asociaz\u0103 pe detectivii Manfred Olsson \u0219i Peter Lindgren cu Hanne Lagerlind-Schon, profiler, expert\u0103 \u00een comportamentul uman, form\u00e2nd \u00eempreun\u0103 \u201eechipa de f\u0103cut cur\u0103\u021benie a societ\u0103\u021bii, care leag\u0103 capetele firelor libere dup\u0103 ce materialul se destram\u0103, dup\u0103 ce inimaginabilul s-a produs deja\u201d (Grebbe, 2017: 65); ei sunt ambi\u021bios angaja\u021bi \u00een orice nou\u0103 anchet\u0103 criminalistic\u0103, v\u0103zut\u0103 din perspectiva experien\u021bei lor ca fiind aidoma vie\u021bii, cu \u201eun \u00eenceput, o parte de mijloc \u0219i un sf\u00e2r\u0219it. La fel ca \u00een via\u021b\u0103, niciodat\u0103 nu \u0219tii \u00een ce punct te afli p\u00e2n\u0103 nu se sf\u00e2r\u0219e\u0219te (…); spre deosebire de via\u021b\u0103, o anchet\u0103 presupune s\u0103 ajungi la cap\u0103tul chestiei \u0219i s\u0103 \u0219tii c\u0103 ai ajuns acolo\u201d (120).<\/p>\n\n\n\n Ca cititor, am observat prevalen\u021ba unei anumite ramuri a criminologiei, a acestui \u201einstrument de cercetare a cauzelor \u0219i condi\u021biilor criminalit\u0103\u021bii\u201d (Dogaru, 2019: 18), respectiv, a efectelor \u201ecriminalit\u0103\u021bii asupra caracteristicilor umane\u201d (19), \u00een spe\u021b\u0103, a criminologiei clinice, care descrie fenomenul criminogen prin \u201eexaminarea autorului crimei\u201d, prin \u201estabilirea unui diagnostic privind cauza infrac\u021biunii\u201d, prin enun\u021barea \u201eunui pronostic asupra probabilit\u0103\u021bii s\u0103v\u00e2r\u0219irii de noi fapte\u201d, precum \u0219i prin \u201eexplicarea conduitei delincven\u021biale a unei persoane\u201d (35). Marea parte a autorilor acestui gen aleg s\u0103 \u00ee\u0219i diversifice componen\u021ba acestei echipe de elit\u0103 care schimb\u0103 cursul unui simplu demers de investiga\u021bie poli\u021bist\u0103 prin introducerea acestor cunosc\u0103tori rafina\u021bi \u00een domeniile auxiliare cercet\u0103rii propriu-zise; o asemenea formul\u0103 este utilizat\u0103 de Jonathan Kellerman \u00een (aparent inepuizabila) serie de c\u0103r\u021bi care \u00eei are ca protagoni\u0219ti pe psihologul Alex Delaware \u015fi pe detectivul criminalist Milo Sturgis; ace\u0219tia, la r\u00e2ndul lor, \u00ee\u0219i extind, la nevoie, colaborarea cu al\u021bi cercet\u0103tori de specialitate, de criminalistic\u0103 \u0219i criminologie, pentru l\u0103rgirea c\u00e2mpului investiga\u021bional, solicit\u00e2nd, de exemplu, expertiza unui \u201especialist \u00een oase care lucreaz\u0103 la identificarea oamenilor pe baza acestora\u201d (Kellerman, 2011: 137), respectiv a unui \u201eantropolog legist (…) care s\u0103 colecteze mostre de la diferite cazuri \u015fi s\u0103 \u00eencerce s\u0103 le clasifice din punct de vedere etnic\u201d \u0219i, posibil, a unui odontolog medico-legal pentru clasificarea denti\u0163iei victimei, \u201especific\u0103 rasei\u201d (138).<\/p>\n\n\n\n Dac\u0103 meseria de criminalist \u201ea devenit mult mai profesionist\u0103 \u0219i mai riguroas\u0103 dec\u00e2t la \u00eenceputurile sale. Ba chiar a ajuns s\u0103 fie ceva la mod\u0103\u201d (Landay, 2014: 404), a\u0219a cum se pronun\u021b\u0103 Karen Rkowski din cadrul Poli\u021biei Statului Massachusetts, ea \u00eens\u0103\u0219i fiind \u201epersoana care aplic\u0103 principiile \u0219tiin\u021belor naturii \u0219i ale fizicii pentru a identifica, conserva \u0219i analiza probele de la locul comiterii unei infrac\u021biuni\u201d (404), ar fi recomandabil ca \u0219i meseria de cititor s\u0103 fie re-evaluat\u0103, s\u0103 se ajung\u0103 la o competen\u021b\u0103 de cititor <\/em>pe care, de regul\u0103, o cere intertextul – ironia, parodia, rescrierea, plagiatul (literar!!!) \u2013 pentru a r\u0103spunde provoc\u0103rilor complicatelor intrigi, dublate de limbaje de specialitate adecvate, din c\u0103r\u021bile poli\u021biste de azi. Asta ca s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00een domeniul ales acum.<\/p>\n\n\n\n Referin\u021be<\/strong><\/p>\n\n\n\n Dogaru, Lucre\u021bia, 2019, Criminologie, <\/em>edi\u021bia a II-a rev\u0103zut\u0103 \u0219i ad\u0103ugit\u0103, Bucure\u0219ti: Pro Universitaria<\/p>\n\n\n\n Grebbe, Camilla, 2017 (2015), Ghea\u021ba de sub picioarele ei, <\/em>Bucure\u0219ti: Editura Trei (trad. Andrei Dosa)<\/p>\n\n\n\n Kallentoft, Mons, 2011 (2007), Sacrificiul din miezul iernii, <\/em>Bucure\u015fti: Editura Trei (trad. Doru Mare\u015f)<\/p>\n\n\n\n Kellerman, Jonathan, 2011 (206), Ultimul rol, <\/em>Pite\u015fti: Paralela 45 (trad. Tiberiu Stamate)<\/p>\n\n\n\n Kermode, Frank, 2004, Pleasure and Change. The Aesthetic of Canon, <\/em>Oxford: Oxford University Press<\/p>\n\n\n\n Landay, William, 2014 (2012), \u00cen ap\u0103rarea lui Jacob, <\/em>Bucure\u0219ti: RAO (trad. Bogdan Olteanu)<\/p>\n\n\n\n Ruiu, Marin, Stancu, Emilian, 2016, Criminalistic\u0103. Tehnici de investigare traseologic\u0103, <\/em>Bucure\u0219ti: Universul Juridic<\/p>\n\n\n\n Slaughter, Karen, 2005, (2001), Furie oarb\u0103, <\/em>Bucure\u015fti: Editura LIDER (trad. C\u0103t\u0103lin Croitoru)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Perioada mea de formare intelectual\u0103 \u0219i o mare parte a vie\u021bii mele s-au petrecut \u00eentr-un climat dominat de tendin\u021bele care presupuneau c\u0103 o persoan\u0103 care urmeaz\u0103 calea studiilor trebuie s\u0103 se antreneze \u00een cunoa\u0219terea modelelor culturale (cu prec\u0103dere cele literare, \u00een cazul meu) de temelie (modelul latin insuflat de mentorul meu adev\u0103rat, profesorul Ioan Blendea), mai apoi, \u00een apropierea de muzica, dansul, pictura clasic\u0103, filmele de art\u0103, \u0219i nu \u00een ultimul r\u00e2nd, \u00een ini\u021bierea \u00een filosofie \u0219i \u0219tiin\u021be, pentru ca individul (adic\u0103, eu!) s\u0103 ajung\u0103 cumva la un statut exclusivist care s\u0103 ateste eficien\u021ba investi\u021biei f\u0103cute \u00een educa\u021bia sa; toate<\/p>\n","protected":false},"author":8,"featured_media":5743,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[52,58],"tags":[85,1352,86],"coauthors":[1239],"class_list":["post-5742","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-rubrici","category-save-as","tag-magda-danciu","tag-nr-7-8-2022","tag-save-as"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/10\/Holmes.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5742","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/8"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5742"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5742\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5745,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5742\/revisions\/5745"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5743"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5742"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5742"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5742"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5742"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}