<\/p>\n\n\n\n
\u201eNimic nu fixeaz\u0103 mai bine un lucru \u00een amintire dec\u00e2t dorin\u021ba de a-l uita.\u201d<\/p>\n\n\n\n
Michel de Montaigne<\/p>\n\n\n\n
De c\u00e2nd m\u0103 \u0219tiu am vrut s\u0103 am un anim\u0103lu\u021b al meu, dorin\u021b\u0103 cu at\u00e2t mai fierbinte cu c\u00e2t mi-era cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire interzis\u0103. Mama crescuse la \u021bar\u0103, de unde adusese la ora\u0219 o regul\u0103 deprins\u0103 de la mama ei \u0219i bunica mea: oamenii stau \u00een cas\u0103, animalele afar\u0103. De-asta \u00een apartamentul nostru sclipitor de curat, de parc\u0103 a\u0219teptam musafiri \u00een orice clip\u0103, n-aveau ce s\u0103 caute creaturi cu blan\u0103 \u0219i mai mult de dou\u0103 picioare. Visam s\u0103 am un c\u00e2ine, o pisic\u0103, un hamster m\u0103car, dar n-am avut noroc nici cu melcii pe care mama \u00eei dibuia ascun\u0219i prin vreun cotlon \u0219i m\u0103 punea s\u0103 \u00eei duc \u00eenapoi de unde \u00eei luasem, iar dac\u0103 \u00eei g\u0103sea a doua oar\u0103, \u00eei arunca cu m\u00e2na ei la gunoi.<\/p>\n\n\n\n
Animalele \u00ee\u0219i au locuin\u021bele lor, \u00eemi explica r\u0103bd\u0103toare, \u00een cote\u021be \u0219i grajduri, n-au ce s\u0103 caute sub acela\u0219i acoperi\u0219 cu oamenii, s\u0103 lase urme de labe murdare pe parchetul dat cu cear\u0103, p\u0103r pe covoare \u0219i microbi nev\u0103zu\u021bi peste tot. C\u00e2t despre c\u0103\u021beii \u00eemb\u0103ia\u021bi, peria\u021bi \u0219i parfuma\u021bi cum era pekinezul vecinilor, aceia erau un moft, un lux care nu-\u0219i avea locul \u00eentr-o familie normal\u0103<\/em> ca a noastr\u0103.<\/p>\n\n\n\n Normal\u0103 pentru cine? N-am \u00eentrebat-o, pentru c\u0103 nu st\u0103teai cu mama la masa negocierilor, ea hot\u0103ra \u0219i noi ascultam, tata \u0219i cu mine, de\u0219i el f\u0103cea parte din lumea adul\u021bilor \u0219i ar fi avut drept de vot. Dar nu \u0219i-l folosea, prefera s\u0103 aib\u0103 lini\u0219te dec\u00e2t dreptate. A\u0219a c\u0103 \u00een copil\u0103rie am purtat singur\u0103 r\u0103zboaiele cu mama pentru cauza nobil\u0103 de a-mi \u00eemp\u0103r\u021bi via\u021ba cu un prieten necuv\u00e2nt\u0103tor.<\/p>\n\n\n\n \u0218i-am tot pierdut, b\u0103t\u0103lie dup\u0103 b\u0103t\u0103lie, f\u0103r\u0103 \u0219anse de izb\u00e2nd\u0103, dar \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 descurajez. \u201eDintr-o \u00eenfr\u00e2ngere \u00een alta spre victoria final\u0103\u201d \u2013 era planul meu simplu \u0219i genial la v\u00e2rsta de patru ani, c\u00e2nd adoptasem o nou\u0103 strategie, n\u0103scut\u0103 din experien\u021ba at\u00e2tor e\u0219ecuri. Mama nu m\u0103 l\u0103sa s\u0103 aduc nicio f\u0103ptur\u0103 cu blan\u0103 sau pene \u00een cas\u0103? Atunci puteam s\u0103 am una afar\u0103<\/em>, ascuns\u0103 de ochii ei.<\/p>\n\n\n\n Pe vremea aceea obi\u0219nuiam s\u0103 dau nume la tot ce aveam \u00een jur, fiin\u021be sau lucruri, de la trotinet\u0103 la plantele din ghivece. Pe porumbelul g\u0103sit \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 \u00een curtea din spate l-am botezat Arthur, dup\u0103 ne\u00eenfricatul cavaler al Mesei Rotunde din pove\u0219tile pe care mi le citea tata sear\u0103 de sear\u0103.<\/p>\n\n\n\n Arthur \u00ee\u0219i t\u00e2ra pe p\u0103m\u00e2nt o arip\u0103 beteag\u0103 \u0219i ar fi fost o prad\u0103 u\u0219oar\u0103 pentru pisicile ce b\u00e2ntuiau acoperi\u0219urile \u0219i c\u0103rora nu le sc\u0103pa nimic. \u00cel salvasem pe Arthur de la o soart\u0103 crud\u0103 \u0219i nemeritat\u0103, o fapt\u0103 demn\u0103 de un cavaler cu sabie \u0219i armur\u0103 lucitoare. Dar greul abia urma \u2013 ce s\u0103 fac cu el? Nu erau dec\u00e2t trei locuri unde a\u0219 fi putut s\u0103 \u00eel ascund: podul, magazia sau pivni\u021ba. \u00cen magazie se afla motocicleta tatei, unde el intra aproape zilnic, podul era \u0219i el vizitat, s\u0103pt\u0103m\u00e2nal, de mama, c\u00e2nd se ducea s\u0103 \u00eentind\u0103 rufele. Ce r\u0103m\u00e2nea? Camera din subsol, unde puteam s\u0103 cobor singur\u0103, fiindc\u0103 \u0219tiam unde \u021bineau ai mei cheia.<\/p>\n\n\n\n \u0218i era o minun\u0103\u021bie de pivni\u021b\u0103! Avea bol\u021bi c\u0103ptu\u0219ite cu c\u0103r\u0103mid\u0103, rotunde \u0219i \u00eenalte cum aveam s\u0103 \u00eemi \u00eenchipui catacombele din Roma antic\u0103, unde se refugiau martirii cre\u0219tini de prigoana \u00eemp\u0103ratului Nero. Quo vadis?<\/em>, romanul lui Sienkiewicz, care avea s\u0103-mi \u00eenfl\u0103c\u0103reze imagina\u021bia c\u00e2\u021biva ani mai t\u00e2rziu, a fost primul meu manual de istorie.<\/p>\n\n\n\n \u00cens\u0103 catacombele din strada Lung\u0103 num\u0103rul 51 nu ascundeau altceva dec\u00e2t putini cu varz\u0103, l\u0103zi pentru cartofi, altele pline cu nisip \u00een care erau \u00eengropa\u021bi morcovii ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 proaspe\u021bi de-a lungul iernii, p\u00e2n\u0103 prim\u0103vara, c\u00e2nd \u00eencepeau s\u0103 se scof\u00e2lceasc\u0103, ajung\u00e2nd s\u0103 arate ca degetele mumiilor egiptene.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2ndva, pivni\u021ba noastr\u0103 ad\u0103postise \u0219i ni\u0219te butoaie de stejar, \u00een care fostul proprietar al casei \u00ee\u0219i \u021binea berea. Un str\u0103vechi butoi cu lemnul spart pe alocuri st\u0103tea m\u0103rturie, r\u0103mas stingher \u00een mijlocul rafturilor curbate de recolta fiec\u0103rei toamne: mere \u2013 a\u0219ezate astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu se ating\u0103 \u00eentre ele, iar unul ce ar fi putrezit s\u0103 le molipseasc\u0103 pe celelalte \u2013, pere, prune puse la uscat, pepeni \u0219i bostani, ciorchini de struguri at\u00e2rna\u021bi ce deveneau cu timpul ar\u0103miile stafide. \u0218i mai erau puzderia de l\u0103zi cu cartofi \u2013 din cei albi, \u201eporce\u0219ti\u201d, din cei ro\u0219ii pentru pr\u0103jit \u2013, sfecl\u0103, ardei gra\u0219i, vinete, praz, ridichi, usturoi \u0219i ceap\u0103, tot de dou\u0103 feluri, alb\u0103 \u201ede ap\u0103\u201d \u0219i ro\u0219ie, din care \u00ee\u021bi venea s\u0103 mu\u0219ti cu poft\u0103, cum \u00eel v\u0103zusem pe Terence Hill \u00eentr-un western spaghetti.<\/p>\n\n\n\n Prin anii \u201960, iernile erau mai lungi \u0219i mai grele. Z\u0103pada a\u0219ternut\u0103 \u00een Bra\u0219ov pe la sf\u00e2r\u0219itul lui octombrie nu se d\u0103dea r\u0103pus\u0103 de soarele anemic \u0219i \u021binea \u00een strat gros p\u00e2n\u0103 prin martie, dac\u0103 nu chiar aprilie. Nu existau supermarketuri de unde s\u0103 cumperi portocale, banane \u0219i salat\u0103 verde \u00een luna lui Gerar. Bra\u0219ovenii m\u00e2ncau din ce agonisiser\u0103 \u00een vizuinile de ciment \u0219i c\u0103r\u0103mizi.<\/p>\n\n\n\n Pivni\u021ba noastr\u0103 era at\u00e2t de plin\u0103, \u00eenc\u00e2t am fi putut trece printr-un asediu \u00eendelungat, cu viscolul \u0219i gerul b\u0103t\u00e2nd zadarnic \u00een u\u0219i \u0219i ferestre. Toate erau roade ale verii trecute care cobor\u00e2ser\u0103 s\u0103 petreac\u0103 iarna la ad\u0103post, p\u0103str\u00e2nd pentru noi gustul dulce, f\u0103inos sau acri\u0219or al zilelor \u00eensorite. Dar cel mai mult \u00eemi pl\u0103ceau borcanele cu mur\u0103turi, ajungea s\u0103 m\u0103 uit la ele \u0219i parc\u0103 sim\u021beam mirosul de o\u021bet fiert cu foi de dafin care ne umplea casa \u00een zilele de toamn\u0103 t\u00e2rzie. Erau borcane de diferite m\u0103rimi, cu gogo\u0219ari, prefera\u021bii mei, castrave\u021bi, varz\u0103 alb\u0103 \u0219i ro\u0219ie, conopid\u0103, gutui, ardei iu\u021bi, gogonele, \u021belin\u0103. Oric\u00e2nd a\u0219 fi ales mur\u0103turile \u00een loc de dulciuri, poate \u0219i fiindc\u0103 proveneau din t\u0103r\u00e2mul miraculos al pivni\u021bei.<\/p>\n\n\n\n Cheia de la pe\u0219tera cu bun\u0103t\u0103\u021bi st\u0103tea at\u00e2rnat\u0103 \u00eentr-un cui, pe unul dintre pere\u021bii c\u0103m\u0103rii. Ca s\u0103 ajung la ea, m\u0103 urcam pe un scaun pe care aveam grij\u0103 s\u0103 \u00eel pun la loc. Ie\u0219eam din cas\u0103 pe balconul cel lung, ce m\u0103rginea apartamentul nostru \u0219i al vecinilor, apoi o luam \u00een jos pe scara cu dou\u0103 paliere ca s\u0103 ajung \u00een curte. U\u0219a pivni\u021bei comune era din fier de cazan, groas\u0103 ca la un bunc\u0103r din R\u0103zboiul Rece, iar singur\u0103 n-a\u0219 fi putut s\u0103 o clintesc, cu at\u00e2t mai pu\u021bin s-o ridic. Din fericire, era \u00eentotdeauna deschis\u0103, dat\u0103 de perete de cei care coborau \u0219i l\u0103sat\u0103 a\u0219a. Scara p\u0103rea un pu\u021b de bezn\u0103 spre care se afundau oblic trepte abrupte. Cum comutatorul era pe la mijloc, trebuia s\u0103 p\u0103\u0219esc \u00eencet, cu grij\u0103 s\u0103 nu alunec ori s\u0103 m\u0103 \u00eempiedic de marginile cu cimentul ciobit, pe care nimeni nu se g\u00e2ndea m\u0103car s\u0103 le repare.<\/p>\n\n\n\n A\u0219a am cobor\u00e2t \u0219i \u00een ziua aceea, pe dibuite, \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 cu cheia, cu cealalt\u0103 str\u00e2ng\u00e2nd la piept porumbelul care la \u00eenceput s-a zb\u0103tut, dar s-a potolit repede, \u00een\u021beleg\u00e2nd probabil c\u0103 nu \u00eei voiam r\u0103ul. N-a fost u\u0219or s\u0103 deschid lac\u0103tul cu o singur\u0103 m\u00e2n\u0103, dar am trecut \u0219i peste obstacolul \u0103sta, am \u00eempins u\u0219a din gratii de lemn \u0219i iat\u0103-m\u0103 \u00een\u0103untru.<\/p>\n\n\n\n Era august atunci, iar pivni\u021ba \u00eenc\u0103 goal\u0103, deci nicio primejdie ca vreunul dintre p\u0103rin\u021bi s\u0103 intre prea cur\u00e2nd acolo. Am g\u0103sit ni\u0219te c\u00e2l\u021bi \u0219i c\u00e2rpe, din care am f\u0103cut un culcu\u0219 rotunjit \u00een form\u0103 de cuib, am pus al\u0103turi vasul cu ap\u0103 proasp\u0103t\u0103 \u0219i cel\u0103lalt, cu firimituri de p\u00e2ine dintr-o felie luat\u0103 din c\u0103mar\u0103 \u2013 norocul meu c\u0103 o g\u0103sisem gata t\u0103iat\u0103, fiindc\u0103 nu m\u0103 \u00eencumetam s\u0103 \u021bin un cu\u021bit \u00een m\u00e2n\u0103. Era prea greu \u0219i, dac\u0103 era s\u0103 o cred pe mama, periculos.<\/p>\n\n\n\n G\u00e2ndul la pericole m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 uit \u00een sus, la fereastra-lucarn\u0103 ce d\u0103dea spre curtea de deasupra. Avea gratii printre care n-ar fi putut trece o pisic\u0103, p\u00e2n\u0103 \u0219i lumina abia se strecura. Porumbelul era \u00een siguran\u021b\u0103 acolo, avea casa \u00eentr-o fost\u0103 lad\u0103 cu cartofi, ap\u0103, m\u00e2ncare. Mai lipsea ceva?<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd \u00eei d\u0103dusem drumul nu \u021b\u00e2\u0219nise zbur\u0103t\u0103cindu-se pe sub bol\u021bile de piatr\u0103, a\u0219a cum m\u0103 temeam. St\u0103tea lini\u0219tit, nici m\u0103car nu se ridicase \u00een picioare, doar r\u0103sufla iute \u0219i \u0219tiam c\u0103 inima \u00eei bate foarte repede, \u00eei sim\u021bisem zv\u00e2cnetele c\u00e2t \u00eel \u021binusem lipit de mine. Frig nu era \u00een pivni\u021b\u0103, numai o r\u0103coare umed\u0103, dar poate c\u0103 Arthur era \u00eenc\u0103 \u00eenfrico\u0219at \u2013 de locul cel nou \u00een care se pomenise, de mine fiindc\u0103 nu m\u0103 cuno\u0219tea, nu \u0219tia c\u0103 vom fi cur\u00e2nd buni prieteni.<\/p>\n\n\n\n Pe vremea aceea nu existau telefoane mobile, mama ie\u0219ea pe balcon \u0219i m\u0103 striga, iar acustica cur\u021bii era mai bun\u0103 dec\u00e2t a s\u0103lii Operei din Viena, n-aveam cum s\u0103 spun c\u0103 n-am auzit-o, oriunde a\u0219 fi fost. C\u00e2nd m-a chemat la mas\u0103 m-am dus, de\u0219i nu chiar imediat, fiindc\u0103 \u00eenv\u0103\u021basem s\u0103 nu fiu suspect<\/em> de ascult\u0103toare.<\/p>\n\n\n\n M-am purtat a\u0219adar ca de obicei, am f\u0103cut mofturile de rigoare, iar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am m\u00e2ncat tot, gr\u0103bindu-m\u0103 afar\u0103, \u00een curte, apoi \u00een pivni\u021b\u0103, unde Arthur m\u0103 a\u0219tepta. Nu ie\u0219ise din cutie, era un porumbel foarte cuminte, p\u0103cat c\u0103 nu-l puteam \u021bine la mine \u00een camer\u0103\u2026 \u201eNemul\u021bumitului i se ia darul\u201d, \u00eemi spunea bunica, a\u0219a c\u0103 m-am resemnat s\u0103 \u00eel vizitez pe Arthur de c\u00e2te ori puteam, aduc\u00e2ndu-i ce credeam eu c\u0103 i-ar pl\u0103cea. Cu p\u00e2inea, gr\u00e2ul \u0219i f\u0103r\u00e2mele de biscui\u021bi o nimerisem, \u00eens\u0103 de g\u0103lbenu\u0219ul de ou fiert nu s-a atins \u2013 m\u0103 g\u00e2ndisem c\u0103, dac\u0103 p\u0103s\u0103rile fac ou\u0103, poate le \u0219i m\u0103n\u00e2nc\u0103. Nu era \u00eent\u00e2ia oar\u0103 c\u00e2nd constatam c\u0103 un ra\u021bionament aparent corect poate fi total gre\u0219it. Nici n-aveam pe cine s\u0103 \u00eentreb. Porumbelul era secretul meu \u0219i nu ceri sfaturi despre secrete celor de care le ascunzi. Vizitele mele ilegale \u00een pivni\u021ba lui Arthur au continuat vreo s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, timp \u00een care coboram \u00een subsol de dou\u0103, iar c\u00e2teodat\u0103 de trei ori pe zi.<\/p>\n\n\n\n \u201eFrig nu era \u00een pivni\u021b\u0103, numai o r\u0103coare umed\u0103, dar poate c\u0103 Arthur era \u00eenc\u0103 \u00eenfrico\u0219at \u2013 de locul cel nou \u00een care se pomenise, de mine fiindc\u0103 nu m\u0103 cuno\u0219tea, nu \u0219tia c\u0103 vom fi cur\u00e2nd buni prieteni.\u201d<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n P\u00e2n\u0103 c\u00e2nd\u2026<\/p>\n\n\n\n Cum am spus, pivni\u021ba noastr\u0103 era mare \u2013 de fapt, c\u00e2t toate celelalte la un loc, pe care ast\u0103zi le-a\u0219 compara cu boxele din subsolul blocurilor ori cu oubliette<\/em>-urile de la Bastilia, numai c\u0103 \u00een acelea se cobora printr-o trap\u0103 aflat\u0103 \u00een tavan. Una dintre pivni\u021bele de trei metri pe doi era a familiei Bodor. Pe octogenara tanti Kinga nu o v\u0103zusem vreodat\u0103 aventur\u00e2ndu-se pe sc\u0103rile care atunci c\u00e2nd ploua deveneau lunecoase, iar \u00een lunile de iarn\u0103 se acopereau cu o pojghi\u021b\u0103 de ghea\u021b\u0103. \u00cen schimb, nenea Zoltan cobora \u0219i urca treptele cu sprinteneal\u0103, nu i-ai fi dat o v\u00e2rst\u0103 matusalemic\u0103. \u0218tiam s\u0103 num\u0103r doar p\u00e2n\u0103 la dou\u0103zeci \u0219i orice cifr\u0103 mai mare c\u0103p\u0103ta pentru mine semnul de infinit.<\/p>\n\n\n\n \u00cen dup\u0103-amiaza aceea, nenea Zoltan a trop\u0103it pe sc\u0103ri \u00een jos \u2013 l-am cunoscut dup\u0103 sunetul pa\u0219ilor \u2013 \u0219i a trecut pe l\u00e2ng\u0103 pivni\u021ba noastr\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 vad\u0103, fiindc\u0103 nu aprindeam becul pr\u0103fuit \u0219i anemic din tavan, mul\u021bumindu-m\u0103 cu lumina razelor cernute prin lucarn\u0103. L-am auzit descuind u\u0219a boxei lui, apoi \u00eencep\u00e2nd s\u0103 treb\u0103luiasc\u0103 pe acolo.<\/p>\n\n\n\n Eu am r\u0103mas cu prietenul meu necuv\u00e2nt\u0103tor, c\u0103ruia \u00eei adusesem miez de p\u00e2ine \u0219i i-l f\u0103r\u00e2mi\u021bam ca s\u0103 \u00eel poat\u0103 ciuguli. Arthur era un porumbel lini\u0219tit. Nu \u00eencerca s\u0103 ias\u0103 pe fereastr\u0103, nu zburase nici m\u0103car p\u00e2n\u0103 pe unul din rafturile de sus. C\u00e2teodat\u0103 \u00eel g\u0103seam \u00eenv\u00e2rtindu-se \u00een cerc \u0219i lovind cu ciocul cimentul, de parc\u0103 s-ar fi \u00eentrebat de ce era at\u00e2t de tare, unde disp\u0103ruser\u0103 p\u0103m\u00e2ntul, iarba cea verde. \u00cens\u0103 de cele mai multe ori r\u0103m\u00e2nea \u00een cutie, a\u0219ezat cu picioarele sub el \u0219i aripa bolnav\u0103 \u00eentins\u0103 \u00eentr-o parte, uit\u00e2ndu-se la mine cu ochii lui ca ni\u0219te m\u0103rgele negre. R\u0103sufla cu ciocul \u00eentredeschis, ca \u0219i cum ar fi g\u00e2f\u00e2it dup\u0103 o goan\u0103 istovitoare. Dar nu era obosit, nici speriat. Nu fugea c\u00e2nd m\u0103 apropiam \u0219i m\u0103 l\u0103sa s\u0103 \u00eei m\u00e2ng\u00e2i penele din cre\u0219tet \u0219i de pe piept, moi \u0219i lucioase.<\/p>\n\n\n\n Arthur era prea<\/em> cuminte. Nu sem\u0103na cu porumbeii pe care-i vedeam \u00een Pia\u021ba Sfatului, mereu \u00een mi\u0219care, aten\u021bi \u0219i vioi. Ceva nu era \u00een ordine cu Arthur. Cu-at\u00e2t mai mult trebuia s\u0103 am grij\u0103 de el \u0219i r\u0103bdare. \u00centr-o zi, eram convins\u0103 de asta, avea s\u0103 se \u00eenzdr\u0103veneasc\u0103 \u0219i-atunci o s\u0103 \u00eei dau drumul s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la fra\u021bii lui. Iar c\u00e2nd o s\u0103 zboare cu ei deasupra acoperi\u0219urilor ro\u0219ii, o s\u0103 \u00ee\u0219i aduc\u0103 aminte de pivni\u021ba noastr\u0103, de cuibul din c\u00e2l\u021bi \u0219i de clipele petrecute \u00eempreun\u0103. \u00cen ultima vreme t\u0103ceam am\u00e2ndoi \u2013 el fiindc\u0103 de felul lui nu scotea vreun sunet, nici nu uguia ca restul porumbeilor, eu fiindc\u0103 \u00eei povestisem deja totul despre mine. T\u0103ceam deci, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een ochi\u0219orii lui str\u0103lucitori, care nu clipeau niciodat\u0103. Era un moment de comuniune, pl\u0103cut, dar cam monoton.<\/p>\n\n\n\n Dincolo \u00eens\u0103, \u00een pivni\u021ba familiei Bodor, se \u00eent\u00e2mplau lucruri interesante. Am rezistat o vreme tenta\u021biei, dar clinchetele, g\u00e2lg\u00e2iturile \u0219i tot felul de alte sunete misterioase m\u0103 chemau irezistibil. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, m-am dus.<\/p>\n\n\n\n Nenea Zoltan l\u0103sase u\u0219a deschis\u0103 \u0219i, c\u00e2nd am cioc\u0103nit, b\u0103tr\u00e2nul a \u00eentors capul s\u0103 se uite la mine, f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eentrerup\u0103 din ce f\u0103cea. Avea \u00een m\u00e2n\u0103 cap\u0103tul unui furtun sub\u021bire \u0219i lung ca un \u0219arpe de ap\u0103 \u2013 \u0219tiam cum arat\u0103 unul fiindc\u0103 v\u0103zusem la \u201eTeleenciclopedia\u201d. Cel\u0103lalt cap\u0103t disp\u0103rea \u00eentr-una dintre damigenele p\u00e2ntecoase a\u0219ezate pe rafturile ce c\u0103ptu\u0219eau trei dintre pere\u021bii boxei. Nu vedeam acolo borcane cu mur\u0103turi, l\u0103zi cu nisip pentru morcovi, altele goale pentru cartofi. Nu erau dec\u00e2t damigene \u2013 mari \u0219i mici, unele transparente, altele \u00eenvelite \u00een ceva ca o scoar\u021b\u0103 de copac, o \u00eempletitur\u0103 din care ie\u0219ea o toart\u0103 din rafie \u2013 \u0219i o mul\u021bime de sticle, cum se adunau numai \u00een Alimentara, unde mama trebuia s\u0103 le dea la schimb. \u00cen copil\u0103ria mea nu existau ambalaje din plastic, b\u0103uturile se vindeau \u00een sticle de sticl\u0103. C\u00e2nd se goleau \u0219i voiai s\u0103 cumperi ulei sau o\u021bet sau orice altceva, trebuia s\u0103 te duci la magazin cu sticla veche, sp\u0103lat\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 etichet\u0103, de unde expresia \u201es\u0103 radem etichete\u201d devenise sinonim\u0103 cu munca \u00een zadar. <\/em>Unii nu sp\u0103lau destul de con\u0219tiincios sticlele, al\u021bii deloc \u0219i nu rar se \u00eent\u00e2mpla ca siropul de vi\u0219ine s\u0103 aib\u0103 gust de ulei.<\/p>\n\n\n\n Nenea Zoltan avea la picioarele lui sticle albe, verzi, maro \u0219i fumurii, toate curate \u0219i f\u0103r\u0103 etichet\u0103. Cufunda un cap\u0103t al furtunului \u00een c\u00e2te una f\u0103c\u00e2nd s\u0103 curg\u0103 \u00een\u0103untru ceva ca o miere topit\u0103. C\u00e2nd lichidul chihlimbariu cre\u0219tea p\u00e2n\u0103 aproape s\u0103 dea pe dinafar\u0103, b\u0103tr\u00e2nul sugruma ma\u021bul de cauciuc cu dou\u0103 degete, oprind \u0219uvoiul. Punea dop sticlei \u0219i o urca pe un raft l\u00e2ng\u0103 suratele ei pline, dup\u0103 care alegea alta de jos \u0219i repeta ritualul.<\/p>\n\n\n\n Priveam ca hipnotizat\u0103 opera\u021biunea \u0219i mi se p\u0103rea un procedeu tare misterios. Auzisem deja despre alchimi\u0219ti, ni\u0219te vr\u0103jitori care puteau s\u0103 prefac\u0103 plumbul \u00een aur. N-aveam habar ce era transmuta\u021bia elementelor, \u00eens\u0103 trebuia s\u0103 semene cu ce se petrecea acolo, \u00een pivni\u021ba familiei Bodor, \u00een subsolul unei case de pe strada Lung\u0103, f\u0103r\u0103 ca locuitorii Bra\u0219ovului s\u0103 aib\u0103 habar ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een ora\u0219ul lor.<\/p>\n\n\n\n O vreme n-am f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 m\u0103 uit, fascinant\u0103, dup\u0103 care nu mi s-a mai p\u0103rut destul: voiam s\u0103 \u00eencerc \u0219i eu! \u00cen loc s\u0103 r\u00e2d\u0103, s\u0103 m\u0103 ignore, s\u0103 m\u0103 trimit\u0103 acas\u0103, nenea Zoltan s-a pus la mintea unui copil ce nu mergea \u00eenc\u0103 la gr\u0103dini\u021b\u0103. A mea era prea pu\u021bin\u0103, a lui era pe jum\u0103tate dus\u0103. Anii se num\u0103r\u0103 invers c\u00e2nd treci peste un anume prag, dar pe atunci nu \u0219tiam asta\u2026<\/p>\n\n\n\n \u201eDar \u0219i eu gre\u0219isem, p\u0103s\u0103rile sunt f\u0103cute pentru cer, s\u0103 zboare \u00een lumin\u0103, nu le po\u021bi \u00eenchide \u00een\u0103untrul zidurilor ori sub p\u0103m\u00e2nt. (…) V\u0103zduhul, mi-a deslu\u0219it, e marea p\u0103s\u0103rilor, nu le-o po\u021bi lua fiindc\u0103 atunci se sufoc\u0103, la fel ca pe\u0219tii pe uscat.\u201d<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n Vecinul nostru care se apropia de nou\u0103zeci bra\u021b la bra\u021b cu o scleroz\u0103 pe care nu i-o diagnosticase niciun medic, mi-a ar\u0103tat ce \u0219i cum s\u0103 fac. P\u0103rea o joac\u0103, dar nu era nici simplu, nici u\u0219or. La \u00eenceput a mers, am umplut repede prima sticl\u0103. La a doua, furtunul s-a \u00eenfundat \u0219i l-am pus \u00een gur\u0103 \u2212 a\u0219a cum \u00eel v\u0103zusem pe nenea Zoltan \u2212 sorbind ca printr-un pai. C\u00e2nd sim\u021beam pe buze n\u0103vala lichidului din damigean\u0103, trebuia s\u0103 sugrum \u0219arpele negru \u0219i s\u0103-l v\u00e2r imediat \u00een sticl\u0103, unde eliberam \u0219uvoiul. Am mai umplut patru sticle, apoi iar\u0103\u0219i a trebuit s\u0103 desfund furtunul. Cu c\u00e2t damigeana se golea, vinul urca mai greu, sorbeam mai cu putere, iar c\u00e2nd \u0219uvoiul venea \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00eemi r\u0103bufnea \u00een gur\u0103. \u00cenainte s\u0103 g\u00e2tui \u0219arpele de cauciuc, m\u0103 pomeneam \u00eenghi\u021bind f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau. Vinul de smochine avea un gust care nu-mi pl\u0103cea, dar n-aveam de g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 dau b\u0103tut\u0103.<\/p>\n\n\n\n Nu \u0219tiu c\u00e2t a trecut p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am auzit vocea mamei chem\u00e2ndu-m\u0103 la masa de sear\u0103. Am vrut s\u0103 urc scara \u00een fug\u0103, cum eram obi\u0219nuit\u0103, dar dup\u0103 primele trepte mi s-au muiat genunchii \u0219i a trebuit s\u0103 m\u0103 las jos. Am urcat de-a bu\u0219ilea restul sc\u0103rii, dar sus, c\u00e2nd am \u00eencercat s\u0103 m\u0103 scol \u00een picioare, n-am reu\u0219it. Curtea devenise o punte de corabie ce se leg\u0103na cu mine, \u00eentr-un tangaj ame\u021bitor. Auzisem de furtuni \u0219i r\u0103u de mare, nu \u0219i de r\u0103u de curte<\/em>. Aveam un nod \u00een stomac care \u00eemi urca \u00een g\u00e2t mai iute dec\u00e2t vinul din sticle \u0219i \u00eencepeam s\u0103 \u00een\u021beleg ce e o durere de cap.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd tata a cobor\u00e2t s\u0103 vad\u0103 de ce nu mai vin, m-a g\u0103sit st\u00e2nd \u00een fund pe cimentul cur\u021bii, ca pe vremea c\u00e2nd \u00eenv\u0103\u021bam s\u0103 merg cu multe tr\u00e2nte \u0219i poticneli. P\u00e2n\u0103 \u00een cas\u0103 f\u0103cusem febr\u0103 \u0219i, ca-ntotdeauna, mama a intrat \u00een panic\u0103. Abia dup\u0103 ce am vomitat \u201e\u0219i laptele pe care l-am supt \u00een pruncie\u201d, cum ar fi spus bunica, am reu\u0219it s\u0103 \u00eengaim c\u00e2te ceva despre cele \u00eent\u00e2mplate. Mama a ghicit restul \u0219i s-a dus valv\u00e2rtej la u\u0219a familiei Bodor. Nu \u0219tiu ce i-a spus lui tanti Kinga, am auzit doar cuvintele \u201eramolit b\u0103tr\u00e2n\u201d \u0219i \u201es\u0103-mi \u00eembete copilul!\u201d, purtate de ecou prin toat\u0103 curtea.<\/p>\n\n\n\n A\u0219a am \u00een\u021beles \u0219i eu c\u0103 p\u0103\u021bania mea avea un nume. \u00cen ziua aceea m\u0103 \u00eemb\u0103tasem \u2013 a fost singura dat\u0103 \u00een via\u021ba mea. De atunci am r\u0103mas cu o \u201ealergie\u201d la vinul alb, iar pe cel de smochine n-am mai pus gura vreodat\u0103, de\u0219i gustul mi-a r\u0103mas gravat \u00een papilele gustative. M\u0103 sim\u021beam de parc\u0103 a\u0219 fi avut grip\u0103 \u0219i indigestie \u00een acela\u0219i timp, iar mama m-a doftoricit cum \u0219tia ea, cu ceai de ghimbir \u0219i de sun\u0103toare \u201ecare \u00ee\u021bi ia grea\u021ba cu m\u00e2na\u201d. Licoarea era amar\u0103 \u0219i o \u00eenghi\u021beam \u00een sil\u0103, \u00eens\u0103 ideea cu m\u00e2na ceaiului<\/em> m-a f\u0103cut curioas\u0103. \u00cenainte s\u0103 m\u0103 l\u0103muresc, am adormit.<\/p>\n\n\n\n Diminea\u021ba m\u0103 sim\u021beam mai bine, \u00eens\u0103 necazurile mele nu se sf\u00e2r\u0219iser\u0103. Pierdusem cheia de la pivni\u021b\u0103. Nu era \u00een buzunarul pantalonilor, c\u0103zuse undeva pe sc\u0103ri sau \u00een subsolul comun. Din fericire, ai mei n-aveau s\u0103-i observe imediat lipsa, \u00eemi r\u0103m\u00e2nea destul timp s\u0103 o g\u0103sesc. \u00cen prima zi nu am avut voie s\u0103 ies din cas\u0103, a doua \u00eens\u0103 am cobor\u00e2t \u0219i m-am pus pe c\u0103ut\u0103ri. Lac\u0103tul era \u00eenchis, a\u0219a cum \u00eel l\u0103sasem, cheia nic\u0103ieri. M-am uitat pe unde a\u0219 fi putut s\u0103 o scap, dar nu era nici pe ciment, unde a\u0219 fi v\u0103zut-o, nici \u00een locul unde vecinii l\u0103sau de obicei cheile care nu le apar\u021bineau.<\/p>\n\n\n\n De c\u00e2nd \u00eemi aduceam aminte, auzeam \u00een cas\u0103 tot felul de expresii pe care m\u0103 chinuiam zadarnic s\u0103 le pricep. C\u00e2nd cineva spunea \u201estau ca pe ace\u201d, \u00eemi \u00eenchipuiam o pernu\u021b\u0103 de pus pe scaune, numai c\u0103 \u00een loc de burete sau umplutur\u0103 de l\u00e2n\u0103 era dintr-un arici mare \u0219i rotund. Dar cine s-ar fi a\u0219ezat pe un arici? Nimeni. \u00cen schimb, s-ar fi \u00eenv\u00e2rtit prin camere f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 locul, a\u0219a cum mi se \u00eent\u00e2mpla mie acum.<\/p>\n\n\n\n \u0218i Arthur? Ce f\u0103cea singur \u00een pivni\u021ba devenit\u0103 \u00eenchisoare? M\u00e2ncare \u00eei l\u0103sasem, ap\u0103 avea; dar dac\u0103 r\u0103sturna vasul cu piciorul, cum se mai \u00eent\u00e2mplase? C\u00e2t putea s\u0103 rabde de sete? N-am stat s\u0103 aflu. \u00cen a treia zi am p\u00e2ndit ca mama s\u0103 plece \u2013 era duminic\u0103, zi \u00een care o \u00eenso\u021bea pe bunica la biseric\u0103 \u2013 \u0219i l-am luat pe tata deoparte.<\/p>\n\n\n\n C\u00e2nd \u201eai f\u0103cut-o de oaie\u201d \u2013 alt\u0103 zical\u0103 r\u0103mas\u0103 un mister p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u2013 e bine s\u0103 m\u0103rturise\u0219ti totul, f\u0103r\u0103 s\u0103 p\u0103strezi nimic pentru tine. Cu o zi \u00eenainte v\u0103rsasem tot ce aveam \u00een stomac \u0219i m\u0103 sim\u021bisem mai u\u0219urat\u0103. Era r\u00e2ndul con\u0219tiin\u021bei, iar metoda se pare c\u0103 func\u021biona. \u0218i a\u0219a tata a aflat despre locatarul clandestin din pivni\u021ba noastr\u0103 \u0219i cum ajunsese acolo. M-a ascultat f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 \u00eentrerup\u0103, iar la sf\u00e2r\u0219it m-a \u00eentrebat:<\/p>\n\n\n\n \u2013 Cum \u00eel cheam\u0103?<\/p>\n\n\n\n \u2013 Arthur.<\/p>\n\n\n\n Cum am spus, \u00een anii aceia botezam orice \u00eemi c\u0103dea sub ochi, fiin\u021b\u0103, lucru sau fenomen al naturii. Tata, care m\u0103 cuno\u0219tea bine, a spus doar at\u00e2t:<\/p>\n\n\n\n \u2013 Hai s\u0103-l vedem pe Arthur.<\/p>\n\n\n\n Am cobor\u00e2t am\u00e2ndoi scara subsolului, unde tata a spart lac\u0103tul cu un cle\u0219te pe care-l luase din dulapul cu scule. Era o zi f\u0103r\u0103 soare, iar lumina din\u0103untru se \u00eempu\u021binase, strecurat\u0103 cu zg\u00e2rcenie prin singura lucarn\u0103. \u00cen pivni\u021b\u0103 era aproape \u00eentuneric \u0219i, c\u00e2nd tata a aprins becul, am v\u0103zut ceva ce m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 opresc \u00een prag, \u0219ov\u0103itoare.<\/p>\n\n\n\n Arthur era la locul lui, \u00een cutie, doar c\u0103 \u00eentr-o pozi\u021bie nefireasc\u0103, \u00een\u021bepenit pe o parte, cu ghearele crispate de parc\u0103 \u00eencerca s\u0103 se aga\u021be de ceva. De via\u021b\u0103 \u2013 am \u00een\u021beles mult mai t\u00e2rziu \u0219i, ca-ntotdeauna, inutil. Penele lui \u00ee\u0219i pierduser\u0103 luciul, p\u0103reau mate, f\u0103cute din zgur\u0103, aripa beteag\u0103 era \u00eentins\u0103 sub el, ca un resort rupt, ochii tot sticlo\u0219i r\u0103m\u0103seser\u0103, dar cu str\u0103lucirea stins\u0103. Arthur nu mai mi\u0219ca, \u00eencremenise cu ciocul c\u0103scat, a\u0219a cum luase ultima \u00eenghi\u021bitur\u0103 de aer.<\/p>\n\n\n\n Nu v\u0103zusem moartea<\/em> p\u00e2n\u0103 atunci \u0219i tata a \u00eencercat s\u0103 mi-o ascund\u0103, pun\u00e2ndu-se \u00eentre mine \u0219i trupu\u0219orul \u021beap\u0103n al porumbelului. Iar eu, de obicei curioas\u0103 despre tot ce fuge, zboar\u0103 sau \u00eenoat\u0103, care nu \u00eencetam cu \u00eentreb\u0103rile dec\u00e2t \u00een somn, de data asta n-am vrut s\u0103 \u0219tiu mai multe.<\/p>\n\n\n\n M-am uitat cum \u00eenvelea porumbelul \u00eentr-o p\u00e2nz\u0103 de sac, cum lua de pe un raft h\u00e2rle\u021bul cu care af\u00e2nam nisipul \u00eenainte s\u0103 punem morcovii. L-am urmat pe sc\u0103ri, apoi spre curtea din spate, unde se termina cimentul \u0219i era un petec de p\u0103m\u00e2nt cu c\u00e2teva fire de iarb\u0103. Tata a s\u0103pat o groap\u0103, l-a v\u00e2r\u00e2t acolo pe Arthur, apoi l-a acoperit cu p\u0103m\u00e2nt, b\u0103t\u0103torindu-l \u0219i pun\u00e2nd deasupra ni\u0219te pietre.<\/p>\n\n\n\n Mi-am ridicat ochii spre el, dar \u00eel vedeam ca printr-o perdea de ploaie, de\u0219i din cer nu curgea nicio pic\u0103tur\u0103. Tata mi-a \u0219ters lacrimile \u2013 pl\u00e2ngeam t\u0103cut, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eemi dau seama \u2013, apoi m-a m\u00e2ng\u00e2iat pe obraji. Arthur ar fi murit oricum, mi-a spus, era bolnav, n-avea pl\u0103m\u00e2nii buni, de-asta respira a\u0219a de repede. Dar \u0219i eu gre\u0219isem, p\u0103s\u0103rile sunt f\u0103cute pentru cer, s\u0103 zboare \u00een lumin\u0103, nu le po\u021bi \u00eenchide \u00een\u0103untrul zidurilor ori sub p\u0103m\u00e2nt. Oamenii care cresc porumbei \u00eei \u021bin \u00een poduri sau pe terasele caselor. V\u0103zduhul, mi-a deslu\u0219it, e marea p\u0103s\u0103rilor, nu le-o po\u021bi lua fiindc\u0103 atunci se sufoc\u0103, la fel ca pe\u0219tii pe uscat.<\/p>\n\n\n\n A\u0219a era tata, nu se pricepea la vorbe de consolare, prefer\u00e2nd s\u0103 rosteasc\u0103 adev\u0103rul. \u0218tia de ce \u00eel luasem pe Arthur, c\u00e2t de mult \u00eemi doream un prieten. Dar trebuia s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc \u00eent\u00e2i la el, apoi la mine. Altfel, chiar c\u00e2nd vrei s\u0103 faci un bine, c\u00e2teodat\u0103 iese r\u0103u.<\/p>\n\n\n\n La sf\u00e2r\u0219it, tata m-a luat \u00een bra\u021be, cu un ultim sfat.<\/p>\n\n\n\n \u2014 Nu-i spune mamei.<\/p>\n\n\n\n Apoi ne-am \u00eentors acas\u0103 cu \u00eenc\u0103 un secret, numai al nostru.<\/p>\n\n\n\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u201eNimic nu fixeaz\u0103 mai bine un lucru \u00een amintire dec\u00e2t dorin\u021ba de a-l uita.\u201d Michel de Montaigne De c\u00e2nd m\u0103 \u0219tiu am vrut s\u0103 am un anim\u0103lu\u021b al meu, dorin\u021b\u0103 cu at\u00e2t mai fierbinte cu c\u00e2t mi-era cu des\u0103v\u00e2r\u0219ire interzis\u0103. Mama crescuse la \u021bar\u0103, de unde adusese la ora\u0219 o regul\u0103 deprins\u0103 de la mama ei \u0219i bunica mea: oamenii stau \u00een cas\u0103, animalele afar\u0103. De-asta \u00een apartamentul nostru sclipitor de curat, de parc\u0103 a\u0219teptam musafiri \u00een orice clip\u0103, n-aveau ce s\u0103 caute creaturi cu blan\u0103 \u0219i mai mult de dou\u0103 picioare. Visam s\u0103 am un c\u00e2ine, o pisic\u0103, un<\/p>\n","protected":false},"author":195,"featured_media":5603,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[29],"tags":[1315,47,1341],"coauthors":[1340],"class_list":["post-5604","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-fictiune","tag-nr-6-2022","tag-proza","tag-rodica-bretin"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/09\/Rodica-Bretin_foto.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5604","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/195"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5604"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5604\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5608,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5604\/revisions\/5608"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5603"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5604"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5604"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5604"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5604"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}