{"id":5416,"date":"2022-08-27T16:19:19","date_gmt":"2022-08-27T13:19:19","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5416"},"modified":"2022-08-27T16:19:25","modified_gmt":"2022-08-27T13:19:25","slug":"galanterii-critice","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5416","title":{"rendered":"Galanterii critice"},"content":{"rendered":"
\n
\"\"<\/figure>\n<\/div>\n\n\n

\u00cen ultima vreme bibliografia exegetic\u0103 a lui George Vulturescu a sporit \u00eentr-at\u00eet \u00eenc\u00eet o concureaz\u0103 deja cu succes pe cea liric\u0103 (nici ea a unui poet lene\u0219, m\u0103car c\u0103 Vulturescu e ultimul nostru nomad, mereu pe drumuri \u00eentre o sindrofie literar\u0103 \u0219i alta; c\u00eend nu-i pe drumuri, organizeaz\u0103 el \u00eensu\u0219i sindrofii la Satu Mare, fiind dependent de ele nu mai pu\u021bin dec\u00eet de poezie). Eminescu, Blaga, Doina\u0219 au fost p\u00een\u0103 acum temele predilecte de exerci\u021biu, eseurile despre ei \u00eenso\u021bind o ne\u00eentrerupt\u0103 ac\u021biune de receptare a poeziei contemporane. \u00centre to\u021bi poe\u021bii care se ocup\u0103 \u0219i cu receptarea poeziei \u0219i care comenteaz\u0103 prompt apari\u021biile editoriale, George Vulturescu e singurul (am mai spus-o, dar George merit\u0103 s-o mai spun) care are un comportament riguros de critic, \u00een\u021beleg\u00eendu-\u0219i propria lectur\u0103 ca pe un dialog cu lecturile precedente. \u00cen vreme ce (mai to\u021bi) ceilal\u021bi dau drumul f\u0103r\u0103 ezit\u0103ri la robinetul propriilor p\u0103reri, fiind \u0219i singurii \u0219i primii care au citit c\u0103r\u021bile respective, Vulturescu se documenteaz\u0103 \u0219i-\u0219i strecoar\u0103 interpret\u0103rile pe nuan\u021be sc\u0103pate din vedere. Dac\u0103 nu \u0219i rezultatele (dar \u0219i ele!), m\u0103car comportamentul e unul de critic profesionist. Ultima isprav\u0103 pe domeniul critic e un florilegiu de galanterii critice dedicat unui num\u0103r de \u201e21 de scriitoare\u201d (19 poete \u0219i 2 eseiste): Lecturi. \u201ePe rou\u0103, pe cea\u021b\u0103…\u201d <\/em>(Editura Junimea, Ia\u0219i, 2022).<\/p>\n\n\n\n

E o carte mai degrab\u0103 de inim\u0103 dec\u00eet de critic\u0103 propriu-zis\u0103, de\u0219i realizat\u0103 cu instrumentele acesteia din urm\u0103. Cu \u201eDoamnele Literaturii Rom\u00e2ne\u201d, cum le zice, Vulturescu se poart\u0103 extrem de gentil, ca un galanton deplin, \u0219i scrie despre ele \u201ecu devo\u021biune\u201d, pentru c\u0103 le-a \u201eavut aproape de inim\u0103\u201d. Nu vrea s\u0103 lase nici m\u0103car umbra vreunei sup\u0103r\u0103ri \u0219i dac\u0103 presimte c\u0103-i pe cale s\u0103 produc\u0103 vreuna, \u00eendat\u0103 \u00ee\u0219i ia seama \u0219i drege pe loc lucrurile. Bun\u0103oar\u0103, remarc\u00eend invazia de \u00eengeri \u0219i imperialismul \u201ealbului\u201d la Ioana Diaconescu, e c\u00eet pe ce s\u0103-i repro\u0219eze c\u0103 \u201edac\u0103 ar fi doar aceste frize de alb<\/em> \u00een jurul nostru, totul ar fi monoton\u201d iar \u201epoetica autoarei ar r\u0103m\u00eene doar evanescen\u021b\u0103 l\u00eenced\u0103\u201d (nu-i sigur, totu\u0219i; se poate face o lume alb\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 fie monoton\u0103 \u0219i l\u00eenced\u0103); e \u00eens\u0103 vigilent \u0219i o scap\u0103 numaidec\u00eet pe poet\u0103 de a\u0219a b\u0103nuial\u0103, remarc\u00eend imediat c\u0103 \u201eea simte nevoia unei contraponderi\u201d. Primejdiile de acest fel (de a c\u0103dea f\u0103r\u0103 voie \u00een repro\u0219uri) s\u00eent \u00eens\u0103 de tot rare. Mult mai dese s\u00eent, \u00een schimb, cele de a exagera ditirambii, de regul\u0103 prin referin\u021be de care nu era nevoie (\u0219i f\u0103r\u0103 de care credibilitatea entuziasmului ar fi fost mai mare). O imagine (altminteri remarcabil\u0103, c\u0103ci Vulturescu e un estet senzual al culegerii de imagini) a Irinei Nechit, cu \u201etrei crengi\u201d \u0219i \u201eo gai\u021b\u0103\u201d, \u201eare \u2013 nici mai mult, nici mai pu\u021bin! n.n. \u2013 o for\u021b\u0103 egal\u0103 cu picturile lui Munch\u201d. Irina s-ar fi descurcat bine singur\u0103, dar \u00een echip\u0103 cu Munch parc\u0103 nu e la locul ei. Munch \u00eei face oarece probleme \u0219i Constan\u021bei Buzea c\u00eend ea scrie secven\u021be \u201eale unei memorii ultragiate\u201d, de\u0219i, \u00een acest caz anume, nu Constan\u021ba e de vin\u0103, ci Vulturescu \u00eensu\u0219i, care nu-\u0219i poate \u00eenfr\u00eena analogiile: \u201eDesigur \u2013 zice el \u2013 c\u0103 ne putem g\u00eendi la Friza vie\u021bii<\/em> lui Eduard Munch (…) dar \u0219i la Cele trei v\u00eerste ale femeii <\/em>imortalizate de Gustav Klimt.\u201d Obi\u0219nuit, c\u00eend versurile st\u00eernesc asemenea v\u00eertejuri analogice, e de bine pentru ele, de\u0219i nu-s ele neap\u0103rat de vin\u0103 pentru reac\u021biile memoriei culturale ale cititorului. Invoca\u021biile de acest soi vin \u00eens\u0103 ca o proptea pentru valoarea versurilor \u2013 care se universalizeaz\u0103 numaidec\u00eet. De a\u0219a proptea (de mai multe, de altfel, c\u0103ci odat\u0103 pornit\u0103 memoria asociativ\u0103, ea e greu de oprit) beneficiaz\u0103 \u0219i Ruxandra Cesereanu, care \u201einstaureaz\u0103\u201d din mai nimic \u201eo loca\u021bie rupt\u0103 parc\u0103 din tablourile terifiante ale unui Chagall\u201d (dar de ce a\u0219a de terifiante, c\u00eend ele mizeaz\u0103 tocmai pe candoare \u0219i idilism?) \u0219i ale altora. Asemenea \u00een\u0103l\u021b\u0103ri \u00een grad \u2013 cuvenite ori ba \u2013 nu se datoreaz\u0103 \u00eens\u0103 poetelor, ci unui complex vizibil \u0219i-n comentariile lui Vulturescu. \u0218i Vulturescu e dintre poe\u021bii complexa\u021bi de filosofi (de\u0219i toat\u0103 lumea \u0219tie c\u0103 poezia e mai filosoaf\u0103 dec\u00eet filosofia, m\u0103car pentru c\u0103 beneficiaz\u0103 de privilegiul ambiguit\u0103\u021bilor) \u0219i are mari satisfac\u021bii c\u00eend vreun vers se love\u0219te \u2013 sau se potrive\u0219te \u2013 cu vreo spus\u0103 filosoaf\u0103. A\u0219a, de exemplu, la aceea\u0219i Ruxandr\u0103, al c\u0103rei \u201estrig\u0103t uman\u201d e \u201eca \u00eentr-o zicere cinic\u0103 a lui Cioran\u201d sau ca \u00eentr-o zicere mai senin\u0103 a lui Ortega y Gasset. Chiar \u0219i Eminescu are nevoie de un cec acoperit de Heidegger atunci c\u00eend vorbe\u0219te de \u201eochiul ars\u201d, \u201ec\u0103ci, spune Heidegger, ceea ce este astfel sf\u00ee\u0219iat, prin sf\u00ee\u0219ierea sa, este deschis invaziei absolutului<\/em>\u201d. Problema \u00een astfel de cazuri e c\u0103 Heidegger nu poate vorbi \u00een locul lui Eminescu \u0219i nici pentru el. Ar trebui ca Eminescu \u00eensu\u0219i s\u0103 stimuleze \u201einvazia absolutului\u201d. Pentru un poet un asemenea complex nu-\u0219i are locul, fiind el dator s\u0103 propun\u0103 o viziune despre lume \u0219i nu doar o concep\u021bie despre ea. Dar \u00eent\u00eelnirea dintre spusele poetice \u0219i spusele filosoafe e, pentru Vulturescu, un fel de apogeu al poeziei. Fire\u0219te, se pot \u00eent\u00eempla, \u00een aceast\u0103 ma\u0219in\u0103rie referen\u021bial\u0103, \u0219i accidente, lapsusuri ori neaten\u021bii tocmai unde n-ar trebui. Cum se \u00eent\u00eempl\u0103 cu versul Marianei Marin \u201eva veni moartea \u0219i nu va avea nici un ochi\u201d, parafraz\u0103 la Pavese, dar Pavese nu apare. Desigur c\u0103 \u0219i marii poe\u021bi vin s\u0103 sprijine poetele, uneori \u00een mod legal, alteori abuziv. Cum vine Ion Barbu \u00een sprijinul Rodic\u0103i Braga numai pentru c\u0103 \u0219i-n versurile ei apare simbolul oului \u0219i \u201epoemul eclozeaz\u0103 asemenea puilor de p\u0103s\u0103ri din ou\u201d. Pare \u00eens\u0103 c\u0103 la Rodica ou\u0103le au alt rost dec\u00eet la Barbu. Doar excese face memoria analogic\u0103 a lui Vulturescu, nu-i vorba c\u0103 ar lua-o chiar razna. Dar e o memorie care agreseaz\u0103 comentariile \u0219i le \u00eempinge adesea \u00een parad\u0103 de erudi\u021bie. Mais, \u00e0 quoi bon quitter Coasta Boacii?<\/em><\/p>\n\n\n\n

\u00centre to\u021bi poe\u021bii care se ocup\u0103 \u0219i cu receptarea poeziei \u0219i care comenteaz\u0103 prompt apari\u021biile editoriale, George Vulturescu e singurul (am mai spus-o, dar George merit\u0103 s-o mai spun) care are un comportament riguros de critic, \u00een\u021beleg\u00eendu-\u0219i propria lectur\u0103 ca pe un dialog cu lecturile precedente.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Cititor devotat, de nu chiar acribios, de bibliografie critic\u0103, Vulturescu e mereu \u00een c\u0103utarea unor locuri neb\u0103tute \u0219i-\u0219i marcheaz\u0103 propria c\u0103rare dup\u0103 ce arunc\u0103 o privire general\u0103 asupra peisajului interpretativ. A\u0219a descoper\u0103, bun\u0103oar\u0103, c\u0103, de\u0219i a observat multe la Ana Blandiana, \u201ecritica a evitat religiosul<\/em> din crea\u021bia poetei\u201d, ceea ce-i permite lui Vulturescu s-o porneasc\u0103 anume \u00eentr-acolo (pe c\u0103r\u0103ri \u201etematiste\u201d \u00eei convine lui Vulturescu s\u0103 se aventureze). Alteori e \u0219i mai tran\u0219ant \u0219i, dup\u0103 ce vede cum \u201ecatalog\u0103rile criticii b\u00eejb\u00eeie\u201d, pune el steagul unde trebuie: \u201eDe aici \u00eencepe partitura proprie a textului poetic semnat de Ioana Cr\u0103ciunescu\u201d. La Ioana Diaconescu observ\u0103 c\u0103 poezia n-a fost \u201esuficient de bine discutat\u0103 de critic\u0103\u201d, a\u0219a c\u0103 pune el lucrurile pe calea dreapt\u0103. \u00cen general Vulturescu e \u00een dialog pozitiv cu referin\u021bele critice \u0219i rareori le combate, dar dac\u0103 e nevoie nu ezit\u0103. Nu vede, de pild\u0103, \u201enici o urm\u0103 de mizantropie a sim\u021burilor<\/em>\u201d la Marta Petreu, cum v\u0103zuse \u2013 dar cred c\u0103 bine \u2013 Radu G. \u021aeposu. \u00cei combate, tot pe seama Martei, pe cei care au supralicitat nervii iconocla\u0219ti ai poetei, subliniind ap\u0103sat c\u0103 \u201eimpresia de hul\u0103<\/em>, de blasfemie<\/em> se isc\u0103\u201d la ea \u201edin fervoarea dialogului\u201d. Cred c\u0103 are dreptate, c\u0103ci Marta \u00eel z\u0103d\u0103re\u0219te \u00eentr-at\u00eet pe Domine \u00eenc\u00eet nu poate fi vorba dec\u00eet de o fervoare provocatoare. Pe bun\u0103 dreptate vede \u201ediscursul Martei Petreu\u201d \u201eapropiat de rug\u0103<\/em>\u201d, c\u0103ci toate provoc\u0103rile \u0219i impreca\u021biile ei s\u00eent, de fapt, o invoca\u021bie.<\/p>\n\n\n\n

Interpret\u0103rile lui Vulturescu s\u00eent, chiar peste m\u0103sur\u0103, argumentate analitic, dar analitica lui se bizuie prea mult pe \u00eempletirea observa\u021biilor critice cu citate de versuri. Mai c\u0103 nu exist\u0103 fraz\u0103 \u00een care buc\u0103\u021bi de versuri \u2013 uneori din poeme diferite \u2013 s\u0103 nu fie intercalate \u00een cursivul frazei critice. Asta face demersul argumentativ destul de confuz, c\u0103ci versurile, chiar \u0219i amestecate \u00een n\u0103v\u0103deala critic\u0103, r\u0103m\u00een polifonice (spre deosebire de limbajul franc analitic) \u0219i trimit adesea interpretarea \u00een cea\u021b\u0103. \u00cen general ele s\u00eent \u00eens\u0103 congruente cu sensul interpretativ impus de Vulturescu, de\u0219i se mai \u00eent\u00eempl\u0103 \u0219i accidente. C\u00eend Gabriela Melinescu, de pild\u0103, zice c\u0103 \u201edin plasa ro\u0219ie a c\u0103rnii\/ \u00ee\u021bi iese \u00een \u00eent\u00eempinare\/ ca o mineral\u0103 floare\/ topindu-se \u00een aerul tare al fe\u021bei tale\u201d, ea nu \u201e\u00eenghea\u021b\u0103\u201d \u201eorice elan\u201d, \u201eesen\u021bializ\u00eendu-l\u201d ca pe \u201eun mineral\u201d \u2013 ci tocmai dimpotriv\u0103, d\u0103 elanului at\u00eeta impetuozitate \u00eenc\u00eet tope\u0219te \u0219i mineralul. C\u00eend Angela Marinescu zice \u201enu \u0219tiu ce spun\u201d, ea nu d\u0103 semne de \u201eneputin\u021b\u0103\u201d, ci de cu totul altceva. Alteori neaten\u021bia \u00eel face pe Vulturescu s\u0103 se contrazic\u0103 singur (la logic\u0103): la Constan\u021ba Buzea, bun\u0103oar\u0103, \u201earhitectura \/…\/ nu este pe vertical\u0103, ci se ad\u00eence\u0219te\u201d. Adic\u0103telea? cum poate face asta f\u0103r\u0103 s\u0103 se verticalizeze? Dar astea s\u00eent simple accidente.<\/p>\n\n\n\n

Unde empatia e mai profund\u0103, Vulturescu formuleaz\u0103 constat\u0103ri radicale \u0219i memorabile. Ruxandra Cesereanu, de exemplu, \u201eare voca\u021bia ceremonialurilor\u201d \u0219i e o poet\u0103 \u201ea marilor interoga\u021bii asupra feminit\u0103\u021bii\u201d (poate a marilor exclama\u021bii mai degrab\u0103), \u201epredispozi\u021bia funciar\u0103\u201d a Norei Iuga e \u201epentru scenografia onirist\u0103\u201d, Marta Petreu \u201ee o poet\u0103 a experien\u021belor ultime, a nop\u021bii \u0219i cenu\u0219ii\u201d etc. etc. S\u00eent etichete puse cu fermitate \u2013 \u0219i potrivite, chiar cuvenite. De\u0219i \u00een punctul de pornire ele s\u00eent un fel de madrigaluri, nutrite de empatie, comentariile fac pu\u021bin\u0103 portretistic\u0103 pentru unele cu motiva\u021bia \u00een inim\u0103. Remarcabil e doar cel \u00eenchinat Ioanei Cr\u0103ciunescu: \u201eZ\u0103lud\u0103, vr\u0103jitoare, preoteas\u0103, paparud\u0103, cer\u0219etoare de rou\u0103, prin\u021bes\u0103, p\u0103pu\u0219\u0103\u201d \u2013 de toate e Ioana. Unele comentarii s\u00eent mai mult dec\u00eet cronici de \u00eent\u00eempinare (de \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are, mai exact), dar majoritatea \u021bine de aceast\u0103 specie. Ca s\u0103 nu par\u0103 c-a f\u0103cut discrimin\u0103ri (dar cine face mai multe discrimin\u0103ri dec\u00eet inima?), Vulturescu spune din deschidere c\u0103 n-a \u021binut seama de cutumele istoriei literare ori ale dic\u021bionarelor, selec\u021bia lui fiind una \u201eempatic\u0103\u201d. Numai c\u0103 \u0219i empatia (de nu mai ales ea) are m\u0103suri diverse \u0219i dup\u0103 cum se vede din entuziasmul comentariilor ea a tras mai mult la Ruxandra Cesereanu, Ioana Petrescu \u0219i Marta Petreu dec\u00eet \u00een alte p\u0103r\u021bi. Dar e limpede c\u0103 opereaz\u0103 peste tot.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen ultima vreme bibliografia exegetic\u0103 a lui George Vulturescu a sporit \u00eentr-at\u00eet \u00eenc\u00eet o concureaz\u0103 deja cu succes pe cea liric\u0103 (nici ea a unui poet lene\u0219, m\u0103car c\u0103 Vulturescu e ultimul nostru nomad, mereu pe drumuri \u00eentre o sindrofie literar\u0103 \u0219i alta; c\u00eend nu-i pe drumuri, organizeaz\u0103 el \u00eensu\u0219i sindrofii la Satu Mare, fiind dependent de ele nu mai pu\u021bin dec\u00eet de poezie). Eminescu, Blaga, Doina\u0219 au fost p\u00een\u0103 acum temele predilecte de exerci\u021biu, eseurile despre ei \u00eenso\u021bind o ne\u00eentrerupt\u0103 ac\u021biune de receptare a poeziei contemporane. \u00centre to\u021bi poe\u021bii care se ocup\u0103 \u0219i cu receptarea poeziei \u0219i care comenteaz\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":5417,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[376],"tags":[82,140,1318,1315],"coauthors":[1120],"class_list":["post-5416","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-carnete-critice","tag-al-cistelecan","tag-critica-literara","tag-george-vulturescu","tag-nr-6-2022"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/08\/poza-carte-vulturescu.jpg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5416","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5416"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5416\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5419,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5416\/revisions\/5419"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5417"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5416"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5416"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5416"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5416"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}