{"id":5138,"date":"2022-07-25T08:42:13","date_gmt":"2022-07-25T05:42:13","guid":{"rendered":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5138"},"modified":"2022-07-25T08:42:19","modified_gmt":"2022-07-25T05:42:19","slug":"poezie-si-atat","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistafamilia.ro\/?p=5138","title":{"rendered":"Poezie. \u0218i at\u00e2t"},"content":{"rendered":"\n<div class=\"wp-block-image\"><figure class=\"aligncenter size-large is-resized\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Ciprian_Popescu-702x1024.jpeg\" alt=\"\" class=\"wp-image-5139\" width=\"351\" height=\"512\" srcset=\"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Ciprian_Popescu-702x1024.jpeg 702w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Ciprian_Popescu-206x300.jpeg 206w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Ciprian_Popescu-768x1120.jpeg 768w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Ciprian_Popescu-480x700.jpeg 480w, https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Ciprian_Popescu.jpeg 800w\" sizes=\"auto, (max-width: 351px) 100vw, 351px\" \/><figcaption>Ciprian Popescu, <em>Mile-Ex<\/em>, Casa de editur\u0103 Max Blecher, 2021<\/figcaption><\/figure><\/div>\n\n\n\n<p>Pe c\u00e2t de entuziasmat am fost de debutul lui Ciprian Popescu de acum c\u00e2\u021biva ani (<em>Mile-End<\/em>, publicat tot la Casa de Editur\u0103 Max Blecher), pe at\u00e2t de ner\u0103bd\u0103tor am fost s\u0103 citesc continuarea. Zic \u201econtinuarea\u201d, pentru c\u0103 exact a\u0219a mi-am \u0219i imaginat-o. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu exact con\u021binutul volumului <em>Mile-Ex<\/em>, eram convins c\u0103 e vorba despre un <em>sequel<\/em>. \u00centr-at\u00e2t de reale, oneste, ironic-tandre erau m\u0103rturiile din primul volum, \u00eenc\u00e2t p\u0103rea de la sine \u00een\u021beles c\u0103 al doilea va p\u0103stra acelea\u0219i coordonate lirice, aceea\u0219i structur\u0103 \u0219i acela\u0219i ton. \u0218i totu\u0219i, <em>Mile-Ex<\/em> reprezint\u0103 un salt fa\u021b\u0103 de <em>Mile-End<\/em>. Revolta soft a proasp\u0103tului acomodat \u00een Canada de atunci se transform\u0103 acum \u00eentr-o coabitare de tip <em>love\/hate<\/em>. Abrutizat, dar lucid, poetul simte deseori postura schizo a celui care a devenit o roti\u021b\u0103 \u00een mecanismul lumii pe care o locuie\u0219te: \u201edou\u0103 ecrane la job\/ pe unul m\u0103 prefac c\u0103 lucrez\/\/ pe cel\u0103lalt stau pe fb\/ \u0219i m\u0103 prefac c\u0103 tr\u0103iesc\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Ritmurile zilelor sunt imprimate de autor \u00eensu\u0219i, \u00een mici pasti\u0219e <em>trip-hop <\/em>prin care se deta\u0219eaz\u0103 de nostalgie \u0219i \u00ee\u0219i creeaz\u0103 premisele unei vie\u021bi noi, crescute \u00eens\u0103 pe vechile obiceiuri: \u201eduminica\/ o iau pe rue mozart\/ prin mile-ex cartier cam scump \u0219i spart\/ cu plase de rafie \u0219i pungi de nylon\/ c\u0103tre pia\u021ba alimentar\u0103 jean talon\/ fiindc\u0103 uneori a\u0219a \u00eemi vine\/ s\u0103 m\u00eenc numa\u2019 salat\u0103 de-oberjine\/ cu ceap\u0103 verde \u0219i buc\u0103\u021bi de ai\/ s\u0103 frec o maionez\u0103-n timp ce fierb m\u0103lai\/ s\u0103 tai tomate ca\u0219uri afumate\/ \u00eemi place s\u0103 am frigiderul\/ plin\u201d. Nu lipse\u0219te din r\u00e2ndurile acestea nici umorul discret, chemat s\u0103 dinamiteze sobrietatea \u0219i banalitatea, \u00een fond, a decupajelor din via\u021ba domestic\u0103: \u201ee locul \u0103sta \u00een buc\u0103t\u0103rie\/ \u00eentre cuptorul electric \u0219i chiuvet\u0103\/ sub cutia cu microunde stau \u00een picioare\/ rup un d\u0103r\u0103b c\u00eet degetul mare dintr-un c\u00eerna\u021b afumat\/ \u00eel iau cu pit\u0103 proasp\u0103t\u0103 multicereale\/ buc\u0103\u021bi de feta macedonean\u0103 s\u0103rat\u0103 c\u00eet tr\u0103b\u0103\/ torn vin ro\u0219u rece din frigider \u0219i zic\/ Doamne, mul\u021bamu-\u021bi c\u0103 m-ai sc\u0103pat de s\u0103r\u0103cie\u201d. Ciprian Popescu nu las\u0103 niciodat\u0103 ca m\u0103rturia s\u0103 alunece \u00een lirism mai mult dec\u00e2t e necesar, pentru a ob\u021bine un efect maxim al confesiunii. Se opre\u0219te mereu, precaut, \u00een ultimul moment, pentru ca tonul de ansamblu al pove\u0219tii s\u0103 capete o anume coeren\u021b\u0103. \u0218i, evident, pentru a poza \u00eentr-un semi-\u00eenving\u0103tor, pe care nu-l doboar\u0103 at\u00e2t de u\u0219or greut\u0103\u021bile inerente unei vie\u021bi cu totul altfel dec\u00e2t cea pe care a l\u0103sat-o \u00een urm\u0103. Pe de alt\u0103 parte, atunci c\u00e2nd renun\u021b\u0103 la haina cabotinismului simpatic &amp; tonic, autorul redevine un personaj la care surprind \u0219i emo\u021bioneaz\u0103 capacitatea de auto-evaluare \u0219i recunoa\u0219terea implicit\u0103 a propriilor sale limite. Confesiunea are aici ceva tragic, dar revigorant prin for\u021ba expresiei \u0219i prin claritatea dezv\u0103luirilor: \u201eS\u00eent omul indiferent. Cartierul se deteriora. Mile End-ul e mort. Riscul s\u0103 zic prostii c\u00eend se \u00eent\u00eempl\u0103 orice fel de evenimente este uria\u0219. Nu cunosc contextul, istoria, juc\u0103torii, manipulatorii. Lumea artistic\u0103 m\u0103 las\u0103 rece. \u00cen ultimii zece ani, am dezvoltat alergie la propagand\u0103 venind din toate direc\u021biile. Am devenit paranoic. S\u00eent omul mic, f\u0103r\u0103 alonj\u0103. S\u00eent omul ocupat. Lucrez mult. Nu am timp s\u0103 g\u00eendesc fluxurile de informa\u021bii, de bani. Am gre\u0219it. Gre\u0219esc. Via\u021ba mea e minor\u0103, se desf\u0103\u0219oar\u0103 pe teritorii restr\u00eense \u0219i-abia le \u00een\u021beleg \u0219i pe acelea. Stau \u00een careul meu, l\u00eeng\u0103 cei ca mine. Tac pentru c\u0103 nu \u0219tiu\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>S\u0103 asumi paradigma existen\u021bial\u0103 a unui alt loc, asta pare s\u0103 fie una dintre temele ascunse, dar esen\u021biale, ale poeziei lui Ciprian Popescu. Nu doar via\u021ba, ci \u0219i moartea intr\u0103 \u00een ni\u0219te matrici noi de abordare, pe care autorul le \u00eenregistreaz\u0103 cu r\u0103ceal\u0103. Empatia e absent\u0103; \u00een schimb, se ghice\u0219te recunoa\u0219terea seac\u0103 a validit\u0103\u021bii unui nou fel de a \u00een\u021belege raportul dintre na\u0219tere \u0219i extinc\u021bie: \u201es\u0103 fac mi\u0219care s\u0103 apreciez via\u021ba\/ ultima zi de iarn\u0103 ascult la radio\/ o emisiune despre moartea asistat\u0103\/ un candidat c\u00eent\u0103 good bye \u00eeng\u00eenat\/ de nepo\u021bii s\u0103i\/\/ the daughter took care of the paperwork\/ the physician is so professional\/ on the chosen day he asked Tim\/ if he still wanted to&#8230;\/ he said yes with no hesitation\/\/ potassium chloride to stop his heart\/ the wife says it\u2019s the best way to go\/ she told him have a great trip honey\/ the daughter is now asking herself\/ did I kill dad\/\/ the culture of death is changing in Canada\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>Din punct de vedere stilistic, volumul e transgresiv \u0219i, cu siguran\u021b\u0103, inedit \u00een peisajul liric rom\u00e2nesc. Autorul are alura cuiva care face <em>artpop <\/em>\u00een cel mai firesc mod cu putin\u021b\u0103, mix\u00e2nd confesiunea elegiac\u0103 cu tonurile ritmice, cu rimele subtile \u0219i cu limbajul liber. For\u021ba poeziei de acest tip st\u0103 tocmai \u00een felul \u00een care reu\u0219e\u0219te s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 intact\u0103, \u00een ciuda instrumentelor neconven\u021bionale care o construiesc. Ciprian Popescu e un estet care face poezie pur\u0103 din nimic, un manierist perfect care amestec\u0103 arta \u0219i non-arta \u00eentr-un singur pahar, oferindu-ni-l apoi cu maxim\u0103 generozitate: \u201enu cred\/ c\u0103 mai fac io pace vreodat\u0103\/ tot tulburat \u0219i nevrozat s\u00eent\/ zile de c\u0103cat c\u00eend numa\u2019 tac\/ \u0219i zac la pat \u00een altele\/ m\u0103 mai amuz pe IPA\/ \u0219i vibe post punk sau blues\/ de luz\u0103r confuz\/ r\u0103t\u0103cit \u00een suiuzul\/ canadian\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>Lucrurile se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aici \u0219i acum. Rela\u021bia cu nev\u0103zutul nu se poate realiza at\u00e2ta timp c\u00e2t receptorul pare absent. Cu toate acestea, ca-n pariul lui Pascal, se las\u0103 deschis\u0103 posibilitatea ca invoca\u021bia s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 la un moment dat destinatarul. Autorul face un exerci\u021biu de resemnare, dar altoit cu un dram (sau \u201ed\u0103rab\u201d, cum ar zice el) de speran\u021b\u0103: \u201em\u0103 uit la cer \u0219i n-o simt man\/ pur \u0219i simplu n-o simt\/\/ nu simt povestea asta\/ cu Dumnezeu\/ \u0219i parc\u0103-mi pare r\u0103u c\u0103 te sup\u0103r\/ c\u0103 \u00cel\u201d. Iar \u00een lipsa acestei conexiuni, poetul d\u0103 sfaturi \u201ede via\u021b\u0103\u201d (ca un <em>lifecoach<\/em> oarecare), \u00een versuri simple \u0219i incisive, despre cum gestica \u00eenso\u021bitoare (\u0219i inutil\u0103) a erosului trebuie \u00eenl\u0103turat\u0103, pentru a face loc <em>firescului<\/em>: \u201e\u00een loc s\u0103 te duci la biseric\u0103\/ stai frate cu femeia acas\u0103\/ f\u0103 tu ceva de m\u00eencare\/ o linte ni\u0219te cartofi orice\/ o s\u0103 se bucure man\/ pune un playlist\/ \u00een YT \u0219i fute\u021bi-v\u0103\/ pe bune las\u0103 lum\u00een\u0103rile\/ c\u0103derile-n genunchi\/ las\u0103 t\u0103m\u00eeia \u0219i crucile\/ pentru moarte\/ \u0219i mor\u021bi.\u201d<\/p>\n\n\n\n<p>C\u0103tre finalul volumului g\u0103sim o splendid\u0103 suprapunere dintre poezie \u0219i via\u021b\u0103, pe care autorul o creioneaz\u0103 pornind de la o chestiune m\u0103runt\u0103, a fiicei care scrie o compunere prea pu\u021bin apreciat\u0103 de profesoara ei. Versurile compun o foarte bizar\u0103 <em>ars poetica, <\/em>\u00een spatele c\u0103reia se ghice\u0219te o adev\u0103rat\u0103 filozofie a crea\u021biei. Poezia nu e o extensie a vie\u021bii, ci via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i, f\u0103r\u0103 zorzoane \u0219i f\u0103r\u0103 \u00eenflorituri \u2013 concluzie oarecum surprinz\u0103toare la un autor care-\u0219i camufleaz\u0103 mereu sensibilitatea \u00eentr-o hain\u0103 a virilit\u0103\u021bii destinse. \u201efiic\u0103-mea\/ a scris o poezie pentru \u0219coal\u0103\/ care avea doar dou\u0103 figuri de stil\/ cerin\u021ba era s\u0103 aib\u0103 zece\/ a pl\u00eens\/ unde-s hiperbolele? unde-s metaforele, tata? \/ s-o ajut cu o personificare\/ n-am putut scoate nimic\/ a spus c\u0103 nu e o poet\u0103 bun\u0103\/ c\u0103 asta e via\u021ba ei\/\/ i-am spus c\u0103 asta e \u0219i via\u021ba mea\/ \u0219i c\u0103 accept\u0103m poezia a\u0219a cum ne viziteaz\u0103\/ f\u0103r\u0103 figuri\/ de stil\u201d.<\/p>\n\n\n\n<p>\u0218tiu c\u0103 adjectivul \u201eoriginal\u201d n-ar trebui s\u0103 admit\u0103 grade de compara\u021bie, dar de data aceasta \u00eemi permit o licen\u021b\u0103 \u0219i afirm, cu toat\u0103 r\u0103spunderea, c\u0103 autorul lui \u201eMile-Ex\u201d e cel mai original poet de la noi. Poezia lui, imprim\u00e2nd ritmuri <em>hiphop <\/em>unor st\u0103ri emo\u021bionale profunde \u0219i vorbind \u00een cheie eliptic\u0103 despre traume, nep\u0103s\u0103ri, acomod\u0103ri &amp; rememor\u0103ri, are reverbera\u021bia puternic\u0103 a liricii de cea mai bun\u0103 calitate. \u0218i, \u00een raport cu cele scrise aici, mai adaug doar asta: Ciprian Popescu, <em>je t\u2019aime<\/em>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Pe c\u00e2t de entuziasmat am fost de debutul lui Ciprian Popescu de acum c\u00e2\u021biva ani (Mile-End, publicat tot la Casa de Editur\u0103 Max Blecher), pe at\u00e2t de ner\u0103bd\u0103tor am fost s\u0103 citesc continuarea. Zic \u201econtinuarea\u201d, pentru c\u0103 exact a\u0219a mi-am \u0219i imaginat-o. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu exact con\u021binutul volumului Mile-Ex, eram convins c\u0103 e vorba despre un sequel. \u00centr-at\u00e2t de reale, oneste, ironic-tandre erau m\u0103rturiile din primul volum, \u00eenc\u00e2t p\u0103rea de la sine \u00een\u021beles c\u0103 al doilea va p\u0103stra acelea\u0219i coordonate lirice, aceea\u0219i structur\u0103 \u0219i acela\u0219i ton. \u0218i totu\u0219i, Mile-Ex reprezint\u0103 un salt fa\u021b\u0103 de Mile-End. Revolta soft a proasp\u0103tului acomodat<\/p>\n","protected":false},"author":12,"featured_media":5139,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[28],"tags":[1103,140,99,1093,9],"coauthors":[],"class_list":["post-5138","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-critica","tag-ciprian-popescu","tag-critica-literara","tag-dan-liviu-boeriu","tag-nr-5-2022","tag-poezie"],"jetpack_featured_media_url":"https:\/\/revistafamilia.ro\/wp-content\/uploads\/2022\/07\/Ciprian_Popescu.jpeg","jetpack_sharing_enabled":true,"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5138","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/12"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=5138"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5138\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":5140,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/5138\/revisions\/5140"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/5139"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=5138"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=5138"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=5138"},{"taxonomy":"author","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistafamilia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcoauthors&post=5138"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}