{"id":5379,"date":"2022-08-25T11:17:15","date_gmt":"2022-08-25T08:17:15","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5379"},"modified":"2022-08-26T20:48:23","modified_gmt":"2022-08-26T17:48:23","slug":"in-memoriam-vangelis","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5379","title":{"rendered":"In memoriam Vangelis"},"content":{"rendered":"\n

\u201eSuccesul \u015fi creativitatea pur\u0103 nu sunt foarte compatibile. Cu c\u00e2t ai mai mult succes, cu at\u00e2t devii produsul a ceva care genereaz\u0103 bani.\u201d (Vangelis, 1982)<\/em><\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n\n\n\n

S-a dus \u015fi Vangelis. La nici o lun\u0103 de la plecarea definitiv\u0103 a altui geniu veritabil al componisticii contemporane, Klaus Schulze, a murit Vangelis (Ev\u00e1ngelos Odyss\u00e9as Papathanassiou, 29 martie 1943 \u2013 17 mai 2022). Paralelele dintre cei doi mari compozitori sunt inevitabile \u015fi reliefeaz\u0103 contraste complementare: muzica lui Schulze e de obicei mai transcendent\u0103 \u015fi uneori experimental\u0103 (de\u015fi, mai ales \u00een ultima lui perioad\u0103 creatoare, nelipsit\u0103 de o mare delicate\u0163e emo\u0163ional\u0103), dar autorul era un om simplu, direct \u015fi f\u0103r\u0103 fi\u0163e, \u00een timp ce muzica lui Vangelis e de obicei mai accesibil\u0103, divers\u0103 \u015fi uneori chiar sentimental\u0103 sau \u201epopular\u0103\u201d, dup\u0103 experimentele lui de la \u00eenceputul carierei, dar compozitorul ei era foarte misterios ca prezen\u0163\u0103 \u00een societate (nu prea d\u0103dea interviuri, nu-l interesa succesul, era foarte retras \u015fi nu se \u015ftie precis nici dac\u0103 \u015fi de c\u00e2te ori a fost c\u0103s\u0103torit).<\/p>\n\n\n\n

Exist\u0103 \u015fi interesante similitudini \u00eentre cei doi. Ca \u015fi Schulze, Vangelis a fost autodidact \u015fi a f\u0103cut parte la \u00eenceputul carierei, \u00een anii 1960, din c\u00e2teva trupe de rock progresiv (dar f\u0103r\u0103 s\u0103 bea alcool \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 ia droguri), cea mai faimoas\u0103 fiind Aphrodite\u2019s Child<\/em>, al c\u0103rei solist vocal era Demis Roussos. \u00cen anii 1970, Vangelis a compus muzica pentru c\u00e2teva documentare despre animale, care au devenit albumele lui \u201eL\u2019apocalypse des animaux<\/em>\u201d, \u201eLa f\u00eate sauvage<\/em>\u201d \u015fi \u201eOp\u00e9ra sauvage<\/em>\u201d, ceea ce i-a deschis drumul c\u0103tre muzica de film. Dup\u0103 ce \u015fi-a amenajat propriul studio la Londra \u00een 1975, a lansat albume oarecum experimentale (\u201eHeaven and Hell<\/em>\u201d, \u201eChina<\/em>\u201d) \u015fi a colaborat la patru albume cu Jon Anderson, vocalistul celebrului grup de rock progresiv Yes<\/em>, precum \u015fi la dou\u0103 albume de c\u00e2ntece tradi\u0163ionale \u015fi religioase grece\u015fti \u00eempreun\u0103 cu marea actri\u0163\u0103 \u015fi c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103 grecoaic\u0103 Irene Papas (\u201eOdes<\/em>\u201d \u015fi \u201eRapsodies<\/em>\u201d).<\/p>\n\n\n\n

Nu se \u015ftie unde a locuit \u015fi era retras din societate, dar cei care l-au putut cunoa\u015fte personal spun c\u0103 era foarte abordabil, amabil \u015fi glume\u0163, fascinat de filosofia greac\u0103 antic\u0103, de acustic\u0103 \u015fi de explorarea spa\u0163iului.<\/p><\/blockquote>\n\n\n\n

Cariera lui dep\u0103\u015fe\u015fte cinci decenii \u015fi cuprinde peste 50 de albume de muzic\u0103 electronic\u0103, dar, pentru cei mai mul\u0163i, numele lui Vangelis evoc\u0103 muzica de film, el devenind celebru cu muzicile la \u201eChariots of Fire<\/em>\u201d (1980), pentru care a primit premiul Oscar, \u015fi la serialul TV \u201eCosmos<\/em>\u201d, din acela\u015fi an, al astronomului american Carl Sagan. \u00cen ultima parte a carierei, pe l\u00e2ng\u0103 alte particip\u0103ri componistice la evenimente sportive de anvergur\u0103, el a colaborat cu NASA \u015fi cu Agen\u0163ia Spa\u0163ial\u0103 European\u0103 prin c\u00e2teva concerte ambi\u0163ioase, la scar\u0103 mare, dac\u0103 nu chiar grandilocvente, lansate \u015fi ca albume (\u201eMythodea<\/em>\u201d, \u201eRosetta<\/em>\u201d \u015fi ultimul lui album, \u201eJuno to Jupiter<\/em>\u201d, de anul trecut).<\/p>\n\n\n\n

C\u00e2teva secven\u0163e:<\/strong><\/p>\n\n\n\n

Cunoscut drept unul dintre cei mai mari compozitori de muzic\u0103 electronic\u0103 \u015fi de film, Vangelis c\u00e2nta el \u00eensu\u015fi la numeroase sintetizatoare, ca un om-orchestr\u0103, compun\u00e2nd\/improviz\u00e2nd piesele pe loc, f\u0103r\u0103 relu\u0103ri.<\/p>\n\n\n\n

Se poate spune c\u0103 Vangelis a fost un copil-minune, \u00eencep\u00e2nd s\u0103 compun\u0103 la pianul familiei de la v\u00e2rsta de patru ani. Apoi se juca experiment\u00e2nd prin \u201eprepararea\u201d pianului cu tig\u0103i \u015fi cuie plasate \u00een interiorul acestuia, precum \u015fi cu sunetele interferen\u0163elor radio (mai \u015ftim noi pe unul…).<\/p>\n\n\n\n

A fost autodidact, \u00een afara c\u00e2torva lec\u0163ii de pian, \u015fi considera c\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m\u00e2ntul muzical i-ar fi afectat creativitatea. Nu \u015ftia notele \u015fi c\u00e2nta din memorie.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1968, dup\u0103 forma\u0163ia The Formynx<\/em>, \u00een care c\u00e2nta de pl\u0103cere cover<\/em>-uri \u015fi piese proprii, precum \u015fi dup\u0103 muzicile pe care le-a compus pentru c\u00e2teva filme, a fugit din Grecia din cauza \u201edictaturii coloneilor\u201d, dar i s-a refuzat intrarea \u00een Marea Britanie, a\u015fa c\u0103 a stat la Paris \u015fase ani. Dup\u0103 participarea timp de trei ani \u00een forma\u0163ia Aphrodite\u2019s Child<\/em>, a p\u0103r\u0103sit-o fiindc\u0103 i se p\u0103rea comercial\u0103 \u015fi plictisitoare.<\/p>\n\n\n\n

Dup\u0103 muzici pentru film, TV \u015fi teatru \u015fi dou\u0103 albume pirat rezultate din jam sessions<\/em>, Vangelis \u015fi-a lansat \u00een 1972 albumul de debut, \u201eFais que ton r\u00eave soit plus long que la nuit<\/em>\u201d, un \u201epoem simfonic\u201d de muzic\u0103 concret\u0103<\/em> inspirat de revoltele studen\u0163ilor din 1968.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 1974 a dat probe pentru grupul Yes<\/em>, invitat de Jon Anderson ca s\u0103-l \u00eenlocuiasc\u0103 pe cl\u0103parul Rick Wakeman dup\u0103 plecarea acestuia. Dar n-a primit permisul de lucru \u00een Marea Britanie \u015fi nu i-ar fi pl\u0103cut s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 \u00een turnee, a\u015fa c\u0103 a refuzat.<\/p>\n\n\n\n

Marile lui albume \u201eAlbedo 0.39<\/em>\u201d, \u201eSpiral<\/em>\u201d, \u201eSoil Festivities<\/em>\u201d, \u201eChina<\/em>\u201d, \u201eMask<\/em>\u201d (cu cor), \u201eOceanic<\/em>\u201d \u015fi \u201eEl Greco<\/em>\u201d sunt inspirate de Univers, de spiritualitatea taoist\u0103 \u015fi de cea sufit\u0103, de vie\u0163uitoarele minuscule, de cultura chinez\u0103, de simbolul m\u0103\u015ftii, de lumea subacvatic\u0103 \u015fi respectiv de marele pictor renascentist grec din Spania.<\/p>\n\n\n\n

Nu a participat la ceremonia de decernare a premiului Oscar pentru muzica la \u201eChariots of Fire<\/em>\u201d fiindc\u0103 \u00eei era fric\u0103 de avion \u015fi de traversarea oceanului. De\u015fi nu voia s\u0103 devin\u0103 \u201eo fabric\u0103 de muzic\u0103 de film\u201d, cum spunea el \u00eensu\u015fi, a mai compus unele remarcabile, de ex. \u201eMissing<\/em>\u201d (1982), \u201eBlade Runner<\/em>\u201d (1982), \u201eAntarctica<\/em>\u201d (1983), \u201e1492: Conquest of Paradise<\/em>\u201d (1992) \u015fi \u201eAlexander<\/em>\u201d (2004).<\/p>\n\n\n\n

Vangelis a compus \u015fi muzic\u0103 de balet \u015fi pentru piese de teatru, de ex. \u201eElektra<\/em>\u201d de Euripide (1983), \u201eMedea<\/em>\u201d, tot de Euripide (1992), \u015fi \u201eThe Tempest<\/em>\u201d de Shakespeare (2001).<\/p>\n\n\n\n

Singurul lui concert \u00een SUA a fost la 7 noiembrie 1986, \u00een campusul Universit\u0103\u0163ii Californiei din Los Angeles.<\/p>\n\n\n\n

Vangelis a compus \u015fi piese pentru ceremoniile Campionatului Mondial de Atletism din 1997, Olimpiadei de Var\u0103 din 2000 \u015fi Campionatului Mondial de Fotbal din 2002.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen 2018, Vangelis a compus \u201eThe Stephen Hawking Tribute<\/em>\u201d, muzica pentru ceremonia de \u00eenhumare a fizicianului la Westminster Abbey. CD-ul a fost distribuit doar familiei acestuia \u015fi participan\u0163ilor la ceremonie.<\/p>\n\n\n\n

Nu se \u015ftie unde a locuit \u015fi era retras din societate, dar cei care l-au putut cunoa\u015fte personal spun c\u0103 era foarte abordabil, amabil \u015fi glume\u0163, fascinat de filosofia greac\u0103 antic\u0103, de acustic\u0103 \u015fi de explorarea spa\u0163iului. \u00ce\u015fi petrecea timpul c\u00e2nt\u00e2nd\/compun\u00e2nd la sintetizatoare \u015fi la pian, iar uneori pict\u00e2nd.<\/p>\n\n\n\n

E considerat \u00een principal un compozitor de muzic\u0103 electronic\u0103, mai ales ambient <\/em>\u015fi de multe ori cu accent pe melodicitate \u015fi accesibilitate prin repetare, de\u015fi a combinat-o deseori cu simfonismul, rock-ul progresiv, jazz-ul, avantgarda, muzica experimental\u0103 \u015fi world music<\/em>.<\/p>\n\n\n\n

Nu-i pl\u0103cea categorisirea lui \u00een curentul New Age<\/em>, spun\u00e2nd c\u0103 acest gen \u201ea dat ocazia netalenta\u0163ilor s\u0103 fac\u0103 muzic\u0103 foarte plictisitoare.\u201d Pentru el, vremea noastr\u0103 e un \u201eev \u00eentunecat\u201d, plin de \u201epoluare muzical\u0103\u201d.<\/p>\n\n\n\n

\u00cen loc de concluzie, inefabila pies\u0103 \u201eMemories of Blue<\/em>\u201d din albumul \u201eOceanic<\/em>\u201d (1996), poate nu la fel de cunoscut\u0103 ca at\u00e2tea piese remarcabile ale lui. Ea rezum\u0103 perfect delicate\u0163ea invincibil\u0103 a frumuse\u0163ii suflete\u015fti care va salva totul. Simplitatea aparent\u0103, dar esen\u0163ializat\u0103, a acestei piese e genial\u0103, nu simplist\u0103, fiind \u015fi un memento umil \u015fi firesc al purit\u0103\u0163ii \u00een tumultul \u201eismelor\u201d acestei lumi. \u039f \u0398\u03b5\u03cc\u03c2 \u03bd\u03b1 \u03c3\u03b5 \u03b5\u03c5\u03bb\u03bf\u03b3\u03b5\u03af, \u0395\u03c5\u03ac\u03b3\u03b3\u03b5\u03bb\u03b5.<\/p>\n\n\n\n

<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eSuccesul \u015fi creativitatea pur\u0103 nu sunt foarte compatibile. Cu c\u00e2t ai mai mult succes, cu at\u00e2t devii produsul a ceva care genereaz\u0103 bani.\u201d (Vangelis, 1982) S-a dus \u015fi Vangelis. La nici o lun\u0103 de la plecarea definitiv\u0103 a altui geniu veritabil al componisticii contemporane, Klaus Schulze, a murit Vangelis (Ev\u00e1ngelos Odyss\u00e9as Papathanassiou, 29 martie 1943 \u2013 17 mai 2022). Paralelele dintre cei doi mari compozitori sunt inevitabile \u015fi reliefeaz\u0103 contraste complementare: muzica lui Schulze e de obicei mai transcendent\u0103 \u015fi uneori experimental\u0103 (de\u015fi, mai ales \u00een ultima lui perioad\u0103 creatoare, nelipsit\u0103 de o mare delicate\u0163e emo\u0163ional\u0103), dar autorul era un<\/p>\n","protected":false},"author":23,"featured_media":5381,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,52],"tags":[151,152,1315,1309],"coauthors":[1116],"class_list":["post-5379","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-muzica","category-rubrici","tag-adrian-gagiu","tag-muzica","tag-nr-6-2022","tag-vangelis"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/08\/vangelis.webp","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5379","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/23"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5379"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5379\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5382,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5379\/revisions\/5382"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5381"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5379"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5379"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5379"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5379"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}